După
cum probabil știți deja, în multe temple buddhiste Jodo Shinshu sau aparținând altor școli,
membrii organizează petreceri cu muzică, alcool și dansuri. Unii spun că asta-i
relaxează pe oameni și îi aduce mai aproape unii de alții. Eu spun însă că e un
truc pervers al marașilor (demonilor) interiori (propriile patimi) și/sau
marașilor exteriori sau a diverselor spirite rele pentru a-i face să uite de
Dharma în exact locul unde au șansa de a-și aprofunda înțelegerea, fiind o
metodă subtilă de a-i distrage de la învățătură și de a-i ține focalizați pe
propriile patimi și preocupări lumești. Să
nu fiu greșit înțeles, nu am nimic împotrivă ca membrii Amidaji să petreacă, să
bea, să socializeze ori să danseze. Au tot dreptul și timpul din lume să facă
asta dar NU în templu, deoarece templul sau centrul buddhist oricât de mic ar
fi el, nu este un club, discotecă sau bar. De asemenea, nu este nici club
pentru karate, yoga, ikebana și nici bazar sau platformă pentru diverse
ideologii lumești. Templul este și trebuie să rămână un loc al Dharmei. Aici
venim pentru un cu totul alt scop decât viața de fiecare zi – anume să ascultăm
Amida Dharma, să devenim conștienți de natura iluzorie a samsarei, de moarte și
impermanență și de nevoia de a aspira către Eliberarea în Tărâmul Pur al lui
Buddha Amida. Indiferent
cât de distrași am fi în viața de fiecare zi, nu trebuie să ne permitem să fim
distrași în în locul unde ascultăm Dharma. Aici trebuie să ne focalizăm pe a
pune întrebări și a ne rezolva îndoielile, pe citit și contemplat adevărurile
Dharmice, pe a spune Nembutsu și a păstra o atmosferă Dharmică unde ceilalți să
fie încurajați și susținuți în același timp. Dacă sangha nu rămâne un loc exclusiv pentru Dharma iar prin asta spun 100%
pentru Dharma, mai devreme sau mai târziu va deveni pricină de cădere
spirituală pentru membrii săi. Trebuie
să fim într-adevăr foarte atenți cu ce facem la templu.Distracția ne întărește patimile lumești și
poate da naștere la comportament nepotrivit între membri. În curând oamenii ar
putea veni la templu pentru distracție și bucurii lumești, la fel cum ar merge
la club. Rivalități și certuri pot apărea de asemenea, ceea ce ar distruge
prieteniile bazate pe Dharma care sunt singurele prietenii care contează în
sangha.
A
păstra templul ferit de orice distracție lumească este cea mai bună metodă de a
verifica dedicația membrilor și simpatizanților. Neavând nimic altceva de făcut
decât să asculte și să practice Dharma, numai cei cu adevărat interesați de
Dharma vor rămâne. Întrebare: Ce crezi despre
ideea de a avea un bar în templu? Am auzit câțiva preoți japonezi că fac asta
pentru a atrage oameni. Alte temple organizează petreceri și evenimente
culturale din același motiv. Răspuns: Am văzut că mulți
laudă tâmpenia aia cu preoți japonezi care și-au transformat templele în baruri
ori au făcut baruri în curtea templelor. De asemenea, alte temple Jodo Shinshu
organizează bazaruri[1] și chiar
petreceri cu alcool pentru membri și simpatizanți. Mi se pare dezgustător.
Astfel de lucruri nu se vor întâmpla niciodată la Amidaji. Templul trebuie să
fie o poartă către Tărâmul Pur, un loc pentru ascultarea profundă a învățăturii
despre Amida iar NU pentru promovarea patimilor și distracțiilor lumești. Ești
conștient de chestiunea de cea mai mare importanță a vieții de după moarte?
Ești sigur că te vei naște în Tărâmul Pur? Te încrezi cu adevărat în Buddha
Amida? Răspunsul la aceste întrebări trebuie să fie singurul motiv pentru a
veni la templu. Iar templul trebuie organizat în jurul acestor întrebări.
Ascultarea învățăturii cu o sticlă în gură și cu o minte intoxicată nu te va
ajuta să o înțelegi. Faptul că suntem salvați așa cum suntem de Buddha Amida nu
înseamnă că trebuie să folosim templele pentru a ne îmbăta. Tot
ceea ce nu are legătură strictă cu Amida Dharma și primirea credinței nu are ce
căuta la Amidaji. Aici nu își au rostul activități culturale, ikebana,
ceremonii ale ceaiului, bazaruri, lucruri legate de agenda politică și socială
a diverselor grupări politice și ideologice, într-un cuvânt, nimic altceva
decât Dharma. Trebuie să fie doar religie și nimic mai mult. A venera, a asculta, a primi credința, a rezolva odată pentru totdeauna chestiunea vieții
de după moarte, siguranța nașterii în Tărâmul Pur, etc. Acestea sunt scopul și
metodele Amidaji. Oricine, indiferent cine este în viața lui privată, este
primit dacă motivul venirii sale este ascultarea Dharmei despre Amida și
nașterea în Tărâmul Pur. Cei care au alte scopuri să stea acasă. Namo
Amida Bu
[1]Într-unul din templele vizitate în
Japonia am văzut un bazar unde puteai cumpăra chiar șerpi uscați!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.