Scopul buddhismului este de a deveni un Buddha. Nu a farda sau petici viaţa de aici, nu a fi un buddhist interesant ori cultivat, ci a deveni un Buddha.
Calea buddhistă nu este o metodă de relaxare ori pastilă pentru când ne doare capul sau vreo reţetă de fericire momentană, ci un drum către Buddheitate şi Eliberare, atât pentru noi, cât şi pentru ceilalți.
Este vital ca cei ce intră pe Calea buddhistă să facă aspiraţia de a deveni un Buddha. Fără această aspiraţie, nu există buddhism. Dacă nu dorim, ori nu simţim această dorinţă de eliberare definitivă din suferinţele naşterilor repetate, atunci buddhismul va fi pentru noi doar un obiect de studiu, o interesantă lecţie de mitologie sau delectare intelectuală.
Există două tipuri de viziuni pe care cineva le poate avea despre el însuşi ori despre lume. Una este viziunea obişnuită, în funcţie de educaţia sa culturală ori preocupările de fiecare zi iar cealaltă este viziunea Dharmică.Prima reprezintă ceea ce este considerat a fi normal în diferite epoci, atât ca viziune cât şi ca mod de viaţă, conţinând explicaţii limitate ale lumii şi interesându-se destul de puţin sau niciodată de sensul existenţei omeneşti ori de ceva care se află dincolo de viaţa de aici şi acum. Utilitarismul imediat este fundamental în viziunea non-dharmică asupra lumii.
Pe de altă parte, viziunea Dharmică pecepe lumea şi viaţa personală din perspectiva învăţăturii buddhiste (Dharma), unde lucrurile sunt explicate, de exemplu, în funcţie de importanța vieții omenești, impermanenţă, legea karmei și suferința inerentă tuturor tărâmurilor samsarice (cele patru contemplații profunde). De asemenea, ceea ce este real şi important e definit altfel decât sub aspect utilitar imediat iar Eliberarea din samsara pentru noi și ceilalți este considerată a fi de cea mai mare importanță.
Citind, ascultând şi reflectând mereu asupra explicaţiilor pe care Dharma sau învăţătura buddhistă le oferă despre lume și viața omenească poţi ajunge să înţelegi de ce este necesar să devi un Buddha. Fiind absorbit în studiul Dharmei și înțelegând pe deplin cele patru contemplații profunde ajungi să dobândeşti ceea ce am putea numi, „ochiul Dharmei” ori viziunea Dharmică. Atunci multe construcţii pe care le credeai solide se vor dărâma în jurul tău iar lumea va începe să devină din ce în ce mai goală de falsele culori aruncate asupra ei şi luate drept adevărata realitate.
Mergând pe Calea buddhistă cu aspiraţia de a deveni un Buddha şi având viziunea Dharmei de partea ta ajungi intim cu propria karmă, adică te cunoşti mai bine pe tine însuţi şi mai ales îţi cunoşti limitele şi adevăratele capacităţi spirituale. Această etapă – conştientizarea propriilor limite şi capacităţi personale raportate la efortul de a deveni un Buddha – este foarte importantă şi în mod special accentuată în tradiția noastră. Așa cum am explicat în diversele capitole ale celor patru contemplații profunde, nimic nu durează în samsara, mai ales așa-zisele noastre ”realizări spirituale”. Tot ceea ce credem că obținem acum poate dispărea în următoarele ore, zile sau luni, deoarece stările noastre mentale se schimbă neîncetat. Din cauză că moartea poate veni în orice clipă nu avem deloc timp pentru așa-zisa ”evoluție spirituală” iar influența karmei habituale ce vine din eoni în care am trăit în întunericul iluziilor și patimilor oarbe este întotdeauna gata să pună piedică celor mai înalte aspirații ale noastre.
Când ajungem în punctul în care vrem să evadăm din samsara dar înțelegem că este imposibil să facem asta prin puterea personală, devenim deschiși față de ajutorul oferit de Buddha Amida.
Dacă ascultăm mesajul lui salvator și îi rostim Numele cu credință, călătoria noastră în samsara va lua sfârșit. Asta înseamnă că intrăm în stadiul celor asigurați de nașterea în Tărâmul Pur iar după ce murim ne vom naște acolo și vom atinge Iluminarea perfectă.
Înțelegând pe deplin cele patru contemplații profunde așa cum au fost ele explicate în cartea cu același titlu, ajungem să acceptăm cu ușurință Cei Trei Stâlpi ai Jodo Shinshu: 1) aspirăm să atingem Buddheitatea (Iluminarea perfectă/Nirvana), 2) ne dăm seama de limitele noastre și de imposibilitatea realizării acestui scop prin puterea personală și 3) ne încredem în Buddha Amida pentru atingerea Buddheității în tărâmul lui Pur unde, spre deosebire de mediul samsaric în care ne aflăm acum, totul duce la Iluminare.
Credința (shinjin) așa cum este ea înțeleasă în Jodo Shinshu conține două convingeri profunde (nishu jinshin): 1) știm că suntem persoane cu puternice limitări karmice, incapabili să atingem Buddheitatea prin puterea personală și 2) știm că doar Buddha Amida ne poate salva prin Puterea Legământului său, fără să ceară nimic de la noi.
A dori să devi un Buddha este fundamental, însă această aspiraţie rămâne încă o dorinţă neîmplinită printre multe altele dacă posibilităţile tale personale nu te pot conduce într-acolo. Nu este obligatoriu să devi un sfânt sau cine ştie ce om deosebit pentru a se naşte în tine dorinţa de a deveni un Buddha, însă pentru a atinge Buddheitatea sunt necesare eforturi şi calităţi infinit mai mari decât capacităţile tale obişnuite. Așadar, în momentul în care devenim conștienți că este imposibil să atingem această stare prin puterea personală suntem pregătiți să auzim mesajul Legământului Principal al lui Buddha Amida.
Este foarte important să înțelegem că Jodo Shinshu nu cere oamenilor să se considere incapabili în diferitele activităţi ale vieţii personale, ci doar în ceea ce priveşte atingerea Eliberării supreme. A atinge Buddheitatea sau Eliberarea supremă nu este la fel cu a fi un bun electrician, sportiv sau orice altceva, ea neavând nimic de-a face cu realizările fiecăruia în viaţa sa obişnuită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu