vineri, 10 aprilie 2020

Lumea zeilor (deva)


Cele șase tărâmuri ale zeilor din lumea dorinței (Kamadhatu)

Zeii au parte de cea mai multă plăcere, sănătate și  comfort din samsara. De asemenea, cu cât este mai înalt planul lor de existență, cu atât mai mare este durata de viață și fericirea pe care o simt. Cu toate acestea, inclusiv ei au parte de câteva suferințe specifice pe care le voi explica după ce descriu pe scurt, fiecare lume a zeilor.

           În Lumea Dorinţei (Kamadhatu), sunt câteva clase de zei cu zonele lor specifice: bhuma deva sau zei care trăiesc alături de noi, pe pământ, adică în păduri, orașe, în cer, nori, etc, precum și sagga deva[1] sau zei care trăiesc în tărâmurile de deasupra sferei noastre de existență.

Bhuma deva locuiesc așadar, în afara tărâmurilor specifice zeilor și sunt legați de același spațiu cu oamenii și animalele. Ei reprezintă cea mai de jos categorie de zei. Puterea și fericirea lor diferă mult de la unii la alții, printre bhuma deva aflându-se ființe cu o stare foarte puțin îmbunătățită față de cea a spiritelor flămânde sau din contră, zei foarte puternici și glorioși. Aceștia sunt invizibili ochiului uman și preferă în general locurile sălbatice, în mod special pădurile, deși unii dintre ei trăiesc și în orașe. Uneori interacționează cu oamenii, sunt venerați de aceștia și li se dau ofrande în schimbul protecției sau diverselor avantaje.[2] Unii dintre bhuma deva, numiți ”zei păzitori” (arakkadevata) sunt, de fapt, strămoși care au renăscut în această formă și care acum își protejează fostele familii sau chiar țări. De exemplu, în Jataka (545) ni se povestește de un rege care avea patima jocurilor de noroc și al cărui zeu păzitor (mama lui care murise și renăscuse în acea stare) îi aranja mereu zarurile cu puterea ei magică.  Într-o altă poveste (Jataka, 536) ni se spune că un copil abandonat a fost salvat de zeul lui păzitor care s-a transformat într-o capră și l-a hrănit până când un grup de păstori l-a găsit și l-a luat cu ei. În Jataka 301 sunt prezentate două armate care se războiesc susținute de zeii lor protectori care de asemenea, se băteau între ei.[3]

Cei mai des menționați în texte sunt spiritele copacilor (rukkhadeva) despre care se spune că ar locui într-un sălaș invizibil care se află în frunziș[4]. Alteori sunt prezentați ca identificându-se cu tot copacul, ca și cum acesta ar fi devenit propriul corp. Din acest motiv există printre unii buddhiști (inclusiv eu) obiceiul de a nu tăia un copac (mai ales unul mare și gros) fără să îți ceri iertare, să informezi și să rogi cu câteva zile înainte spiritul sau spiritele care locuiesc acolo să se mute în altă parte.

Alți bhuma deva locuiesc în mări și oceane (Jataka
146,190, 296), în râuri (Jataka 288), parcuri (Jataka 539), plante (Jataka 370), iarbă (Jataka 121), orașe (Jataka 497), etc.[5]

De asemenea, unii zei bhuma trăiesc în nori și au un oarecare control asupra vremii. Aceștia se numesc Valahakadeva și sunt împărțiți în mai multe categorii: 1) zei de nori calzi, 2) zei de nori de furtună, 3) zei ai vântului și 4) zei ai ploii. Trebuie menționat însă că vremea nu este influențată doar de ei. În Comentariul Samyuta (Saratthappakasini) se menționează șapte factori care cauzează ori influențează vremea: puterea nagașilor, puterea ființelor garuda, puterea zeilor, puterea unei afirmații adevărate (adică puterea unor cuvinte adevărate și cu încărcătură karmică mare), cauze naturale ce țin de temperatură, umiditate, intervenția Marașilor și manifestarea unei puteri supranaturale. În general vorbind, schimbarea normală a vremii se datorează proceselor naturale firești și doar vremea neobișnuită este cauzată de acești zei. De asemenea moralitatea oamenilor are un efect indirect asupra vremii, ea făcându-i pe zeii de mai sus să fie mulțumiți sau iritați și astfel ploile să vină la timpul lor sau să fie secetă[6] (Anguttara Nikaya 4:70).[7] Conducătorul acesor zei ai cerului care pot influența vremea este Pajjuna, care aparține tărâmului celor patru regi despre care voi vorbi în rândurile imediat următoare.

            Deasupra zeilor bhuma și al zonei de existență a oamenilor se află șase tărâmuri de zei superiori (Sagga Deva).

Primul este tărâmul celor patru regi (Caturmaharaja). Acesta se află în cele patru puncte cardinale ale muntelui Sumeru, de la mijlocul muntelui până spre vârf:
1) est: Dhrtarastra, 2) sud: Virudhaka, 3) vest: Virupaksa, 4) nord: Vaisravana[8]. Fiecare dintre acești conducători divini are propria suită de zei Caturmaharaja și sunt conducătorii a patru categorii de ființe. Astfel, Dhrtarastra este conducătorul ființelor gandharva, Virudhaka este conducătorul ființelor kumbhanda, Virupaksa este conducătorul ființelor naga iar Vaisravana este conducătorul ființelor yaksha. De asemenea, acești mari zei regi, împreună cu suita lor și cei conduși de ei sunt prima linie de apărare împotriva asurașilor.
Zona celor patru regi precum și cea imediat deasupra lor, adică Tărâmul celor treizeci și trei de zei (Trayastrimsa) sunt cele care au cea mai strânsă interacțiune cu zona oamenilor dintre toate tărâmurile zeilor. De asemenea, ele sunt legate unele de altele, în sensul că zeii din Cerul celor patru regi sunt vasalii zeilor din Cerul celor treizeci și trei.

Cei patru regi au un interes deosebit față de Buddha Dharma și lumea oamenilor. Se spune că ei l-au vegheat cu strășnicie pe Buddha Shakyamuni când acesta era încă în burtă, au asistat la nașterea lui și l-au prezentat mamei sale folosind cuvinte-le ”bucură-te!” (Digha Nikhaya 18). De asemenea, tot ei au stat de pază când Sujata gătea pentru El laptele cu orez în timp ce Sakra avea grijă de foc. Ei au fost și cei care i-au oferit lui Buddha primul bol de cerșit de după atingerea Iluminării.[9]

Una din îndatoririle lor este să facă inspecții regulate ale lumii oamenilor, după ordinul dat de superiorii lor din Cerul celor treizeci și trei de zei.
În Anguttara Nikaya se spune că de patru ori pe lună cei treizeci și trei de zei din Trayastrimsa le ordonă celor patru regi să le facă un raport despre condițiile din lumea oamenilor. Așadar, în zilele cu semilună cei patru zei își trimit reprezentanții (miniștrii), în cele cu lună nouă își trimit fii iar în zilele cu lună plină vin chiar ei în inspecție. Plecând fiecare în direcția lui către zonele de existență ale oamenilor fac înconjurul tuturor satelor și orașelor unde îi întreabă pe zeii locali (bhumadeva) dacă locuitorii acelor zone își respectă părinții, învățătorii și bătrânii înțelepți ori dacă respectă preceptele, fac fapte bune și dacă urmează Dharma. Aceștia îi informează despre fiecare om în parte iar cei patru regi le țin minte numele și le raportează superiorilor lor, adică celor treizeci și trei de regi din Trayastrimsa. Dacă sunt mulți oameni care fac fapte bune și urmează Dharma aceștia se bucură deoarece oamenii respectivi au șansa să renască printre ei și se întristează dacă fac fapte rele pentru că respectivii se pot naște printre inamicii lor (asura).[10]

Deși principalul loc al acestor patru regi este jumătatea de sus a muntelui Sumeru cu cele patru laturi ale sale (nord, sud, est, vest), unii din zeii aflați în suita lor trăiesc și în alte părți, ca de exemplu cele șapte inele de munți mari care înconjoară muntele Sumeru și chiar pe pământ, alături de noi, oamenii din Jambudvipa. Printre zeii din suita și cerul celor patru regi se află Surya – zeul soarelui și Candima, zeul lunii, cele două obiecte cerești fiind considerate un fel de locuințe/sălașuri (vimana) ale acestor doi zei și ale suitelor acestora.
Un alt zeu important din aceeași lume este Pajjuna care este conducătorul zeilor inferiori (bhuma deva) care locuiesc în nori și influențează vremea (valahakadeva). El are putere asupra vântului și ploilor și trimite din compasiune, ploi tuturor ființelor care depind de acestea (Theragatha 1:1,1).

Toți acești zei menționați aici sunt convertiți la buddhism și sunt protectori ai discipolilor buddhiști.

Nașterea printre zeii din lumea celor patru regi se datorează ajutorării ființelor, precum și ofrandelor făcute cu scop personal, adică gândindu-se la răsplata karmică a unei nașteri bune după moarte.

Aşa cum explică Maestrul Genshin, “o singură zi şi noapte în tărâmul celor patru regi este precum cinzeci de ani omeneşti iar viaţa în tărâmul acela durează cinci sute de ani”. Asta înseamnă nouă milioane de ani pământești.

Al doilea tărâm este Cerul celor treizeci şi trei de zei (Trayastrimsa) care este situat pe vârful muntelui Sumeru. Cel mai important zeu de acolo este Sakra (sau Indra în unele texte) care este considerat suveranul lumii oamenilor și ființelor de până la acea zonă de existență. În acest tărâm se află și alți zei sub stăpânirea celor treizeci și trei.

Un loc important în Trayastrimsa îl ocupă Sala Sudharma unde cei treizeci și trei de zei importanți se adună în consiliu sub conducerea lui Sakra.
Plăcerile acestui tărâm le întrec cu mult pe ale celui precedent, conținând parcuri și grădini, palate și locuri pline de desfătări neasemuite.

Sakra și cei treizeci și trei de zei sunt de asemenea convertiți la buddhism. Shakyamuni însuși a propovăduit Dharma în lumea lor timp de un sezon ploios (cca. trei luni)[11].

Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “o sută de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Cerul celor treizeci şi trei iar în acel tărâm viaţa durează o mie de ani.” Asta înseamnă treizeci și șase de milioane ani omenești.

Tărâmul celor patru regi și al celor treizeci și trei sunt cumva în legătură cu lumea oamenilor și ființelor din zonele de existență inferioare lor. De asemenea, ele sunt
singurele implicate în conflicte cu asura. Deasupra acestor tărâmuri și tot în lumea dorinței (Kamadhatu) se află alte patru zone de existență care se situează deasupra muntelui Sumeru.

Al treilea tărâm este Cerul Yama (ori Suyama). Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “două sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Cerul Yama iar în acel tărâm viaţa durează două mii de ani.” Asta înseamnă 144.000.000 ani omenești.

Al patrulea tărâm este numit Tusita. Regina Maya, mama lui Buddha Shakyamuni a renăscut acolo la şapte zile după naşterea lui.
Aşa cum explica Maestrul Genshin, “patru sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Tusita iar viaţa în acel tărâm durează patru mii de ani.” Asta înseamnă 576.000.000 ani omenești.

Al cincilea este Nirmanarati sau tărâmul unde fiinţele se bucură de lucrurile manifestate de ele însele. Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “opt sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Nirmanarati iar viaţa în acel tărâm durează opt mii de ani.” Asta înseamnă 2.304.000.000 ani omenești.

Al şaselea este Paranirmitavasavartin sau tărâmul unde fiinţele se bucură de manifestările celorlalţi.
O regiune a acestui tărâm este locuit de Maraşi - demoni celeşti care merg de obicei în alte lumi şi îi împiedică pe practicanţii serioşi să avanseze pe calea buddhistă. Karma acumulată de ei în alte vieţi a fost suficient de bună încât să le asigure renaşterea în această zonă superioară a existenţei dar, din cauza poftei lor de putere şi a egoismului încă nedepășit i-au transformat în obstacole vii pentru alte fiinţe. De aceea, ei fac tot ce le stă în putinţă ca nimeni să nu treacă mai sus de planul lor de existenţă.
Nirvana Sutra prezintă patru tipuri de demoni: 1) lăcomia, furia şi iluzia, 2) cele cinci skandha sau piedicile cauzate de funcţiunile fizice sau mentale, 3) moartea şi 4) demonii care sălășluiesc în „Cerul zeilor care savurează manifestările celorlalţi” (Paranirmitavaśavartin). Aşadar, în textele buddhiste, cuvântul „demon” este uneori folosit în sensul de „demoni interni” adică  iluziile şi patimile noastre, dar şi în sensul uneia sau mai multe fiinţe care îi disturbă pe ceilalţi şi îi împiedică de la atingerea eliberării din naşterile şi morţile repetate. Din păcate, în zilele noastre, unii aşa-zişi „buddhişti moderni” propagă ideea că maraşii sunt doar demoni interni iar nu externi, ceea ce contravine evident, învăţăturii lui Buddha. În ceea ce mă priveşte, eu îi încurajez pe prietenii mei Dharma să nu ia în seamă astfel de viziuni greşite, ci să se încreadă din toată inima lor în Buddha Amida, aceasta fiind cea mai bună cale de a fi protejaţi de influenţa unor astfel de fiinţe puternice, ele însele aflate în iluzie şi neiluminate.

Așa cum spunea Maestrul Genshin, ”o mie șase sute de ani omenești sunt egali cu o zi și o noapte în Paranirmitavasavartin iar viața în acel tărâm durează șaisprezece mii de ani.” Asta înseamnă 9.216.000.000 ani omenești.

Maestrul Vasubandhu explică unele din caracteristicile zeilor din aceste tărâmuri cerești:

“Zeii Caturmaharajakayika, Trayastrimsa, Yama, Tusita, Nirmanarati și Paranirmitavasavartin fac parte din Kamadhatu (lumea dorinței). [...]
Un mic zeu sau zeiță apare pe genunchii lor sau din genunchii unui zeu sau unei zeițe mature; acest mic zeu sau zeiță este fiul sau fiica lor; toți zeii se nasc prin apariție spontană. Printre acești zei[12], nou născuții sunt asemenea copiilor între cinci și zece ani în funcție de categoria din care fac parte zeii respectivi.”[13]

Vasubandhu precizează că acești ”zei tineri cresc repede”[14]. Apoi explică mai departe:

”În Kamadhatu,
1.Există ființe ale căror obiecte ale dorinței sunt așezate (de factori exteriori) la dispoziția lor și se pot folosi de ele. Aceștia sunt oameni și anumiți zei - mai exact zeii din primele categorii.
2.Ființe ale căror obiecte ale dorinței sunt create de ele însele și le folosesc pe măsură ce sunt create. Aceștia sunt zeii din Nirmanarati.
3.Ființe ale căror obiecte ale dorinței sunt create de alții dar folosite de ei. Aceștia sunt zeii Paranirmitavasavartin.
Primii se bucură de obiectele dorinței prezentate înaintea lor, cei din a doua categorie se bucură de obiectele dorinței pe care le creează prin propria voință iar cei din a treia categorie se bucură de obiectele dorinței  pe care le creează ei înșiși sau îi pun pe alții să le creeze pentru ei.  
Acestea sunt cele trei moduri de apariție ale obiectelor dorinței (kamopapattis).” 

            În conformitate cu explicațiile lui Nagarjuna din
Maha-prajna-paramita-sastra:

”Dacă practicantul nu a fost în stare să renunțe la dorințele sexuale se va naște într-una din cele șase clase de zei ale lumii dorinței [Kamadhatu] unde cele cinci obiecte ale desfătării sunt excelente, subtile și pure. Dacă a putut să renunțe la dorințele sexuale va renaște printre zeii celor două tărâmuri superioare [Rupadhatu și Arupyadhatu].”[15]

Asta înseamnă că cei ce renasc printre zeii lumii dorinței distrug alte patimi din inimile lor dar păstrează diferite forme de voluptate, în timp ce ființele care au distrus rădăcinile voluptății dar au alte iluzii mai subtile ajung în următoarele tărâmuri cerești din lumea formei (Rupadhatu) sau lumea non-formei (Arupyadhatu).

Lumea formei (Rupadhatu) este efectul faptelor virtuoase și al practicării puternice a meditației, în timp ce lumea non-formei, unde ființele nu au corpuri sau forme este efectul nivelurilor înalte de samadhi (concentrație meditativă).

Zeii din Rupadhatu (lumea formei) și Arupyadhatu (lumea non-formei) au o viață extrem de lungă în comparație cu oamenii și zeii din Kamadhatu (lumea dorinței) și nu au nici emoțiile negative de acolo. Cu toate acestea, ei încă au diverse tipuri de ignoranță și iluzii deoarece nu au eliminat încă credința în falsul ego. Din cauză că nu s-au eliberat încă de credința în falsul ego, oprirea emoțiilor negative este temporară deoarece o astfel de credință și un astfel de atașament sau identificare este chiar rădăcina (originea) acestor emoții. Așadar, ei încă au în ei înșiși semințele și înclinațiile de a le manifesta din nou  în viitor și de aceea, zeii din Rupadhatu și Arupyadhatu pot cădea în zonele de jos ale existenței. Trebuie să ținem minte că atât timp cât rădăcinile emoțiilor negative nu au fost complet distruse de realizarea Iluminării perfecte nimeni nu se poate elibera de samsara.

În lumea formei (Rupadhatu) există patru sfere ale tărâmurilor cerești, după cum urmează:

Primul Cer Dhyana conţine:
1) Tărâmul sfătuitorilor lui Brahma (Brahmaparisadya), 2) Tărâmul marilor preoţi ai lui Brahma (Brahmapurohita)
 3) Tărâmul marelui Brahma (Mahabrahman).

Unii zei Brahma (precum Baka Brahma) din primul Cer Dhyana al lumii formei pot avea iluzia că sunt supremi, atot-puternici și creatori ai universului. Despre acest tip de iluzie adus asupra lor (și asupra oamenilor care îi venerează) de către Marași, am vorbit pe larg în capitolul  Buddha Dharma nu recunoaşte existenţa unui zeu suprem şi creator al lumii” din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur.
Vă rog citiți-l cu atenție deoarece am dat acolo multe citate din Buddha Shakyamuni însuși.

Al doilea Cer Dhyana conţine:
1) Tărâmul luminii limitate (Parītta-ābha),
3) Tărâmul luminii infinite (Apramāna-ābha)
3) Tărâmul luminii supreme (Ābhāsvara).

Al treilea Cer Dhyana conţine:
1) Tărâmul purităţii limitate (Parīttaśubha),
2) Tărâmul purităţii infinite (Apramānaśubha)
3) Tărâmul purităţii universale (Śubhakrtsna)

Al patrulea Cer Dhyana conţine:
1) Tărâmul fără nori (Anabhraka),
2) Tărâmul producător de merite (Punyaprasava),
3) Tărâmul marilor fructe/realizări (Brhatphala),
4) Tărâmul fără griji (Abrha),
5) Tărâmul fără de nicio întristare (Atapa),
6) Tărâmul viziunii excelente (Sudrśa),
7) Tărâmul observării excelente (Sudarśana)
8) Tărâmul cel mai înalt (Akanistha).

În Lumea Non-formei (Arupyadhatu) sunt patru tărâmuri sau sfere de existenţă:

1)Tărâmul spaţiului nemărginit (ākāśa-ānantya-āyatana)
2)Tărâmul Conştiinţei nemărginite (vijnāna-ānantya-āyatana)
3) Tărâmul Non-acţiunii (ākincanya-āyatana)
4)Tărâmul Non-gândirii şi al non-non-gândirii (naiva-samjnā-na-asamjnā-āyatana)
*

            Suferințele zeilor din lumea dorinței (Kamadhatu) sunt de trei tipuri: 1) Suferința morții și a căderii în zonele de jos ale existenței, 2) suferința cauzată de anxietate și 3) suferința de a fi tăiat, ucis sau exilat.

1)      Suferința morții și a căderii în zonele de jos ale existenței.
În ciuda plăcerilor senzuale de care se bucură zeii din
Kamadhatu, aceștia vor muri până la urmă, când karma ce i-a dus acolo este terminată. Se spune că suferința morții în tărâmurile zeilor este mult mai mare decât în alte tărâmuri. De ce? A muri în zonele de existență ale iadurilor sau pretașilor (spiritele flămânde) înseamnă eliberarea din suferința groaznică a acelor locuri și o șansă de a renaște într-o zonă mai bună, însă cine și-ar dori să abandoneze cel mai frumos tărâm plin cu plăceri extraordinare și fericire, unde are un corp perfect și tot ceea ce îi dorește inima?

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”Să știți că însăși Brahma după ce a câștigat fericire fără de atașament[16]va ajunge să îndure suferințe neîncetate în flăcările Iadului torturii supreme[17]."[18]

”Suferința morții din cerurile zeilor întrece toate marile plăceri de care se bucură acolo. Înțelepții care înțeleg asta nu mai creează atașamente pentru raiurile efemere."[19]

Înainte de a muri zeii trec prin trauma celor cinci semne ale morții, așa cum le descrie Nagarjuna în același text:

”Trupurile lor capătă o culoare neatrăgătoare, pernele pe care stau devin incomfortabile, ghirlanda de flori li se ofilește iar hainele încep să miroasă urât. De asemenea, o transpirație neobișnuită le inundă tot corpul."[20]

Chiar dacă semnele care anunță moartea zeilor nu par extraordinare la prima lectură, vă rog să țineți cont de faptul că până la apariția lor trupurile acestora au fost mereu proaspete și sănătoase timp de milioane de ani, nu au mirosit niciodată urât, nu au produs transpirație, etc. Așadar, una e să fi om și să te obișnuiești cu astfel de probleme și alta să trăiești fericit asemenea unui zeu timp de multe mii sau milioane de ani în care un minut este echivalentul a o sută de ani omenești și chiar mult mai mult decât atât, și să te trezești deodată că îți apar cele cinci semne ale morții. De asemenea, se spune în unele texte că perioada de înainte de moarte în care apar cele cinci semne și în care unii zei își contemplă căderea în zonele de jos ale existenței poate dura câțiva ani. În tot acest timp ceilalți zei îi părăsesc fiind dezgustați de  decăderea lor, așa că muribunzii suferă enorm.

Maestrul Genshin descrie suferințele zeilor din lumea dorinței (Kamadhatu) când aceștia se apropie de momentul morții și ne dă exemplul locuitorilor din
Trayastrimsa[21] (Tărâmul celor treizeci și trei de zei)[22]:

”Deși plăcerile acestor ființe sunt nelimitate, când li se apropie sfârșitul nu pot scăpa de suferința celor cinci decăderi. Prima este ofilirea coroanei de flori. A doua că hainele cerești devin murdare și miros urât. A treia că începe să le transpire corpul. A patra, ochii le devin adeseori buimaci și mahmuri. A cincea, reședința lor nu le mai oferă nicio plăcere. Acestea sunt cele cinci decăderi.

Când vom avea parte de aceste suferințe ajungem să fim neplăcuți iar familia și nimfele cerești ne abandonează. Cât de jalnic este să rătăcim așa printre tufișuri și copaci, bocind și plângându-ne de milă.

În astfel de momente victima strigă de durere:  ‘Am fost iubit mereu de toate nimfele cerești. De ce nu mă mai iubesc ele acum?M-au aruncat ca pe o buruiană și nu le mai pasă deloc de mine. Acum nu mai am pe nimeni pe care să mă bazez. Cine m-ar putea salva? Părăsind
castelul Zenken viața mea se apropie de sfârșit. Nu mai am nicio speranță că-l voi mai putea vedea vreodată pe Teishaku[23] pe tronul lui din pietre prețioase.
Greu este pentru mine acum  să pot contempla gloria lui Shushoden[24] și mă îndoiesc că voi mai putea călări din nou pe elefantul Shakuten[25].

Nu voi mai putea privi niciodată florile din Shushaen. Niciodată nu voi mai putea participa la petrecerea cu sake din Zorinen, nici să mă joc și să lenevesc în Kwankien. Să stau pe piatra netedă a giuvaerului alb de sub copacul Goba este o plăcere de care nu voi mai avea parte niciodată.

Nu mai pot spera să mă îmbăiez în apele Shushochi. Nu voi mai mânca niciodată cele patru dulciuri și sunt exclus de la ascultarea celor cinci tipuri de muzică glorioasă. Ce trist sunt că trebuie să îndur această soartă crudă! Oh, ai milă de mine și salvează-mi viața! Măcar pentru câteva clipe te rog, oferă-mi această plăcere și nu mă lăsa să cad de pe muntele Sumeru sau în marea Basho! Deși mă rog în acest fel neîncetat, nu există nimeni care să mă salveze.”

Bodhisattva Nagarjuna a spus de asemenea, despre căderea zeilor:

”Când meritele lor se epuizează
trebuie să părăsească lumile divine,
apoi, lipsiți de orice putere,
vor deveni animale, spirite flămânde sau locuitori ai iadurilor."[26]

2) Suferința cauzată de anxietate
În funcție de meritele acumulate în viețile trecute, zeii din lumea dorinței primesc diverse plăceri și obiecte ale dorinței. Astfel, unii au mai mult decât alții, ceea ce îi face pe cei cu mai puține merite să devină anxioși și să sufere.

3) Suferința de a fi tăiat, ucis sau exilat
Din cauza războaielor pe care le poartă cu asura pot fi răniți sau chiar omorâți[27]. Unii zei mai slabi pot fi exilați din locurile lor de către zei mai puternici.

Bodhisattva Vasubandhu descrie de asemenea, alte tipuri de suferințe pe care le îndură zeii:

”Zeii care se dedau plăcerilor senzuale[28]nu sunt fericiți în mintea și inima lor, ci mistuiți într-una de un foc interior aprins de infecția dorințelor trupești.

Cum ar putea să existe fericire în cei a căror minte este întotdeauna distrasă? Din moment ce nu își pot controla mintea nici măcar o secundă sunt de la sine tulburați și agitați. Necunoscând niciodată liniștea și calmul se aseamănă cu focul de lemne care vâjâie în bătaia vântului."[29]

El a mai spus de asemenea:

”Aceștia sunt ca invalizii abia recuperați după o boală grea care mănâncă haotic și se îmbolnăvesc din nou."[30]

            Zeii din lumea formei (Rupadhatu) și lumea non-formei (Arupyadhatu) nu au parte de suferințele celor din lumea dorinței (Kamadhatu), însă și ei mor cu destule iluzii și atașamente subtile. Așa cum am explicat mai înainte nici aceștia nu s-au eliberat încă de credința și atașamentul față de falsul ego, așa că rădăcina emoțiilor negative este încă acolo chiar dacă au ținut-o ascunsă, adânciți fiind în absorbția meditativă. Așadar, din cauză că nu s-au eliberat de samsara nu au niciun control față de manifestările viitoare ale karmei lor iar când rezervorul de merite care le-au adus în acele sfere înalte de existență se epuizează, cad din nou în tărâmurile de jos ale samsarei.

Bodhisattva Vasubandhu a spus:

”Zeii din tărâmurile formei și non-formei se bucură de beatitudinea concentrării meditative. Ei rămân nemișcați un eon întreg, însă nici chiar asta nu este adevărata eliberare. După ce s-au bucurat de ea, vor cădea din nou. Deși pare că au depășit haosul și agitația tărâmurilor nenorocite ale samsarei, ei sunt de fapt ca păsările ce țâșnesc spre cer și care nu își pot menține zborul  sau ca o săgeată trasă de un copil. Până la urmă cad, orice ar face.

Așa cum lumânările de unt ce ard pentru mult timp nu fac decât să se micșoreze cu fiecare clipă și ei sunt afectați de schimbările și suferințele stării de existență condiționate."[31]






[1] Sagga (pali) înseamnă tărâm al zeilor.
[2] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.257
[3] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.258
[4] Repet ceea ce am mai spus și în alte ocazii – un spațiu mic pentru noi poate ascunde o lume sau o zonă imensă populată cu diferite ființe. Așadar, să nu ni se pară ciudat faptul că într-un frunzis pot exista palate cu o familie numeroasă de zei ai acelui copac.
[5] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.258
[6] Alteori însă chiar zeii respectivi devin neglijenți din cauza vieții pline de distracții pe care o duc (Comentariu la Anguttara Nikaya 5:197).
[7] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.266
[8] Numele acestor zei reprezintă de fapt, titluri, deoarece când unul din ei moare, un alt zei îi ia locul și funcția, fiind numit în acel post de Indra (Sakra), regele celor treizeci și trei de zei din Trayastrimsa (Jataka, 74). The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.269 
[9] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.268
[10] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.269
[11] La acea întâlnire au participat și zei din alte tărâmuri, chiar superioare Trayastrimsa, inclusiv Maya, fosta mamă a lui Buddha.
[12] Zeii din Kamadhatu  (lumea dorinței), de la Caturmaharajakayika la Paranirmitavasavartin.
[13] Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 465-466.
[14] The gods of the next sphere – the World of Form (Rupadhatu) are complete in their development from birth and are also born fully clothed.
[15] Maha-prajna-paramita-sastra, Lamotte, volume 3, p. 1162.
[16] Fericirea zeilor Brahma din lumea formei (Rupadhatu) nu provine din atașament senzual.
[17] Cred că se referă la iadul Avici.
[18] Nagarjuna citat în Words of My Perfect Teacher, by Patrul Rinpoche, revised edition, Padmakara Translation Group, Shambhala, Boston, 1998, p.94
[19] Nagarjuna, Scrisoare către un prieten, citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 293
[20] Idem, p. 293 - 294.
[21] Trāyastrimśa este Toriten în japoneză.
[22] Genshin dă exemplul citat pe baza Sutrei celor șase paramita
 (Roku-haramitsu-kyo). Această sutră mai era numită și Dai Rishu RopparamittaRopparamitsu-kyo, sau Liu-po-lo-mi-ching în chineză. A fost tradusă din sanscrită în chineză în anul 788 de călugărul Prajna.
[23] Teishaku este Sakra (Indra), conducătorul Cerului celor treizeci și trei de zei (Trayastrimśa).
[24] Shushoden și Shushaen, Zorinen, Kwankien, copacul Goba, Shushochi sunt diverse locuri sau elemente din cerul celor treizeci și trei de zei.
[25] Shakuten este același cu Teishaku (Sakra/Indra).
[26] Scrisoare către un prieten, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 294
[27] Zeii pot fi uciși doar dacă li se taie capul sau dacă sunt tăiați pe din două de la mijloc. Dacă li se taie mâinile sau brațele, acestea se regenerează. În schimb, asura (semizeii)pot fi răniți și uciși asemenea oamenilor.  
[28] Adică zeii din lumea dorinței (Kamadhatu)
[29] Sambhara - parikatha (Discussion of the Requisite Collections, as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 294
[30] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 294
[31] Sambhara - parikatha (Discussion of the Requisite Collections, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 295

Niciun comentariu:

Cărţi prin poştă (distributie persoane private si biblioteci)

1. Toti cei care doresc sa primeasca acasa, pliante, carti, reviste, cd-uri si alte materiale informative pe care Amidaji şi Tariki Dojo Bucureşti le distribuie gratuit, pot trimite prin e-mail (josho_adrian@yahoo.com) adresa lor postala cu mentiunea "distributie gratuita".
Noi carti va vor fi trimise automat la fiecare noua aparitie editoriala, la adresa indicata de dumneavoastra, pana cand ma veti anunta ca nu mai doriti sa le primiti. Este o ocazie unica de a studia invatatura traditiei noastre, fara nici o cheltuiala din partea dv. Taxele postale sunt suportate de centrele mai sus amintite și de colaboratorii acestora, insa orice donatie este binevenita.

2. De asemenea, caut voluntari pentru intermediere donatii catre bibliotecile din tara. Daca doriti sa ma ajutati in efortul meu de a dona carti buddhiste tuturor bibliotecilor publice, contactati-ma pe adresa de mai sus. Nu este greu, trebuie doar sa faceti un drum pana la biblioteca din orasul vostru si sa lasati acolo niste exemplare trimise de mine.

Iata cateva din titlurile noastre in limba romana:

- CREDINTA SI NEMBUTSU IN BUDDHISMUL JODO SHINSHU, de Josho Adrian Cirlea
- ADEVĂRATA ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE BUDDHA AMIDA ȘI TĂRÂMUL PUR, de Josho Adrian Cirlea
- CALEA ACCEPTARII - COMENTARIU LA TANNISHO, de Josho Adrian Cirlea
- CELE 48 LEGĂMINTE ALE LUI BUDDHA AMIDA, de Josho Adrian Cirlea


- TEXTE CLASICE precum Tannisho (Plangere impotriva abaterilor de la adevaratul shinjin), Mattosho (Scrisorile Maestrului Shinran), Gobunsho (Scrisorile Maestrului Rennyo), Mica Sutra despre Buddha Amida, rostita de Buddha Shakyamuni
- Hrana Bodhisattvasilor (texte buddhiste clasice despre abtinerea de la carne) de Shabkar Tsogdruk Rangdrol

Video Of Day

Persoane interesate