Pelerinaj Nembutsu la stupa buddhistă de la Tranișu (fotografii, impresii și explicații doctrinare)

Click here for the English version

Slavă tuturor Porților Dharma propovăduite de Shakyamuni

și tuturor liniilor autentice de transmisie!

Slavă lui Buddha Amida

al cărui Nume e lăudat de toți Buddha!

 
Totul a început printr-o scurtă discuție cu mine însumi. Buddhismul m-a obișnuit să iau decizii rapide, așa că în aproximativ trei minute am contemplat în mintea mea: ”vreau să vizitez stupa de la Tranișu, însă oare o să mă înțeleg cu oamenii de acolo? Ce fel de buddhiști sunt? Cum privesc ei Dharma? O să-mi placă de ei sau lor de mine?” Apoi mi-am răspuns singur: ”Nimic din toate acestea nu contează. O stupa e o stupa și e foarte bine că există. Trebuie să ajung acolo. Cei care au muncit pentru acea stupă au făcut ceva extraordinar și merită tot respectul meu.” În momentul în care am încheiat acest raționament, am vizualizat spontan în minte stupa învăluită în lumină, ceea ce mi-a dat încredere că decizia mea de a o vizita e corectă și că acel loc este unul benefic. Apoi mi-am zis: ”Voi merge acolo pe jos”.

 

Și am mers….. Am mers cu credință și cu decizia încrustată adânc în mintea și trupul meu că nu am încotro decât să ajung la stupă. Am mers rostind Numele lui Buddha Amida (Namo Amida Bu), făcând adeseori cele opt tipuri de ofrande în numele tuturor ființelor umane și non-umane din locurile pe unde treceam, inclusiv al celor care au murit pe acel drum, rugându-mă pentru ele în diverse moduri, inclusiv ca toate obstacolele să dispară dinaintea lor, să se încreadă înBuddha Amida, să rostească Numele lui (Nembutsu) și să ajungă în Tărâmul său Pur. Drumul era punctat de multe cruci comemorative, amintindu-mi că moartea poate veni oricând, indiferent de vârstă. Senzația copleșitoare a morții și a rătăcirii într-o pustietate de zgomote m-a făcut să mă rog lui Buddha Amida pentru fiecare mort de pe acel drum, atât pentru cei pieriți în accidente, cât și pentru animalele ale căror cadavre le simțeam mirosul. 

Drumul national E60, plin de tiruri, mașini, camioane grele și zgomot constant, mi-a părut un bardo agitat, neavând nimic din descrierile plăcute ale unor călătorii în natură. Nicio nuanță lirică, ci samsara crudă și sălbatică, neiertătoare cu cel neatent, lucru amintit mereu de spațiul îngust pe care mergeam adeseori, la un metru de tirurile și camioanele mari în viteză. Un singur pas greșit, o mică neatenție din partea mea și puteam fi agățat sau lovit oricând, fără nicio șansă de supraviețuire[1]. Uneori, când spațiul devenea și mai îngust, eram nevoit să merg prin șanțuri, iar alteori mă țineam de partea dinafară a balustradei metalice și mergeam cu atenție pe porțiunea lată de un pas de lângă ea. Uneori balustrada aceasta îmi ajungea în dreptul pieptului, după cum se vede într-una din fotografii.

În mod cert nu aș fi putut să fac acest drum în astfel de condiții decât singur, pentru că numai așa puteam fi concentrat și atent pe unde merg. Mintea și trupul îmi funcționau într-o unitate completă, luând decizii simple și rapide când mă confruntam cu o trecere dificilă sau o situație mai periculoasă, observând dar lăsând să treacă prin mine orice teamă naturală de accidentare și moarte. Acceptam că se poate întâmpla ceva oricând, mai ales când eram prins între peretele de beton al unui deal înalt și tirurile sau mașinile care treceau în curbă la un metru de mine. Mă strângeam cât mai aproape de perete, punând câte un pas înaintea celuilalt, un Nembutsu, apoi alți pași, alți Nembutsu…. Mintea îmi funcționa setată pe supraviețuire, pe decizia că nu am încotro și trebuie să continui, că pe undeva, pe stânga sau pe dreapta drumului, ori prin șanț, trebuie să existe încă un mic centimetru pe care l-aș putea folosi. Nu am avut niciodată tendința de întoarcere înapoi, ci doar de mers înainte, orice ar fi. Nu am încotro decât să continui. Ideea aceasta de a nu avea încotro a devenit o temă importantă a contemplațiilor mele. Pelerinajul, cu toate pericolele și greutățile lui, nu a fost un efort de voință. Faptul că urmez Calea lui Buddha nu este un efort de voință. Totul se datorează conștientizării profunde a faptului că nu am încotro. Atunci când doctorul îți spune ”dacă nu te lași de fumat, mori”, vei ajunge să te lași nu dintr-un efort de voință, ci pentru că ai conștientizat că nu ai încotro. La fel este și cu Calea Nembutsu sau orice metodă buddhistă (Poartă Dharma) alegeți să urmați. Trebuie să urmezi Calea lui Buddha pentru că nu ai încotro. Pentru că dacă nu o urmezi, vei cădea din nou și din nou în zonele de jos ale existenței și vei pierde șansa rară de a te naște în trup de om.

”Mă refugiez în Buddha Amida, Protectorul meu veșnic și neclintit!
Această prețioasă viață omenească este dificil de obținut.
Trupul meu și așa-zisele mele ”realizări spirituale” sunt impermanente și nedemne de încredere.
Efectele faptelor virtuoase ori păcătoase sunt inevitabile
iar influența karmei habituale din trecut face imposibilă atingerea Buddheității în această viață.
Cele șase planuri de existență samsarică sunt un ocean de suferință și nu pot scăpa de ele prin puterea personală.
Conștientizând aceste patru adevăruri fie ca mintea mea să se îndrepte întotdeauna către Amida Dharma.”[2]
 

În timpul foarte rar și scurt de câteva secunde când se întâmpla să nu treacă nicio mașină și totul devenea brusc liniștit, mă gândeam la natura iluzorie a agitației samsarice care ne acaparează atât de ușor și ne face să credem că nu există nimic altceva în afară de ea. Deși nu o percepeam decât pentru câteva secunde, părea că acea liniște e acolo dintotdeauna, neafectată de zgomot, de agitație, de proiecțiile, gândurile și planurile noastre, dincolo de durerea bășicilor de la picioarele mele. Ma odihneam uimit în acea liniște originară iar Numele lui Buddha Amida îmi apărea spontan pe buze. Am ajuns să nu mă identific cu zgomotul, să nu lupt cu el, ci să-l las să vină și să plece, să treacă prin mine și să se topească de la sine în acea liniște naturală, iar eu mă focalizam pe Nembutsu și pe mers, atent să nu calc greșit. Mi se părea că acel calm și liniște naturală, percepută în cele câteva secunde de grație, sunt singura realitate și că mașinile și tirurile reprezintă gândurile, senzațiile, problemele de tot felul care, asemenea unor apariții efemere, pot fi lăsate să vină și să treacă de la sine.
 

Alte lucruri pe care le-am lăsat să treacă au fost tendința de a reacționa la insulte și teama de oamenii periculoși pe care i-aș putea întâlni. Am vorbit cu oricine a vorbit cu mine, am strâns mâna oricui mi-a strâns mâna, de la căței și pisici, până la bețivani și infractori. Mi s-a zis că un bețivan s-a referit la mine ca la  ”un înger mergând pe stradă” și chiar a spus că a văzut un înger pe drum. Bineînțeles că nu e nimic îngeresc în mine, așa că omul fie a perceput un protector iluminat care mă însoțea pe drum, fie sacralitatea capului ras și a robelor buddhiste care au ele însele un efect benefic asupra privitorului, acesta fiind unul din motivele pentru care aleg să merg în ele. Referindu-se la călugării din epoca din urmă a Dharmei, Buddha Shakyamuni spunea în Sutra Marii Colecții[3]:
 

”Dacă, datorită Dharmei pe care o predau, ființele sensibile își rad părul și barba și se îmbracă cu hainele de călugăr, deși s-ar putea să nu respecte preceptele, toate poartă deja sigiliul Nirvanei.
Acești călugări arată calea către Nirvana diverșilor oameni și ființe cerești. Ei sunt deja în cele Trei Comori, au dat naștere credinței și respectului în mintea lor și sunt mai presus de cele nouăzeci și cinci de căi nebuddhiste. Acești călugări vor intra repede și negreșit în Nirvana. Ei sunt mai presus de toți laicii și oamenii de lume, cu excepția celor care au dobândit perseverența[4]. Din acest motiv, ființele cerești și oamenii ar trebui să îi venereze, chiar dacă încalcă preceptele.”[5]
 
Cineva mi-a făcut la un moment dat cunoștință cu un domn îmbrăcat în haine de modă veche: ”uite omul acesta e șeful tuturor mafioților din zonă” (un cartier dintr-un oraș de pe traseu). I-am răspuns amuzat ”adică e Don Padrino”. Amândoi au râs și au zis ”da, Don Padrino”. Apoi am adăugat: ”pe mine nu mă interesează cine sunt oamenii întâlniți în acest pelerinaj pentru că nu judec pe nimeni, ci mă rog pentru toți”. Au primit aceste cuvinte cu respect și m-au întrebat dacă am nevoie de ceva pentru drum. Am refuzat deoarece aveam deja bolul de călugăr plin cu mâncare.
 

Apropo de mâncare, nu pot să trec mai departe fără să menționez pe doamna proprietară a pensiunii Kalotaszeg Vendégház de la Izvoru Crișului unde am dormit o noapte după primii 35 km de drum. La plecare mi-a dat câteva dulciuri, nuci, pâine și o zacuscă foarte bună. I-am recitat Nembutsu și m-am rugat pentru ea. Adaug la acest articol câteva fotografii cu dânsa și pensiunea ei, rugându-vă pe toți cei care treceți prin Izvoru Crișului să alegeți să vă cazați la ea. Aici aveți linkul spre pensiunea Kalotaszeg Vendégház, https://www.booking.com/hotel/ro/kalotaszeg-vendeghaz-korosfo-izvoru-crisului.ro.html
 

Nu am considerat nicio clipă că fac acest pelerinaj pentru mine personal, deoarece nu am nimic de dovedit și niciun merit de câștigat, nașterea mea în Tărâmul Pur fiind deja asigurată de Buddha Amida din primul moment în care am rostit cu credință Numele lui. Așa cum spunem în tradiția noastră ori de câte ori terminăm de recitat o slujbă – fie ca meritele infinite ale lui Buddha Amida să fie primite de toate ființele. Datorită meritelor lui Buddha Amida și Puterii lui, datorită protecției sale și protecției tuturor Buddha, Bodhisattva și tuturor Dharmapalas[6] am fost în stare să termin acest pelerinaj.

Înainte de a porni la drum se anunțase cod galben de ploi în chiar zona unde mergeam eu. Mi-am zis atunci că nu mă va opri nimic și .... minune, nu a plouat deloc. Sunt sigur că asta se datorează protecției Buddhașilor și bunăvoinței zeităților locale. A fost foarte bine că nu a plouat pentru că dacă ploua, creșteau și mai mult șansele de alunecare și accident. Apropo de riscuri, nu recomand nimănui să facă ce am făcut eu. Niciodată nu voi mai merge așa pe un drum național, la un metru distanță de tiruri, dar de data asta m-am grăbit și nu știam altă rută. Mi-am asumat riscuri care în mod normal nu mi le-aș fi asumat și pot fi pe bună dreptate acuzat de inconștiență, însă nu am avut încotro. Ca să ajung la stupă în acest timp scurt, neștiind altă rută, drumul național a fost singura opțiune. Altă dată, dacă mai vin pe jos la Tranișu, voi alege o rută diferită chiar dacă va fi mai lungă.

 

Drolkar m-a anunțat că un călugăr buddhist din Bhutan a făcut o practică de protecție pentru mine legată de Mahakala. Mi-a zis asta după ce cu puțin timp înainte mă gândisem spontan la Mahakala care este de asemenea, unul dintre Protectorii Iluminați ai templului Amidaji și îl salutasem cu Nembutsu. Scrierile lui Shinran sunt pline de referințe despre protecția tuturor Buddha iar în al17-lea Legământ, Amida însuși vorbește despre faptul că toți Buddha îi slăvesc Numele, încurajându-ne așadar, să-l rostim și noi cu credință. Acesta este motivul pentru care la Amidaji avem reprezentări ale diverșilor Buddha pe lângă altarul principal dedicat lui Amida. Mahakala cel alb și Mahakala cel negru sunt și ei prezenți acolo iar mie îmi place din când în când, să-i salut cu Nembutsu. La fel, gândindu-mă într-una la Buddha Amida și la protecția tuturor Buddha, imaginea lui Mahakala mi-a venit spontan în minte, pentru ca apoi să aflu de la Drolkar că cineva chiar face o practică legată de Mahakala pentru protecția mea.

Însuși centrul care se ocupă de această stupă se numește White Mahakala și până și cățelul cu care mă vedeți când mă apropii de stupă a primit numele Mahakala de la o călugăriță buddhistă care a vizitat acele locuri. Odată, când recitam singur în preajma stupei, am auzit din spatele meu un zgomot de pași și m-am trezit cu cățelul Mahakala în spate. M-a pupat și a stat lângă mine în timp ce mi-am continuat recitările. Blana lui  - alb cu negru, m-a dus automat cu gândul la ambele aspecte ale aceluiași Mahakala – Mahakala cel alb și Mahakala cel negru. Pentru mintea mea religioasă acesta a fost un alt semn de bun augur, pe lângă multe altele de pe drum. Am simțit mereu că sunt protejat și călăuzit, că tot ce trebuie să fac este să merg înainte, să fiu atent la drum și să spun Nembutsu, restul fiind deja asigurat pentru mine.   
 

Sper ca și alți buddhiști sau chiar nebuddhiști să viziteze această stupa și cât mai multe stupe și statui să apară în această țară pentru a ajuta ființele de aici să facă conexiuni cu Amida, cu toți Buddha și toate căile autentice de transmisie. Cred sincer că în această epocă întunecată în care nimeni nu mai este în stare să atingă Iluminarea dar în care destul de puțini se încred în Amida și beneficiază de salvarea necondiționată oferită de Legământul său Principal, e bine să existe diverse statui și stupe care să inspire ființele către devoțiune. Orice conexiuni cu Amida sau cu alți Buddha, cu stupe asociate acestora și mantrele specifice lor, împiedică renașterea în zonele de jos ale existenței[7] și duc mai devreme sau mai târziu către Amida. Noi înșine, cei care ne încredem acum în Buddha Amida și suntem în stadiul de non-retrogresiune pentru nașterea în Tărâmul său Pur am fost călăuziți de diverși Buddha către Amida pentru că le-am adus ofrande, am avut devoțiune față de ei și am practicat cu sinceritate mantrele lor. Shinran Shonin spunea:
 

”Shakyamuni și toți ceilalți Buddha
sunt cu adevărat părinții noștri cei plini de compasiune.
Prin diferite metode ei ne ajută să se trezească în noi
credința supremă care este adevărată și reală."[8]
 
Cu toate că diverșii Buddha din panteonul buddhist au propriile mantre și practici asociate cu ei, toți urmăresc să ne îndrepte pănă la urmă către Amida, deoarece metoda acestuia, de a rosti cu credință Numele lui răspunde cel mai bine scopului tuturor Buddha[9] – anume acela de a duce cât mai repede toate ființele, indiferent de capacitățile lor, către atingerea Buddheității[10].
Shinran Shonin spunea despre Legământul Principal al lui Buddha Amida că este ”apogeul și împlinirea buddhismului Mahayana"[11], precum și ”desăvârșirea învățăturilor desăvârșite, învățătura care duce la cea mai rapidă și imediată eliberare dintre cele mai rapide și imediate."[12]
 

Chiar dacă Vajrayana pretinde că are cele mai rapide metode[13], nu poate afirma că poate duce toate ființele, indiferent de capacitățile lor, la atingerea Buddheității. De aceea, putem spune fără teama de a greși, că nu există de fapt, nicio Poartă Dharma și niciun vehicul buddhist care să fie atât de accesibil tuturor ființelor precum Legământul Principal a cărui esență este Nembutsul credinței:
 
”Deși toate Porțile Dharma duc la Eliberare,
niciuna dintre ele nu depășește nașterea în Tărâmul Pur prin Nembutsu."[14]
 
Iată așadar, de ce încurajez eu pe cei care urmează alte Porți Dharma și chiar și pe nebuddhiști, să viziteze o stupa și să se plece înaintea ei sau înaintea diverselor imagini cu Buddhași și Bodhisattvași – pentru că orice slăvire a unui obiect sacru buddhist asociat cu diverși Buddha și mantrele lor (o stupa conține multe mantre) va duce inevitabil, în viața asta sau într-una din viețile viitoare către credința în Buddha Amida, deoarece orice Buddha ne va călăuzi pe față sau într-un mod subtil către Amida:
 

”Shakyamuni și toți ceilalți Buddha
sunt înr-adevăr tatăl și mama noastră plini de compasiune.
Prin diverse metode ei fac să se trezească în noi
suprema credință (shinjin) care este adevărată și reală."[15]
 
”Credința (în Amida) este oferită prin metodele pline de compasiune ale lui Shakyamuni, Amida și toți Buddha din cele zece direcții”.[16]
 
Nu este așadar, contrar învățăturii Jodo Shinshu și credinței exclusive în Buddha Amida, ca adepții școlii noastre să viziteze alte temple, statui cu diverși Buddha sau stupe, dacă scopul lor este identic cu cel prezentat mai sus.
 

Motivul pentru care de-a lungul întregului pelerinaj și acolo, în fața stupei, am recitat exclusiv Numele lui Buddha Amida este că acest Nume conține de fapt, meritele tuturor practicilor Dharma și ale tuturor Buddha și Bodhisattva iluminați[17]. Așadar, un discipol al lui Amida este, în același timp, un discipol al tuturor Buddha[18] și rostind Numele lui Amida este ca și cum ar practica toate practicile buddhiste, ar recita toate mantrele și i-ar slăvi pe toți Buddha:
 
”Când ne refugiem în Tărâmul Pur al lui Amida
ne refugiem în toți Buddha.
A-l slăvi din toată inima pe Buddha Amida
înseamnă  a-i slăvi pe toți Cei fără de Opreliști (toți Buddha)".[19]
 
Nu toate ființele au în această viață, afinitate cu Buddha Amida și Numele său, însă este bine ca ele să fie ținute în interiorul Dharmei buddhiste, încurajate să urmeze una din Porțile Dharma  și, mai ales, să își arate respectul și venerația față de stupe și imaginile diverșilor Buddha. În acest fel, așa cum am spus, ele nu vor mai cădea în zonele de jos ale existenței, vor începe noi conexiuni sau își vor întări conexiunile pe care le au deja cu diverși Buddha și vor putea fi conduși, în diverse moduri, de Puterea Buddhașilor, către Amida și către Iluminarea supremă.
 

De asemenea, e bine să ne arătăm respectul față de cei care construiesc stupe și imagini sacre, punându-le astfel la dispoziția ființelor din această epocă întunecată. De exemplu, Lama Zopa Rinpoche, care a aprobat construirea acestei stupe în România, a contribuit la construcția multor obiecte sacre asemănătoare în mai multe țări. Inclusiv pentru a-mi arăta respectful față de el și față de oamenii care au construit această stupa am făcut acel drum lung pe jos.

Stupa de la Tranișu a fost punctul final al acestui pelerinaj dar nu doar ea a fost scopul călătoriei mele. Vreau să merg pe jos prin toată țara și nu numai, pentru a da ocazia oamenilor și ființelor nonumane din diverse locuri să primească învățătură, să audă Numele lui Buddha Amida și să facă o cât de mică legătură cu El. Îmi doresc să fiu asemenea vestiților Amida-hijiri din trecut care rătăceau prin Japonia evului mediu, recitând Numele lui Buddha Amida și ajutând toate ființele să facă conexiune cu El.
 

Finalul pelerinajului m-a găsit într-o camera de hotel la întoarcerea de la stupă, unde ce credeți că mă aștepta zâmbind, chiar deasupra patului unde urma să mă odihnesc? O imagine cu Buddha! Cel mai bun semn că pelerinajul a fost bine făcut.

Fie ca Amida Dharma și toate Porțile Dharma, dimpreună cu toate liniile autentice de transmisie să se stabilească definitiv în această țară pentru ca fiecare ființă de aici să practice în funcție de afinitățile karmice personale și toate, fără nicio excepție, să atingă cât mai repede Iluminarea supremă.
 
Namo Amida Bu

Alte fotografii din timpul călătoriei:

cărți donate de mine centrului White Mahakala
înainte de începerea pelerinajului

Alături de Kalden Marius Micu, reprezentantul
centrului buddhist tibetan White Mahakala din Cluj

La centrul buddhist tibetan White Mahakala din Cluj

La centrul buddhist tibetan White Mahakala din Cluj

in Huedin - oamenii m-au întrebat dacă
am nevoie de ceva, inclusiv mâncare

cu Romulus si nepotul sau din Huedin

cu Romulus din Huedin

la pensiunea Kalotaszeg Vendégház 
de la Izvoru Crișului 

la pensiunea Kalotaszeg Vendégház 
de la Izvoru Crișului 

alături de doamna de la pensiunea Kalotaszeg Vendégház 
de la Izvoru Crișului 

Doi polițiști foarte amabili și protectori. Mi-au dat
un nr de telefon la care puteam suna oricand aveam
o problema. 

pe drum

Între satul Bologa și Tranișu.
Am mers pe drumul național de la
Cluj la Bologa,  unde am scăpat
în sfârșit de camioane și tiruri iar 
drumul a devenit mai plăcut

aproape de Tranișu. Marius Kalden
mi-a ieșit în întâmpinare și
mi-a luat câteva interviuri

Câte fire sunt de praf sub trupul tău
aflat în plecăciune înaintea unei stupe
sau imagini cu Buddha, de atâtea ori
nu mai renaști în zonele de jos ale existenței

cu Marius Kalden la un foc plin de povești în curtea
centrului de retragere (încă în construcție) asociat
cu stupa de la Tranișu

centrul de retragere (încă în construcție) de 
lângă stupa de la Tranișu

---

[1] Nu am făcut fotografii în zonele prea periculoase deoarece trebuia să fiu atent la drum și ar fi fost o nebunie să scot telefonul pentru poze cu tirurile trecând la un metru de mine.
[2] Cele Patru Contemplații Profunde care îndreaptă mintea către Amida Dharma așa cum apar ele în ramura Amidaji a buddhismului Jodo Shinshu.
[3] Despre călugării din epoca din urmă a Dharmei și autenticitatea ordinației în această eră întunecată în care trăim acum, puteți citi în capitolul ”Călugării și călugărițele epocii din urmă a Dharmei (baza doctrinară pentru ordinațiile Amidaji)” din cartea mea Despre călugării și călugărițele ramurii Amidaji a buddhismului Jodo Shinshu, disponibilă pentru download gratuit la linkul https://josho-adrian.blogspot.com/2023/05/despre-calugarii-si-calugaritele.html
[4] Perseverența (ksanti) este una dintre cele șase paramita (perfecțiuni) pe care le-am explicat deja în contextul buddhismului Jodo Shinshu în noua mea carte - Jodo Shinshu Buddhist Teachings, second revised edition, in curs de traducere în limba română cu titlul Învățături buddhiste Jodo Shinshu, a doua ediție reviziuită și adăugită. Pe scurt, cel care se încrede în Buddha Amida are o perseverență naturală în sensul că nu va fi niciodată oprit în credința sa. Oricine, călugăr sau laic, poate avea această perseverență în credință deoarece credința în Amida poate apărea în inimile tuturor ființelor, indiferent dacă sunt ordinate sau nu.
[5] Acest fragment a fost tradus după o combinație între edițiile în limba engleză ale Hongwanji din The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p. 251 și cea făcută de BDK în the BDK English Tripitaka Vol. 107-III.
[6] Protectori ai Dharmei și ai discipolilor buddhiști. Aceștia sunt fie protectori iluminați, fie neiluminați adică zeități și spirite convertite la buddhism.
[7] Zonele de jos ale existenței sunt iadurile, domeniul spiritelor flămânde și al animalelor. Click aici pentru o descriere detaliată a tuturor celor șase zone de existență samsarică.
[8] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629
[9] ”Dacă ne uităm la  esența învățăturilor tuturor Buddha observăm că adevăratul motiv pentru care toți Tathagata din trecut, prezent și viitor apar în această lume este de a propovădui Legământul de neconceput al lui Amida".
Shinran Shonin, Pasaje pe calea Tărâmului Pur, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.317
[10] Vezi capitolul ”Vehiculul Unic al Legământului Principal – învățătura supremă a lui Shakyamuniși a tuturor Buddha” din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu.
[11] Shinran Shonin, Lumină pentru epocile din urmă, scrisoarea 1, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.524-525
[12] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629
[13] De fapt, metodele Vajrayana pot fi rapide doar pentru cei foarte avansați din punct de vedere spiritual. Câți însă sunt astfel cu adevărat și câți pot atinge în această viață, cum bine se întreabă Shinran, aceeași Iluminare și capacitate de a ajuta ființele precum Shakyamuni (Buddha istoric)?
[14] Maestrul Shan-tao, citat de Shinran Shonin în Kyogyoshinsho, VI, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 263
[15] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629
[16] Shinran Shonin, Lumină pentru epocile din urmă, scrisoarea 2, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.527
[17] Bodhisattva iluminați sunt de fapt, Buddha care se manifestă ca Bodhisattva – de exemplu, Avalokitesvara, Mahasthamaprapta, Tara, etc Vezi explicațiile oferite de mine în comentariul celei de-a doua secțiuni a Marii Sutre – ”Calitățile Bodhisattvașilor care au ascultat Marea Sutră” https://josho-adrian.blogspot.com/2022/02/sectiunea-2-calitatile-bodhisattvasilor.html
[18] Vezi capitolul ”Adevăratul discipol al lui Amida și al tuturor Buddha” din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu.
[19] Shinran Shonin, Imnurile Tărâmului Pur (Jodo Wasan), The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.336