Karma – legea cauzei și efectului (partea I)

Click aici pentru a te întoarce 
la articolul principal despre karmă

”Nici în ceruri, nici în mijlocul oceanului, nici în peșterile din munți, nicăieri în această lume nu există vreun loc unde să te poți ascunde de consecințele faptelor tale.”[1]

            Voi împărți acest capitol în două: 

a)      învățătura generală despre karma

b)      karma și salvarea oferită de Buddha  Amida             

a)      Învățătura generală despre karma

 Karma este legea cauzei și efectului. Termenul ”karma” provinde din cuvântul sanscrit ”karman” ceea ce înseamnă acțiune cu gândul, fapta și cuvântul. Există așadar, trei tipuri de karmă: 1) karma gândirii, 2) karma vorbirii și 3) karma acțiunii sau a corpului. Tot ceea ce gândim, vorbim sau facem ne afectează istoria personală. Ceea ce suntem acum este rezultatul a ceea ce am gândit, vorbit și făcut în trecut, în alte vieți sau în viața prezentă iar ceea ce gândim, spunem sau facem în prezent dă naștere la noi cei din viitor. Buddha a spus:

”Bucuriile și suferințele ființelor

provin din propriile acțiuni.

Diversitatea acțiunilor creează diversitatea ființelor

și impulsionează diversele lor rătăciri în samsara.

Cu adevărat imensă este această rețea a faptelor!”"[2]

În momentul morții, karma personală determină forma și vehiculul, adică trupul pe care fluxul nostru mental îl va avea în viitoarea naștere. Dorințele au nevoie de un vehicol pentru a fi urmate într-o nouă viață. Mediul în care ne aflăm acum și cel în care vom renaște într-o nouă viață sau forma (trupul) de azi și cel viitor depind de karma:

În Sutra învățăturilor către rege, se spune:

”Când vine momentul să pleci, o rege,

nici posesiunile tale, nici prietenii și nici familia nu te vor urma.

Însă de oriunde ființele ar apărea și oriunde s-ar duce

faptele lor le urmează asemenea umbrei.".[3]

Învățătura despre karma ne învață că suntem total responsabili de ceea ce suntem și de ceea ce vom deveni. Nimeni în afara noastră, fie om, zeu sau orice altă ființă nu poate fi trasă la răspundere. Merităm ceea ce ni se intâmplă chiar dacă ne este greu să acceptăm asta:

”Ființele sunt proprietarii și moștenitorii karmei lor, karma le este rudă și strămoș, adăpost și casă. Karma este cea care face diferența între ființe inferioare și superioare".[4]

De asemenea, în comentariul Atthasalini de Buddhagosha, se spune:

”Datorită diferențelor karmice nașterea ființelor este diferită, superioară sau inferioară, josnică sau înaltă, fericită sau mizerabilă. În funcție de karmă apar diferențe în înfățișare precum frumos sau urât, sănătos și bine făcut sau diform. În funcție de karmă apar și diferențe în condițiile lumești ale ființelor, precum câștig sau pierdere, dizgrație, laudă sau învinuire, fericire sau suferință."[5]

Contemplând profund învățătura despre karma ajungem să înțelegem nașterea,viața și moartea din perspectiva legii cauzei și efectului . Tot ceea ce există are o cauză iar orice cauză va avea un efect. În fiecare secundă a vieții noastre culegem fructele gândurilor, cuvintelor și faptelor noastre și plantăm semințe noi prin ceea ce gândim, facem și vorbim. Acesta este modul corect de a privi lumea din jur și ceea ce ni se întâmplă.

Într-adevăr, în locul expresiei ”mama natură” ar trebui să spunem ”mama karma”. Ne naștem și renaștem din karma noastră, adică din propriile acțiuni. Chiar și natura exterioară nu e decât o reflecție a karmei comune. Lumea

noastră, planul acesta de existență precum și celelalte apar din karma[6].

Nu doar că învățătura despre karma explică modul de a fi al lucrurilor acestei lumi, de ce suntem ceea ce suntem, de ce avem această formă (trup), ci ne asigură de asemenea, de liberul arbitru. Suntem ceea ce gândim (karma gândirii), ceea ce spunem (karma vorbirii) și ceea ce facem (karma acțiunii sau a trupului) și putem schimba această karmă și crea în acest fel, un mod mai plăcut de viețuire.  

Karma poate fi pozitivă, negativă sau neutră. Faptele, gândurile și cuvintele care dau naștere la karma pozitivă duc la propria fericire și la fericirea celorlalți. Dacă intenția este de a-i ajuta pe ceilalți, dacă acționăm, vorbim și gândim cu acest scop, atunci creăm karma pozitivă. Dar dacă suntem motivați de diverse otrăvuri mentale karma va fi negativă:

”Vă spun, o călugări, voința (intenția) este karma. Intenționând și voind omul acționează cu trupul, vorbirea și gândirea.” [7]

Acțiunile, gândurile și cuvintele care nu sunt motivate nici de intenții bune, nici de intenții rele, creează karma neutră. Totuși, pentru că o astfel de karma neutră nu are niciun efect pozitiv asupra noastră sau a celorlalți este de asemenea, considerată nevirtuoasă iar discipolii buddhiști sunt încurajați să creeze doar karma pozitivă.

            În învățătura buddhistă există multe clasificări ale acțiunilor pozitive și negative ca de exemplu, cele zece păcate și reversul lor – cele zece fapte virtuoase, cele cinci păcate de moarte[8], cele zece tipuri de acțiuni karmice care scurtează viața, etc. De asemenea, sunt multe precepte care să ne îndepărteze de la rău și să ne încurajeze să facem ceea ce este bine, ca de exemplu, cele cinci precepte pentru laici (mireni), cele zece precepte principale de Bodhisattva, cele 227 precepte pentru călugări și cele 311 precepte pentru călugărițe, etc.

Cele zece păcate sunt: 1) a distruge viața, 2) a fura, 3) a avea un comportament sexual incorect, 4) a minții, 5) a folosi cuvinte dure și un limbaj agresiv, 6) a-i vorbi de rău pe ceilalți, 7) a bârfi, 8) a fi lacom/avar, 9) a fi furios, 10) a susține și a răspândi viziuni greșite.

O faptă complet negativă are patru părți. De exemplu, a ucide înseamnă 1) a identifica o ființă, 2) a avea intenția s-o omori, 3) a comite actul uciderii, 4) moartea victimei. Dacă se întrunesc toate aceste patru elemente atunci apare karma negativă completă a uciderii. La fel stau lucrurile cu furtul, viața sexuală incorectă, minciuna, etc.

Dacă avem intenția uciderii cuiva, a furtului sau a unui comportament sexual incorect și contemplăm această faptă în mintea noastră dar nu o îndeplinim efectiv, generăm doar jumătate din karma asociată cu acea faptă negativă, acumulând doar primele două elemente din cele patru de mai sus. Așadar, fluxul nostru mental este deja afectat de contemplarea faptei și satisfacția ce decurge din posibilitatea îndeplinirii diverselor acțiuni negative și dăunătoare sau de faptul că am fost fericiți să-i vedem pe alții făcându-le. Probleme mentale sau deficiențe interioare pot apărea ca efect al unei astfel de gândiri nesănătoase. Întrebați-vă pe voi înșivă, de câte ori ați dorit moartea cuiva, v-ați uitat cu lăcomie și invidie la posesiunile lui sau ați dorit soțul sau soția altcuiva? De asemenea, de câte ori ați aprobat sau ați simțit plăcere când ați văzut faptele rele ale celorlalți? De câte ori le-ați suținut prin argumente? Doar făcând asta în minte puteți fi siguri că nu mai aveți în voi semințele karmice ale renașterii în lumea umană sau în vreo lume mai presus de ea. Cu atât mai rău dacă le-ați și pus în practică!

va urma 

---

[1] Shakyamuni Buddha, Dharmapada.

[2] Sutra celor o sută de acțiuni citată în Cuvintele desăvârșitului meu învățător, Patrul Rinpoche (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), p. 118

[3] Conform cu citatul din Cuvintele desăvârșitului meu învățător, Patrul Rinpoche (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), p. 119

[4] Buddha Shakyamuni, Majjhima Nikaya 135: The Shorter Exposition of Kamma

[5] Cf cu citatul din Buddha și învățăturile lui de Ven Narada Maha Thera, http://www.buddhism.org/Sutras/BuddhaTeachings/page_18.html#_edn9

[6] Vezi capitolul "Câteva explicații budhiste despre originea și existența universului" din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, The Corporate Body of Buddha Educational Foundation (CBBEF), Taiwan, 2016, p.24

[7] Buddha Shakyamuni, Anguttara Nikaya

[8] ”În conformitate cu Tzu-chou există două tradiții în ceea ce privește cele cinci păcate de moarte.

Prima tradiție este reprezentată de lista celor cinci păcate de moarte a celor trei vehicole:

1 )a-ți ucide tatăl în mod intenționat, 2) a-ți ucide mama în mod intenționat, 3) a ucide intenționat un arhat (eliberat în viață), 4) a distruge armonia în sangha prin viziuni greșite, 5) a cauza (intenționat )vărsare de sânge din trupul unui Buddha.

Cei care fac aceste păcate se vor naște după moarte în iadul Avici unde timp de o mare kalpa vor trece prin suferințe neîntrerupte; de aceea, aceste păcate sunt numite ‚fapte ce duc la suferință neîntreruptă’.

Abhidharma-kosa ne oferă o listă de cinci tipuri de acțiuni care duc la suferințe neîntrerupte. Se spune:

1) a  viola propria mamă sau o călugăriță aflată în stadiul de dincolo de învățare [echivalent cu răul karmic al uciderii propriei mame], 2) a ucide un bodhisattva care sălășluiește în meditație [echivalent cu răul karmic al uciderii propriului tată]ori 3) un înțelept aflat în stadiul învățării sau cel de dincolo de învățare [echivalent cu uciderea unui arhat, 4) a distruge cauza  fericirii unei sangha [echivalent cu răul karmic al distrugerii armoniei în sangha’ și 5) a distruge stupe [echivalent cu a cauza intenționat vărsare de sânge din trupul unui Buddha].’

A doua tradiție este reprezentată de lista celor cinci păcate din Mahayana. Sutra propovăduită Nigrantașilor spune:‘1) a distruge stupe, a da foc la depozitele cu sutre sau a jefui proprietatea celor Trei Comori, 2) a vorbi de rău învățătura celor trei vehicole, a spune că acestea nu sunt învățăturile sacre, a le împiedica și a le cenzura sau a încerca să le ascunzi, 3) a-i bate pe cei care au părăsit viața de familie, fie că observă preceptele, nu au primit preceptele ori încalcă preceptele; a-i persecuta, a le enumera greșelile, a-i închide, a-i forța să se întoarcă la viața laică, a-i pune la muncă de slugi, a-i taxa sau a le lua viața, 4) a-ți ucide tatăl, a-ți răni mama, a fi cauză de vărsare de sânge din corpul unui Buddha, a distruge armonia în sangha sau a ucide un arhat, 5) a vorbi rău, adică a afirma că nu există cauză și efect, precum și a îndeplini în mod constant cele zece păcate grave de-a lungul nopții pline de ignoranță

Sutra celor zece roți spune:

1) a ucide un Pratyeka Buddha cu intenție rea, 2) a viola o călugăriță care a atins starea de Arhat, 3) a fura sau distruge ceeea ce a fost oferit Celor Trei Comori, 4) a distruge armonia în sangha prin viziuni greșite’”

Shinran Shonin, Kyogyoshinsho, capitolul III, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, p.149-150