Cele două aspecte ale Tărâmului Pur

Tărâmul Pur al lui Buddha Amida are două aspecte principale: 1) aspectul Dharmakaya al Realităţii ultime (absolute) şi 2) aspectul manifestat Sambhogakaya (al recompensei).

   1) Aspectul Dharmakaya înseamnă că Tărâmul Pur este nirvanic în esenţa lui

ultimă, după cum reiese din Marea Sutră:

“Tărâmul meu, fiind însăşi Nirvana,

va fi fără de asemănare”.[1]

Aceasta înseamnă că toate manifestările Tărâmului Pur sunt înrădăcinate în Iluminarea perfectă a lui Buddha Amida şi conduc la atingerea Iluminării. Noi înşine vom atinge Iluminarea în momentul naşterii în Tărâmul Pur, deoarece esenţa Tărâmului Pur este Iluminarea/Dharmakaya/Nirvana însăşi. Altfel, dacă Tărâmul Pur nu ar fi un tărâm iluminat ar da naştere la ataşamente senzoriale, asemenea altor tărâmuri samsarice, însă Buddha Shayamuni[2] şi Maeştrii[3] tradiţiei au explicat foarte clar că nu este cazul.

De asemenea, Bodhisattva Vasubandhu a spus în Jodoron[4]:

“Ornamentele Tărâmului lui Buddha al Vieţii Infinite sunt manifestări minunate ale realităţii ultime”.

Iar în Esenţialul credinţei, Maestrul Seikaku a spus:

“Tărâmul Beatitudinii este tărâmul Nirvanei celei necreate”[5]

Aici, cuvântul “necreat” se referă la Dharmakaya ultimă de dincolo de forme care este esenţa tuturor Buddhaşilor şi a Tărâmurilor acestora. Din această Dharmakaya apar toate manifestările pentru salvarea fiinţelor sensibile în conformitate cu legămintele specifice ale diferiţilor Buddha. În cazul nostru, Tărâmul Pur al lui Buddha Amida a apărut în momentul în care a atins Iluminarea perfectă aducând, în acest fel, la perfecţiune cele 48 legăminte ale Sale. În exact acel moment al Iluminării, Tărâmul Său a luat forma şi manifestările descrise în sutre şi în mod special în al 31 –lea şi al 32-lea Legământ păstrându-şi, în acelaşi timp, esenţa ultimă de dincolo de forme (Dharmakaya).

            2) Despre aspectul Sambhogakaya (al recompensei) al Tărâmului Pur, Shinran Shonin spunea:

“Ştim foarte bine din învăţătura adevărată a  lui Tathagata şi din comentariile maeştrilor că Tărâmul Pur al Păcii este Adevăratul Tărâm al Recompensei”.[6]

Asta deoarece Tărâmul Pur este efectul sau “recompensa” practicilor şi legămintelor lui Bodhisattva Dharmakara, el intrând în existenţă în momentul în care Dharmakara a devenit Buddha Amida:

“Când contemplu termenul ‘recompensă’, realizez că tărâmul împlinirii a apărut ca efect sau recompensă a Legământului lui Tathagata, cel  adânc precum oceanul. Acesta este aşadar, înţelesul său”.[7]

Aşadar, fiind un Tărâm al Recompensei (Sambghogakaya), Tărâmul Pur este rezultatul sau recompensa karmică a împlinirii celui de-al 31-lea Legământ:

“Dacă după ce voi deveni un Buddha, tărâmul meu nu va fi strălucitor, dezvăluind în lumina sa toate nemărginitele şi  nenumăratele tărâmuri  de neconceput ale Buddhaşilor, asemenea imaginilor reflectate într-o oglindă clară, fie să nu ating Iluminarea perfectă”.

şi al celui de-al 32-lea Legământ:

„Dacă după ce voi deveni un Buddha, toate miriadele de manifestări din tărâmul meu, de la pământ la cer, precum palatele, pavilioanele, lacurile, pârâurile şi copacii, nu vor fi alcătuite din nenumărate şi nepreţuite comori, ce depăşesc în desăvârşire orice se află în lumea oamenilor şi a zeilor, precum şi dintr-o sută de mii de tipuri de lemne aromatice, a căror mireasmă pătrunde peste tot de-a lungul tuturor lumilor din cele zece direcţii, făcându-i pe toţi bodhisattva care o simt să practice metodele buddhiste, fie să nu ating Iluminarea perfectă.”

Lumina Tărâmului Pur este Lumina lui Buddha Amida, Tărâmul Pur însuşi fiind manifestarea transcendentă a lui Buddha Amida. De aceea, al 31-lea Legământ este în strânsă legătură cu al 12-lea[8], el arătând unitatea dintre Amida ca Persoană Iluminată şi Tărâmul Pur (propria Sa manifestare).

„Miriadele de manifestări” menţionate în al 32-lea Legământ arată faptul că Tărâmul Pur depăşeşte toate celelalte locuri din lumea suferinţei – “depăşesc în desăvârşire orice se află în lumea oamenilor şi a zeilor”. De fapt, Tărâmul Pur  este dincolo de samsara şi nu poate fi comparat cu tărâmurile prinse în puterea naşterii şi a morţii şi supuse astfel, impermanenţei. Oamenii, zeii (deva) şi alte tipuri de fiinţe sensibile, plus mediul în care acestea se nasc, sunt produsul karmei lor neiluminate, însă Tărâmul Pur al lui Amida este manifestarea Iluminării şi meritelor Sale curate, de aceea, comorile şi manifestările din Tărâmul Pur sunt neîntrecute în frumuseţe, având în acelaşi timp puterea de a aprofunda şi întări dedicaţia celor  angajaţi în practica eliberării personale şi a celorlalţi (bodhisattvaşii):

„o sută de mii de tipuri de lemne aromatice, a căror mireasmă pătrunde peste tot de-a lungul tuturor lumilor din cele zece direcţii, făcându-i pe toţi bodhisattva care o simt să practice metodele buddhiste”.

Este evident că aceste comori din Tărâmul Pur nu au ca scop plăcerile simţurilor, ci exprimarea Dharmei, chemarea fiinţelor către Dharma, slăvirea virtuţilor lui Amida şi înţelegerea locului suprem pe care acest tărâm iluminat îl ocupă printre celelalte tărâmuri ale Buddhaşilor. Acestea sunt comori spirituale, chiar dacă sunt descrise folosind termeni familiari nouă precum „palate”, ”pavilioane”, „lacuri”, „pâraie”, „copaci”, „lemne aromatice” etc.

*

            Shinran Shonin a făcut distincţia între două aspecte ale Tărâmului Pur ca Tărâm al Recompensei (Sambhogakaya):

1)      Tărâmul Pur al Împlinirii – numit uneori şi Adevăratul Tărâm al Recompensei

2)      Tărâmul Pur al Transformării – numit şi zona de graniţă a Tărâmului Pur

Este foarte important să reţinem că ambele sunt recompensa ori consecinţa karmică a Legămintelor lui Buddha Amida, aşadar ele nu reprezintă nişte tărâmuri distincte, ci sunt parte a aceluiaşi Tărâm al Recompensei (Sambhogakaya). De aceea, le numesc două aspecte iar nu două tărâmuri pure.

            Cei care se nasc direct în Tărâmul Pur al Împlinirii sunt adepţii Legământului Principal (al 18-lea Legământ), anume cei cu o credinţă adevărată (shinjin). Aceştia ating imediat Nirvana sau Buddheitatea (Iluminarea supremă), în timp ce fiinţele născute în Tărâmul Pur al Transformării sunt adepţii celui de-al 19-lea şi al 20-lea Legământ[9]. Ultimii sunt practicanţi cu o credinţă amestecată şi de aceea, trebuie să petreacă o perioadă în acel loc până când îşi depăşesc îndoielile.

După cum spunea Maestrul Shan-tao, naşterea în Tărâmul Pur al Împlinirii este “Naşterea de neconceput” iar cei născuţi acolo sunt înzestraţi automat cu “trupuri ale Naturaleţii, Vacuităţii şi Infinitului”. A avea trupuri ale “Naturaleţii, Vacuităţii şi Infinitului” înseamnă a deveni un Buddha şi a atinge Iluminarea Perfectă.

            Tărâmul Pur în aspectul de Tărâm al Transformării este descris în “cele treisprezece contemplaţii” şi în “cele nouă grade de aspiranţi” din Sutra Contemplaţiei dar şi în Marea Sutră şi alte texte sacre. După cum explica Shinran:

“Tărâmul Transformării se referă la Tărâmul Pur aşa cum este el prezentat în Sutra Contemplaţiei, în Sutra Bodhisattvaşilor care sălăşluiesc în Matrice (Bosatsu Shotai Kyo), anume Tărâmul Indolenţei şi al Mândriei sau precum în Marea Sutră ca Palatul Matcă şi Castelul Îndoielii”[10]

Aşadar, Tărâmul de Graniţă (Henji)[11], Tărâmul Indolenţei şi al Mândriei (Keman)[12], Castelul Îndoielii (Gijo)[13] şi Palatul Matcă (Taigu)[14] sunt diferite nume ale Tărâmului Pur în aspectul său de Tărâm al Transformării - locul naşterii adepţilor celui de-al 19-lea şi al 20-lea Legământ. 

A recita nembutsu bazându-ne pe puterea noastră personală sau a practica orice altă metodă buddhistă pentru a obţine naşterea în Tărâmul Pur rezultă în a nu intra direct în centrul Tărâmului Pur sau în Tărâmul Pur al Împlinirii, ci în şederea pentru o perioadă în acest Tărâm al Transformării. Cei născuţi acolo nu ating imediat Buddheitatea (precum cei care ajung în centrul Tărâmului Pur prin poarta Legământului Principal) dar şi aceştia sunt eliberaţi odată pentru totdeauna de suferinţele naşterilor şi morţilor repetate din samsara. Ei sunt în siguranţă, dar nu sunt încă Iluminaţi. În acelaşi timp, aflându-se în mediul special al acestei zone de graniţă a Tărâmului Pur  au şansa să-şi depăşească îndoielile şi să se încreadă complet în Buddha Amida. Când vor face asta, vor intra în Tărâmul Pur al Împlinirii şi vor atinge Nirvana (Iluminarea perfectă) sau Buddheitatea.

Referindu-se la Tărâmul Transformat  sau zona de graniţă a Tărâmului Pur, Shinran spunea:

„Din moment ce practicanţii care au shinjin sunt puţini, mulţi sunt ghidaţi către tărâmul de graniţă”.

Iar Maestrul Shan-tao spunea, de asemenea:

„Cei născuţi în adevăratul Tărâm Pur sunt foarte puţini; cei născuţi în Tărâmul Pur al transformării (zona de graniţă) sunt numeroşi”.

Din nou, vreau să accentuez faptul că atât Tărâmul Transformării cât şi Tărâmul Pur al Împlinirii (sau Adevăratul Tărâm al Recompensei) sunt aspecte ale aceluiaşi Tărâm Pur al lui Buddha Amida, la fel precum holul şi camera principală sunt parte a aceleiaşi case. În mod normal, stăpânul casei (în cazul nostru – Buddha Amida) stă în camera principală alături de copii lui credincioşi (adepţii celui de-al 18-lea Legământ), în timp ce fiinţele cu o credinţă îndoielnică (adepţii Legămintelor 19 şi 20) rămân pe hol. Nu este vina lui Amida sau vreun fel de pedeapsă că unii se nasc în zona de graniţă a Tărâmului Pur (Tărâmul Transformării)[15], ci ei se menţin singuri acolo prin propriile îndoieli. Aşadar, când îşi vor depăşi aceste îndoieli şi se vor încrede complet în Buddha Amida vor intra de asemenea, în Tărâmul Pur al Împlinirii şi vor atinge imediat Nirvana (Buddheitatea). 

- fragment din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur -

---

[1] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.9-10

[2] De exemplu, când a explicat rolul şi originea minunatelor păsări din Tărâmul Pur, Buddha Shakyamuni a spus:

„Shariputra, să nu crezi că aceste păsări se nasc din retribuţia vreunei karme negative. Motivul este că cele trei tărâmuri rele nu există în acel Tărâm al lui Buddha.

Shariputra, nici chiar numele celor trei tărâmuri rele nu există aici, cu atât mai puţin tărâmurile însăşi. Aceste păsări sunt manifestate de Buddha Amida pentru ca glasul şi cântecul lor să proclame şi să răspândească Dharma”.

[3] De exemplu, Maestrul Tao-ch’o a spus în lucrarea An Le Chi (Anrakushu): „râurile, păsările şi pădurile, toate propovăduiesc Dharma care trezeşte fiinţele către principiul vacuităţii”.

[4] Tratat despre Tărâmul Pur - Treatise on the Pure Land, in The Pure Land Writings, vol I – the Indian Masters, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 2012, p. 57.

[5] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p. 460.

[6] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 229.

[7] Ibid., p.230

[8] “Dacă după ce voi deveni un Buddha, lumina mea va fi limitată, incapabilă să ilumineze cel puţin o sută de mii de kotis de nayuta de tărâmuri ale Buddhaşilor, fie să nu ating Iluminarea perfectă”. Al 12-lea Legământ.

[9] Vezi explicaţiile din capitolul „Cele trei Legăminte ale Salvării”  din cartea mea Cele 48 Legăminte ale lui Buddha Amida, Corporate Body of Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2015.

[10] Shinran Shonin, Kyogyoshinsho, cf with Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 233. and Kygyoshinsho, Ryukoku Translation Series, Ryukoku University, Kyoto, 1966, p. 162.

[11] Este numit astfel deoarece fiinţele născute acolo sunt departe de adevărata beatitudine a Tărâmului Pur, asemenea celor care trăiesc la graniţa unui imperiu strălucitor şi care, deşi sunt în siguranţă, nu beneficiază de toate avantajele civilizaţiei. cf Tannisho – Notes Lamenting Differences, Ryukoku Translation Series, Ryukoku University, Kyoto, 1962, p. 41, nota de subsol 1. 

[12] Este numit astfel deoarece fiinţele născute acolo sunt prea mândre să se încreadă complet în Legământul Principal şi din cauza acestei absenţe a credinţei nu sunt suficient de  sârguincioase în a avansa către Adevăratul Tărâm al Recompensei. cf. Tannisho – Notes Lamenting Differences, Ryukoku Translation Series, Ryukoku University, Kyoto, 1962, p. 41, nota de subsol 1. 

[13] Este numit astfel deoarece fiinţele născute acolo trebuie să stea în Tărâmul Transformării din cauza păcatului îndoielii, asemenea celor închişi într-un castel minunat. Cf with Tannisho – Notes Lamenting Differences, Ryukoku Translation Series, Ryukoku University, Kyoto, 1962, p. 41, nota de subsol 1. 

[14] Este numit astfel deoarece fiinţele născute acolo sunt izolate precum într-un lotus imens de unde nu îl pot vedea pe Buddha şi nici auzi Dharma. cf Tannisho – Notes Lamenting Differences, Ryukoku Translation Series, Ryukoku University, Kyoto, 1962, p. 41, nota de subsol 1.  

[15] Naşterea în Tărâmul Pur al Transformării a adepţilor celui de-al 19-lea Legământ este numită “Naşterea între cei doi copaci Sala” (Sojuringe Ojo). Naşterea în Tărâmul Pur al Transformării a adepţilor celui de-al 20-lea Legământ este numită “Naşterea de neînţeles” (Nanji Ojo). Cuvintele “de neînţeles” sunt folosite cu două sensuri: 1) pentru a lăuda atingerea acestei Naşteri în comparaţie cu Naşterea de nivel mai jos atinsă de adepţii celui de-al 19-lea Legământ şi 2) pentru a o deprecia în comparaţie cu Naşterea superioară atinsă de adepţii celui de-al 18-lea Legământ.

(The Kyogyoshinsho, Ryukoku Translation Center, Ryukoku University, Kyoto, 1966, p.160, nota de subsol 8.)