Vă rog, citiţi cu atenţie articolele precedente din aceeaşi categorie:
Întrebare:
“Mulţi dintre noii convertiţi la
buddhism poartă în ei un bagaj destul de mare de rămăşiţe conceptuale din
trecutul lor monoteist,indiferent că au fost sau nu ‘credincioşi’. Unii nu fac
asta, bineînţeles – mai ales cei care studiază Dharma foarte serios şi pentru
care este foarte important să cunoască ceea ce Buddha Shakyamuni (Buddha
istoric) a propovăduit cu adevărat. Dar după cum ştii din anii petrecuţi în
comunităţile Zen[1] şi Jodo
Shinshu, un astfel de studiu nu este o preocupare principală sau nu una atât de
mare precum în comunităţile tibetane sau Theravada. […]
Aşadar, în opinia ta şi bazându-te pe ceea ce ai citit şi
contemplat tu însuţi, este oare posibil ca un om ignorant dar bine intenţionat
să ajungă la o credinţă (shinjin) stabilă dacă nu a studiat niciodată acest
subiect[2] şi
are unele idei eternaliste adânc înrădăcinate în fluxul lui mental? Oare
prezenţa unor astfel de gânduri este un obstacol karmic ce trebuie confruntat
şi înlăturat înainte ca omul respectiv să poată primi credinţa în Buddha Amida?
Care este minimul necesar de înţelegere a Dharmei pe care trebuie să-l aibă
cineva pentru a primi credinţa în Buddha Amida?”
Răspuns:
Cred că
depinde de cât de important este bagajul acestor idei eternaliste şi cât de
mult cântăreşte în mintea lor.
Toţi practicanţii
de azi care s-au născut într-un mediu iudeo-creştin au câteva informaţii de
bază despre conceptul de zeu creator, însă
eu îi împart în două categorii în funcţie de modul cum reacţionează faţă de el.
Unora nu le pasă prea mult de acest subiect – dacă acel zeu creator există sau
nu – deoarece nu li se pare important şi de aceea, se concentrează pur şi
simplu asupra lui Buddha Amida, în timp ce alţii îi arată un interes major şi
îi oferă un loc important în mintea lor. Ambele categorii pot susţine că se
încred în Amida, însă nu cred că cei din a doua categorie au o credinţă
adevărată.
Dacă pentru cei
din prima categorie „zeul creator” este doar o idee neinteresantă şi
neimportantă, pentru cei din a doua categorie acesta este o adevărată prezenţă,
cu consecinţe serioase (de care sunt sau nu conştienţi) în mintea şi
comportamentul lor religios. De aceea,
pentru ei, Buddha Amida este în mod automat gândit şi simţit în relaţie cu
acest zeu creator iar din experienţa mea îţi pot spune că, cei mai mulţi dintre
ei, îl percep pe Amida ca fiind un fel de creatură superioară dar totuşi, mai
prejos decât Dzeu. Însă indiferent cum
îl plasează pe Amida în legătură cu acest zeu creator, agăţarea faţă de el este
cheia înţelegerii lor. Această agăţare este, în opinia mea, un obstacol în
primirea adevăratului shinjin (credinţei în Amida), ceea ce nu este cazul pentru
cei din prima categorie. Dacă cei din prima categorie renunţă cu uşurinţă la
ideea de zeu creator după ce aud o explicaţie buddhistă pe această temă, chiar
dacă până atunci nu ştiau că trebuie să renunţe la aşa ceva, cei din a doua
categorie vor opune rezistenţă şi vor încerca să o protejeze.
Bineînţeles,
nimeni nu are cunoştinţă de ce se întâmplă cu exactitate în inima cuiva şi doar
Amida ştie dacă cineva are shinjin sau nu, dar putem totuşi afirma, fără să
greşim, că oamenii sunt asemenea pomilor şi că pot fi cunoscuţi după fructele
lor sau în cazul nostru, după reacţiile
lor. Aşa cum cineva care neagă existenţa lui Buddha Amida nu poate avea o
credinţă autentică în El, cei care se agaţă cu putere de ideea de zeu creator
(Dzeu) nu au cum să se încreadă în Buddha Amida ca Salvator suprem. Aşa cum spuneam
înainte, cei care sunt ataşaţi mental şi spiritual de ideea de zeu creator îl
vor lega (conştient sau inconştient) pe Amida de acesta şi îl vor considera automat
o creatură a zeului respectiv….
Trebuie să ţinem bine minte un
lucru. Nu este întâmplător că avem explicaţiile lui Shakyamuni, făcute în
termeni omeneşti, despre ce este un Buddha, cine este Buddha Amida sau ce este
Tărâmul Lui Pur. De asemenea – iar asta este extraordinar de important – în Legământul
Principal ni se spune să ne încredem/să avem credinţă în Buddha Amida, ceea ce
înseamnă – exclusiv în Buddha Amida. A
avea credinţă exclusivă în Buddha Amida înseamnă a accepta că El este singurul
şi cel mai mare Salvator, însă dacă ne agăţăm de ideea de zeu creator, aceasta
este tot o formă de credinţă, numai că de această dată credinţa este orientată
către acel zeu.
A accepta
existenţa unui zeu creator, a lui Buddha Amida sau a oricărei figuri divine din
orice religie nu se face pe baza unei cercetări ştiinţifico-materialiste, ci a
credinţei. Aşadar, dacă după ce aud învăţătura lui Shakyamuni despre
non-existenţa unui zeu creator unii reacţionează agresiv şi încearcă să-i
reziste ori să o nege, acesta este un indiciu că au de fapt credinţă în acel
zeu (Dzeu) iar nu în Amida. Degeaba pretind ei că au primit shinjin (credinţa
în Amida); faptul că se agaţă de ideea
de zeu creator arată că se încred în zeul creator şi că au o credinţă falsă ori
nestatornică în Amida. Aceasta este
opinia mea, provenită nu doar din contemplaţie sau lectură, ci şi din
experienţa directă cu astfel de persoane.
M-ai întrebat, „care este minimul
necesar de înţelegere a Dharmei pe care trebuie să-l aibă cineva pentru a primi
credinţa în Buddha Amida”?
Nu pot face o listă completă şi nu am cum să descriu fiecare
situaţie particulară, însă pot spune că respectivul trebuie ajutat să aibă un
minim de viziune Dharmică asupra lumii (după cum explic în acest articol), ceea ce înseamnă că trebuie să înţeleagă
în termeni simpli ce este karma (învăţătura despre karma şi ideea de zeu
creator nu pot coexista, aşa cum am explicat în subcapitolele anterioare), că
renaşterea este un fenomen adevărat plin de insatisfacţie şi că adevărata
Libertate (Buddhaşii pot fi explicaţi ca fiind cu adevărat Liberi şi având
Înţelepciune şi Compasiune Infinită) din naşterile şi morţile repetate este ceea
ce trebuie să ne dorim şi să căutăm cu adevărat[3]
….. iar pentru ca această libertate/eliberare să apară cât mai repede şi mai
sigur avem nevoie să acceptăm ajutorul lui Buddha Amida - singurul şi cel mai
bun Salvator/Eliberator.
Chiar şi un analfabet poate avea o astfel de minimă
înţelegere a karmei, renaşterii (care poate fi explicată în sensul de viaţă
după moarte, în diferite forme şi trupuri) şi a lui Buddha Amida ca Salvator
suprem – cel ce a manifestat/creat o lume/un tărâm iluminat unde să ne dorim să renaştem după moarte şi unde vom
deveni noi înşine Liberi (Buddhaşi) şi capabili de a-i ajuta pe ceilalţi.
Ne putem întreba
– dacă ar fi să ne alăturăm pentru o clipă grupului celor care se agaţă cu
orice preţ de ideea de zeu creator – dacă Shakyamuni nu ar fi fost cel mai mare
Învăţător din univers (Învăţătorul tuturor fiinţelor, inclusiv al oamenilor şi
zeilor), dacă am crede că acest Buddha poate avea dreptate în unele chestiuni
şi se poate înşela în altele, precum atunci când neagă existenţa unui zeu
creator, cum am mai putea noi să-l ascultăm cu mintea şi inima deschisă şi să
acceptăm în credinţă învăţătura Sa despre Buddha Amida din Marea Sutră?
Dacă Shakyamuni a greşit chiar şi într-un singur lucru, cum
putem fi siguri că nu s-a înşelat atunci când a vorbit de Buddha Amida şi
Tărâmul Său Pur? Este important să ne aducem aminte că El însuşi ne-a îndemnat
să-i acceptăm în credinţă învăţătura despre Buddha Amida şi Tărâmul Pur,
avertizându-ne de asemenea, că dintre toate învăţăturile Lui aceasta este cel
mai greu de acceptat în credinţă. Aşadar, cum am putea face noi asta dacă nu
l-am considera infailibil în înţelepciunea Sa?
Cu adevărat, ori toată Dharma lui Shakyamuni este 100%
adevărată, ori nu merită atenţia noastră.
Fiinţele neiluminate care se consideră discipolii lui
Buddha, nu pot alege ceea ce le convine şi să respingă ceea ce nu le place din
învăţătura Lui. Toate doctrinele buddhiste sunt interconectate iar dacă cineva
adaugă un element străin, precum aşa zisul “zeu suprem (Dzeu)”, atunci întregul
sistem buddhist devine de nerecunoscut şi de fapt, el nu mai este buddhist
deloc. Aşa cum am spus anterior, karma, învăţătura despre Buddha şi natura de
Buddha nu poate coexista cu ideea unui zeu suprem, etern şi creator al lumii.
De aceea, înainte de a ne încrede în Buddha Amida şi de a aspira să ne naştem
în Tărâmul Său Pur, trebuie să devenim adevăraţi discipoli ai lui Buddha
Shakyamuni şi să acceptăm pe deplin învăţăturile şi explicaţiile Sale despre Samsara.
[1] Înainte
de a trece la Jodo Shinshu
am fost practicant Zen.
[3] Vezi articolul meu „Aspiraţia de a deveniun Buddha – cel mai important lucru” din cartea, Învăţături buddhiste Jodo Shinshu, Dharma Lion Publications,
Craiova, 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.