Două tipuri de impermanenţă

Mulţi practicanţi au impresia greşită că evoluţia spirituală este asemenea unui drum drept la al cărei capăt se află neapărat Iluminarea supremă şi că odată ce au făcut primii paşi nu trebuie decât să meargă înainte până când scopul final va fi atins. Însă această impresie nu este cu nimic diferită de iluzia că viaţa durează în mod obligatoriu 80 sau 90 ani şi că până la acea vârstă nimic neprevăzut nu o poate întrerupe. 

Aşadar, înţelegerea corectă a căii Tărâmului Pur presupune conştientizarea a două forme de impermanenţă: 1. impermanenţa trupurilor noastre şi 2. impermanenţa/fragilitatea aşa ziselor noastre „evoluţii spirituale”. După ce înţelegem acest adevăr simplu dar foarte profund, ar trebui să nu mai irosim degeaba timpul nesigur pe care îl avem la dispoziţie şi să ne încredem cât mai repede în Buddha Amida. Până când nu ajungem în Tărâmul Său Pur, nu suntem niciodată în siguranţă.