Numai Buddha știe ce este bine sau rău iar noi trebuie să acceptăm cu smerenie definițiile date de El

Click here to read this article in English

Întrebare: În Posfața Tannisho se spune:
 
”De fapt, eu însumi şi alţii ca mine, discutăm doar despre bine şi rău, neluând în seamă bunăvoinţa lui Amida. Shinran spunea, printre altele:
 
‘Eu nu ştiu nimic despre bine şi rău. Pentru că dacă aş fi ştiut pe deplin, precum Tathagata Amida ştie, că o faptă este bună, atunci aş fi cunoscut ce este binele. Dacă aş fi ştiut pe deplin precum Tathagata ştie, că o faptă este rea, atunci aş fi cunoscut ce este răul. Dar pentru o fiinţă ignorantă şi plină de patimi oarbe din această lume trecătoare – această casă arzând – toate lucrurile, fără nicio excepţie, sunt false şi lipsite de conţinut, toate sunt neadevărate şi nesincere. Doar Nembutsu este adevărat şi real’”. 
 
Se pare însă că tu vorbești adeseori despre bine și rău, mai ales în ”războiul tău spiritual”împotriva diverselor ideologii lumești. Nu ți-e teamă că nu iei ”în seamă bunăvoința lui Amida”?
 
Răspuns: Nu, nu mi-e teamă de asta deoarece nu vorbesc exclusiv despre bine și rău și nici nu cred că sunt expert în ceea ce privește binele și răul. Când vorbesc despre bine și rău NU o fac bazându-mă pe înțelegerea personală ci pe cuvintele și învățăturile lui Buddha. De aceea, sunt în armonie cu ”eu nu ştiu nimic despre bine şi rău” adică NU mă bazez pe propriile opinii despre bine și rău, ci pe ceea ce orice Tathagata (Buddha) știe, deoarece standardul meu sunt cuvintele Buddhașilor din sutre despre ceea ce este bine sau rău. De exemplu, când mă refer la moralitate, mă bazez pe sutrele propovăduite de Buddha Shakyamuni însuși, lucru evident în cărțile și articolele mele. 
Mai mult decât atât, ori de câte ori vorbesc de bine și rău sau despre imoralitate în general, întotdeauna menționez salvarea necondiționată oferită de Buddha Amida. Așadar, orice descriere bazată pe cuvintele lui Buddha însuși despre ce este rău, sunt urmate automat de atenționarea că cei răi și imorali sunt asigurați de salvarea oferită de Amida în cazul în care se recunosc pe ei înșiși ca fiind răi în conformitate cu definiția răului oferită de Buddha și se încred în Amida. Fără definiția dată binelui și răului de către Buddha nu putem înțelege cu adevărat cât de nenorociți suntem și cât de mult avem nevoie de mâna salvatoare a lui Amida. Acesta este exact motivul pentru care vorbesc despre bine și rău din perspectiva unui Tathagatha (Amida și orice Buddha au aceeași definiție a binelui, răului, moralității și imoralității) pentru a-i face pe oameni conștienți că nu sunt și nu vor fi niciodată buni cu adevărat încât să se poată salva prin propriile puteri.

Opiniile oamenilor despre bine și rău pot diferi în funcție de timpul în care trăiesc și diverse circumstanțe personale, ei fiind mereu dispuși să schimbe definiția moralității ca să-și satisfacă dorințele. Din cauza ignoranței inerente minților lor neiluminate nu pot ști cu adevărat ce este binele și răul. Asta este ceea ce Shinran a avut în vedere când a spus ”nu ştiu nimic despre bine şi rău”  deoarece nu poate ști ”precum Tathagata Amida ştie”  sau orice alt Buddha știe, ce este bine sau rău. Așadar, numai prin călăuzirea Buddhașilor putem ști diferența dintre bine și rău și putem deveni conștienți de răul din noi înșine. Acesta este sensul cuvintelor ”dacă aş fi ştiut pe deplin precum Tathagata (Buddha) ştie, că o faptă este rea, atunci aş fi cunoscut ce este răul.”

În concluzie, prin ascultarea învățăturilor lui Buddha putem ști că suntem răi și că avem nevoie de ajutorul lui Amida. Însă cei care refuză să audă și să accepte învățătura lui Buddha despre bine și rău (învățătura buddhistă despre moralitate), asemenea multor falși buddhiști și membri ai diverselor grupuri ideologice din zilele noastre, nu pot ști cât de răi sunt cu adevărat și din cauza asta nu simt nevoia de a fi salvați de Amida.

Iată cea mai bună metodă de a-ți da seama că cineva pune ideologiile lumești deasupra Dharmei lui Buddha: arată-i că este un păcătos din punct de vedere al moralității buddhiste iar apoi spune-i vestea cea bună că e salvat așa cum e de Buddha Amida, fără nicio discriminare, dacă se încrede în El. Ceea ce va face acest buddhist fals este să se supere și să se oprească la prima propoziție, ceva de genul, cum îți permiți tu să-l faci pe el păcătos, imoral și rău, neluând în seamă a doua propoziție – salvarea necondiționată oferită de Amida. Acești falși buddhiști sunt cei care, în contra cuvintelor spuse de Shinran în Tannisho, vor spune ”eu știu mai bine decât Tathagatha (Buddha) ce e bine și rău”. Acești oameni nu sunt cu adevărat interesați de salvare, ci de justificarea și instituționalizarea propriei imoralități precum și de impunerea ei asupra societății și religiei. Aspirația lor nu este cătreTărâmul Pur și Nirvana, ci către impunerea viziunilor personale asupra tuturor precum și convingerea celorlalți de a abandona moralitatea buddhistă.

Sper că astfel am răspuns întrebării tale și că acum ști de ce la Amidaji insist să vorbesc în același timp despre moralitatea buddhistă ca o oglindă care ne ajută să ne vedem pe noi înșine așa cum suntem și despre salvarea necondiționată oferită de Buddha Amida. Așadar, NU eu sunt cel care desconsideră bunăvoința lui Amida.

Spre deosebire de falșii buddhiști și adepții ideologiilor lumești care sunt supărați pe modul în care Buddha a ales să definească binele și răul, care aleg ce le place din Dharma și abandonează ceea ce nu le place sau nu corespunde cu ideologiile lumești la care aderă, noi la Amidaji ne privim pe noi înșine ca fiind oameni răi cu credință în cuvintele lui Buddha și în Legământul Principal. Fiind convinși de răul din inimile noastre ne agățăm și mai mult de mânecile lui Amida.