Honen Shonin spunea:
Dacă nu poți sta într-un singur loc și să spui Nembutsu, atunci spune-l din mers. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu ca preot, urmeaz-o ca laic. Dacă nu poți singur, urmeaz-o în compania altora. Dacă nu poți urma Calea Nembutsu și, în același timp, să ai ce mânca și îmbrăca, acceptă ajutorul celorlalți și urmeaz-o. Dacă nu are cine să te ajute, ocupă-te singur de tine însuți și urmează Calea. Soția, copiii și toți ai tăi nu au decât acest scop, de a te ajuta să urmezi Calea dar dacă aceștia se transformă în obstacole, atunci mai bine să nu ai pe nimeni. Prieteniile și averile sunt bune dacă se dovedesc folositoare pe Cale, dar dacă devin obstacole, trebuie abandonate. Pe scurt, orice este binevenit atât timp cât ne ajută să trecem netulburați prin viață către nașterea în Tărâmul Pur.”[1]
Scopul buddhismului nu este atingerea fericirii aici și acum, deoarece nu există fericire în samsara, ea însăși fiind o manifestare karmică a iluziilor și patimilor noastre. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să ignorăm propriile nevoi fundamentale. Adepții lui Buddha Amida au și ei nevoie să mănânce, să bea, să se adăpostească, să aibă comfort, companie plăcută, să se căsătorească, să aibă copii, bani, etc Nu există nicio problemă în asta. Sfatul lui Honen Shonin este să ne folosim de toate aspectele vieții noastre ca sprijin pentru a urma Calea Nembutsu. Legământul Principal al lui Buddha Amida nu ne cere să fim asceți ci să spunem Nembutsul credinței, de aceea aranjați-vă viețile în așa fel încât să puteți merge liniștiți pe Calea Nembutsu.
Maestrul Honen face referire nu numai la rostirea Numelui lui Buddha Amida, ci și la toate aspectele care țin de viața religioasă a unui adept Nembutsu, precum ascultarea și studiul textelor Dharma care explică Legământul Principal, la predarea învățăturii sau la simpla ajutorare a celorlalți să atingă credința. E bine să ne creăm condițiile potrivite pentru a putea să facem toate acestea fără niciun fel de obstacol intern sau extern.
Obstacolele sunt externe și interne în același timp, deoarece tot ceea ce interferează cu nevoile trupurilor noastre ne va afecta de asemenea, starea mentală. Dacă unuia îi este sete, foame sau nu poate trăi fără sex ori persoana pe care o iubește, va avea mintea tulbure și probabil nu se va putea concentra pe ascultarea Dharmei despre Amida ori pe activitatea de predare a învățăturii. Dacă așa stau lucrurile, atunci să mănânce, să bea, să facă sex și să se însoare. De aceea Shinran însuși, s-a căsătorit deși era călugăr. Din contră, dacă cineva realizează că viața în căsnicie/cuplu și copii sunt un obstacol pentru a urma Calea Nembutsu, atunci să nu se căsătorească, să nu aibă copii și să trăiască în izolare. De curând am sfătuit o doamnă buddhistă să divorțeze de soțul ei catolic din cauză că acesta îi interzicea să spună Nembutsu și o forța să vină la biserică, să se spovedească și să primească împărtășania. Sunt convins că nu trebuie să facem nicio concesie în chestiunile care țin de credința noastră și de nașterea în Tărâmul Pur. Să nu încetăm să spunem Nembutsu deoarece familia, prietenii sau colegii de servici nu sunt de acord cu asta. Nu trebuie să permitem nimănui să ne împiedice în vreun fel în drumul nostru către Tărâmul Pur al lui Buddha Amida. Dacă cineva, oricine ar fi el (sau ea), devine o piedică în viața noastră religioasă, e de preferat să plecăm de acolo, știind că îl vom putea ajuta cu adevărat după ce atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur.
[1] Honen the Buddhist Saint - His Life and Teachings, volume V, compiled by imperial order, translation by Rev Ryugaku Ishizuka and Rev Harper Havelock Coates, The Society for the Publication of Sacred Books of the World, Kyoto, 1949, p. 737
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.