Despre îndoieli și frici

 

Întrebare: ”Ce să facă un adept Nembutsu care a primit shinjin (credința) cu demonul îndoielii care apare din când în când chiar și după ce a fost binecuvântat de Buddha Amida cu adevărata credință?
 
Ca ființe ignorante, mințile noastre din această lume Saha sunt inclinate către iluzie și îndoială. Asta face parte din condiția noastră de bombu (ființe ignorante și pline de patimi oarbe). Probabil cei care au îndoieli după ce au primit credința sunt iubiți chiar mai mult de Amida Nyorai, deoarece El e conștient de nevoia de a-i  primi pe acești oameni fără de speranță și aflați în iluzia îndoielii. Un Maestru chinez al Tărâmului Pur spunea: ”Probabil nu te vei îndoi niciodată de Buddha Amitabha (Amida), însă te vei îndoi de tine însuți”. (Îmi dau seama  că oamenii credincioși au credința lui Amida oferită nouă prin transferul său de merit și că Buddha Amida nu se poate îndoi de El însuși).
 
La un anumit nivel, cei mai mulți occidentali care s-au convertit la buddhismul Jodo Shinshu de la o formă sau alta de creștinism știu că ”își riscă propriile vieți eterne” (suflete?) pentru a primi și pentru a transmite Dharma școlii noastre de buddhism.
 
Ce zici, s-ar putea spune că toți Buddha și Bodhisattva îl laudă pe cel care rostește Nembutsu datorită încrederii încăpățânate a acestuia în Marele Legământ și a credinței în sutrele propovăduite de Shakyamuni? Putem spune că cei care au shinjin (credință) sunt eroi ai tuturor ființelor și ai tuturor lumilor?
 
Sunt acești copii ai lui Buddha Amida recipienți ai avantajelor din prezent deoarece își recunosc propria ignoranță și știu, dincolo de orice îndoială, că singurul lucru pe care nu-l pot face este să se salveze prin ei înșiși din naștere și moarte?” 
Răspuns: Cel care are shinjin (credință) NU se poate îndoi de salvarea oferită de Amida. A avea shinjin înseamnă, în cuvintele lui Shinran, a auzi Legământul Principal al lui Buddha Amida fără nicio îndoială. Așadar, îndoiala și credința (shinjin) NU pot exista împreună.
 
Bineînțeles, în termenii vieții de fiecare zi, adeptul poate avea îndoieli despre multe lucruri, precum familie, prieteni și chiar despre el însuși, dar niciodată el NU se va îndoi de propria naștere în Tărâmul Pur și de atingerea acolo a Buddheității supreme.
 
Vorbind la modul general, adeptul care are credință în Amida nu trebuie să se aștepte să simtă lucruri speciale, să primească niște calități pe care nu le-a avut până atunci ori să își depășească neapărat propriile frici și probleme ce țin de personalitatea lui. Nu neg faptul că pot apărea diferite schimbări într-un om credincios, dar el nu trebuie să considere că shinjin (credința) este o metodă de a-și schimba personalitatea sau de a se purifica pe el însuși de iluzii și patimi oarbe.
 
Nu e nicio problema dacă rămâne un om obișnuit, plin de iluzii și atașamente chiar și după ce a primit credința. Însă există totuși o mare diferență între el, cel credincios și cel necredincios din trecut – știe că de acum înainte (din momentul în care s-a trezit pentru prima oară credința în el), o mare greutate a fost luată de pe umerii lui, anume sarcina de a deveni un Buddha. Știe cu siguranță și fără nicio îndoială că a devenit asigurat de nașterea și atingerea Buddheității în Tărâmul Pur la sfârșitul acestei vieți. Știe toate acestea dar în același timp, frici de tot felul, iluzii, atașamente și dificultăți inerente unei minți obișnuite pot co-exista cu această credință. Shinjin (credința) este un element dinafara inimii și minții credinciosului deoarece nu este creația sa ci ceea ce Amida a plantat în el. Shinjin este asemenea brațelor mari și calde ale mamei care își cară copilul înspăimântat peste apele agitate ale unui râu turbulent. Copilul continuă să plângă, fiind speriat de diverse lucruri pe care le vede și le aude în jurul lui dar știe că este ținut bine în brațele mamei. Indiferent de fricile simțite, credința în mama lui este și ea acolo. De exemplu, se poate speria când vede un val mare venind spre el, când aude un tunet sau când ploaia îi cade pe față dar cu toate acestea, are încredere că maică-sa îl duce în siguranță pe celălalt țărm.
 
Frica este un obicei instinctual care nu dispare definitiv din noi până când nu atingem Iluminarea supremă în Tărâmul Pur. De exemplu, chiar și când suntem într-o casă mare și solidă ne-am putea teme pentru moment când auzim afară un tunet puternic. La fel, putem continua să ne fie frică de moarte deși știm că suntem asigurați de nașterea în Tărâmul Pur unde vom deveni Buddhași. Frica de moarte este manifestarea atașamentelor noastre puternice și a identificării cu propriile trupuri. Este la fel cu frica de a fi rănit fizic, însă în niciun caz nu se poate pune semnul de egalitate între aceste frici instinctuale și îndoiala față de salvarea oferită de Amida.
 
Dacă ni s-ar fi cerut să nu ne mai temem de diversele probleme din viața de fiecare zi pentru a fi salvați de Amida, această salvare ar fi fost imposibilă. Cine poate spune cu mâna pe inimă că nu are absolut nicio frică? Ne temem chiar și de scoaterea unui dinte, deși știm că suntem în siguranță, pentru că nu ne place să simțim durere. Așadar, din moment ce nu există nicio mențiune de acest gen în Legământul său Principal, Buddha Amida nu ne cere să fim fără nicio frică (fără atașament față de trupurile noastre). Dacă citim Legământul Principal vedem că tot ceea ce ne cere este să avem credință în El (a rosti Numele său și a ne dori să ne naștem în Tărâmul Pur sunt manifestări ale credinței).
 
În sens ultim, credința în Amida nu este produsul minților noastre neiluminate. Se spune că într-o pădure de copaci otrăvitori nu poate apărea un copac cu fructe bune. Așadar, credința în Amida nu poate apărea în inimile pline de iluzii și atașamente, dacă Amida nu o face să apară. Este la fel cu iubirea mamei care face copilul să aibă  încredere în ea. Fără iubirea mamei, copilul nu poate face nimic. Chemarea mamei are ecou în inima copilului și îl face să răspundă cu încredere, la fel cum Namo Amida Bu este expresia credinței în Amida. Iubirea mamei este cea care lucrează în interiorul copilului și îl determină să se încreadă în ea. Așa explic eu în termenii limitați ai limbajului omenesc conceptul imposibil de înțeles că shinjin (credința) vine de la Amida și nu este creația noastră.
 
Deoarece shinjin (credința) vine de la Amida, este numit shinjinul precum diamantul, ceea ce înseamnă că nu poate fi distrus de nimeni, indiferent că e demon sau adept al unei alte religii. Chiar dacă alții ne-ar spune că din cauza faptului că am părăsit cutare sau cutare religie monoteistă vom merge în iad, vorbele lor nu ar fi cu nimic diferite de tunetele și ploaia grea auzite dintr-o casă sigură și puternică.
 
Repet, nu există îndoieli în chestiunile legate de salvarea oferită de Buddha Amida pentru cel care are shinjin (credință). Indiferent ce s-ar întâmpla sau cum s-ar simți, uneori bine, alteori rău, sau că e speriat de diverse lucruri, adânc înauntrul său știe, datorită credinței, că este salvat de Amida și destinat să devină un Buddha în Tărâmul Pur.  
 
E imposibil pentru noi, oamenii obișnuiți, să scăpăm complet de temeri, atașamente și probleme, așa că nu avem de ce să ne îngrijorăm că acestea vor rămâne cu noi toată viața. Cel mai important lucru este că ne bazăm pe Amida și că avem o credință simplă în El, fiind siguri că asta e ultima noastră viață ca ființe neiluminate.
 
Te rog, nu uita că frica, suferința și atașamentele sunt ceva diferit și separat de shinjin (credință). Primele sunt produsul propriilor tale iluzii iar ultima (credința) provine de la Amida și este asigurarea că te salvează și te acceptă așa cum ești.
 
Cei care spun Nembutsu sunt lăudați de toți Buddha și Bodhisattva iluminați nu pentru că ar fi făcut ceva special prin puterea lor personală, ci pentru că, încrezându-se în Amida, aderă la cea mai importantă învățătură a tuturor Buddha. Toți Buddha știu că Amida Dharma este Dharma supremă deoarece poate salva toate ființele, indiferent cât de mari, mici sau chiar inexistente ar fi capacitățile lor spirituale. Scopul apariției tuturor Buddha în lume este să salveze TOATE ființele și ce metodă este într-adevăr capabilă să împlinească această aspirație dacă nu Nembutsul credinței în Amida? Așadar, a fi deschis față de această Dharma, a o accepta, a o venera și a rosti Nembutsul credinței este ceea ce toți Buddha laudă, chiar dacă respectivul adept nu are nimic special în el însuși.
 
Numai datorită lui Amida cei care au shinjin (credință) sunt lăudați de toți Buddha. Nu, nu suntem eroi, deoarece fără Amida nu am putea face nimic decât să sfârșim în iaduri sau alte zone de jos ale existenței. Mai degrabă putem spune că suntem copiii cu cel mai important tată sau mamă din univers. Dacă îl ai pe Amida ca Părintele tău spiritual, poți fi sigur că toți Buddha te vor lăuda, chiar dacă tu nu ești nimic special prin tine însuți.
 
De asemenea, una e să te cunoști pe tine însuți folosind lumina propriei tale ”înțelepciuni” personale și alta să-ți realizezi limitele cu ajutorul Luminii lui Amida care intră în ființa ta prin credință (shinjin). Este asemenea diferenței dintre a sta în întuneric cu o mică lumânare sau a lumina întreaga încăpere cu un aparat electric modern și performant. Shinjin (credința) sau conectarea la Lumina lui Amida este cea care te face să primești cele zece avantaje în această viață precum și lauda tuturor Buddha.
 
Tot ceea ce trebuie să faci este să asculți profund și în mod constant  învățătura despre Legământul Principal. Chiar dacă te îndoiești de multe ori, continuă să asculți, pune întrebări, meditează asupra limitelor tale și a ceea ce ai ascultat și într-o bună zi vei putea deveni deschis față de Amida și să te încrezi în El. După aceea vei fi sigur de nașterea în Tărâmul Pur indiferent că mintea ta rămâne la fel de obișnuită ca înainte.