Concluzii despre suferințele existenței samsarice

Roata vieţii şi a morţii strânsă în ghiare
 de către demonul impermanenţei.
 În mijloc se află un cocoş, un şarpe şi un porc 
ce se muşcă unul pe altul de coadă, simbol 
pentru cele trei otrăvuri care înlănţuie fiinţele:
 iluzia, furia şi lăcomia. După inelul care 
înconjoară centrul mandalei, sunt reprezentate 
cele şase stări de existenţă samsarice.

Click aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului 

Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență

            Așa cum am văzut din descrierea celor șase tărâmuri, nu există absolut niciun loc în samsara fără suferință. Totul este o cauză pentru suferință, totul multiplică suferința și totul, chiar și plăcerile intoxicante ale zeilor, conține semințele suferinței.

”Ființeledin iaduri suferă din cauza focului,

preta (spiritele flămânde) suferă de foame și sete,

 animalele suferă din cauză că se mănâncă unele pe altele,

oamenii suferă pentru că au o viață scurtă,

asura (semizeii) suferă din cauza războaielor și certurilor,

iar zeii suferă din cauza propriei stupidități și lipsei de sens a întregii lor existențe.

În samsara nu există nicio fărâmă de fericire."[1]

Unii spun că viața în lumea zeilor este mai de dorit din cauza plăcerilor imense pe care le găsim acolo. Cu toate acestea, vă pun o întrebare simplă – ce ar fi dacă vi s-ar oferi cea mai bună petrecere din lume cu băuturi fine, cele mai frumoase femei sau cei mai frumoși parteneri pe un iaht luxos, timp de trei zile, cu condiția ca după petrecere să fiți arși pe rug? Ați accepta înțelegerea? Ar merita durerea de a fi ars pe rug toate plăcerile trecătoare ale celor trei nopți? Aceasta e la fel cu diferitele distracții ale lumii zeilor. Când timpul morții lor sosește, zeii suferă enorm așa cum am descris la subcapitolul dedicat lor. Dacă cineva atinge cel mai înalt punct din roata samsarei cu siguranță că va cădea după ce își epuizează meritele karmice în plăceri și bucurii trecătoare. Un bogătaș care intră într-un cazino cu atitudinea unui mare lord este tratat bine de toată lumea, însă dacă își pierde averea la jocuri de noroc va fi aruncat afară ca un cerșetor la sfârșitul programului.

Pe vremea lui Buddha era un călugăr pe nume Nanda care deși părăsise viața obișnuită rămăsese foarte atașat de soția lui și nu avea nicio aspirație de a renunța la lume. Văzând asta, Shakyamuni l-a luat în mod miraculos pe un munte unde i-a arătat o maimuță chioară și l-a întrebat: ”spune-mi Nanda, cine e mai frumoasă, nevasta ta sau maimuța asta?” Nanda a răspuns imediat: ”Bineînțeles că nevasta mea e mai frumoasă!”. Apoi Buddha l-a dus într-unul din tărâmurile zeilor unde i-a arătat multe locuințe frumoase în care fiecare zeu trăia alături de un grup de tinere zeițe, bucurându-se de plăcere și îndestulare. Apoi i-a arătat un palat în care erau doar zeițe dar niciun zeu. Când Nanda i-a cerut uneia dintre ele să-i explice situația, aceasta i-a răspuns: ”în lumea oamenilor se află un discipol al lui Buddha pe nume Nanda care urmează Calea. Karma pe care o acumulează acum îl va face să renască aici, în acest palat unde noi îl vom sluji cu devoțiune.” Nanda a primit cu bucurie aceste cuvinte și când a fost întrebat de Buddha care era mai frumoasă, soția lui sau oricare din zeițele de acolo, a răspuns fără ezitare: „zeițele sunt mult mai frumoase! Soția mea nici nu se compară cu ele!”.  Apoi, după ce s-a întors în lumea oamenilor, Nanda a practicat cu și mai

mare seriozitate ca nu cumva să piardă șansa de a renaște alături de acele zeițe frumoase.

După ceva timp, Buddha l-a luat pe Nanda să viziteze împreună iadurile. După ce a văzut diversele suferințe de acolo a ajuns la un moment dat în fața unui cazan gol în jurul căruia stăteau mai mulți torționari. Când l-a întrebat pe unul dintre ei de ce este cazanul gol, acesta i-a răspuns: ”îl așteptăm pe Nanda care acum urmează Calea în lumea omenilor. După ce va trăi în plăcere și fericire timp de sute de ani într-un palat ceresc, meritele lui se vor epuiza și va renaște aici”.  

Asta l-a speriat pe Nanda atât de tare încât a început să mediteze mai profund asupra caracteristicilor samsarei. După ce și-a dat seama că nu are niciun rost să aspire la o fericire care se sfârșește în flăcările iadurilor, a trezit în el aspirația de a evada din samsara.

Este foarte important să luăm în serios povestea lui Nanda și să contemplăm profund natura existenței samsarice. Chiar dacă nu putem vedea cu proprii ochi tărâmurile de jos ori de sus ale existenței, e de ajuns o pictură sau descrierile făcute de Buddha Shakyamuni și maeștrii diferitelor linii de transmisie ca să ne dea o sperietură sănătoasă și să ne facă să dorim să scăpăm de ele.

Așadar, să nu uităm că în samsara: 1) nu există nimic sigur, 2) nu putem găsi satisfacție, 3) ne naștem și murim în mod repetat, schimbând corp după corp la infinit, 4) pe roata samsarei vom cădea din nou după ce urcăm și 5) nu avem niciun tovarăș de drum adevărat. Toate ființele samsarice au parte de aceste cinci tipuri de suferință.

1) Ce înseamnă că nu există nimic sigur în samsara?

Înseamnă că, de exemplu, nu putem ști niciodată dacă cei dragi nouă acum ne vor rămâne la fel de dragi și în viețile viitoare. Bineînțeles, ne-ar plăcea să ne întâlnim cu prietenii noștrii, părinții, copii sau nevasta după ce murim. Dar dacă îi întâlnim din nou și nu suntem deja Buddhași atunci această întâlnire s-ar putea să nu fie de niciun folos nici nouă, nici lor. Ba chiar ar putea să devină o întâlnire a suferinţei şi a durerii în care sigur nu îi vom recunoaşte. Din cauza minţilor noastre aflate în iluzie, putem ajunge să le facem rău ori să îi alungăm.

Noi şi cei pe care îi iubim avem propria karmă şi evoluţie personală iar după ce această viaţă se va sfârşi vom lua forme diferite. Datorită ataşamentelor putem să ne aflăm totuşi apropiaţi în timp şi spaţiu. Spre exemplu, unul dintre noi ar putea renaşte în viaţa viitoare ca om, în timp ce o persoană apropiată (soţie, soţ, părinte, copil, prieten, etc) s-ar putea naşte ca animal. Datorită ataşamentului rămas adânc în fluxul său mental, e posibil să ajungă să vieţuiască pe lângă casa noastră, însă din cauză că nu mai ținem minte vieţile trecute, nu avem cum să-l recunoaştem. De exemplu, putem să ne gândim la el sau la ea ca la un câine apropiat, însă nu îl putem ajuta foarte mult.

Lucrurile pot fi chiar mai rele decât atât. În timp, sentimentele noastre faţă de el/ea se pot schimba şi din cauza diferitelor circumstanţe, iubirea se poate transforma în ură. Cei care sunt acum în relaţii de iubire, se pot urî după câteva vieţi, ori chiar în această viaţă. Aşadar, până când nu devenim Buddhaşi, nu numai că nu avem cum să îi ajutăm cu adevărat pe cei dragi, dar chiar îi putem face să se scufunde şi mai rău în oceanul suferinţei.

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”Pentru cei aflați în existența ciclică nu există nicio certitudine deoarece tații devin fii, mamele devin soții, dușmanii devin prieteni sau invers."[2]

Așadar, dacă ne pasă de ei cu adevărat, ar trebui să ne luăm angajamentul de a nu pierde această viaţă în zadar, ci să ascultăm învăţătura din nou şi din nou şi să primim credința în Buddha Amida. Numai în acest mod, aspiraţia noastră de a salva toate fiinţele şi în mod special pe aceia cu care avem legături karmice, poate fi împlinită.

2) Nu putem găsi satisfacție în samsara

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”Fiecare dintre noi a băut mai mult lapte decât toată apa celor patru oceane. Și totuși, ființele obișnuite din samsara nu s-au săturat și mai vor să bea în continuare."[3]

Din trecutul fără de început am încercat în multe feluri să ne satisfacem dorințele. Am muncit, luptat și ucis pentru a fi fericiți și cu toate acestea, nu am găsit niciodată adevărata fericire. Atașamentele și dorințele noastre neîmplinite au avut nevoie de un nou vehicul în fiecare viață și de aceea am continuat să ne încarnăm într-o varietate infinită de forme (trupuri) pentru a le satisface. Trebuie totuși, să ne întrebăm pe noi înșine – când vom înțelege că nu există satisfacție adevărată în samsara și în țelurile noastre lumești? Când vom putea spune ”STOP!” și  ”GATA, AJUNGE!”

De ce nu ne săturăm de această durere nesfârșită?

”Precum un lepros chinuit de viermi se apropie degeaba de foc pentru a-și alina durerea, tot așa ar trebui să privim atașamentul față de plăcerile senzuale."[4], spune Nagarjuna.

Maestrul Candragomin a spus în Scrisoare către un discipol  (Sisya-lekha):

”Ce ființă nu a venit în această lume de nenumărate ori

 și ce  plăceri nu au fost trăite din nou și din nou?

Ce articole de lux, precum frumoasele evantaie din cozi de iak alb, nu au avut ei?

Și cu toate acestea, chiar și când au tot ceea ce își doresc atașamentele lor nu li se termină niciodată.

Nu există nicio suferință pe care să nu o fi trăit de nenumărate ori.

Lucrurile pe care le doresc nu îi satisfac.

Nu există nicio ființă care să nu fi dormit în burta lor.

De ce atunci nu se leapădă de atașamentele față de existența samsarică?"[5]

Maestrul Asvagosha a spus:

”Atât de mult cupru încins ai băut  în iaduri

încât ar depăși apa tuturor oceanelor.

Mizeria pe care ai mâncat-o ca porc sau câine

s-ar putea aduna într-o grămadă mai mare ca Sumeru, regele munților.

Din cauza morții prietenilor și ființelor pe care le-ai iubit ai plâns mări de lacrimi.

Capetele pe care le-ai tăiat sau ți s-au tăiat

luptându-te  cu alții,

dacă ar fi să le pui unele peste altele

ar ajunge până la cerul lui Brahma.

Ai fost vierme și, lacom fiind, ai mâncat atâta noroi

încât dacă acesta ar fi aruncat în marele ocean,

l-ar umple definitiv."[6]

Buddha Shakyamuni a spus:

”Gândește-te la trupurile infinite pe care, în trecut, le-ai irosit prostește din cauza dorințelor. Câte fire de nisip sunt în Gange, de atâtea ori ai dat greș în a-i mulțumi pe Buddhași și le-ai ignorat învățăturile."[7]

Shinran Shonin a spus de asemenea:

”Sub călăuzirea Buddhașilor care au apărut în această lume,

de trei ori mai mulți decât nisipurile Gangelui,

am trezit în noi aspirația pentru atingerea Iluminării supreme

dar bazându-ne pe puterea personală am eșuat mereu

și am continuat să transmigrăm."[8]

”Dacă nu ar fi existat corabia Legământului lui Amida,

cum aș fi putut eu să traversez oceanul existenței dureroase?

Având o minte plină de răutate și falsitate asemenea șerpilor și scorpionilor,

nu putem face fapte cu adevărat virtuoase prin puterea personală[9]

iar dacă nu ne încredem în transferul de merite de la Amida[10],

vom sfârși fără să știm ce e aceea rușine[11]".[12]

3) În samsara ne naștem și murim în mod repetat, schimbând corp după corp, la infinit 

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”Fiecare dintre noi a lăsat în urma lui o grămadă de oase pe lângă care și Muntele Sumeru pare pitic."[13]

Buddha Shakyamuni a spus de asemenea:

”Dacă ar fi ca cineva să adune toate oasele  unei singure persoane ce rătăcește în samsara, s-ar face o movilă mai mare decât muntele Vepulla.

De multe ori ai suferit la moartea tatălui și a mamei, a fiilor, fiicelor, fraților și surorilor tale și ai vărsat lacrimi mai multe decât toate cele patru oceane.

De multe ori a curs sânge din tine când ți-a fost retezat capul în viețile trecute de bivol, capră, berbec, etc, sau când  ai fost prins și omorât ca tâlhar sau adulterin, mai mult decât toată apa celor patru oceane.

Atât timp  ai suferit și umplut cimitire întregi, încât ar trebui să fi nemulțumit de orice formă de existență și să vrei să te eliberezi de toate."[14]

”Dacă cineva ar lua câte o bucățică de pământ de mărimea unui bob de ienupăr și ar zice: ‘asta e mama mea, asta e mama mamei mele, etc ‘ să fiți siguri, dragi călugări, că deși pământul s-ar termina, șirul mamelor voastre nu s-ar încheia niciodată."[15]

În Anguttara Nikaya se spune:

”Odată venerabilul Sariputra se afla la Magadha, în satul Nalaka. Atunci Samandakani, un ascetic rătăcitor, s-a apropiat de el și l-a întrebat:

'Prietene Sariputra, ce este fercirea și ce este suferința?'

'Să renaști din nou și din nou este suferință; să nu te mai naști este fericire.'"[16]

4) Pe  roata samsarei vom cădea din nou după ce urcăm   

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”După ce devii Indra, demn de slava lumii, vei cădea din nou pe pământ din cauza forței karmei din trecut.

Chiar și regele universal va ajunge la un moment dat sclavul altora în existența samsarică.

Deși ai trăit de multe ori plăcerea mângâierii sânilor și mijlocului femeilor divine, vei întâlni din nou senzațiile de nesuportat ale  zdrobirii, tăierii și sfâșierii cărnii din diversele iaduri.

După ce ai trăit mult timp pe vârful muntelui Sumeru, bucurându-te de atingerea plăcută și moale a pământului de sub picioarele tale, imaginează-ți durerea insuportabilă a mersului din nou pe cărbuni arzători și cadavrele putrezite din iad.

După ce te-ai hârjonit în crânguri frumoase și te-ai bucurat de îmbrățișarea femeilor divine, vei reveni la pădurile iadurilor unde frunzele sunt săbii ascuțite ce taie urechi, nas, mâini și picioare.

Deși ai intrat în râul care curge domol, cu zeițe frumoase și lotuși de aur, vei cădea din nou în apa fiartă a râului imposibil de trecut din iad.

După ce ai dobândit plăcerile de zeu al lumii dorinței sau fericirea detașată a lui Brahma, vei ajunge din nou combustibil pentru focurile iadului Avici, unde vei îndura  suferințe imense  fără niciun pic de răgaz.

După ce ai fost o zeitate a soarelui sau lunii și ai iluminat toată lumea cu lumina trupului tău, te vei întoarce în întunericul negru și adânc unde nu îți poți vedea nici măcar mâna întinsă."[17]

În Vinaya-vastu se spune:

” Sfârșitul lucrurilor agonisite  este terminarea lor.

Sfârșitul a ceea ce este măreț este căderea.

Sfârșitul întâlnirilor este separarea.

Sfârșitul vieții este moartea"[18]

 5) În samsara nu avem niciun tovarăș de drum adevărat 

În Bodhisattvacaryavatara se spune:

”Acest trup pare un întreg și totuși, oasele și carnea care îl însoțesc se vor despărți și împrăștia. Din moment ce așa stau lucrurile cu el, de ce crezi că ar fi ceva diferit în ceea ce-i privește pe cei apropiați?

Te naști singur și vei muri singur.

Din moment ce nimeni nu îți poate simți suferința

ce rost are să te legi la cap cu oameni dragi[19]?"[20]

Prietenii, familia și toți cei dragi nouă sunt la fel de trecători precum o mulțime de oameni în zi de sărbătoare. Acum sunt aici iar a doua zi au dispărut. De asemenea, cine ne poate lua durerea când suntem bolnavi, îmbătrânim sau murim? Chiar dacă au empatie față de noi, nu pot suferi, îmbătrâni sau muri în locul nostru. De asemenea, nu pot merge către destinațiile samsarice unde merităm să renaștem din cauza karmei personale. Vă rog, meditați asupra acestui lucru!

*

            După ce am contemplat împreună suferințele generale ale samsarei și suferințele particulare ale fiecărui tip de existență și bardo, mințile noastre ar trebui să se întoarcă în mod natural către Amida Dharma, singura cale ce ne mai poate salva în această epocă întunecată a celor cinci pângăriri[21]:       

”A trezi aspirația și a practica [cu scopul de atinge Buddheitatea] în această lume este calea înțelepților și se bazează pe puterea personală. Actuala eră este numită epoca din urmă a Dharmei. Aceasta este lumea celor cinci pângăriri. Acum doar calea Tărâmului Pur ne mai poate salva."[22]

Așadar, trebuie să facem următoarea promisiune nouă înșine și tuturor ființelor sensibile care au fost la un moment dat mamele noastre iubitoare:

”Vreau să abandonez trupul închis în burtă și să ating nașterea în Tărâmul Păcii și Beatitudinii unde voi vedea imediat manifestarea glorioasă a lui  Buddha Amida,

cea plină de nesfârșite merite și virtuți și unde voi întâlni mulți Tathagata și înțelepți.

Obținând cele șase puteri supranaturale voi continua să salvez ființele sensibile aflate în suferință până când toate lumile lor de-a lungul întregului univers vor fi goale. Acesta este legământul meu. După ce am făcut acest legământ mă refugiez în Buddha Amida din toată inima mea”.[23]

Este imposibil să scăpăm de răul care sălășluiește în mințile neiluminate ale ființelor sensibile și de mediul karmic pe care îl manifestă dacă nu apelăm la Puterea salvatoare a lui Buddha Amida. Până când nu ajungem în Tărâmul său Pur nu suntem niciodată în siguranță și doar după ce am ajuns acolo devenim capabili să-i ajutăm cu adevărat pe ceilalți.

”Orașul Beatitudinii, liniștit și necreat[24] din Vest,

este liber și plin de pace, departe de ideea de a fi sau a nu fi[25].

Transformându-te în diferite corpuri, vei ajunge să ajuți toate ființele, fără nicio discriminare.

Să ne întoarcem!

Nu mai stați în această patrie a marașilor[26].

De nenumărate kalpa

am transmigrat prin toate cele șase tărâmuri.

Nicăieri nu am găsit nicio plăcere,

doar am auzit glasurile durerii și ale suferinței.

După ce această viață se va sfârși,

să intrăm în orașul Nirvanei![27]"[28]

---

[1] Shakyamuni Buddha, Saddharma Smrity-upasthana Sutra (Sutra of Sublime Dharma of Clear Recollection) așa cum a fost citat în Words of My Perfect Teacher, by Patrul Rinpoche, revised edition, Padmakara Translation Group, Shambhala, Boston, 1998, p.94 

[2] Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 281

[3] Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 282

[4] Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 282

[5] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 283

[6] Sokavinodana (Alleviating Sorrow) de Asvagosha, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 283

[7] Ganda-vyuha Sutra (Array of Stalks Sutra), as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 284

[8] Pure Land Hymns on the Right, Semblance and Last Dharma Ages, The Collected Works of Shinran, http://shinranworks.com/hymns-in-japanese/hymns-of-the-dharma-ages/pure-land-hymns-on-the-right-semblance-and-last-dharma-ages

[9] Faptele noastre, fiind bazate pe ego, sunt impure și nu pot duce la evadarea din samsara.

[10] În momentul în care ne încredem în Amida, acesta ne transferă meritele sale karmice care ne fac să intrăm în stadiul de non-retrogresiune pentru nașterea în Tărâmul Pur.

[11] Apariția credinței vine cu conștientizarea răului din noi înșine. Această conștientizare ne face să ne rușinăm și să ne dedicăm total Puterii lui Amida, singura care ne poate duce în Tărâmul Pur.

[12] Shozomatsu Wasan, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.421-422

[13] Letter to a Friend, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 284

[14] Anguttara Nikaya  așa cum a fost tradusă de Venerable Narada Mahathera în cartea The Buddha and His Teachings, http://www.buddhism.org/Sutras/BuddhaTeachings/page_31.html

[15] Buddha Shakyamuni, așa cum este citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 285

[16] Anguttara Nikaya - Discourses of the Buddha, selected and translated from Pali by Nyanaponika Thera and Bhikku Bodhi, Buddhist Publication Society, Kandy, Sri Lanka, volume 3, page 19, https://www.urbandharma.org/pdf1/wh238AnguttaraNikaya3.pdf 

[17] Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 285-286

[18] Vinaya-vastu (The Bases of Discipline) as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 286

[19] Ce rost are să devi atașat de oameni.

[20] Bodhisattvacaryavatara (Engaging in the Bodhisattva Deeds), așa cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 287

[21] Cele cinci pângăriri sunt cele cinci semne de decădere ale lumii în care trăim: 1. decăderea viziunilor, când concepţiile şi ideile greşite devin predominante, 2. înmulţirea şi exaltarea patimilor omeneşti asociată cu ridicarea lor în slăvi, 3. decăderea condiţiei umane, când oamenii sunt în general nemulţumiti şi nefericiţi, 4. micşorarea duratei de viaţă – în conformitate cu sutrele, atunci când viaţa omului este mai mica sau aproape de o sută de ani, 5. înmulţirea războaielor şi a dezastrelor naturale.

[22] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.628

[23] Shan-tao’s Liturgy for Birth – Ojoraisan, compiled by Master Shan-tao, annotated translation by Zuio Hisao Inagaki, edited by Doyi Tan, Singapore, 2009, p.68

[24] ”Necreat” în sensul că natura adevărată a Tărâmului Pur este Nirvana însăși, care nu are nici început și nici sfârșit.

[25] Dincolo de orice descriere, afirmație sau negație și imposibil de exprimat în cuvinte.

[26] Demonilor.

[27] Shinran Shonin explică în Comentarii ale inscripțiilor de pe scrolurile sacre:

”’Orașul Nirvanei’ este Tărâmul Pur al păcii [...] Să știți că shinjin (credința în Amida) este semința Iluminării, semința realizării Nirvanei supreme”

 The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.513

[28] Master Shan-tao as quoted by Shinran Shonin in his Kyogyoshinsho, chapter V, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.200-201