Consecinţele karmice ale negării existenţei lui Buddha Amida

Doctrinele celor trei corpuri (aspecte) sau celor două corpuri ale lui Buddha Amida nu sunt bine înţelese de cei care nu vor să accepte existenţa diverşilor Buddha transcendenţi din Mahayana[1]. În timp ce adevărata cauză a unei astfel de atitudini este viziunea lor materialistă asupra universului, aceştia se folosesc adeseori de Dharmakaya de dincolo de formă (Dharmakaya naturii de Buddha sau Dharmakaya realităţii ultime) ca argument pentru a reduce toate manifestările transcendente la simple simboluri sau metafore ori chiar merg atât de departe încât să dea vina pe „buddhismul popular” pentru prezenţa acestora în scrierile canonice.

Însă Maestrul T’an-luan a contrazis astfel de viziuni greşite când a explicat faptul că exact pentru că Dharmakaya „este dincolo de formă, nu există nici o formă pe care să nu o poată manifesta”:

„Dharmakaya necondiţionată este Corpul naturii de Buddha. Pentru că natura de Buddha este nirvanică, Dharmakaya este dincolo de formă. Deoarece este dincolo de formă, nu există nici o formă pe care să nu o poată manifesta. De aceea, corpul împodobit cu semnele desăvârşirii este el însuşi Dharmakaya”.

“Corpul împodobit cu semnele desăvârşirii” reprezintă manifestarea transcendentă specifică fiecărui Buddha pentru a salva fiinţele:

„Dharmakaya nu are nici o formă anume şi totuşi manifestă diferite forme în funcţie de condiţiile şi capacităţile fiinţelor sensibile”.

În cazul lui Buddha Amida, aceasta este forma pe care a luat-o în Tărâmul Pur; este Amida aşa cum a fost descris în Marea Sutră de Buddha Shakyamuni, Amida cel văzut şi auzit de cei adunaţi pe vârful Vulturului pentru a auzi această sutra. Este Amida care ne însoţeşte întotdeauna pe noi, cei care ne încredem în El.

Dharmakaya ultimă sau Dharmakaya naturii de Buddha este dincolo de timp şi formă şi de aceea, nu poate fi tratată ca obiect al credinţei. În această ultimă Dharmakaya vom sălăşlui doar după ce vom atinge Buddheitatea în Tărâmul Pur, însă aici şi acum oamenii obişnuiţi nu pot relaţiona cu ea şi nici nu o pot înţelege. De aceea, Buddha Amida nu a rămas izolat în Dharmakaya cea de dincolo de formă, ci s-a manifestat în forma descrisă de Shakyamuni în Marea Sutră şi a manifestat Tărâmul Său Pur.

Chiar dacă Buddha Amida în Nume şi Formă este inseparabil de Dharmakaya de dincolo de formă, asta nu înseamnă că El este inexistent ori doar un simbol, mit sau personaj fictiv. Aşa cum spunea Maestrul T’an-luan, chiar dacă cele două Dharmakaya sunt inseparabile, ele sunt totuşi diferite; chiar dacă sunt una, ele nu sunt acelaşi lucru.  Aşadar, în timp ce acceptăm faptul că Amida are într-adevăr, un aspect ultim – Dharmakaya de dincolo de formă, noi ne raportăm în credinţa şi învăţătura noastră la Amida în Nume şi Formă, la Amida cel descris în Marea Sutră şi la Amida care se află acum în Tărâmul Pur. Cei care nu înţeleg această diferenţă şi continuă să nege existenţa lui Buddha Amida în Nume şi Formă nu practică în conformitate cu Dharma, aşa cum explică Maestrul T’an-luan:

“Care este cauza nepracticării în conformitate cu Dharma sau cu semnificaţia Numelui? Este a nu înţelege faptul că Tathagata Amida este un Corp al realităţii ultime şi un Corp manifestat pentru salvarea fiinţelor sensibile”.

Când spunem nembutsu luăm ca obiect al refugiului şi credinţei noastre Numele lui Buddha Amida în manifestarea Lui plină de slavă pentru salvarea fiinţelor sensibile (Dharmakaya metodelor pline de Compasiune/Sambhogakaya):

“Cele zece repetări ale Numelui apar din credinţa de neîntrecut care  ia ca obiect al său Numele lui Tathagata Amida în corpul de slavă al metodelor potrivite; acest corp al slavei  conţine merite nemăsurate, pure şi curate”.

            A nega existenţa Buddhaşilor transcendenţi, inclusiv a lui Buddha Amida, cu manifestările lor specifice este, după Maestrul T’an-luan, cea mai rea faptă posibilă, adică ponegrirea Dharmei celei adevărate. Într-un dialog celebru din Ojoronchu, care a fost mai târziu citat de Shinran în Kyogyoshinsho, el explică faptul că adevărata excludere din Legământul Principal[2] şi singurul obstacol la naşterea în Tărâmul Pur este actul de a ponegri Dharma. Apoi defineşte această ponegrire în următorul mod:

„A spune că nu există Buddha, Buddha-Dharma, Bodhisattva  sau Bodhisattva-Dharma. A te decide asupra unor astfel de viziuni, fie prin propria ta judecată sau primindu-le de la alţii, se numeşte ponegrirea Dharmei celei adevărate”.

Aşadar, cei care propagă ideea că istoria lui Bodhisattva Dharmakara ce a devenit Buddha Amida, spusă de Shakyamuni în Marea Sutră, este un mit sau o poveste fictivă iar Dharmakara şi Amida sunt personaje fictive, simboluri sau metafore, afirmă de fapt, că “nu a existat Bodhisattva Dharmakara” şi “nu există Buddha Amida”. Actul lor de a nega existenţa lui Buddha Amida în aspectul de Dharmakaya a metodelor pline de Compasiune (Sambhogakaya) este chiar ponegrirea Dharmei celei adevărate. Din această cauză, susţinătorii şi promotorii unei astfel de viziuni greşite sunt excluşi de la naşterea în Tărâmul Pur. Mai mult decât atât, când viaţa lor de acum se va sfârşi, se vor naşte în marele iad Avici[3], aşa cum a explicat Maestrul T’an-luan:

„Deşi doar a ponegrit Dharma cea adevărată însă nu a comis celelalte tipuri de păcate, în mod sigur nu va putea atinge naşterea în Tărâmul Pur. De ce? Mahaprajnaparamita[4] sutra spune:

‘[…] Cel care ponegreşte Dharma cea adevărată va cădea tot în iadul Avici însă când acea kalpa se epuizează, va cădea într-o altă regiune a acestuia. În acest fel trece prin o sută de mii de mari iaduri Avici unul după altul’.

Buddha nu menţionează vre-un moment când acesta poate scăpa, deoarece ponegrirea Dharmei este un păcat extrem de grav.

Mai mult decât atât, Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha? Acest lucru nu ar avea  nici o logică.”

Marea Sutră este Dharma despre Buddha Amida propovăduită de Buddha Shakyamuni cu intenţia de a ajuta fiinţele să se nască în Tărâmul Pur al lui Amida. Cum ar putea cei care privesc această sutră ca pe o poveste mitologică sau ficţiune să se nască în Tărâmul Pur al unui Buddha a cărui existenţă o neagă? Într-adevăr, aşa cum spunea T’an-luan: “acest lucru nu ar avea nici o logică”.

 fragment din noua mea carte 

Adevărata Învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Său Pur

click aici pt download gratuit

---

[1] Maestrul T’an-luan a explicat foarte clar: „A spune că fiecare Buddha stăpâneşte nenumărate şi imposibil de calculat lumi în toate cele zece direcţii este o viziune susţinută de discursurile Mahayana”.

[2] Vezi capitolul „Excluderea din Legământul Principal al lui Buddha Amida” din cartea mea, Cele 48 legăminte ale lui Buddha Amida, The Corporate Body of Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2015, p. 35

[3] Cel mai rău dintre cele opt iaduri. „Avici” înseamnă „neîntrerupt” şi se referă la faptul că nu există nici un fel de pauză în suferinţa îndurată acolo.

[4] Daibonhannyaharamitsukyo.