Al treilea pelerinaj Nembutsu la stupa buddhistă de la Tranișu cu ocazia lansării proiectului Stupei tuturor Buddha la templul Amidaji

 

Slavă lui Amida și tuturor Buddha! 

Click here to read the English version of this article

Click aici pentru a citi despre primul pelerinaj la stupa de la Tranișu

Click aici pentru a citi despre al doilea pelerinaj la stupa de la Tranișu

Am dedicat acest pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu tuturor ființelor, inclusiv protectorilor noștri și zeităților care stăpânesc aceste locuri, buddhiștilor din această țară și celor care au ajutat la construirea și consacrarea stupei de la Tranișu, membrilor FPMT, Amidaji și binefăcătorilor mei, în mod special lui Drolma Veronica Anghelescu. 

Fie ca energia lor vitală să crească, să fie mereu sănătoase la minte și la trup, să primească din belșug tot ceea ce au nevoie, inclusiv apă, mâncare, haine și adăpost, toate obstacolele să dispară dinaintea lor, să nu se mai nască niciodată în zonele de jos ale existenței, să creeze legături indestructibile cu Amida și toți Buddha și să atingă cât mai repede Iluminarea supremă. 

De asemenea, fie ca proiectul nostru cu Stupa Tuturor Buddha să fie realizat fără niciun fel de obstacole. Fie ca toate liniile autentice de transmisie să se răspândească în România pentru ca oricine să poată practica în funcție de specificul și afinitățile lui karmice. Fie ca toți buddhiștii din această țară să colaboreze mereu între ei în spirit nonsectar și pentru binele tuturor ființelor. Fie ca viziunile greșite ce contravin învățăturii lui Buddha să nu pătrundă niciodată în aceste locuri ori dacă au pătruns deja să dispară definitiv și să nu aibă nicio putere asupra ființelor de aici. Fie ca această țară să devină o mandala a tuturor Buddha și un loc unde ființele umane și nonumane să evolueze ușor, fără niciun fel de obstacole! 

Cu aceste rugăciuni în minte (precum și alte aspirații și dedicații personale) am început și am încheiat al treilea pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu. 

A fost o călătorie dificilă deoarece rucsacul conținea statuia mea preferată (și grea) a lui Buddha Amida împreună cu alte imagini sacre dar și din cauza vântului și a temperaturilor de 1-2 grade dimineața. Acum, când scriu aceste rânduri, încă mă tratez de răceala obținută în pelerinaj. 

Am început ca data trecută din Cluj, apoi am trecut prin Baciu, Rădaia, Gârbau, Dorolțu, Inucu, Dumbrava, Izvoru Crișului, Huedin, Sâncraiu. Din Sâncraiu am urmat drumul către Alunișu, Săcuieu și Tranișu. Între aceste sate și orășele sunt câteva locuri pustii și deluroase, unele dificil de urcat precum zona dintre Inucu și Dumbrava unde google maps nu funcționează, însă acum după ce am mai dobândit experiență, pot călători la stupa fără hartă. 

Prima zi, Cluj – Izvoru Crișului a fost cea mai grea, deoarece am făcut 42 km in circa 11 ore jumate. Ca să fiu sigur că ajung înainte de apusul soarelui am fost nevoit să merg încontinuu cu pauze foarte mici de 5 minute și doar una mai lungă de 15-20 minute în satul Gârbău unde am mâncat și am stat de vorbă cu niște localnici. În timpul verii, când ziua este mai lungă și pauzele pot fi mai lungi dar în sezonul rece nu-mi permit să mă opresc prea des. Așadar, efortul a fost mult mai mare ca în al doilea pelerinaj. În mod special între Inucu și Dumbrava am fost nevoit să urc niște dealuri care păreau că nu se mai termină niciodată printr-un loc pustiu și noroios iar rucsacul părea și mai greu ca de obicei.  Apoi a trebuit să îmi mențin atenția trează încă două ore nesfârșite pe drumul national E60 plin de tiruri și camioane grele care treceau pe lângă mine la 1-2 metri. Adeseori pe acest drum national am mers prin șanțuri pline de cioburi și lucruri murdare aruncate de idioți pe geamul mașinilor. Multe cruci de-a lungul drumului îi amintesc pe cei care au pierit în accidente auto, ocazie foarte bună de a contempla impermanența și moartea care poate lovi în orice clipă. 

Călătoria e dificilă nu doar din cauza efortului constant, ci și pentru că după atâția kilometri de mers pe jos și urcat dealuri, când zici că gata te poți relaxa puțin, ești nevoit să te concentrezi foarte bine pe drumul national E60. Un singur paș greșit, un moment de neatenție și poți cădea în fața unui tir sau te poți răni grav prin șanțuri. 

Sincer, am avut câteva momente, în mod special în ultima parte a primei zile pe E60 când ajunsesem atât de epuizat încât îmi era greu să mă concentrez. Atunci am strigat A MI DA, A MI DA, A MI DA! cât am putut de tare și m-am simțit imediat energizat. Ori de câte ori părea că mă părăsește puterea strigam către Amida. 

Totul este în minte, dragi prieteni, totul este în minte. Întotdeauna merg atât de mulți kilometri cu gândul foarte bine fixat în minte că NU am încotro decât să continui. Este ca și cum nu știu decât o singură direcție – ÎNAINTE. Astfel, mintea și corpul meu știu că picioarele trebuie să se miște, că spatele trebuie să susțină greutatea. Ce simt, cum mă simt, nu are nicio importanță, durerea nu este importantă, gândurile de asemenea, nu contează – doar merg înainte pentru binele tuturor ființelor, pentru victoria Dharmei lui Buddha în această parte de lume. Ființele non-umane, zeitățile ancestrale și spiritele locului trebuie să mă vadă cum îndur greutățile drumului și că mă rog pentru ele pentru a fi convinse să privească cu ochi buni activitățile Dharma pe care le facem în această țară, să creeze conexiuni indestructibile cu Buddha Amida și poate chiar să încreadă ele însele în El. Uneori mă prezint acestor ființe (Josho, discipolul lui Amida și al tuturor Buddha), le doresc numai bine în toate și le rog să nu pună nicio piedică stabilirii buddhismului în această zonă. 

Faptul că toți Buddha ne protejează mereu pe noi, cei care spunem Nembutsul credinței în Amida, m-a susținut mereu în pelerinajele mele: 

”Fără îndoială că toți Buddha îl protejează pe cel care are shinjin (credință)”.[1] 

”Sutra Nirvanei spune:

Buddha i-a spus lui Kasyapa: ‘Dacă există undeva fii și fiice de familie bună[2] care spun mereu cu sinceritate numai Nembutsu, indiferent că locuiesc în pădurile de la munte ori în sate, fie că practică în timpul zilei sau noaptea ori așezați sau întinși, toți Buddha și Cei mai Onorați din lume îi veghează întotdeauna ca și cum s-ar afla înaintea ochilor lor, fiind  mereu gata să le accepte ofrandele și să le ofere merite”.'”[3]

Într-unele din cele mai grele momente ale mele am înțeles spontan că Amida și ceilalți Buddha, precum Hayagriva, Tara, Mahakala mă ajută efectiv, ca de exemplu, întinzându-mi mâna să urc un deal sau energizându-mi trupul și mintea. Odată, când urcam un deal, am auzit un nechezat de cal și m-am gândit automat la Hayagriva – manifestarea puternică a lui Amida (în buddhismul Vajrayana) care are trei cai deasupra capului său. De asemenea, păsările negre care zburau uneori deasupra capului îmi aduceau aminte de protecția lui Mahakala. La un moment dat mi-a apărut spontan în minte faptul că Tara îmi trimite o frânghie ca să urc un deal noroios. Tututuror acestor manifestări le-am răspuns mereu cu Numele lui Amida (Nembutsu) care conține meritele infinite ale tuturor Buddha, tuturor practicilor buddhiste și este, de asemenea, slăvit de toți Buddha[4].

Cel care se încrede în Amida și spune Numele lui cu credință este automat protejat și lăudat[5] de toți Buddha fără ca el să practice altceva, deoarece Numele lui Amida conține deja meritele tuturor practicilor. Cât de minunat este acest lucru! A rosti Numele lui Amida și a fi înconjurat și protejat de manifestările tuturor Buddha! 

Lama Gendun s-a oprit și mi-a oferit o kara albă

slujba de consacrare a stupelor mici de către Lama Gendun

La stupa de la Tranișu și la centrul buddhist tibetan construit lângă ea, m-am întâlnit cu Lama Gendun și alți membri care ajunseseră mai devreme cu mașina, precum și cu Drolma Veronica și doi membri Amidaji - Jiryu Doru și Jikai Mihaela din Cluj. Lama Gendun a făcut o ceremonie de consacrare pentru niște stupe mici, copie a celei de la Tranișu, dintre care una mi-a fost oferită mie iar eu am ținut mai târziu o slujbă Jodo Shinshu înaintea stupei. Cu această ocazie am recitat jumătate din liturghia Nembutsu și Amidakyo (Mica Sutră despre Buddha Amida). 

slujbă religioasă înaintea stupei de la Tranișu
În timp ce eu recitam, Drolma Veronica 
făcea ofranda mandalei

recitarea Amidakyo
(mica sutră despre Buddha Amida, propovăduită de Shakyamuni)

mica stupă oferită de Lama Gendun
alături de statuia lui Buddha Amida
pe care am luat-o cu mine în pelerinaj

Câteva discuții aprinse dar politicoase au avut loc între mine, Lama Gendun și alți membri ai centrului tibetan în care am explicat câteva aspecte importante ale învățăturii buddhiste Jodo Shinshu, ca de exemplu, existența reală a lui Amida și a Tărâmului său Pur pe baza învățăturii lui Shakyamuni (Buddha istoric) din Marea Sutră, cele trei epoci Dharma și specificul acestei epoci întunecate, morala buddhistă și Jodo Shinshu, 

discuții Dharma

diferențele dintre JodoShinshu și creștinism: 

-       credința e o atitudine umană fundamentală, nu doar specifică unei religii anume

-       în cazul nostru, obiectul credinței este un Buddha – anume Buddha Amida, despre care a propovăduit însuși Buddha istoric (Shakyamuni),cel care ne-a și încurajat să acceptăm în credință învățătura despre Amida

-       doctrina fundamentală Mahayana a transferului de merit care stă la baza salvării despre care se vorbește în buddhismul Jodo Shinshu unde ni se spune că ajungem în Tărâmul Pur datorită transferului de merit de la Amida către cei care ne încredem în El

-       Tărâmul Pur ca mediu iluminat ce conduce în mod natural la Iluminare vs mediul samsaric în care ne aflăm acum și unde totul este prilej de iluzie, atașamente și suferință

-       importanța credinței așa cum apare ea în multe sutre buddhiste și în alte școli, inclusiv în buddhismul tibetan, etc

De asemenea, am explicat câteva aspecte istorice despre școlile buddhiste japoneze și ordinațiile de călugări în buddhismul japonez și Jodo Shinshu.

A fost așadar, o buna ocazie pentru cei prezenți acolo să afle perspectiva dharmică a școlii buddhiste a Tărâmului Pur așa cum apare ea în Jodo Shinshu. Am explicat de asemenea, atitudinea mea nonsectară și importanța Stupei Tuturor Buddha pe care eu și Drolma Veronica vrem s-o construim la Amidaji și care poate fi vizitată de practicanții tuturor școlilor și chiar de nonbuddhiști. Lama Gendun a oferit rugăciuni pentru succesul proiectului nostru și am discutat împreună multe detalii importante. 

Drolma Veronica, reprezentantul FPMT în București și eu însumi, credem că a fost de bun augur să lansăm proiectul Stupei Tuturor Buddha cu o vizită și pelerinaj la stupa de la Tranișu. Acesta este primul proiect important interconfessional buddhist din România și sperăm că va fi un exemplu pentru viitoare colaborări între buddhiștii din toate școlile. 

Voi reveni în curând cu mai multe informații despre Stupa Tuturor Buddha. De asemenea, un site special dedicat acestui proiect va fi lansat până la sfârșitul anului de către Drolma Veronica.

Numai bine tuturor!

Namo Amida Bu

 

Iată câteva fotografii diverși oameni pe care i-am întâlnit pe drum:

înainte de a începe pelerinajul m-am
întâlnit cu Jiryu Doru și Jikai Mihaela, membri Amidaji din Cluj
care au participat de asemenea, la evenimentul de la stupă

cu Elena care m-a invitat la ceai și
mi-a zis să am grijă la drum și să 
mă rog pentru ea

în satul Gârbău alături de doi săteni

si un Bodhisattva deghizat care vă
arată nectarul nemuririi ☺

un exemplu de manifestare a karmei bune din trecut
când m-am întâlnit cu un grup de buddhiști din Sri Lanka
cu care care am cântat și discutat Dharma

o doamna simpatică din satul Dumbrava

a devenit deja o tradiție ca la finalul primei zile
de pelerinaj, în Izvoru Crișului, să ma cazez la
pensiunea Kalotaszeg Vendeghaz deținută de această doamnă
care îmi oferă de fiecare dată o ciorbă și zacuscă foarte bună, făcută de ea.
Vă rog, stați la ea dacă aveți drum prin zona. Dânsa m-a cazat și m-a tratat foarte bine
inclusiv în primul și al doilea pelerinaj.

 

Daniel și soția lui au oprit cu mașina să mă întrebe
dacă am nevoie de ceva. Am râs, am vorbit despre 
Universitatea Craiova și mi-au promis că mă
vor vizita la templu

Da, am comis-o din nou ☺
Cu binecuvântarea lui Amida
și a tuturor Buddha
voi reveni cu alte pelerinaje!

 

Vă rog susțineți cu o donație activitățile mele Dharma, pelerinajele și templul Amidaji!

---

[1] Shinran Shonin, Shoshinge, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.305

[2] Expresia ”fii și fiice de familie bună” se referă la discipolii bărbați și femei ai lui Buddha.

[3] Shinran Shonin, Shoshinge, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.305

[4] “Dacă, după ce voi atinge Buddheitatea, nenumăraţii Buddha din tărâmurile celor zece direcţii nu vor lăuda şi slăvi Numele meu, fie ca eu să nu ating perfecta Iluminare.”

Al-17-lea Legământ al lui Buddha Amida, făcut pe vremea când era Bodhisattva Dharmakara.

[5] ”În al Șapteseprezecelea Legământ, Amida declară că nu va intra în Iluminarea perfectă dacă cei care-i rostesc Numele nu vor fi lăudați de nenumărații Buddha din toate cele zece direcții. Pasajul referitor la împlinirirea acestui legământ spune: ‚asfel de persoane sunt lăudate de toți Buddha și au mare bucurie.’’’

Shinran Shonin, Lumină pentru epoca din urmă, scrisoarea a patra, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.529

Vezi capitolul ”Cele zece avantaje în această viață a celor care au credință în Buddha Amida: 5. Avantajul de a fi lăudați de toți Buddha” din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu.