 |
| Cele șase tărâmuri ale zeilor din lumea dorinței (Kamadhatu) |
Zeii au parte de cea mai multă plăcere, sănătate
și comfort din samsara. De asemenea, cu
cât este mai înalt planul lor de existență, cu atât mai mare este durata de
viață și fericirea pe care o simt. Cu toate acestea, inclusiv ei au parte de
câteva suferințe specifice pe care le voi explica după ce descriu pe scurt,
fiecare lume a zeilor.
În Lumea
Dorinţei (Kamadhatu), sunt câteva clase de zei cu zonele lor specifice:
bhuma deva sau zei care trăiesc alături de noi, pe pământ, adică în păduri,
orașe, în cer, nori, etc, precum și sagga deva[1]
sau zei care trăiesc în tărâmurile de deasupra sferei noastre de existență.
Bhuma deva locuiesc așadar, în
afara tărâmurilor specifice zeilor și sunt legați de același spațiu cu oamenii
și animalele. Ei reprezintă cea mai de jos categorie de zei. Puterea și
fericirea lor diferă mult de la unii la alții, printre bhuma deva aflându-se
ființe cu o stare foarte puțin îmbunătățită față de cea a spiritelor flămânde
sau din contră, zei foarte puternici și glorioși. Aceștia sunt invizibili
ochiului uman și preferă în general locurile sălbatice, în mod special
pădurile, deși unii dintre ei trăiesc și în orașe. Uneori interacționează cu
oamenii, sunt venerați de aceștia și li se dau ofrande în schimbul protecției
sau diverselor avantaje.[2]
Unii dintre bhuma deva, numiți ”zei păzitori” (arakkadevata) sunt, de fapt,
strămoși care au renăscut în această formă și care acum își protejează fostele
familii sau chiar țări. De exemplu, în Jataka
(545) ni se povestește de un rege care avea patima jocurilor de noroc și al
cărui zeu păzitor (mama lui care murise și renăscuse în acea stare) îi aranja
mereu zarurile cu puterea ei magică. Într-o
altă poveste (Jataka, 536) ni se
spune că un copil abandonat a fost salvat de zeul lui păzitor care s-a
transformat într-o capră și l-a hrănit până când un grup de păstori l-a găsit
și l-a luat cu ei. În Jataka 301 sunt
prezentate două armate care se războiesc susținute de zeii lor protectori care
de asemenea, se băteau între ei.[3]
Cei mai des menționați în texte sunt spiritele
copacilor (rukkhadeva) despre care se spune că ar locui într-un sălaș invizibil
care se află în frunziș[4].
Alteori sunt prezentați ca identificându-se cu tot copacul, ca și cum acesta ar
fi devenit propriul corp. Din acest motiv există printre unii buddhiști
(inclusiv eu) obiceiul de a nu tăia un copac (mai ales unul mare și gros) fără
să îți ceri iertare, să informezi și să rogi cu câteva zile înainte spiritul
sau spiritele care locuiesc acolo să se mute în altă parte.
Alți bhuma deva locuiesc în mări și oceane (Jataka
146,190,
296), în râuri (Jataka
288), parcuri (Jataka 539),
plante (Jataka 370), iarbă (Jataka 121), orașe (Jataka 497), etc.[5]
De asemenea, unii zei bhuma trăiesc în nori și
au un oarecare control asupra vremii. Aceștia se numesc Valahakadeva și sunt
împărțiți în mai multe categorii: 1) zei de nori calzi, 2) zei de nori de
furtună, 3) zei ai vântului și 4) zei ai ploii. Trebuie menționat însă că
vremea nu este influențată doar de ei. În Comentariul
Samyuta (Saratthappakasini) se menționează șapte factori care cauzează ori
influențează vremea: puterea nagașilor, puterea ființelor garuda, puterea
zeilor, puterea unei afirmații adevărate (adică puterea unor cuvinte adevărate
și cu încărcătură karmică mare), cauze naturale ce țin de temperatură,
umiditate, intervenția Marașilor și manifestarea unei puteri supranaturale. În
general vorbind, schimbarea normală a vremii se datorează proceselor naturale
firești și doar vremea neobișnuită este cauzată de acești zei. De asemenea
moralitatea oamenilor are un efect indirect asupra vremii, ea făcându-i pe zeii
de mai sus să fie mulțumiți sau iritați și astfel ploile să vină la timpul lor
sau să fie secetă[6] (Anguttara Nikaya 4:70).[7]
Conducătorul acesor zei ai cerului care pot influența vremea este Pajjuna, care aparține tărâmului
celor patru regi despre care voi vorbi în rândurile imediat următoare.
Deasupra
zeilor bhuma și al zonei de existență a oamenilor se află șase tărâmuri de zei superiori (Sagga Deva).
Primul este tărâmul celor patru regi (Caturmaharaja). Acesta se află în cele
patru puncte cardinale ale muntelui Sumeru, de la mijlocul muntelui până spre
vârf:
1)
est: Dhrtarastra, 2) sud: Virudhaka, 3) vest: Virupaksa,
4) nord: Vaisravana[8].
Fiecare dintre acești conducători divini are propria suită de zei Caturmaharaja
și sunt conducătorii a patru categorii de ființe. Astfel, Dhrtarastra este conducătorul ființelor
gandharva, Virudhaka este conducătorul ființelor
kumbhanda, Virupaksa este conducătorul ființelor naga iar Vaisravana este
conducătorul ființelor yaksha. De asemenea, acești mari zei regi, împreună cu suita lor și
cei conduși de ei sunt prima linie de apărare împotriva asurașilor.
Zona celor patru regi precum și cea imediat deasupra lor, adică Tărâmul
celor treizeci și trei de zei (Trayastrimsa) sunt cele care au cea mai strânsă
interacțiune cu zona oamenilor dintre toate tărâmurile zeilor. De asemenea, ele
sunt legate unele de altele, în sensul că zeii din Cerul celor patru regi sunt
vasalii zeilor din Cerul celor treizeci și trei.
Cei patru regi au un interes deosebit față de Buddha Dharma și
lumea oamenilor. Se spune că ei l-au vegheat cu strășnicie pe Buddha Shakyamuni
când acesta era încă în burtă, au asistat la nașterea lui și l-au prezentat
mamei sale folosind cuvinte-le ”bucură-te!” (Digha Nikhaya 18). De asemenea, tot ei au stat de pază când Sujata
gătea pentru El laptele cu orez în timp ce Sakra avea grijă de foc. Ei au fost
și cei care i-au oferit lui Buddha primul bol de cerșit de după atingerea
Iluminării.[9]
Una
din îndatoririle lor este să facă inspecții regulate ale lumii oamenilor, după
ordinul dat de superiorii lor din Cerul celor treizeci și trei de zei.
În
Anguttara Nikaya se spune că de patru
ori pe lună cei treizeci și trei de zei din Trayastrimsa le ordonă celor patru
regi să le facă un raport despre condițiile din lumea oamenilor. Așadar, în
zilele cu semilună cei patru zei își trimit reprezentanții (miniștrii), în cele
cu lună nouă își trimit fii iar în zilele cu lună plină vin chiar ei în
inspecție. Plecând fiecare în direcția lui către zonele de existență ale
oamenilor fac înconjurul tuturor satelor și orașelor unde îi întreabă pe zeii
locali (bhumadeva) dacă locuitorii acelor zone își respectă părinții,
învățătorii și bătrânii înțelepți ori dacă respectă preceptele, fac fapte bune
și dacă urmează Dharma. Aceștia îi informează despre fiecare om în parte iar
cei patru regi le țin minte numele și le raportează superiorilor lor, adică celor
treizeci și trei de regi din Trayastrimsa. Dacă sunt mulți oameni care fac
fapte bune și urmează Dharma aceștia se bucură deoarece oamenii respectivi au
șansa să renască printre ei și se întristează dacă fac fapte rele pentru că
respectivii se pot naște printre inamicii lor (asura).[10]
Deși
principalul loc al acestor patru regi este jumătatea de sus a muntelui Sumeru
cu cele patru laturi ale sale (nord, sud, est, vest), unii din zeii aflați în
suita lor trăiesc și în alte părți, ca de exemplu cele șapte inele de munți
mari care înconjoară muntele Sumeru și chiar pe pământ, alături de noi, oamenii
din Jambudvipa. Printre zeii din suita și cerul celor patru regi se află Surya
– zeul soarelui și Candima, zeul lunii, cele două obiecte cerești fiind
considerate un fel de locuințe/sălașuri (vimana) ale acestor doi zei și ale
suitelor acestora.
Un
alt zeu important din aceeași lume este Pajjuna care este conducătorul zeilor
inferiori (bhuma deva) care locuiesc în nori și
influențează vremea (valahakadeva). El are putere asupra vântului și ploilor și
trimite din compasiune, ploi tuturor ființelor care depind de acestea (Theragatha 1:1,1).
Toți acești zei menționați aici sunt
convertiți la buddhism și sunt protectori ai discipolilor buddhiști.
Nașterea printre zeii din lumea celor patru
regi se datorează ajutorării ființelor, precum și ofrandelor făcute cu scop
personal, adică gândindu-se la răsplata karmică a unei nașteri bune după
moarte.
Aşa
cum explică Maestrul Genshin, “o singură zi şi noapte în tărâmul celor patru
regi este precum cinzeci de ani omeneşti iar viaţa în tărâmul acela durează
cinci sute de ani”. Asta înseamnă nouă milioane de ani pământești.
Al doilea tărâm este Cerul celor treizeci şi trei de zei
(Trayastrimsa) care este situat pe vârful muntelui Sumeru. Cel mai important
zeu de acolo este Sakra (sau Indra în unele texte) care este considerat
suveranul lumii oamenilor și ființelor de până la acea zonă de existență. În
acest tărâm se află și alți zei sub stăpânirea celor treizeci și trei.
Un
loc important în Trayastrimsa îl ocupă Sala Sudharma unde cei treizeci și trei de
zei importanți se adună în consiliu sub conducerea lui Sakra.
Plăcerile
acestui tărâm le întrec cu mult pe ale celui precedent, conținând parcuri și
grădini, palate și locuri pline de desfătări neasemuite.
Sakra
și cei treizeci și trei de zei sunt de asemenea convertiți la buddhism. Shakyamuni
însuși a propovăduit Dharma în lumea lor timp de un sezon ploios (cca. trei
luni)[11].
Aşa
cum spunea Maestrul Genshin, “o sută de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o
noapte în Cerul celor treizeci şi trei iar în acel tărâm viaţa durează o mie de
ani.” Asta înseamnă treizeci și
șase de milioane ani omenești.
Tărâmul celor patru regi și al celor treizeci și
trei sunt cumva în legătură cu lumea oamenilor și ființelor din zonele de
existență inferioare lor. De asemenea, ele sunt
singurele implicate în conflicte cu asura. Deasupra
acestor tărâmuri și tot în lumea dorinței (Kamadhatu) se află alte patru zone
de existență care se situează deasupra muntelui Sumeru.
Al treilea tărâm
este Cerul Yama (ori Suyama). Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “două sute de
ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Cerul Yama iar în acel tărâm
viaţa durează două mii de ani.” Asta
înseamnă 144.000.000 ani omenești.
Al patrulea tărâm
este numit Tusita. Regina Maya, mama lui Buddha Shakyamuni a renăscut acolo la şapte
zile după naşterea lui.
Aşa
cum explica Maestrul Genshin, “patru sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi
şi o noapte în Tusita iar viaţa în acel tărâm durează patru mii de ani.” Asta înseamnă 576.000.000 ani omenești.
Al cincilea este Nirmanarati sau tărâmul unde fiinţele se bucură
de lucrurile manifestate de ele însele. Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “opt
sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Nirmanarati iar viaţa în
acel tărâm durează opt mii de ani.” Asta
înseamnă 2.304.000.000 ani omenești.
Al şaselea este Paranirmitavasavartin sau tărâmul unde fiinţele
se bucură de manifestările celorlalţi.
O
regiune a acestui tărâm este locuit de Maraşi - demoni celeşti care merg de
obicei în alte lumi şi îi împiedică pe practicanţii serioşi să avanseze pe
calea buddhistă. Karma acumulată de ei în alte vieţi a fost suficient de bună
încât să le asigure renaşterea în această zonă superioară a existenţei dar, din
cauza poftei lor de putere şi a egoismului încă nedepășit i-au transformat în
obstacole vii pentru alte fiinţe. De aceea, ei fac tot ce le stă în putinţă ca
nimeni să nu treacă mai sus de planul lor de existenţă.
Nirvana Sutra
prezintă patru tipuri de demoni: 1) lăcomia, furia şi iluzia, 2) cele cinci
skandha sau piedicile cauzate de funcţiunile fizice sau mentale, 3) moartea şi
4) demonii care sălășluiesc în „Cerul zeilor care savurează manifestările
celorlalţi” (Paranirmitavaśavartin).
Aşadar, în textele buddhiste, cuvântul „demon” este uneori folosit în sensul de
„demoni interni” adică iluziile şi
patimile noastre, dar şi în sensul uneia sau mai multe fiinţe care îi disturbă
pe ceilalţi şi îi împiedică de la atingerea eliberării din naşterile şi morţile
repetate. Din păcate, în zilele noastre, unii aşa-zişi „buddhişti moderni”
propagă ideea că maraşii sunt doar demoni interni iar nu externi, ceea ce
contravine evident, învăţăturii lui Buddha. În ceea ce mă priveşte, eu îi
încurajez pe prietenii mei Dharma să nu ia în seamă astfel de viziuni greşite,
ci să se încreadă din toată inima lor în Buddha Amida, aceasta fiind cea mai
bună cale de a fi protejaţi de influenţa unor astfel de fiinţe puternice, ele
însele aflate în iluzie şi neiluminate.
Așa cum spunea Maestrul Genshin, ”o mie șase sute de ani omenești sunt egali
cu o zi și o noapte în Paranirmitavasavartin iar viața în acel tărâm durează
șaisprezece mii de ani.” Asta înseamnă 9.216.000.000 ani omenești.
Maestrul Vasubandhu
explică unele din caracteristicile zeilor din aceste tărâmuri cerești:
“Zeii
Caturmaharajakayika, Trayastrimsa, Yama, Tusita, Nirmanarati și Paranirmitavasavartin
fac parte din Kamadhatu (lumea dorinței). [...]
Un mic
zeu sau zeiță apare pe genunchii lor sau din genunchii unui zeu sau unei zeițe
mature; acest mic zeu sau zeiță este fiul sau fiica lor; toți zeii se nasc prin
apariție spontană. Printre acești zei[12],
nou născuții sunt asemenea copiilor între cinci și zece ani în funcție de
categoria din care fac parte zeii respectivi.”[13]
Vasubandhu precizează că acești ”zei tineri cresc repede”[14].
Apoi explică mai departe:
”În
Kamadhatu,
1.Există
ființe ale căror obiecte ale dorinței sunt așezate (de factori exteriori) la
dispoziția lor și se pot folosi de ele. Aceștia sunt oameni și anumiți zei -
mai exact zeii din primele categorii.
2.Ființe
ale căror obiecte ale dorinței sunt create de ele însele și le folosesc pe
măsură ce sunt create. Aceștia sunt zeii din Nirmanarati.
3.Ființe
ale căror obiecte ale dorinței sunt create de alții dar folosite de ei. Aceștia
sunt zeii Paranirmitavasavartin.
Primii
se bucură de obiectele dorinței prezentate înaintea lor, cei din a doua
categorie se bucură de obiectele dorinței pe care le creează prin propria
voință iar cei din a treia categorie se bucură de obiectele dorinței pe care le creează ei înșiși sau îi pun pe
alții să le creeze pentru ei.
Acestea
sunt cele trei moduri de apariție ale obiectelor dorinței (kamopapattis).”
În
conformitate cu explicațiile lui Nagarjuna din
Maha-prajna-paramita-sastra:
”Dacă
practicantul nu a fost în stare să renunțe la dorințele sexuale se va naște
într-una din cele șase clase de zei ale lumii dorinței [Kamadhatu] unde cele
cinci obiecte ale desfătării sunt excelente, subtile și pure. Dacă a putut să renunțe
la dorințele sexuale va renaște printre zeii celor două tărâmuri superioare [Rupadhatu și Arupyadhatu].”[15]
Asta înseamnă că cei ce renasc printre zeii
lumii dorinței distrug alte patimi din inimile lor dar păstrează diferite forme
de voluptate, în timp ce ființele care au distrus rădăcinile voluptății dar au
alte iluzii mai subtile ajung în următoarele tărâmuri cerești din lumea formei (Rupadhatu) sau lumea
non-formei (Arupyadhatu).
Lumea formei (Rupadhatu) este efectul faptelor
virtuoase și al practicării puternice a meditației, în timp ce lumea
non-formei, unde ființele nu au corpuri sau forme este efectul nivelurilor
înalte de samadhi (concentrație meditativă).
Zeii din Rupadhatu (lumea formei) și
Arupyadhatu (lumea non-formei) au o viață extrem de lungă în comparație cu
oamenii și zeii din Kamadhatu (lumea dorinței) și nu au nici emoțiile negative
de acolo. Cu toate acestea, ei încă au diverse tipuri de ignoranță și iluzii deoarece
nu au eliminat încă credința în falsul ego. Din cauză că nu s-au eliberat încă
de credința în falsul ego, oprirea emoțiilor negative este temporară deoarece o
astfel de credință și un astfel de atașament sau identificare este chiar
rădăcina (originea) acestor emoții. Așadar, ei încă au în ei înșiși semințele
și înclinațiile de a le manifesta din nou
în viitor și de aceea, zeii din Rupadhatu și Arupyadhatu pot cădea în
zonele de jos ale existenței. Trebuie să ținem minte că atât timp cât rădăcinile
emoțiilor negative nu au fost complet distruse de realizarea Iluminării
perfecte nimeni nu se poate elibera de samsara.
În
lumea formei (Rupadhatu) există patru sfere ale
tărâmurilor cerești, după cum urmează:
Primul Cer Dhyana conţine:
1) Tărâmul sfătuitorilor lui Brahma (Brahmaparisadya),
2) Tărâmul marilor preoţi ai lui Brahma (Brahmapurohita)
3) Tărâmul marelui Brahma (Mahabrahman).
Unii
zei Brahma (precum Baka Brahma) din primul Cer Dhyana al lumii formei pot avea
iluzia că sunt supremi, atot-puternici și creatori ai universului. Despre acest
tip de iluzie adus asupra lor (și asupra oamenilor care îi venerează) de către
Marași, am vorbit pe larg în capitolul ”Buddha Dharma nu recunoaşte existenţa unui
zeu suprem şi creator al lumii” din cartea Adevărata învățătură despre
Buddha Amida și Tărâmul Pur.
Vă
rog citiți-l cu atenție deoarece am dat acolo multe citate din Buddha
Shakyamuni însuși.
Al
doilea Cer Dhyana conţine:
1)
Tărâmul luminii limitate (Parītta-ābha),
3)
Tărâmul luminii infinite (Apramāna-ābha)
3)
Tărâmul luminii supreme (Ābhāsvara).
Al
treilea Cer Dhyana conţine:
1)
Tărâmul purităţii limitate (Parīttaśubha),
2)
Tărâmul purităţii infinite (Apramānaśubha)
3)
Tărâmul purităţii universale (Śubhakrtsna)
Al
patrulea Cer Dhyana conţine:
1)
Tărâmul fără nori (Anabhraka),
2)
Tărâmul producător de merite (Punyaprasava),
3)
Tărâmul marilor fructe/realizări (Brhatphala),
4)
Tărâmul fără griji (Abrha),
5)
Tărâmul fără de nicio întristare (Atapa),
6)
Tărâmul viziunii excelente (Sudrśa),
7)
Tărâmul observării excelente (Sudarśana)
8)
Tărâmul cel mai înalt (Akanistha).
În
Lumea Non-formei (Arupyadhatu)
sunt patru tărâmuri sau sfere de existenţă:
1)Tărâmul
spaţiului nemărginit (ākāśa-ānantya-āyatana)
2)Tărâmul
Conştiinţei nemărginite (vijnāna-ānantya-āyatana)
3)
Tărâmul Non-acţiunii (ākincanya-āyatana)
4)Tărâmul
Non-gândirii şi al non-non-gândirii (naiva-samjnā-na-asamjnā-āyatana)
*
Suferințele
zeilor din lumea dorinței (Kamadhatu) sunt de trei tipuri: 1) Suferința morții
și a căderii în zonele de jos ale existenței, 2) suferința cauzată de anxietate
și 3) suferința de a fi tăiat, ucis sau exilat.
1)
Suferința morții și a căderii în
zonele de jos ale existenței.
În ciuda plăcerilor
senzuale de care se bucură zeii din
Kamadhatu, aceștia vor muri până la urmă, când
karma ce i-a dus acolo este terminată. Se spune că suferința morții în
tărâmurile zeilor este mult mai mare decât în alte tărâmuri. De ce? A muri în
zonele de existență ale iadurilor sau pretașilor (spiritele flămânde) înseamnă
eliberarea din suferința groaznică a acelor locuri și o șansă de a renaște
într-o zonă mai bună, însă cine și-ar dori să abandoneze cel mai frumos tărâm
plin cu plăceri extraordinare și fericire, unde are un corp perfect și tot ceea
ce îi dorește inima?
Bodhisattva Nagarjuna a spus:
”Să
știți că însăși Brahma după ce a câștigat fericire fără de atașament[16]va
ajunge să îndure suferințe neîncetate în flăcările Iadului torturii supreme[17]."[18]
”Suferința
morții din cerurile zeilor întrece toate marile plăceri de care se bucură
acolo. Înțelepții care înțeleg asta nu mai creează atașamente pentru raiurile
efemere."[19]
Înainte de a muri zeii trec prin trauma celor
cinci semne ale morții, așa cum le descrie Nagarjuna în același text:
”Trupurile
lor capătă o culoare neatrăgătoare, pernele pe care stau devin incomfortabile, ghirlanda
de flori li se ofilește iar hainele încep să miroasă urât. De asemenea, o transpirație
neobișnuită le inundă tot corpul."[20]
Chiar dacă semnele care anunță moartea zeilor
nu par extraordinare la prima lectură, vă rog să țineți cont de faptul că până
la apariția lor trupurile acestora au fost mereu proaspete și sănătoase timp de
milioane de ani, nu au mirosit niciodată urât, nu au produs transpirație, etc.
Așadar, una e să fi om și să te obișnuiești cu astfel de probleme și alta să
trăiești fericit asemenea unui zeu timp de multe mii sau milioane de ani în
care un minut este echivalentul a o sută de ani omenești și chiar mult mai mult
decât atât, și să te trezești deodată că îți apar cele cinci semne ale morții. De
asemenea, se spune în unele texte că perioada de înainte de moarte în care apar
cele cinci semne și în care unii zei își contemplă căderea în zonele de jos ale
existenței poate dura câțiva ani. În tot acest timp ceilalți zei îi părăsesc
fiind dezgustați de decăderea lor, așa
că muribunzii suferă enorm.
Maestrul Genshin descrie suferințele zeilor
din lumea dorinței (Kamadhatu) când aceștia se apropie de momentul morții și ne
dă exemplul locuitorilor din
”Deși
plăcerile acestor ființe sunt nelimitate, când li se apropie sfârșitul nu pot
scăpa de suferința celor cinci decăderi. Prima este ofilirea coroanei de flori.
A doua că hainele cerești devin murdare și miros urât. A treia că începe să le
transpire corpul. A patra, ochii le devin adeseori buimaci și mahmuri. A
cincea, reședința lor nu le mai oferă nicio plăcere. Acestea sunt cele cinci
decăderi.
Când vom
avea parte de aceste suferințe ajungem să fim neplăcuți iar familia și nimfele
cerești ne abandonează. Cât de jalnic este să rătăcim așa printre tufișuri și
copaci, bocind și plângându-ne de milă.
În
astfel de momente victima strigă de durere: ‘Am fost iubit mereu de toate nimfele cerești.
De ce nu mă mai iubesc ele acum?M-au aruncat ca pe o buruiană și nu le mai pasă
deloc de mine. Acum nu mai am pe nimeni pe care să mă bazez. Cine m-ar putea
salva? Părăsind
castelul
Zenken viața mea se apropie de sfârșit. Nu mai am nicio speranță că-l voi mai putea
vedea vreodată pe Teishaku[23] pe
tronul lui din pietre prețioase.
Greu
este pentru mine acum să pot contempla
gloria lui Shushoden[24] și
mă îndoiesc că voi mai putea călări din nou pe elefantul Shakuten[25].
Nu voi
mai putea privi niciodată florile din Shushaen. Niciodată nu voi mai putea
participa la petrecerea cu sake din Zorinen, nici să mă joc și să lenevesc în
Kwankien. Să stau pe piatra netedă a giuvaerului alb de sub copacul Goba este o
plăcere de care nu voi mai avea parte niciodată.
Nu mai
pot spera să mă îmbăiez în apele Shushochi. Nu voi mai mânca niciodată cele
patru dulciuri și sunt exclus de la ascultarea celor cinci tipuri de muzică
glorioasă. Ce trist sunt că trebuie să îndur această soartă crudă! Oh, ai milă
de mine și salvează-mi viața! Măcar pentru câteva clipe te rog, oferă-mi această
plăcere și nu mă lăsa să cad de pe muntele Sumeru sau în marea Basho! Deși mă
rog în acest fel neîncetat, nu există nimeni care să mă salveze.”
Bodhisattva Nagarjuna a spus de asemenea,
despre căderea zeilor:
”Când
meritele lor se epuizează
trebuie să
părăsească lumile divine,
apoi,
lipsiți de orice putere,
vor
deveni animale, spirite flămânde sau locuitori ai iadurilor."[26]
2) Suferința cauzată de anxietate
În funcție de meritele acumulate în viețile
trecute, zeii din lumea dorinței primesc diverse plăceri și obiecte ale
dorinței. Astfel, unii au mai mult decât alții, ceea ce îi face pe cei cu mai
puține merite să devină anxioși și să sufere.
3) Suferința de a fi tăiat, ucis sau exilat
Din cauza războaielor pe care le poartă cu
asura pot fi răniți sau chiar omorâți[27].
Unii zei mai slabi pot fi exilați din locurile lor de către zei mai puternici.
Bodhisattva Vasubandhu descrie de asemenea,
alte tipuri de suferințe pe care le îndură zeii:
”Zeii
care se dedau plăcerilor senzuale[28]nu
sunt fericiți în mintea și inima lor, ci mistuiți într-una de un foc interior
aprins de infecția dorințelor trupești.
Cum ar
putea să existe fericire în cei a căror minte este întotdeauna distrasă? Din
moment ce nu își pot controla mintea nici măcar o secundă sunt de la sine tulburați
și agitați. Necunoscând niciodată liniștea și calmul se aseamănă cu focul de
lemne care vâjâie în bătaia vântului."[29]
El a mai spus de asemenea:
”Aceștia
sunt ca invalizii abia recuperați după o boală grea care mănâncă haotic și se
îmbolnăvesc din nou."[30]
Zeii
din lumea formei (Rupadhatu) și lumea non-formei (Arupyadhatu) nu au parte de
suferințele celor din lumea dorinței (Kamadhatu), însă și ei mor cu destule
iluzii și atașamente subtile. Așa cum am explicat mai înainte nici aceștia nu
s-au eliberat încă de credința și atașamentul față de falsul ego, așa că
rădăcina emoțiilor negative este încă acolo chiar dacă au ținut-o ascunsă,
adânciți fiind în absorbția meditativă. Așadar, din cauză că nu s-au eliberat
de samsara nu au niciun control față de manifestările viitoare ale karmei lor
iar când rezervorul de merite care le-au adus în acele sfere înalte de
existență se epuizează, cad din nou în tărâmurile de jos ale samsarei.
Bodhisattva Vasubandhu a spus:
”Zeii
din tărâmurile formei și non-formei se bucură de beatitudinea concentrării
meditative. Ei rămân nemișcați un eon întreg, însă nici chiar asta nu este
adevărata eliberare. După ce s-au bucurat de ea, vor cădea din nou. Deși pare
că au depășit haosul și agitația tărâmurilor nenorocite ale samsarei, ei sunt
de fapt ca păsările ce țâșnesc spre cer și care nu își pot menține zborul sau ca o săgeată trasă de un copil. Până la
urmă cad, orice ar face.
Așa cum
lumânările de unt ce ard pentru mult timp nu fac decât să se micșoreze cu
fiecare clipă și ei sunt afectați de schimbările și suferințele stării de
existență condiționate."[31]
[1] Sagga (pali) înseamnă tărâm al zeilor.
[2] The Buddhist Cosmos: A
Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada
and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.257
[3] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive
Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River
Forest Hermitaje, 2018, p.258
[4] Repet ceea ce am mai spus și în alte ocazii – un spațiu mic pentru noi
poate ascunde o lume sau o zonă imensă populată cu diferite ființe. Așadar, să
nu ni se pară ciudat faptul că într-un frunzis pot exista palate cu o familie
numeroasă de zei ai acelui copac.
[5] The
Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview;
according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero,
Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.258
[6] Alteori însă chiar zeii respectivi devin neglijenți din cauza vieții
pline de distracții pe care o duc (Comentariu
la Anguttara Nikaya 5:197).
[7] The Buddhist Cosmos: A
Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada
and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.266
[8] Numele acestor zei reprezintă de fapt, titluri, deoarece când unul din
ei moare, un alt zei îi ia locul și funcția, fiind numit în acel post de Indra
(Sakra), regele celor treizeci și trei de zei din Trayastrimsa (Jataka, 74). The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist
Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo
Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.269
[9] The Buddhist Cosmos: A
Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada
and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.268
[10] The Buddhist Cosmos: A
Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada
and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.269
[11] La acea întâlnire au participat și zei din alte tărâmuri, chiar superioare
Trayastrimsa, inclusiv Maya, fosta mamă a lui Buddha.
[12] Zeii din Kamadhatu (lumea
dorinței), de la Caturmaharajakayika la Paranirmitavasavartin.
[13] Abhidharmakosabhasyam,
English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian
Humanities Press, 1991; vol 2, p. 465-466.
[14] The gods of the next sphere – the World of Form (Rupadhatu) are
complete in their development from birth and are also born fully clothed.
[16] Fericirea zeilor Brahma din lumea formei (Rupadhatu) nu provine din
atașament senzual.
[17] Cred că se referă la iadul Avici.
[18] Nagarjuna citat în Words of My
Perfect Teacher, by Patrul Rinpoche, revised edition, Padmakara Translation
Group, Shambhala, Boston, 1998, p.94
[19] Nagarjuna, Scrisoare către un prieten, citat în The Great Treatise on the
Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by
Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 293
[22] Genshin dă exemplul citat pe baza Sutrei
celor șase paramita
(Roku-haramitsu-kyo).
Această sutră mai era numită și Dai Rishu
Ropparamitta, Ropparamitsu-kyo, sau Liu-po-lo-mi-ching în chineză. A
fost tradusă din sanscrită în chineză în anul 788 de călugărul Prajna.
[23] Teishaku este Sakra (Indra), conducătorul Cerului celor treizeci și
trei de zei (Trayastrimśa).
[24] Shushoden și Shushaen, Zorinen, Kwankien, copacul Goba, Shushochi sunt
diverse locuri sau elemente din cerul celor treizeci și trei de zei.
[26] Scrisoare către un prieten, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York,
p. 294
[27] Zeii
pot fi uciși doar dacă li se taie capul sau dacă sunt tăiați pe din două de la
mijloc. Dacă li se taie mâinile sau brațele, acestea se regenerează. În schimb,
asura (semizeii)pot fi răniți și uciși asemenea oamenilor.
[28] Adică zeii din lumea dorinței (Kamadhatu)
[29] Sambhara - parikatha (Discussion
of the Requisite Collections, as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca , New York
[30] The Great Treatise on the Stages
of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications,
Ithaca, New York, p. 294
[31] Sambhara - parikatha (Discussion
of the Requisite Collections, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 295
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu