Întrebare: Al șaptelea avantaj în această viață al
credinței în Buddha Amida este a avea mare bucurie în inimile noastre. E cumva
această bucurie una lumească? Întreb deoarece mulți dintre noi au o minte/inimă
instabilă spre deosebire de alții a căror minte e mai stabilă, probabil oferită
cadou de Lumina lui Amida datorită karmei bune din trecut. Sau este această
bucurie legată de nașterea în Tărâmul Pur?
Răspuns: Bucuria credinței menționată în al 7-lea avantaj
este bucuria de a ști că suntem asigurați de nașterea în Tărâmul Pur. NU este o
bucurie lumească deoarece nu ne este promis vreun avantaj lumesc, ci avantajul
spiritual al nașterii în Tărâmul Pur. Așa cum spunea Shinran:
”’Bucuria’ (kangi)
înseamnă a ne bucura dinainte de ceea ce suntem siguri că vom atinge.”[1]
În cazul nostru, vom atinge Iluminarea în Tărâmul Pur așa
că această bucurie este asemănătoare cu relaxarea ce apare când o mare greutate
este luată de pe umerii noștri și, într-adevăr, nu există o mai mare greutate
decât aceea de a fi neiluminat și sclav al existenței samsarice. Greutatea
eliberării tale este cărată de Buddha numit Amida care a parcurs deja
Calea pentru tine. Orice om care poartă o povară grea este fericit când aceasta
este luată de pe el, așa că poți simți ușurare sau bucurie atunci când te
încrezi pentru prima oară în Buddha Amida, asta presupunând bineînțeles, că
atingerea Buddheității sau a eliberării definitive din nașterile și morțile
repetate este cel mai important lucru pentru tine. Însă asta nu înseamnă că în
fiecare oră, minut ori secundă a vieții tale te vei gândi la Amida sau vei
simți o bucurie continuă încât să dansezi. Viețile noastre sunt de așa natură încât
putem fi oricând copleșiți de probleme zilnice și diverse griji. Însă totul
este ok. Chiar este ok să fim așa. Nu suntem obligați să sărim în sus de
bucurie deoarece suntem salvați de Amida. De asemenea, acest avantaj nu se
referă la a avea o minte stabilă. Poți rămâne așa cum ești, cu mintea ta
instabilă de fiecare zi, pentru că această bucurie nu este nimic special, ci
doar relaxarea de a ști că în ciuda iluziilor și patimilor tale oarbe ești
asigurat de atingerea Iluminării perfecte în Tărâmul Pur.
[1] Shinran Shonin, Notes on Once-calling and Many-calling, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.474
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.