În opinia lui Shinran taoismul este inferior buddhismului

În capitolul VI din Kyogyoshinsho, Shinran Shonin menționează următorul pasaj dintr-un edict al împăratului Wu din Liang care făcea el însuși referire la Nirvana Sutra:

 
”Marea Nirvana Sutră ne învață:
 
‘Există nouăzeci și șase de căi; doar Calea lui Buddha este adevărată. Celelalte nouăzeci și cinci sunt căi nebuddhiste‘

Renunțând la căile nebudiste îl slujesc pe Tathagata (Buddha). Dacă există și alți lorzi care fac același jurământ ca mine, fiecare să trezească aspirația către Iluminare. Lao-tzu (fondatorul Taoismului), Ducele de Chou, Confucius și alții au călăuzit oamenii copiindu-i pe discipolii lui Tathagata, însă au mers pe căi greșite. Învățăturile lor au în vedere numai binele lumesc. Urmându-le, oamenii nu se pot separa (elibera) de ceea ce este lumesc (samsaric) și nu pot ajunge la sacru (la Iluminare/Buddheitate). Fie ca lorzii și miniștrii, împreună cu nobilimea, regele și familiile lor, să își întoarcă fața de la ceea ce este fals și să aleagă adevărul, să renunțe la rău și să aleagă binele. Astfel, Tratatul despre stabilirea adevărului, care prezintă învățătura din sutre, afirmă:[…]
‘Abandonează învățăturile greșite ale lui Lao-tzu și intră pe calea adevăratei învățături a Dharmei’!”
 

*

Cuvintele”Lao-tzu, Ducele de Chou, Confucius și alții au călăuzit oamenii copiindu-i pe discipolii lui Tathagata” înseamnă că au încercat să-i călăuzească pe ceilalți cu intenție bună, la fel ca discipolii buddhiști. Totuși, după cum vedem din propozițiile următoare aceștia nu au avut o înțelegere completă și corectă (”însă au mers pe căi greșite”) iar ”învățăturile lor au în vedere numai binele lumesc.Urmându-le, oamenii nu se pot separa (elibera) de ceea ce este lumesc (samsaric) și nu pot ajunge la sacru (la Iluminare/Buddheitate).” În capitolul VI din Kyogyoshinsho, Shinran folosește multe citate dintr-o lucrare chinezească intitulată Tratatul care clarifică Adevărul (Pien cheng lun) de Fa-Lin pentru a arăta inferioritatea taoismului față de buddhism. Cred că ar trebui de asemenea, să ne aducem aminte de exemplul Maestrului T'an-luan (476-542) care și-a ars cărțile taoiste despre longevitate după ce s-a convertit la învățăturile Tărâmului Pur. Shinran a fost foarte impresionat de exemplul lui și l-a menționat în Imnul adevăratei credințe Nembutsu (Shoshinge):
 
”Maestrul T’an-luan era venerat de regele din Liang;
întorcându-se cu fața spre locul unde se afla acesta, regele îl venera ca pe un Bodhisattva.
Când Bodhiruci, Maestrul Tripitaka, i-a dat o scriptură a Tărâmului Pur,
T’an-luan și-a ars toate cărțile taoiste și s-a refugiat în Tărâmul Fericirii (Tărâmul Pur al lui Amida)”.
 
Împăratul Wu din Liang (梁武帝), care a trait între 464–549, a fost fondatorul dinastiei Liang din istoria Chinei, având o domnie dintre cele mai stabile și prospere din timpul dinastiilor de sud.
Împăratul Wu a fondat universități și a extins examenele civile, cerând fiilor de nobili să studieze pentru a accede la posturile importante. El însuși a fost un cărturar desăvârșit, a scris poezii și a patronat artele. A interzis sacrificiul de animale și a fost împotriva execuțiilor. Se spune că a primit preceptele buddhiste și era foarte devotat Dharmei lui Buddha, câștigându-și porecla de Împăratul Bodhisattva. El este cel menționat de Shinran în Shoshinge că îl venera pe Maestrul T’an-luan:
 
”Maestrul T’an-luan era venerat de regele din Liang;
întorcându-se cu fața spre locul unde se afla acesta, regele îl venera ca pe un Bodhisattva”.
 
Xiao Yan (蕭衍) ori Hsiao era numele personal al împăratului Wu.