joi, 5 martie 2020

Lumea oamenilor

           

Așa cum am explicat în primul capitol, viața în formă umană este cea mai importantă deoarece nu conține suferința extremă a iadurilor, spiritelor flămânde și animalelor. Cu toate acestea, oamenii au propriile lor dificultăți și suferințe specifice. Vorbind la modul general, acestea sunt numite cele opt suferințe, adică nașterea, bătrânețea, boala, moartea, întâlnirea cu ceea ce este neplăcut, despărțirea de ceea ce este plăcut, a nu obține ceea ce dorești și suferința asociată celor cinci agregate (skandha)[1]. Unele dintre acestea apar și în alte tărâmuri ale existenței, însă aici le voi explica în relație cu tărâmul uman.   
    
            1) Suferința nașterii
            În conformitate cu învățătura lui Buddha viața umană începe în momentul concepției, când conștiința unei ființe aflate în starea intermediară (gandharva) intră în celula formată după unirea spermatozoidului cu ovulul. Din acel moment și până la naștere, copilul trece prin diferite tipuri de suferințe asociate cu stadiile de dezvoltare embrionare și care sunt descrise în unele sutre, ca de exemplu, Garbhavakrantisutra (Sutra intrării în burtă) și în diverse tratate. Ori de câte ori mama bea, mănâncă, este stresată sau suferă din diverse motive, copilul simte și este afectat. De asemenea, când se apropie termenul nașterii, copilul (dar și mama) trece prin suferințele specifice acesteia. Unii mor la naștere însă și cei care supraviețuiesc trec prin suferințe foarte asemănătoare morții în momentul ieșirii din burtă.
Nimeni nu a venit în această lume zâmbind, ci într-un râu de lacrimi. Nașterea este primul pas către moarte, pentru că orice se naște trebuie să moară. Putem avea senzația creșterii și maturizării, însă ceeea ce se întâmplă cu noi, de fapt, este că ne apropiem ușor-ușor de moarte, apoi de o altă renaștere, o altă moarte, din nou o altă renaștere, o altă moarte .... și tot așa la infinit. Simplul fapt că ne-am născut arată că nu am scăpat încă de samsara  iar dacă nu folosim bine această prețioasă viață omenească, nașterea noastră de acum va fi doar o altă cauză pentru renașterea în zonele de jos ale existenței.

            2) Suferința bătrâneții
            Când îmbătrânim trupurile noastre se deteriorează, părul devine alb, fața ni se umple de riduri și devenim neatrăgători.
Când îmbătrânim puterea fizică și vigoarea dispare treptat și ne este din ce în ce mai greu să stăm așezați sau în picioare, să mergem, să vorbim ori să facem diverse activități.
Când îmbătrânim simțurile noastre se deteriorează. Ochii nu mai văd bine iar urechile nu mai aud ca în tinerețe. De asemenea, ne pierdem memoria și diverse capacități mentale.
Când îmbătrânim nu ne mai putem bucura de obiectele simțurilor. Ne e greu să mâncăm, să bem și nu mai găsim plăcere în obiectele dorințelor.
Văzând cum ni se deteriorează mintea și trupul cu cât ne apropiem mai mult de moarte, noi oamenii obișnuiți care suntem atașați de forme, nu putem fi fericiți.

Se spune în Lalitavistara Sutra:

”Cu cât îmbătrânim și trecem de o anumită vârstă,
începem să semănăm cu copacii loviți de fulgere,
sau cu casele vechi și părăsite.
O Înțeleptule, zi-ne repede despre Calea care ne scapă de bătrânețe!
Bătrânețea înmoaie și slăbește mulțimile de bărbați și femei asemenea furtunii care smulge plantele agățătoare din pădurea de copaci sala.
Bătrânețea ne fură vigoarea, capacitățile și puterea,
făcându-ne  să ne simțim ca și cum am fi prinși în noroi.
Bătrânețea schimbă trupurile frumoase în trupuri urâte.
Bătrânețea ne fură gloria și tăria.
Bătrânețea ne fură fericirea și ne face să fim insultați de alții.
Bătrânețea ne fură vigoarea; bătrânețea ne aduce moartea."[2]

Jetsun Milarepa spunea, de asemenea:

Unu, te ridici în picioare ca şi cum ai trage un ţăruş din pământ,
doi, te târăşti ca şi cum ai pândi o pasăre;
trei, te aşezi ca un sac care este trântit la pământ.
Când aceste trei lucruri vin laolaltă, bunicuțo[3],
eşti o bătrânică tristă al cărei corp iluzoriu se risipeşte.

Unu, pe din afară pielea-ţi atârnă în zbârcituri;
doi, dinăuntru ies în afară oasele, acolo unde carnea şi sângele s-au zbârcit;
trei, pe lângă acestea eşti proastă, surdă, oarbă şi zăpăcită.
Când aceste trei lucruri vin laolaltă, bunicuțo,
faţa ţi se încruntă cu zbârcituri urâte.

Unu, veştmintele-ţi sunt atât de zdrențăroase şi grele;
doi, mâncarea şi băutura sunt reci și fără gust;
trei, stai pe rogojina ta cu pielea lăsată în cele patru părţi.
Când aceste trei lucruri vin laolaltă, bunicuțo,
arăți pe dinafară ca un  yogi realizat[4] care a fost călcat în picioare de oameni şi câini."[5]

            3) Suferința bolii
            Boala, atunci când apare, ne schimbă înfățișarea, făcându-ne mai urâți.
Boala înseamnă absența echilibrului în elementele noastre interne și ne aduce diverse suferințe fizice și psihice.
Boala ne face să ne pierdem dorința pentru obiectele pe care le doream înainte iar dacă mai sunt unele lucruri pe care le dorim încă, atunci nu suntem lăsați să ne bucurăm de ele deoarece ne-ar amâna vindecarea sau ne-ar înrăutăți starea. De asemenea, mișcarea ne este limitată și nu putem face tot ceea ce dorim.
Boala ne forțează să luăm medicamente, să mâncăm și să bem chestii pe care le considerăm respingătoare sau ne pune în situația de a accepta terapii violente sau intervenții chirurgicale.
Boala ne face să ne pierdem energia vitală iar dacă avem vreo afecțiune mortală vom suferi cumplit atât noi, cât și rudele noastre. Într-adevăr, cine e acela care poate accepta cu seninătate o boală în stadiu terminal? Mai mult decât atât, unora le e teamă de moarte chiar și când sunt doar puțin bolnavi iar alții se sinucid din cauză că nu pot îndura suferința separării de cei dragi.
Oamenii care sunt foarte bolnavi nu se pot îngriji singuri și de aceea au nevoie mereu de ajutorul altora care poate veni sau nu, ori le este oferit doar pentru scurt timp până când prietenii sau rudele se satură să mai aibă grijă de ei. De obicei, foarte puțini oameni sunt capabili să ofere ajutor constant atunci când este nevoie iar spitalele și azilele din toată lumea sunt pline de oameni bolnavi și bătrâni abandonați de cei dragi.

Se spune în Lalitavistara Sutra:

”Sute de boli violente ne atacă mereu la fel cum oamenii asupresc animalele sălbatice.
Uitați-vă la ființele copleșite de bătrânețe și boli
și preocupați-vă să scăpați mai repede de suferință[6].
Asemenea viscolelor puternice care  golesc de  energie iarba și copacii,
bolile fură vigoarea ființelor vii, le distruge mintea și trupul și le seacă averile și depozitele cu grâne.

Boala disprețuiește frumusețea,
umilește ființele vii și le  rănește în diverse moduri, chinuindu-le asemenea soarelui care toropește pământul pe timpul verii.”[7]

            4) Suferința morții
            Moartea este suferință deoarece suntem atașați de trupurile noastre și ne identificăm cu ele.
Moartea este suferință deoarece ne separă de familie și prieteni.
Moartea este suferință deoarece ne separă de obiectele dorințelor noastre, precum proprietatea, averea și diverse alte posesiuni.
Moartea este suferință deoarece atunci când murim putem simți diverse dureri în minte și trup.     

Buddha Shakyamuni spune în Lalitavistara Sutra:

”Mori și treci în altă viață,
iar asta te separă definitiv de cei pe care îi iubești și îi îndrăgești.
Asemenea unei frunze căzătoare sau unui râu
nu te mai întorci înapoi și nu o să-i mai vezi niciodată.
 Moartea îi face slabi pe cei puternici.
Moartea te ia așa cum apele râului cară un buștean.
Oamenii pleacă singuri, neînsoțiți și fără de nicio putere deoarece karma trebuie să se împlinească.

Moartea ia cu forța toate ființele,
așa cum monștri marini înhață bancurile de pești,
precum vulturul prinde șarpele
sau  focul mistuie iarba, copacii și toate animalele care îi ies înainte."[8]

El spune de asemenea, în Marea Sutră:

”Realitatea nașterii și morții este de așa natură  încât durerea despărțirii este simțită la fel de toate generațiile.
Tatăl își plânge copii; copii își plâng tatăl. Frații, surorile, soții și nevestele se plâng unii pe alții când mor. În conformitate cu legea simplă a impermanenței nu se știe niciodată dacă moartea vine mai întâi la cei bătrâni sau la cei tineri. Toate lucrurile trec. Nimic nu există veșnic. Puțini iau în serios  aceste lucruri chiar dacă li se vorbește despre ele și astfel curentul nașterii și morții continuă la nesfârșit."[9]

Din cauză că puțini devin conștienți din timp de realitatea morții și a impermanenței, majoritatea nu se străduiesc să urmeze calea buddhistă ci din contră, fac și mai multe fapte rele, ceea ce duce inevitabil la o moarte agitată, plină de frică și durere. Diverse halucinații pot apărea chiar înainte de a muri, acestea fiind semne ale viitoarei renașteri în zonele de jos ale existenței. De asemenea, când vine momentul morții, apariții ale stadiului intermediar (bardo) se manifestă înaintea lor, însă deoarece nu au credință în Buddha Amida sau în orice alt Buddha, nimeni nu-i poate proteja și de aceea, rămân la cheremul karmei lor negative.

            5) Suferința întâlnirii a ceea ce este neplăcut.
            Circumstanțele neplăcute sunt de mai multe tipuri.
Când ne întâlnim cu dușmanii noștri ne temem că putem fi răniți, insultați, dominați, pedepsiți sau chiar uciși.
Când ne confruntăm cu situații nefavorabile ne temem că ne-am putea pierde averea și proprietățile. Dacă suntem prinși în rivalități de orice fel, ne temem că ceilalți pot avea mai mult succes decât noi, etc.

Bodhisattva Nagarjuna a spunea:

”Adunarea averii, păzirea şi sporirea ei vă vor epuiza.
Înţelegeţi că bogăţiile aduc nesfârşită ruină şi distrugere”.[10]

 Jetsun Milarepa spunea, de asemenea:

”La început averea vă face fericiți şi invidiați dar oricât de mult aveţi, niciodată nu vă va părea  destul. Pe parcurs zgârcenia îşi strânge laţul în jurul vostru - nu puteţi suporta să o risipiţi pe ofrande şi acte caritabile.
Averea voastră atrage duşmani şi forţe negative,
și tot ceea ce aţi strâns ajunge să fie folosit până la ultima picătură de alţii. În final, averea este un demon care vă pune viaţa în pericol. Cât de amăgitor este să porţi grija averii pentru duşmanii tăi!”[11]

            6) Suferința despărțirii de ceea ce este plăcut.      O astfel de suferință apare, de exemplu, când suntem despărțiți de un prieten drag, partener/ă sau rudă. Ne amintim de calitățile celor pe care i-am pierdut și regretăm unele lucruri pe care le-am spus ori făcut, însă totul este inutil deoarece nu-i putem aduce înapoi. Atât de mare este atașamentul nostru față de cei dragi, încât putem chiar muri sau să ne îmbolnăvim când suntem despărțiți de ei.

Cu toate acestea, dacă analizăm cu atenție relațiile noastre cu părinții, soțiile, soții, copii sau prietenii, ajungem să vedem și unele adevăruri mai puțin frumoase despre ei. De exemplu, există unii părinți care deși își iubesc copii și fac eforturi mari pentru ei, din cauză că își au propriile iluzii și nu sunt conștienți de chestiunea de cea mai mare importanță a eliberării din nașterile și morțile repetate, ajung să le facă mai mult rău decât bine.
De exemplu, concentrându-și educația exclusiv pe obținerea succesului și a faimei sau pe câștigul de bani cu orice preț, în dauna oricăror principii morale sau a nevoilor celorlalți, le încurajează lăcomia și îi leagă și mai mult de samsara.  
Așa cum spunea Buddha Shakyamuni:

”Generațiile următoare învață de la cele trecute și le copiază greșelile. Tații, perpetuându-și viziunile greșite, le transmit mai departe copiilor lor. Din cauză că părinții și bunicii nu au făcut niciodată fapte bune, nu au cunoscut Calea, au făcut numai tâmpenii, au fost întunecați, insensibili, lacomi și cruzi, urmașii lor sunt acum incapabili să înțeleagă adevărul nașterilor și morților sau legii karmei. Nu există nimeni care să le vorbească despre asta și nimeni nu caută să afle cauza succesului sau eșecului, fericirii și nefericirii, deși ele provin din aceste fapte."[12]

Nu mai spun de cazurile în care părinții își neglijează grav copii sau îi folosesc pentru a-și satisface propriile dorințe egoiste. Într-adevăr, unii părinți umani nu sunt deloc diferiți de monștrii care își mănâncă propriile odrasle!

De asemenea, unii copii care au fost crescuți bine de părinți, cu mari eforturi și sacrificii, se întorc împotriva acestora și le fac rău. Se știe că mulți părinți nu își sfârșesc viața în sânul familiei, îngrijiți de copii, așa cum ar trebui, ci uitați de toți, prin azile de bătrâni. Fii și fiicele lor se justifică prin faptul că părinții o vor duce mai bine acolo, însă adevărul este că refuză să își asume îndatoririle filiale. Nefăcând asta, își tratează părinții ca pe obiecte, uitând că au avut grijă de ei și i-au crescut în propria lor casă, nu în orfelinat..... pentru că, de fapt, ce este azilul dacă nu un fel de orfelinat pentru părinți? Buddha Shakyamuni ne învață că nu putem mulțumi îndeajuns bunătății pe care ne-au oferit-o părinții noștri nici dacă i-am căra pe umeri toată viața, așa că imaginați-vă câtă karmă negativă acumulează astfel de fii și fiice degenerate pentru viețile viitoare! În loc să fie un sprijin pentru părinți, acești copii lumești se transformă în obstacole pentru sănătatea fizică și spirituală a părinților și îi fac să realizeze că și-au petrecut inutil viața crescându-i. Cât de adevărate sună cuvintele lui Jetsun Milarepa:

”La început, fiul vostru este un mic zeu fermecător.
Îl iubiţi atât de mult încât iubirea însăși devine dureroasă.
Pe parcurs el îşi cere sălbatic ceea ce i se cuvine.
Îi daţi totul, dar el nu este niciodată mulţumit.
Aduce în casă pe fiica altcuiva,
împingându-şi afară părinţii binevoitori.
Când tatăl său îl cheamă, el nu catadicseşte să răspundă.
Când mama sa îl strigă, se face că nu aude.
În cele din urmă este asemeni unui vecin îndepărtat.
Vă distrugeţi pe voi înşivă hrănind un pungaş precum acesta.
Cât de amăgitor este să-ţi zămisleşti propriii tăi duşmani!
În ceea ce mă privește, am lepădat aceste hamuri care ne priponesc în saṃsara.
Nu doresc niciunul din aceşti fii lumeşti.

La început o fiică este o mică zeiţă surâzătoare,
monopolizându-vă în mod imperios toate posesiunile.
Pe parcurs, ea îşi cere fără încetare cele ce i se cuvin:
îi cere deschis lucruri tatălui ei,
și i le şterpeleşte mamei în secret.
Niciodată satisfăcută de ceea ce i s-a dat,
 este un izvor nesecat de disperare pentru binevoitorii săi părinţi.
În cele din urmă se transformă într-o căpcăună cu faţa roşie:
în cel mai bun caz, un lucru de preţ pentru altcineva,
în cel mai rău caz, aduce asupra voastră nenorocirea.
Cât de frustrantă și enervantă este ea, acest monstru devastator!
În ceea ce mă privește, m-am lepădat de acest necaz incurabil.
Nu vreau o fiică care să mă conducă la ruină."[13]

Prietenii de asemenea, pot fi înșelători, tratându-ne bine când suntem prosperi și uitând de noi când avem dificultăți. Iubirea prietenilor se poate transforma adeseori în ură și aversiune dacă apar atașamente și interese puternice:

”La început prietenii vă întâmpină cu bucurie, vă zâmbesc și întreaga vale răsună de „Vino înăuntru!” şi „Stai jos!”
Pe parcurs ei îţi întorc ospitalitatea cu carne şi bere,
bucată pentru bucată, cu exactitate câte una pentru fiecare.
În final, ei provoacă dezbinare bazată pe ură şi ataşament.
Cât de enervanți sunt, aceşti prieteni nefaşti cu toate certurile lor!
În ceea ce mă privește, mi-am abandonat  comesenii din zilele bune.
Nu vreau nici un prieten lumesc."[14]

            7) Suferința de a nu obține ceea ce dorești.
            Acest tip de suferință apare când facem eforturi imense pentru un scop lumesc pe care nu-l putem împlini. Frustrarea, dezamăgirea și furia ne umplu mintea și ne fac să suferim. Însă chiar și când avem succes, ceea ce tocmai am obținut se va dovedi în curând insuficient, așa că vom continua să muncim pentru a obține mai mult și mai mult, crezând în mod eronat că într-o bună zi vom avea satisfacție deplină și nu vom mai avea nevoie de nimic.
Cu toate acestea, activitățile samsarice nu se vor termina nicodată și vom ajunge să neglijăm Dharma în schimbul țelurilor iluzorii pe care noi înșine, familia și societatea ni le impun. Părinții, copii, nevestele, soții, compania unde lucrăm și ceilalți vor cere din ce în ce mai mult de la noi și nu vom mai găsi niciun fel de pauză în care să ne ocupăm de ceea ce este cu adevărat important – rezolvarea problemei nașterii și morții. Cunoscând asta, Maestrul Rennyo ne-a sfătuit:

”Acordă timp suficient ascultării Dharmei  lui Buddha în viața de zi cu zi. Este greșit să  gândești că vei asculta învățătura  doar uneori, atunci când îți permite timpul."[15]

            8) Suferința asociată celor cinci agregate (skandha).
            Toate elementele mentale și fizice ale unei ființe sunt clasificate ca cele cinci agregate (skandha): 1) forma (o denumire generică pentru toate tipurile de materie și pentru corp), 2) senzația, 3) percepția, 4) formațiunile mentale (stările mentale), 5) conștiința sau mintea.  

În cazul ființelor neiluminate toate aceste cinci sunt cauza diverselor iluzii și suferințe. Organele corpului se pot îmbolnăvi și da naștere la suferință, putem simți foame, sete, prea multă căldură sau prea mult rece, etc. De asemenea, sentimentele și senzațiile noastre sunt baza atașamentului și aversiunii care, de asemenea, dau naștere la diverse suferințe. Percepțiile sunt experiențe subiective și duc la discordie, dezbinare, neînțelegeri și controverse, ceea ce la rândul lor dau naștere diverselor conflicte între oameni. 
Stările mentale nevirtuoase includ ignoranța, dorința, furia, mândria, invidia, înșelăciunea, avariția, lenea, uitarea plină de îndoială și viziuni dăunătoare dar și somnolența și moleșeala, agitația sau distragerea minții pe care le experimentează uneori adepții în timpul diverselor practici. Acestea sunt și ele parte a cauzei suferinței.

În buddhism se vorbeşte despre Cele opt conştiinţe care iau naştere atunci când simţurile noastre intră în contact cu obiectele lor: 1) conştiinţa vederii, 2) conştiinţa auzului, 3) conştiinţa mirosului, 4) conştiinţa gustului, 5) conştiinţa atingerii, 6) conştiinţa minţii, 7) conştiinţa (mintea) impură, 8) conştiinţa alaya.

Înţelesul primelor cinci conştiinţe este uşor de dedus aşa că nu mai insist asupra lor. Conştiinţa minţii integrează percepţiile celor cinci simţuri în imagini concrete şi ia decizii în ceea ce priveşte lumea exterioară.
Conştiinţa (mintea) impură este sursa agăţării şi deci a originii sentimentului de ego precum şi a tuturor iluziilor care provin din a lua drept real ceea ce este doar aparent. Aceasta bineînțeles, duce la suferință.

Conştiinţa alaya (conștiința depozit) reprezintă locul unde sunt acumulate sub formă de karmă toate acţiunile şi experienţele generate prin celelalte şapte conştiinţe în viaţa aceasta şi în cele precedente, fiind singura care se transmite de la o naştere la alta. Această conştiinţă influenţează la rândul ei lucrările celorlalte.

Purtăm această conștiință alaya cu noi în toate nașterile, în diverse tărâmuri de existență. Ea conține semințele diverselor tipuri de karmă și este depozitul tendințelor karmice habituale pe care le-am cultivat din trecutul fără de început. Din cauza semințelor karmice conținute în conștiința alaya oamenii mor prematur, sunt loviți de o boală neprevăzută ori de necazuri neașteptate, sunt copleșiți de dorințe puternice și patimi, obsesii, ură și aversiune, pot gândi și face lucruri inimaginabile, etc. Atât de puternică este influența conștiinței alaya!

Când Shinran spunea în capitolul 13 din Tannisho: ”un om îşi poate dori să nu facă niciun rău nimănui şi totuşi să sfârşească prin a omorî o sută sau o mie de oameni”, se referea la influența karmei rele din trecut păstrată în conștiința alaya, însă deja am discutat despre asta la capitolul dedicat karmei, așa că vă rog să vă întoarceți acolo dacă aveți nevoie să revedeți explicațiile pe acestă temă.

*
           
            Ca adăugire la aceste opt tipuri de suferințe vă invit să reflectați cu atenție și la următoarele cuvinte ale Maestrului Vasubandhu:        

”Este evident că oamenii au toate suferințele tărâmurilor de jos ale existenței[16]. Chinuiți de diverse dureri, se aseamănă cu ființele din iaduri; plini de lipsuri, ei sunt precum ființele din lumea Lordului morții[17] (spiritele flămânde).  

Oamenii au parte de suferința animalelor, în sensul că cei puternici se folosesc de forța lor pentru a-i răni și asupri pe cei slabi. Unii suferă de sărăcie; alții suferă din cauza nemulțumirii. Suferința dorului este insuportabilă. De asemenea, oamenii se ceartă și se ucid unii pe alții."[18]





[1] Descrierea situației oamenilor din acest subcapitol se face cu referire la oamenii din ”continentul” Jambudvipa. În conformitate cu geografia buddhistă a universului, există mai multe ”continente” sau zone/lumi paralele ale oamenilor. Acestea sunt:  1) Jambudvipa (zona sau tărâmul nostru de existență umană), 2) Purvavideha, 3) Aparagodania și 4) Uttarakuru. Fiecare dintre aceste patru ”continente” sau tărâmuri sunt însoțite de alte ”subcontinente” sau tărâmuri mai mici unde, de asemenea, se află oameni cu diferite caracteristici și durată de viață diferite.

În conformitate cu Abhidharmakosabasyam de Maestrul Vasubandhu, durata vieții noastre, a locuitorilor din Jambudvipa, nu este fixă, aici oamenii putând muri la orice vârstă chiar dacă teoretic pot ajunge până la circa 100 ani. În celelalte continente/zone/lumi ale oamenilor durata de viață este fixă, în Purvavideha fiind de 250 ani, în Aparagodanya de 500 ani și în Uttarakuru de 1000 ani. Toate acestea, precum și alte caracteristici specifice se datorează diferențelor karmice dintre noi și oamenii din celelalte continente. Acolo oamenii nu au toate cele opt suferințe descrise în acest subcapitol, deoarece durata lor de viață este fixă, fără mortalitate prematură, nu au boli, plantele și cele necesare vieții cresc foarte ușor, nu îmbătrânesc ci mor pur și simplu, când le vine vremea, etc
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.93 
[2] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 276
[3] Probabil Jetsun Milarepa se adresează în aceste versuri mai ales femeilor (deși nimeni nu e ocolit de bătrânețe), deoarece ele sunt mai atașate de imaginea și frumusețea exterioară.
[4] Ironia lui Jetsun Milarepa mușcă din orgoliul femeilor care sunt mândre de frumusețea lor trecătoare.  Acestea vor arăta pe dinafară ca niște sfinți buddhiști cărora nu le pasă de înfățișarea lor exterioară și care sunt călcați în picioare de oameni și câini, adică exact opusul a ceea ce sunt acum, frumoase și foarte atente la imaginea pe care o arată lumii.
[5] Words of My Perfect Teacher, by Patrul Rinpoche, revised edition, Padmakara Translation Group, Shambhala, Boston, 1998, p.82
[6] De suferința samsarică.
[7] Traducere și adaptare din The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 277
[8] Passage from Lalitavistara Sutra as quoted in in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 277-278
[9] The Larger Sutra on the Buddha of Infinite Life, translated by Hisao Inagaki, Malaysia, 2012, p. 68
[10] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 106
[11] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 106
[12] The Larger Sutra on the Buddha of Infinite Life, translated by Hisao Inagaki, Malaysia, 2012, p. 67-68
[13] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 108. Traducerea acestor versuri a fost ușor corectată și adaptată de mine.
[14] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 108. Traducerea acestor versuri a fost ușor corectată și adaptată de mine.
[15] Thus I Have Heard from Rennyo Shonin, translated into English by Hisao Inagaki, Dharma Lion Publications, Craiova, 2008, p.82.
[16] Bineînțeles, oamenii au suferințe asemănătoare cu ființele din iaduri, tărâmurile pretașilor și animalelor, însă intensitatea acestor suferințe este mult mai mică.  
[17] Regele Yama, liderul pretașilor (spiritelor flămânde).
[18] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 292

Niciun comentariu:

Cărţi prin poştă (distributie persoane private si biblioteci)

1. Toti cei care doresc sa primeasca acasa, pliante, carti, reviste, cd-uri si alte materiale informative pe care Amidaji şi Tariki Dojo Bucureşti le distribuie gratuit, pot trimite prin e-mail (josho_adrian@yahoo.com) adresa lor postala cu mentiunea "distributie gratuita".
Noi carti va vor fi trimise automat la fiecare noua aparitie editoriala, la adresa indicata de dumneavoastra, pana cand ma veti anunta ca nu mai doriti sa le primiti. Este o ocazie unica de a studia invatatura traditiei noastre, fara nici o cheltuiala din partea dv. Taxele postale sunt suportate de centrele mai sus amintite și de colaboratorii acestora, insa orice donatie este binevenita.

2. De asemenea, caut voluntari pentru intermediere donatii catre bibliotecile din tara. Daca doriti sa ma ajutati in efortul meu de a dona carti buddhiste tuturor bibliotecilor publice, contactati-ma pe adresa de mai sus. Nu este greu, trebuie doar sa faceti un drum pana la biblioteca din orasul vostru si sa lasati acolo niste exemplare trimise de mine.

Iata cateva din titlurile noastre in limba romana:

- CREDINTA SI NEMBUTSU IN BUDDHISMUL JODO SHINSHU, de Josho Adrian Cirlea
- ADEVĂRATA ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE BUDDHA AMIDA ȘI TĂRÂMUL PUR, de Josho Adrian Cirlea
- CALEA ACCEPTARII - COMENTARIU LA TANNISHO, de Josho Adrian Cirlea
- CELE 48 LEGĂMINTE ALE LUI BUDDHA AMIDA, de Josho Adrian Cirlea


- TEXTE CLASICE precum Tannisho (Plangere impotriva abaterilor de la adevaratul shinjin), Mattosho (Scrisorile Maestrului Shinran), Gobunsho (Scrisorile Maestrului Rennyo), Mica Sutra despre Buddha Amida, rostita de Buddha Shakyamuni
- Hrana Bodhisattvasilor (texte buddhiste clasice despre abtinerea de la carne) de Shabkar Tsogdruk Rangdrol

Video Of Day

Persoane interesate