Secțiunea a- 2-a din Marea Sutra: Calitățile Bodhisattvașilor care au ascultat Marea Sutră

Bodhisattva Maitreya

Click aici pentru a vă întoarce la pagina principală a Comentariului Sutrei despre Buddha al Vieții Infinite

Mulți membri ai școlii noastre nu înțeleg pe deplin termenul Bodhisattva în buddhismul Mahayana. De asemenea, când citim al 22-lea legământ al lui Amida prezentat în secțiunea a 7-a a acestei sutre și care este în general acceptat ca însemnând faptul că ne întoarcem în această lume ca persoane iluminate sau Buddhași pentru a salva toate ființele, unii dintre noi suntem nedumeriți de faptul că în acel Legământ nu găsim cuvântul ”Buddha” ci doar ”Bodhisattva”. Cu toate acestea, nu există nicio contradicție între cei doi termeni. Motivul este că în Mahayana termenul ”Bodhisattva” nu se referă doar la o persoană evoluată  și foarte aproape de Iluminare (pe unul din cele zece stadii/bhumi de Bodhisattva[1]), ci și la un Buddha care se manifestă ca Bodhisattva sau Bodhisattva care au atins deja Iluminarea. Găsim dovezi foarte clare în acest sens, în multe sutre Mahayana, tantre esoterice și de asemenea, în scrierile diverșilor Maeștri buddhiști[2]. Așadar, în conformitate cu buddhismul Mahayana sunt două tipuri de Bodhisattva:

1.    Bodhisattva în aspirație care au făcut legămintele de a deveni Buddha pentru ei şi toate fiinţele, dar care sunt încă pe cale şi neiluminaţi (ne-Buddha). Oricine îşi asumă cele patru legăminte de Bodhisattva[3] poate fi numit un bodhisattva în aspiraţie. Unii bodhisattva pot fi mai avansaţi decât alţii, din punct de vedere spiritual şi pe diferite nivele de dezvoltare, însă atât timp cât încă nu au atins Iluminarea perfectă, îi includem totuşi, în această categorie.

 2.   Bodhisattva care au atins Buddheitatea sau Iluminarea perfectă dar care nu rămân retraşi în propria Iluminare. Aceştia sunt de fapt, Buddha străvechi care se manifestă ca Bodhisattva[4]. În această categorie îi găsim pe Avalokitesvara[5], Mahasthamaprapta[6], Samantabhadra, Manjushri, Maitreya și mulți alții. În timp ce Avalokitesvara (Kannon în japoneză) și Mahasthamaprapta (Seishi în japoneză) sunt cei doi Bodhisattva care îl însoțesc pe Buddha Amida, ceilalți trei – Samantabhadra[7], Manjushri[8] și Maitreya au fost de asemenea, prezenţi pe vârful Vulturului când Shakyamuni a propovăduit Marea Sutră: 

”Diverși Bodhisattva Mahayana îl acompaniau pe Buddha, inclusiv cei ce aparțin acestei Kalpe Favorabile, precum Bodhisattva Samantabhadra, Bodhisattva Manjusri și Bodhisattva Maitreya. Mai erau de asemenea, șaisprezece Bodhisattva laici precum Bhadrapala, Bodhisattva Gândire Profundă, Bodhisattva Înțelepciunea Credinței, Bodhisattva Vacuitate, Bodhisattva Înflorire a Puterii Supranaturale, Bodhisattva Erou al Luminii, Bodhisattva Înțelepciune Superioară, Bodhisattva Stindard al Înțelepciunii, Bodhisattva Tărie Liniștită, Bodhisattva Înțelepciune a Legămintelor, Bodhisattva Elefant Dulce Mirositor, Bodhisattva Erou al Comorilor, Bodhisattva care sălășluiește centrat în sine, Bodhisattva Practicant al Stăpânirii de Sine și Bodhisattva Eliberare.”[9]

Despre ei sutra spune:

”Cu astfel de rădăcini ale virtuţii, toţi Bodhisattva adunaţi acolo au atins ţărmul Eliberării (Iluminării/Buddheității). Ei au acumulat meritele imposibil de măsurat ale lui Buddha şi au atins înţelepciunea sfântă, pură şi de neconceput. Nenumăraţi Bodhisattva Mahasattva precum aceştia, s-au adunat acolo în acelaşi timp”[10]

Așa cum vedem în citatul de mai sus luat din prima și a doua secțiune a Marii Sutre, cei trei Bodhisattva: Samantabhadra, Manjusri și Maitreya, ceilalți șaisprezece Bodhisattva laici și de fapt, ”toţi Bodhisattva adunaţi acolo” au atins deja Iluminarea – ” au atins ţărmul Eliberării”.

Întreaga secțiune a doua a acestei sutre descrie virtuțile Bodhisattvașilor adunați pentru a asculta Marea Sutră. Astfel aflăm că fiecare dintre ei urmează la infinit traseul lui Siddharta Gautama care a devenit Buddha Shakyamuni, adică sunt la rândul lor Buddha care se manifestă ca Bodhisattva. Este ca și cum povestea lui Buddha Shakyamuni se repetă mereu în toate lumile și universurile:

Mai întâi Bodhisattva stă o perioadă în cerul Tusita[11] unde se află acum Maitreya – ”Aflându-se la început în cerul zeilor Tusita, el proclamă Dharma cea adevărată” după care, ”părăsind palatul ceresc, se coboară în burta mamei. Curând după aceea, se naşte prin partea ei dreaptă şi face şapte paşi. În acest moment o strălucire luminează peste tot în cele zece direcţii şi nenumăratele tărâmuri ale Buddhaşilor[12] se cutremură în şase moduri. Apoi, rosteşte următoarele cuvinte: ”Voi deveni Cel mai Onorat din lume.”[13]

După o copilărie și tinerețe plină de diverse desfătări și realizări ”întâlnește pentru prima oară bătrâneţea, boala şi moartea” și  ”realizează că totul e impermanent.” Apoi ”renunţă la tronul regal şi bogăţii şi se retrage în munţi pentru a urma Calea. După ce îşi trimite calul alb înapoi la palat, împreună cu podoabele şi coroana de nestemate, îşi dă jos hainele frumoase şi se îmbracă în robele Dharma. Îşi taie părul, rade faţa, se aşează drept sub un copac şi urmează şase ani  de practici ascetice în conformitate cu calea tradiţională.”[14]

După ce înțelege inutilitatea practicilor ascetice se spală în râu, mănâncă moderat și se așează sub copacul Bodhi ”cu picioarele încrucișate”. Apoi ”emite un flux  de lumină puternică pentru a-l informa pe Mara de ceea ce urmează să facă. Mara şi armata lui vine să-l atace şi să-l tenteze, însă el reuşeşte să-i controleze cu puterea înţelepciunii sale şi îi face să se predea. Apoi atinge Dharma supremă  şi obține Iluminarea perfectă şi de neîntrecut".[15]

După atingerea Iluminării, asemenea lui Shakyamuni în lumea noastră, începe să propovăduiască Dharma, călăuzind ființele către eliberarea din nașterile și morțile repetate:

"[…] distruge viziunile greşite, îndepărtează suferinţele, curăţă mlaştinile dorinţelor, protejează castelul Dharmei, deschide poarta Dharmei, spală mizeria patimilor şi revelează Dharma cea albă şi curată. Uneşte totul în Dharma lui Buddha şi astfel proclamă învăţătura corectă”.[16]

În cele din urmă, la sfârșitul trupului său fizic ”ne arată că trece în Nirvana”[17] sau cu alte cuvinte, pune în scenă spectacolul dispariției în starea imposibil de înțeles de dincolo de formă și non-formă dar în realitate și în conformitate cu Marea Sutră El ”lucrează mereu pentru a elibera ființele sensibile”[18] ceea ce înseamnă că activitățile lui în diferite manifestări continuă în alte părți ale universului samsaric unde începe din nou aceeași poveste.

Sutra spune:

”Asemenea unui magician desăvârşit care poate crea după voinţă diferite iluzii, inclusiv imaginea unui bărbat sau a unei femei, tot aşa Bodhisattva, după ce a învăţat pe deplin toate metodele de eliberare şi a atins conştientizarea senină a Realităţii, poate propovădui şi transforma fiinţele după cum doreşte. El se manifestă peste tot în nenumăratele tărâmuri ale Buddhaşilor[19], îndeplinind cu dedicaţie şi fără să obosească vreodată acţiuni pline de compasiune pentru fiinţele sensibile”.[20]

Ca să explic lucrurile într-un mod simplu, imaginează-ți că tu, cititorul acestor rânduri, ești un Buddha iar eu, Josho, sunt o ființă proastă și neiluminată, ceea ce și sunt, bineînțeles J Tu ai atins Iluminarea cu multe kalpa în urmă, în trecutul îndepărtat, însă deoarece ai Compasiune pentru Josho și alte ființe ale acestei lumi ai luat hotărârea să te manifești aici. Dacă Josho este atașat de puterea personală atunci va trebui să-i arăți că cineva asemenea lui poate deveni un Buddha iar pentru a-l încuraja să practice iei aparența unui om neiluminat care trece prin aceleași probleme ca și el. Așadar, joci acest joc pentru Josho deoarece mintea lui nu se lasă convinsă în alt mod. După multe așa-zise ”lupte spirituale” atingi Iluminarea și îi dovedești în acest fel lui Josho că și el o poate atinge. Josho se simte încurajat și începe să practice crezând că dacă și tu, prietenul și învățătorul lui, ai luptat și ai atins-o, atunci și el va putea să facă la fel. De asemenea, dacă Josho și alții asemenea lui devin conștienți de propriile limitări și de faptul că le e imposibil să devină un Buddha asemenea ție în această viață și pentru că într-adevăr, majoritatea contemporanilor tăi și mai ales cei care vor apărea după ce îți vei părăsi acest trup vor fi incapabili să atingă Iluminarea într-o singură viață, începi să le propovăduiești metoda de salvare oferită de Buddha Amida.  Deoarece tu ești un Buddha, ascultătorii tăi vor crede în diversele tale învățături și le vor urma. Însă ceea ce ei și Josho nu știu este că tu erai deja Iluminat de dinainte de începutul acestei vieți în tărâmul lor și că toți anii petrecuți cu ei au fost doar un joc menit să-i ajute să se încreadă în tine și învățăturile tale.[21]

Poți găsi o explicație similară și în Sutra Lotusului, unde Shakyamuni se descrie pe sine însuși ca fiind un Buddha care a atins Iluminarea cu mulți eoni în urmă și care joacă acest joc de multe ori pentru a ajuta ființele neiluminate:

”Devașii (zeii), oamenii și asurașii din toate lumile cred că actualul Buddha, Shakyamuni, 

a părăsit palatul Sakya, s-a așezat pe tronul Iluminării, nu departe de orașul Gaya și a atins

 cea mai înaltă și completă Iluminare. 

Cu toate acestea, o, fii de familie nobilă, de când am atins eu 

cu adevărat Iluminarea au trecut incalculabile și nesfărșite sute de mii de miliarde de kotis 

de nayuta de kalpa […].

 De atunci mă aflu în mod constant în lumea Saha, 

propovăduind Dharma și inspirând ființele sensibile. 

De asemenea, călăuzesc și ajut ființele 

și în alte incalculabile miriade koṭis de nayuta de lumi.”[22]

 Trebuie să ne aducem aminte și de faptul că Shinran Shonin l-a considerat pe Buddha Shakyamuni ca fiind manifestarea lui Buddha Amida în formă umană (Nirmanakaya):

“Amida, care a atins Buddheitatea în trecutul fără de început,

plin de compasiune pentru fiinţele ignorante ale celor cinci pângăriri,

a luat forma lui Buddha Shakyamuni

şi a apărut în Gaya.”[23]

Aceștia erau așadar, Bodhisattvașii Mahayana care au venit să asculte Sutra despre Buddha al Vieții Infinite și al Luminii Infinite împreună cu ”o mare adunare de doisprezece mii de călugări, toți mari înțelepți care atinseseră deja puteri supranaturale”.

Cu siguranță că astfel de mari ființe care au fost martorii învățăturii propovăduite în acea zi pe vârful Vulturului au promovat și au protejat transmiterea ei generațiilor viitoare.

Cu toate acestea, personajul căruia Buddha Shakyamuni i-a încredințat în mod special transmiterea acestei sutre este Bodhisattva Maitreya, așa cum vom vedea în secțiunea 33. În conformitate cu explicațiile mele de mai sus, există două moduri în care putem vorbi despre El. Unul este provizoriu, în care Maitreya joacă rolul viitorului Buddha și succesor al lui Shakyamuni iar celălalt este modul adevărat, adică un Buddha care își asumă multe alte roluri în diversele lumi ale celor zece direcții pe lângă cel jucat în lumea noastră.

Rolul provizoriu este bine reprezentat în scrierile lui Shinran care a zis că noi, cei care avem credință în Amida, suntem în același stadiu cu Maitreya în sensul că am devenit la rândul nostru asigurați de atingerea Buddheității în următoarea viață (după moarte) cu diferența că nu trebuie să așteptăm milioane de ani asemenea lui Maitreya și că intrăm în acest stadiu prin Puterea lui Amida. Bineînțeles, pentru noi este prima oară când devenim Buddhași așa că nu jucăm niciun rol până când nu ne naștem în Tărâmul Pur. Acest mod provizoriu se menționează în diverse sutre unde Maitreya este prezentat, fără nicio altă explicație, ca fiind succesorul lui Shakyamuni. În acest rol, El s-a manifestat în cerul zeilor Tusita[24] și va renaște în formă umană în universul nostru unde se va preface că va atinge Iluminarea exact cum fac în multe lumi și restul Bodhisattvașilor adunați să asculte Marea Sutră.

Adevăratul mod de a vorbi despre Maitreya este reprezentat de următorul pasaj din Sutra întrebărilor lui Maitreya:

 „Ananda, când Bodhisattva Mahasattva Maitreya a fost înainte angajat în practica de bodhisattva (când era un bodhisattva în aspirație) deoarece vehiculul a fost ușor, intrarea ușoară și calea ușoară, El a realizat Iluminarea supremă și de neîntrecut.

Ananda, când Bodhisattva Mahasattva Maitreya a fost înainte angajat în practica de bodhisattva, 

nu a fost nevoit să-și dea brațele, picioarele sau măduva. El nu s-a lepădat de soția sa, nici de 

copilul, satul, orașul, palatul regal sau suita lui. Ananda, când Bodhisattva Mahasattva 

Maitreya a fost înainte angajat în practica de bodhisattva, pentru că a urmat pe 

deplin mijloacele iscusite prin vehiculul ușor, intrarea ușoară și calea ușoară,  

El a realizat Iluminarea supremă și de neîntrecut”.  

Când a fost întrebat de Ananda cum a atins Maitreya Iluminarea, Shakyamuni i-a explicat că, spre deosebire de El, care a ales o cale grea și plină de sacrificii, Maitreya a urmat o cale ceva mai ușoară de devoțiune față de Buddhași și Bodhisattvași, confesându-și faptele rele înaintea lor, bucurându-se la faptele bune ale celorlalți, rugând bodhisattvașii în aspirație să atingă Iluminarea supremă și să ajute toate ființele, făcând aspirația de a împlini cele șase perfecțiuni, etc[25].

De asemenea, în secțiunea 33 din Marea Sutră, Shakyamuni a spus:

„Maitreya, timp de nenumărate kalp, ai perfecționat practicile bodhisattva pentru a salva ființele sensibile. Într-adevăr, incalculabil este numărul de ființe care sub îndrumarea ta au atins Calea și au ajuns la Nirvana. Din timpuri imemoriale, tu împreună cu toți devasii și oamenii din cele zece direcții și cele patru grupuri de adepți ați rătăcit în cele cinci tărâmuri ale samsarei, trecând prin necazuri și suferințe de nedescris. Până când te-ai născut în această viață și tu ai trecut prin cicluri nesfârșite de naștere și moarte.”[26]

Ultima propoziție este cheia înțelegerii acestui fragment și ar trebui citită în felul următor – până când Maitreya a atins Iluminarea (”până când te-ai născut în această viață”) și a devenit un Buddha care se manifestă ca Bodhisattva și El a ” trecut prin cicluri nesfârșite de naștere și moarte”.  Aceasta este foarte important deoarece arată că ”ciclurile nesfârșite de naștere și moarte” sunt pentru Maitreya ceva de domeniul trecutului, El fiind acum pregătit să ia în viitor locul lui Shakyamuni în rolul de propovăduitor al Dharmei despre Amida, făcând ceea ce toți Bodhisattva Iluminați fac așa cum a fost explicat în a doua secțiune a acestei sutre. Cuvintele ”născut în această viață” înseamnă a deveni un Buddha liber de naștere și moarte, deoarece numai cineva care a atins Nirvana îi poate călăuzi pe ceilalți către atingerea Nirvanei – ” incalculabil este numărul de ființe care sub îndrumarea ta au atins Calea și au ajuns la Nirvana.”

”Născut” are așadar sensul de a fi atins nașterea cea fără de naștere, adică Iluminarea supremă.

 - va urma -

---

[1] Avatamsaka Sutra menționează următoarele zece stadii ale unui bodhisattva către atingerea Buddheității: 1) foarte bucuros (Skt. pramuditā), 2) fără pată (Skt. vimalā), 3) făcătorul de lumină (Skt. prabhākarī), 4) minte senină și strălucitoare (Skt. arciṣmatī), 5) dificil de stăpânit (Skt. sudurjayā), 6)  Cel ce se manifestă (Skt. abhimukhī), 7) Cel plecat departe (Skt. dūraṃgamā), 8) Neclintit (Skt. acalā), 9) inteligență corectă (Skt. sādhumatī), 10) Norul Doctrinei (Skt. dharmameghā). The Seeker's Glossary of Buddhism, Sutra Translation Committee of the United States and Canada. The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation/Buddha Dharma Education Association Inc., Taipei, 2nd ed. pp.759-760

[2]De exemplu, în Ojoraisan Maestrul Shan-tao însuși îl prezintă pe Bodhisattva Avalokitesvara ca fiind deja iluminat:

 ”Având mare  Compasiune, Bodhisattva Avalokitesvara nu rămâne blocat în Bodhi (Iluminarea) pe care a atins-o deja.

Cuprinzând cele cinci stări ale existenței samsarice în Lumina trupului său

El vede toate ființele și răspunde nevoilor acestora cu cele trei tipuri de acțiune.

Lumina trupului său care ajută ființele este de culoarea aurului purpuriu;

caracteristicile lui fizice extraordinare sunt nelimitate și superbe.

Întinzând mereu sute de kotis de mâini iluminate,

îi îmbrățișează pe toți cei care sunt înrudiți karmic cu El

și îi duce în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida.”

(Liturghia Nașterii de Shan-tao – Ojoraisan, compilată de Maestrul  Shan-tao, traducere în română după Liturgy of Birth by Shan-tao, annotated translation by Zuio Hisao Inagaki, edited by Doyi Tan, Singapore, 2009, p.90-91)

Cu siguranță, Maestrul Shan-tao era conștient de viziunea Mahayana asupra marilor Bodhisattva care au atins deja Iluminarea perfectă și au devenit Buddhași. De asemenea, în Sutra Dharaniului Marii Compasiuni (Maha Karuna Dharani Sutra), Avalokitesvara este din nou prezentat ca un vechi Buddha care se manifestă ca Bodhisattva:

”Apoi Ananda l-a întrebat pe Buddha: ”Bhagavan, care este numele acestui Bodhisattva Mahasattva atât de bun încât ne predă acest Dharani?”

Buddha a spus: ”Acest Bodhisattva este Avalokitesvara, Cel fără de obstacole, numit și O mie de ochi strălucitori. Virtuosule, acest Bodhisattva Avalokitesvara are puteri sfinte și inimaginabile.

În urmă cu multe kalpa El a devenit un Buddha cu numele  Tathagata Strălucirea Dharmei Adevărate. Datorită puterii legămintelor sale pline de compasiune El apare ca Bodhisattva. Voi toți, inclusiv Bodhisattvașii, zeii Brahma, zeii celor 33 de ceruri, dragoni și alte divinități să-l respectați și să nu cumva să-l disprețuiți.”

(Sursa traducerii: https://huntingtonarchive.org/resources/downloads/sutras/05bodhisattvaYana/Great%20Compassion%20Dharani%20Sutra.doc.pdf) 

[3] Cele patru legăminte principale de bodhisattva:

1. Indiferent cât de perfect ar fi un Buddha, fac legământ să devin ca El
2. Indiferent cât de profundă ar fi Dharma (învăţătura), fac legământ să o înţeleg pe toată.
3. Indiferent cât de numeroase ar fi patimile, fac legământ să le înving pe toate.
4. Indiferent cât de numeroase ar fi fiinţele, fac legământ să le salvez pe toate.

[4] Când citiți în diferite texte despre mari Bodhisattva care își amână propria atingere a Iluminării până când toate ființele intră în Nirvana, să știți că se referă la adevărul profund că Iluminarea lor nu are nicio urmă de ego și că Nirvana pe care au atins-o deja nu este o Nirvana personală (nu au atins-o pentru ei înșiși), ci o continuă conștientizare a suferinței celorlalți și un efort constant de a-i salva. Înseamnă că nu vor înceta să se manifeste și să fie activi până când toate ființele nu vor atinge la rândul lor Eliberarea. Cum altfel ar putea sta lucrurile din moment ce un Buddha are Compasiune Infinită și Înțelepciune Infinită? Este ceva natural pentru un Buddha să se întoarcă imediat în Samsara, în diferite forme, pentru a ajuta toate ființele neiluminate în timp ce își păstrează starea mentală nirvanică deoarece fără aceasta nu ar avea cum să salveze pe nimeni. Nimeni nu poate duce pe cineva într-un loc (Nirvana) unde nu a fost el însuși. Aspirația Căii de Bodhisattva este de a deveni un Buddha pentru a salva toate ființele, așa că după ce un bodhisattva devine un Buddha va continua să se manifeste în samsara luând diferite forme, de la cele mai înalte până la cele mai de jos și va merge în toate lumile și universurile pentru a învârti roata Dharmei. El joacă din nou și din nou jocul de a fi un începător care își părăsește familia, începe să practice și atinge într-un final Iluminarea, făcând toate acestea pentru a încuraja ființele din diverse lumi să practice ele însele Dharma.

[5] Vezi nota 8 din acest capitol.

[6] Mahasthamaprapta, celălalt companion al lui Amida, este de asemenea, un Bodhisattva iluminat așa cum s-a prezentat El însuși în Shuranghama Sutra când Shakyamuni le-a cerut tuturor Bodhisattva din audiență să prezinte metodele pe care le-au folosit pentru atingerea Iluminării:

”Prințul Dharma Mahasthamaprapta (Mare Putere), împreună cu suita sa de cincizeci și doi 

de colegi Bodhisattva, s-a ridicat de pe locul lui, s-a închinat la picioarele lui Buddha și i-a spus:

 „Îmi amintesc că, în urmă cu atât de mulți eoni câte fire de nisip sunt în râul Gange, a apărut în lume un Buddha numit Lumină Infinită. În timpul aceluiași eon au existat unul după altul doisprezece Tathagata, ultimul dintre ei fiind numit Buddha a cărui lumină depășește în strălucire soarele și luna. Acei Buddha m-au învățat Samadhiului amintirii lui Buddha.

 Să presupunem că dintre doi oameni unul își amintește mereu de celălalt iar celălalt l-a uitat definitiv pe primul. Chiar dacă aceștia s-ar întâlni față în față ar fi ca și cum nu s-ar vedea niciodată. Pe de altă parte, dacă cei doi se gândesc intens unul la altul, atunci viață după viață vor fi împreună ca un obiect și umbra lui și nu vor fi separați niciodată. Tathagata (Buddha) din cele zece direcții sunt plini de bunăvoință și atenți  la ființele vii asemenea unei mame care își amintește de fiul ei. Dar dacă fiul fuge, la ce mai folosește grija mamei? Însă  dacă fiul își amintește de mamă în același mod în care mama își amintește de el, atunci în viață după viață mama și fiul nu vor fi niciodată departe unul de celălalt. Dacă ființele vii își amintesc de Buddha și sunt conștiente de [salvarea oferită de] El, cu siguranță îl vor vedea pe Buddha acum și în viitor. Fiind aproape de Buddha, chiar și fără ajutorul unor mijloace potrivite, inimile lor se vor deschide de la sine. Situația e asemănătoare cu a omului parfumat cu tămâie și care poartă parfumul pe corp. În cazul nostru se numește podoaba parfumului și a luminii.

Când eram încă în stadiul cauzal (ca bodhisattva în aspirație/neiluminat încă), 

m-am concentrat pe Buddha (am spus Numele lui Buddha Amida cu credință). 

Acum, în această lume, îi adun pe toți cei care se gândesc la Buddha (Buddha Amida) 

și îi duc în Tărâmul Pur.”

Sursa traducerii: http://www.fodian.net/world/shurangama.html#rememberBuddha)

Așa cum vedem în pasajul de mai sus, ”stadiul cauzal” sau timpul când era un bodhisattva în aspirație este ceva din trecut iar acum, în diferitele lui manifestări trimise în toate lumile din cele zece direcții (”acum în această lume”) călăuzește ființele către nașterea în Tărâmul Pur (”îi duc în Tărâmul Pur”). Numai cineva care a atins Iluminarea perfectă poate fi în același timp în Tărâmul Pur la dreapta lui Amida, ca unul dintre cei doi Bodhisattva însoțitori și în același timp să se manifeste peste tot în universul samsaric.

[7] Samantabhadra apare în unele tantre ale buddhismului Vajrayana (ezoteric) ca nume al naturii trezite de Buddha, fiind reprezentat dezbrăcat și în culoarea cerului albastru ceea ce înseamnă că este dincolo de orice înțelegere conceptuală. În al nouălea capitol din Tantra Marii Perfecțiuni care arată Înțelepciunea Atotpătrunzătoare a lui Samantabhadra” El spune despre sine însuși:

”Eu, Samantabhadra, am recunoscut încă de la început natura adevărată, cea liberă de cauze și condiții [...]

Emanațiile mele sunt neîncetate. Mă manifest în miliarde de feluri imposibil de conceput în funcție de nevoile ființelor pe care trebuie să le antrenez. [...] Toate ființele celor trei tărâmuri și eu, Buddha primordial, împărțim aceeași natură fundamentală însă, în cazul lor, această natură devine terenul confuziei și ajung să se implice în cele șase acțiuni fără rost, asemenea iluziilor dintr-un vis.

Eu sunt Buddha primordial care îmblânzește cele șase tipuri de ființe prin emanațiile mele.”

(Sursa traducerii: https://www.bodhicittasangha.org/wp-content/uploads/2015/07/Prayer-of-Samantabhadra.pdf)

A recunoaște ”încă de la început natura adevărată, cea liberă de cauze și condiții” înseamnă a sălășlui dintotdeauna în natura ultimă de Buddha, indiferent ce forme manifestă pentru binele ființelor neiluminate. În contextul învățăturilor Tărâmului Pur pe care le urmăm noi, trebuie să citim cuvintele ”Buddha primordial” în sensul că natura de Buddha în care se află Samantabhadra nu are nici început și nici sfârșit. În momentul în care atingem Buddheitatea vom sălășlui și noi în natura primordială de Buddha și ne vom manifesta în același timp în funcție de nevoile ființelor pe care trebuie să le antrenăm pe Calea eliberării.

[8] În Shurangama Samadhi Sutra, Manjushri este prezentat ca un Buddha străvechi care a atins Buddheitatea în trecut dar care continuă să se manifeste ca Bodhisattva:

„În acel moment, bătrânul Mahakasyapa s-a adresat lui Buddha: „Cel mai Onorat din lume, părerea mea este că

 Prințul Dharmei Manjusri a fost deja un Buddha într-o viață anterioară, a stat în scaunul Iluminării și a întors Roata Dharmei. De asemenea, El și-a manifestat  intrarea în Parinirvana înaintea ființelor sensibile.”

Buddha a spus: „Așa este, așa este. Ai dreptate. Este exact așa cum spui, Kasyapa. Cu mult timp în trecutul îndepărtat, acum nenumărați și imposibil de înțeles eoni în urmă, era un Buddha pe nume Paragonul Dragonilor. Acesta avea zece titluri: Tathagata, Cel demn de ofrande, Înțelegere corectă și atot-cuprinzătoare, 

Suficient în practica înțeleaptă, Astfel plecat, Cel care înțelege lumea, Cel neîntrecut, Cel care disciplinează oamenii, Învățătorul oamenilor și al zeilor precum și Cel mai onorat din lume.

La o mie de tărâmuri de Buddha către sud de această lume, exista o țară numită Echivalență Universală, care nu avea nici munți, nici râuri, nici pietre, nici stânci și nici dealuri sau vale. Pământul de acolo era plat ca palma și pe el creștea o iarbă moale ca aceea din Kalinga. Când Buddha Paragonul Dragonilor a atins Iluminarea perfectă și de neîntrecut și a învârtit pentru prima oară Roata Dharmei în acea lume, a creat o adunare de șapte miliarde de bodhisattva prin învățătura Sa. Opt miliarde de oameni au devenit Arhați iar nouăzeci și șase de mii au ajuns Pratyekabuddha. După aceea, a existat și un număr nemăsurat de călugări sravaka.

Mahakasyapa, durata de viață a lui Buddha Paragonul Dragonilor a fost de patru milioane patru sute de mii de ani, timp în care El a salvat oameni și zei deopotrivă și apoi a intrat în Parnirvana (și-a părăsit trupul avut atunci). Moaștele sale fizice au fost împărțite și distribuite în întreaga lume. Au fost ridicate treizeci și șase de sute de milioane de stupa cărora ființele sensibile le aduceau ofrande. După ce acel Buddha a plecat din trupul fizic, Dharma sa a rămas timp de zece mii de ani. Când Buddha Paragonul Dragonilor era pe cale să intre în Parinirvana (să-și abandoneze corpul fizic) a oferit o predicție a Iluminării viitoare lui Bodhisattva Strălucirea Înțelepciunii, spunând: „După ce voi pleca, acest Bodhisattva Strălucire a Înțelepciunii va atinge Iluminarea perfectă și de neîntrecut. Kasyapa, cine ar putea să fie acel Buddha Paragon al Dragonilor din lumea Echivalenței Universale? Să nu ai nicio îndoială că El e nimeni altul decât Manjusri, prințul Dharmei.”

(Surangama Samadhi Sutra, tradusă în chineză de Kumarajiva, English translation by John McRae, BDK English Tripitaka 25-II, 25-III, Numata Centre for Translation and Research, Berkeley, California, 1998, p.79-80)

[9]The Three Pure Land sutras, translated into English by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, BDK English Tripitaka12-II, II, IV, Numata Center for Buddhist translation and Research, 2003, p.3

[10]The Three Pure Land sutras, translated into English by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, BDK English Tripitaka12-II, II, IV, Numata Center for Buddhist translation and Research, 2003, p.7

[11] Toți cei care urmează să devină mari Buddha își petrec viața precedentă în cerul Tusita.

[12] Un Buddha îşi poate asuma responsabilitatea pentru îngrijirea spirituală a unui mare univers (“o lume mare de o mie de lumi”), care devine astfel câmpul de acţiune al acelui Buddha (Buddhakshetra in sanscrită). Acesta mai este numit şi “tărâm al lui Buddha”. Marele univers din care facem şi noi parte, împreună cu multe alte tipuri de fiinţe vizibile, invizibile şi non-umane este numit “Saha” (lumea Saha). Sutrele ne spun că un număr imposibil de calculat de astfel de universuri mari sau tărâmuri ale Buddhaşilor, există în cele zece direcţii. Din moment ce sunt locuite de fiinţe aflate în diverse stadii de dezvoltare spirituală, nu trebuie confundate cu Tărâmul Pur (Sukhavati), care este un tărâm Iluminat (situat în afara Samsarei) şi manifestat de Buddha Amida.   

[13]The Three Pure Land sutras, translated into English by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, BDK English Tripitaka12-II, II, IV, Numata Center for Buddhist translation and Research, 2003, p.4

[14]The Three Pure Land sutras, translated into English by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, BDK English Tripitaka12-II, II, IV, Numata Center for Buddhist translation and Research, 2003, p.4

[15]The Three Pure Land sutras, translated into English by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, BDK English Tripitaka12-II, II, IV, Numata Center for Buddhist translation and Research, 2003, p.4-5

[16]The Three Pure Land sutras, translated into English by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, BDK English Tripitaka12-II, II, IV, Numata Center for Buddhist translation and Research, 2003, p.5

[17]The Three Pure Land sutras, translated into English by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, BDK English Tripitaka12-II, II, IV, Numata Center for Buddhist translation and Research, 2003, p.5

[18] The Three Pure Land sutras, translated into English by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, BDK English Tripitaka12-II, II, IV, Numata Center for Buddhist translation and Research, 2003, p.5

[19] Un Buddha îşi poate asuma responsabilitatea pentru îngrijirea spirituală a unui mare univers (“o lume mare de o mie de lumi”), care devine astfel câmpul de acţiune al acelui Buddha (Buddhakshetra in sanscrită). Acesta mai este numit şi “tărâm al lui Buddha”. Marele univers din care facem şi noi parte, împreună cu multe alte tipuri de fiinţe vizibile, invizibile şi non-umane este numit “Saha” (lumea Saha). Sutrele ne spun că un număr imposibil de calculat de astfel de universuri mari sau tărâmuri ale Buddhaşilor, există în cele zece direcţii. Din moment ce sunt locuite de fiinţe aflate în diverse stadii de dezvoltare spirituală, nu trebuie confundate cu Tărâmul Pur (Sukhavati), care este un tărâm Iluminat (situat în afara Samsarei) şi manifestat de Buddha Amida. 

[20]The Three Pure Land sutras, translated into English by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, BDK English Tripitaka12-II, II, IV, Numata Center for Buddhist translation and Research, 2003, p.5-6

[21] Când citiți în diferite texte despre mari Bodhisattva care își amână propria atingere a Iluminării până când toate ființele intră în Nirvana, să știți că se referă la adevărul profund că Iluminarea lor nu are nicio urmă de ego și că Nirvana pe care au atins-o deja nu este o Nirvana personală (nu au atins-o pentru ei înșiși), ci o continuă conștientizare a suferinței celorlalți și un efort constant de a-i salva. Înseamnă că nu vor înceta să se manifeste și să fie activi până când toate ființele nu vor atinge la rândul lor Eliberarea. Cum altfel ar putea sta lucrurile din moment ce un Buddha are Compasiune Infinită și Înțelepciune Infinită? Este ceva natural pentru un Buddha să se întoarcă imediat în Samsara, în diferite forme, pentru a ajuta toate ființele neiluminate în timp ce își păstrează starea mentală nirvanică deoarece fără aceasta nu ar avea cum să salveze pe nimeni. Nimeni nu poate duce pe cineva într-un loc (Nirvana) unde nu a fost el însuși. Aspirația Căii de Bodhisattva este de a deveni un Buddha pentru a salva toate ființele, așa că după ce un bodhisattva devine un Buddha va continua să se manifeste în samsara luând diferite forme, de la cele mai înalte până la cele mai de jos și va merge în toate lumile și universurile pentru a învârti roata Dharmei. El joacă din nou și din nou jocul de a fi un începător care își părăsește familia, începe să practice și atinge într-un final Iluminarea, făcând toate acestea pentru a încuraja ființele din diverse lumi să practice ele însele Dharma. 

[22] The Lotus Sutra, chapter 16 (Taishō Volume 9, Number 262), translated from the Chinese of Kumarajiva by Tsugunari Kubo and Akira Yuyama, Numata Center for Buddhist Translation and Research, 2007, p223-224

[23]Hymns of the Pure Land - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.349.

În zilele lui Shinran, Gaya – locul unde Shakyamuni a atins Iluminarea – era adeseori confundat cu Kapilavastu, locul nașterii Așadar, aici Shinran se referă de fapt, la locul nașterii lui Shakyamuni.

[24] Fiecare univers are propriul cer al zeilor Tusita precum și alte tărâmuri zeiești, lumi ale oamenilor, semizeilor, animale, preta (spirite flămânde) și iaduri. Maitreya se află acum în cerul Tușita al universului nostru Saha.  

[25] „Atunci venerabilul Ananda a întrebat: „Binecuvântatule, care au fost metodele potrivite la care a aderat Bodhisattva Mahasattva Maitreya, realizând astfel Iluminarea supremă și de neîntrecut?”

Cel Binecuvântat a răspuns: „Ananda, când înainte Bodhisattva Mahasattva Maitreya s-a angajat în practicile de bodhisattva (când era un bodhisattva în aspirație), își punea roba peste umăr, genunchiul drept pe pământ și își unea palmele în dreptul pieptului de trei ori pe zi și de trei ori pe noapte. Făcându-i pe toți Buddha vizibili, El le vorbea apoi cu aceste cuvinte:

‘Slavă tuturor Buddhașilor! Slavă Bodhisattvasilor, înțelepților posesori ai ochiului divin și, de asemenea, tuturor Sravakașilor.

Slavă minții Iluminării care inversează toate renașterile negative, arată calea către renașterile superioare și conduce ființele la starea fără bătrânețe și moarte.

Oricare ar fi fost faptele negative pe care le-am făcut sub influența minții mele, le mărturisesc pe toate aici, în prezența tuturor Buddhașilor.

Orice fel de merite aș fi acumulat prin cele trei tipuri de acțiuni, fie să devină sămânța atotcunoașterii și a Iluminării nesfârșite.

Orice ofrande către Buddha apar în toate tărâmurile din cele zece direcții, Buddhașii le cunosc și se bucură de ele, iar eu însumi mă bucur de asemenea.

Îmi mărturisesc toate faptele rele. Mă bucur de toate faptele merituoase. Aduc slavă tuturor Buddhașilor. Fie să ating conștientizarea supremă!

Îi îndemn pe bodhisattvașii din cele zele stadii și din cele zece direcții să atingă Iluminarea supremă.

Fie să depășească influențele negative de orice fel, să devină Buddhași cu adevărat Iluminați și apoi, pentru a ajuta toate ființele,, să întoarcă roata Dharmei.

Prin sunetul marelui tambur al Dharmei, fie ca ei să pună capăt suferinței tuturor ființelor sensibile. Timp de milioane inimaginabile de eoni, fie să propovăduiască Dharma și să continue să se manifeste în această lume.

Vă implor pe voi, cei mai buni dintre toți oamenii, întoarceți-vă privirea către cei care sunt prinși în mlaștina dorinței, strâns legați de funiile poftei și înlănțuiți în orice fel de legături.

Voi Buddhașilor, nu-i uitați pe cei a căror minte este pângărită, ci cu intenție iubitoare față de toate ființele sensibile, salvați-le din oceanul existenței samsarice.

Fie să mă antrenez pe urmele Buddhașilor desăvârșiți - cei din prezent, din trecut și din viitor și să urmez conduita bodhisattvașilor.

Fie să posed cele șase perfecțiuni și să eliberez ființe celor șase tărâmuri. Fie să am cele șase puteri supranaturale și să ating Iluminarea supremă. […]”

Sutra întrebărilor lui Maitreya, (Skr. Ārya­maitreya­paripṛcchā­nāma­mahā­yāna­sūtra, Tib.’phags pa byams pas zhus pa zhes bya ba theg pa chen po’i mdo), tradusă din tibetană în engleză de Karen Liljenberg sub patronajul și supervizarea  84,000: Translating the Words of the Buddha, http://read.84000.co/translation/UT22084-044-005.html

[26]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.52