Slavă tuturor Porților
Dharma propovăduite de Shakyamuni
și tuturor
liniilor autentice de transmisie!
Slavă lui Buddha
Amida
Drumul national E60, plin de tiruri, mașini, camioane grele și zgomot constant, mi-a părut un bardo agitat, neavând nimic din descrierile plăcute ale unor călătorii în natură. Nicio nuanță lirică, ci samsara crudă și sălbatică, neiertătoare cu cel neatent, lucru amintit mereu de spațiul îngust pe care mergeam adeseori, la un metru de tirurile și camioanele mari în viteză. Un singur pas greșit, o mică neatenție din partea mea și puteam fi agățat sau lovit oricând, fără nicio șansă de supraviețuire[1]. Uneori, când spațiul devenea și mai îngust, eram nevoit să merg prin șanțuri, iar alteori mă țineam de partea dinafară a balustradei metalice și mergeam cu atenție pe porțiunea lată de un pas de lângă ea. Uneori balustrada aceasta îmi ajungea în dreptul pieptului, după cum se vede într-una din fotografii.
În mod cert nu aș fi putut să fac acest drum în astfel de condiții decât singur, pentru că numai așa puteam fi concentrat și atent pe unde merg. Mintea și trupul îmi funcționau într-o unitate completă, luând decizii simple și rapide când mă confruntam cu o trecere dificilă sau o situație mai periculoasă, observând dar lăsând să treacă prin mine orice teamă naturală de accidentare și moarte. Acceptam că se poate întâmpla ceva oricând, mai ales când eram prins între peretele de beton al unui deal înalt și tirurile sau mașinile care treceau în curbă la un metru de mine. Mă strângeam cât mai aproape de perete, punând câte un pas înaintea celuilalt, un Nembutsu, apoi alți pași, alți Nembutsu…. Mintea îmi funcționa setată pe supraviețuire, pe decizia că nu am încotro și trebuie să continui, că pe undeva, pe stânga sau pe dreapta drumului, ori prin șanț, trebuie să existe încă un mic centimetru pe care l-aș putea folosi. Nu am avut niciodată tendința de întoarcere înapoi, ci doar de mers înainte, orice ar fi. Nu am încotro decât să continui. Ideea aceasta de a nu avea încotro a devenit o temă importantă a contemplațiilor mele. Pelerinajul, cu toate pericolele și greutățile lui, nu a fost un efort de voință. Faptul că urmez Calea lui Buddha nu este un efort de voință. Totul se datorează conștientizării profunde a faptului că nu am încotro. Atunci când doctorul îți spune ”dacă nu te lași de fumat, mori”, vei ajunge să te lași nu dintr-un efort de voință, ci pentru că ai conștientizat că nu ai încotro. La fel este și cu Calea Nembutsu sau orice metodă buddhistă (Poartă Dharma) alegeți să urmați. Trebuie să urmezi Calea lui Buddha pentru că nu ai încotro. Pentru că dacă nu o urmezi, vei cădea din nou și din nou în zonele de jos ale existenței și vei pierde șansa rară de a te naște în trup de om.
”Mă refugiez în Buddha Amida, Protectorul
meu veșnic și neclintit!
Această prețioasă viață omenească este dificil de obținut.
Trupul meu și așa-zisele mele ”realizări spirituale” sunt impermanente și nedemne de încredere.
Efectele faptelor virtuoase ori păcătoase sunt inevitabile
iar influența karmei habituale din trecut face imposibilă atingerea Buddheității în această viață.
Cele șase planuri de existență samsarică sunt un ocean de suferință și nu pot scăpa de ele prin puterea personală.
Conștientizând aceste patru adevăruri fie ca mintea mea să se îndrepte întotdeauna către Amida Dharma.”[2]
În
timpul foarte rar și scurt de câteva secunde când se întâmpla să nu treacă
nicio mașină și totul devenea brusc liniștit, mă gândeam la natura iluzorie a
agitației samsarice care ne acaparează atât de ușor și ne face să credem că nu
există nimic altceva în afară de ea. Deși nu o percepeam decât pentru câteva
secunde, părea că acea liniște e acolo dintotdeauna, neafectată de zgomot, de
agitație, de proiecțiile, gândurile și planurile noastre, dincolo de durerea
bășicilor de la picioarele mele. Ma odihneam uimit în acea liniște originară
iar Numele lui Buddha Amida îmi apărea spontan pe buze. Am ajuns să nu mă
identific cu zgomotul, să nu lupt cu el, ci să-l las să vină și să plece, să
treacă prin mine și să se topească de la sine în acea liniște naturală, iar eu
mă focalizam pe Nembutsu și pe mers, atent să nu calc greșit. Mi se părea că
acel calm și liniște naturală, percepută în cele câteva secunde de grație, sunt
singura realitate și că mașinile și tirurile reprezintă gândurile, senzațiile, problemele
de tot felul care, asemenea unor apariții efemere, pot fi lăsate să vină și să
treacă de la sine.
Alte
lucruri pe care le-am lăsat să treacă au fost tendința de a reacționa la
insulte și teama de oamenii periculoși pe care i-aș putea întâlni. Am vorbit cu
oricine a vorbit cu mine, am strâns mâna oricui mi-a strâns mâna, de la căței
și pisici, până la bețivani și infractori. Mi s-a zis că un bețivan s-a referit
la mine ca la ”un înger mergând pe
stradă” și chiar a spus că a văzut un înger pe drum. Bineînțeles că nu e nimic
îngeresc în mine, așa că omul fie a perceput un protector iluminat care mă
însoțea pe drum, fie sacralitatea capului ras și a robelor buddhiste care au
ele însele un efect benefic asupra privitorului, acesta fiind unul din motivele
pentru care aleg să merg în ele. Referindu-se la călugării din epoca din urmă a
Dharmei, Buddha Shakyamuni spunea în Sutra
Marii Colecții[3]:
”Dacă, datorită Dharmei pe
care o predau, ființele sensibile își rad părul și barba și se îmbracă cu
hainele de călugăr, deși s-ar putea să nu respecte preceptele, toate poartă
deja sigiliul Nirvanei.
Acești călugări arată calea către Nirvana diverșilor oameni și ființe cerești. Ei sunt deja în cele Trei Comori, au dat naștere credinței și respectului în mintea lor și sunt mai presus de cele nouăzeci și cinci de căi nebuddhiste. Acești călugări vor intra repede și negreșit în Nirvana. Ei sunt mai presus de toți laicii și oamenii de lume, cu excepția celor care au dobândit perseverența[4]. Din acest motiv, ființele cerești și oamenii ar trebui să îi venereze, chiar dacă încalcă preceptele.”[5]
Cineva
mi-a făcut la un moment dat cunoștință cu un domn îmbrăcat în haine de modă
veche: ”uite omul acesta e șeful tuturor mafioților din zonă” (un cartier
dintr-un oraș de pe traseu). I-am răspuns amuzat ”adică e Don Padrino”. Amândoi
au râs și au zis ”da, Don Padrino”. Apoi am adăugat: ”pe mine nu mă interesează
cine sunt oamenii întâlniți în acest pelerinaj pentru că nu judec pe nimeni, ci
mă rog pentru toți”. Au primit aceste cuvinte cu respect și m-au întrebat dacă
am nevoie de ceva pentru drum. Am refuzat deoarece aveam deja bolul de călugăr
plin cu mâncare.
Apropo
de mâncare, nu pot să trec mai departe fără să menționez pe doamna proprietară
a pensiunii Kalotaszeg Vendégház de la Izvoru Crișului
unde am dormit o noapte după primii 35 km de drum. La plecare mi-a dat câteva
dulciuri, nuci, pâine și o zacuscă foarte bună. I-am recitat Nembutsu și m-am rugat
pentru ea. Adaug la acest articol câteva fotografii cu dânsa și pensiunea ei,
rugându-vă pe toți cei care treceți prin Izvoru Crișului să alegeți să vă
cazați la ea. Aici aveți linkul spre pensiunea Kalotaszeg Vendégház,
https://www.booking.com/hotel/ro/kalotaszeg-vendeghaz-korosfo-izvoru-crisului.ro.html
Nu
am considerat nicio clipă că fac acest pelerinaj pentru mine personal, deoarece
nu am nimic de dovedit și niciun merit de câștigat, nașterea mea în Tărâmul Pur fiind deja asigurată de Buddha Amida din primul moment în care am rostit cu credință Numele lui. Așa cum spunem în tradiția noastră ori de câte ori
terminăm de recitat o slujbă – fie ca meritele infinite ale lui Buddha Amida să fie primite de toate ființele. Datorită meritelor lui Buddha Amida și Puterii
lui, datorită protecției sale și protecției tuturor Buddha, Bodhisattva și
tuturor Dharmapalas[6] am
fost în stare să termin acest pelerinaj. Înainte de a
porni la drum se anunțase cod galben de ploi în chiar zona unde mergeam eu.
Mi-am zis atunci că nu mă va opri nimic și .... minune, nu a plouat deloc. Sunt
sigur că asta se datorează protecției Buddhașilor și bunăvoinței zeităților locale. A fost foarte bine că nu a plouat pentru că dacă ploua, creșteau și mai
mult șansele de alunecare și accident. Apropo de riscuri, nu recomand nimănui
să facă ce am făcut eu. Niciodată nu voi mai merge așa pe un drum național, la
un metru distanță de tiruri, dar de data asta m-am grăbit și nu știam altă
rută. Mi-am asumat riscuri care în mod normal nu mi le-aș fi asumat și pot fi
pe bună dreptate acuzat de inconștiență, însă nu am avut încotro. Ca să ajung
la stupă în acest timp scurt, neștiind altă rută, drumul național a fost
singura opțiune. Altă dată, dacă mai vin pe jos la Tranișu, voi alege o rută
diferită chiar dacă va fi mai lungă.
Drolkar m-a anunțat că un călugăr buddhist din Bhutan a făcut o practică de
protecție pentru mine legată de Mahakala. Mi-a zis asta după ce cu puțin timp înainte
mă gândisem spontan la Mahakala care este de asemenea, unul dintre Protectorii Iluminați ai templului Amidaji și îl salutasem cu Nembutsu. Scrierile lui
Shinran sunt pline de referințe despre protecția tuturor Buddha iar în al17-lea Legământ, Amida însuși vorbește despre faptul că toți Buddha îi slăvesc Numele, încurajându-ne așadar, să-l rostim și noi cu credință. Acesta este
motivul pentru care la Amidaji avem reprezentări ale diverșilor Buddha pe lângă
altarul principal dedicat lui Amida. Mahakala cel alb și Mahakala cel negru
sunt și ei prezenți acolo iar mie îmi place din când în când, să-i salut cu
Nembutsu. La fel, gândindu-mă într-una la Buddha Amida și la protecția tuturor Buddha, imaginea lui Mahakala mi-a venit spontan în minte, pentru ca apoi să
aflu de la Drolkar că cineva chiar face o practică legată de Mahakala pentru
protecția mea.
Această prețioasă viață omenească este dificil de obținut.
Trupul meu și așa-zisele mele ”realizări spirituale” sunt impermanente și nedemne de încredere.
Efectele faptelor virtuoase ori păcătoase sunt inevitabile
iar influența karmei habituale din trecut face imposibilă atingerea Buddheității în această viață.
Cele șase planuri de existență samsarică sunt un ocean de suferință și nu pot scăpa de ele prin puterea personală.
Conștientizând aceste patru adevăruri fie ca mintea mea să se îndrepte întotdeauna către Amida Dharma.”[2]
Acești călugări arată calea către Nirvana diverșilor oameni și ființe cerești. Ei sunt deja în cele Trei Comori, au dat naștere credinței și respectului în mintea lor și sunt mai presus de cele nouăzeci și cinci de căi nebuddhiste. Acești călugări vor intra repede și negreșit în Nirvana. Ei sunt mai presus de toți laicii și oamenii de lume, cu excepția celor care au dobândit perseverența[4]. Din acest motiv, ființele cerești și oamenii ar trebui să îi venereze, chiar dacă încalcă preceptele.”[5]
Însuși centrul care se ocupă de această stupă se numește White Mahakala și până și cățelul cu care mă vedeți când mă apropii de stupă a primit numele Mahakala de la o călugăriță buddhistă care a vizitat acele locuri. Odată, când recitam singur în preajma stupei, am auzit din spatele meu un zgomot de pași și m-am trezit cu cățelul Mahakala în spate. M-a pupat și a stat lângă mine în timp ce mi-am continuat recitările. Blana lui - alb cu negru, m-a dus automat cu gândul la ambele aspecte ale aceluiași Mahakala – Mahakala cel alb și Mahakala cel negru. Pentru mintea mea religioasă acesta a fost un alt semn de bun augur, pe lângă multe altele de pe drum. Am simțit mereu că sunt protejat și călăuzit, că tot ce trebuie să fac este să merg înainte, să fiu atent la drum și să spun Nembutsu, restul fiind deja asigurat pentru mine.
sunt cu adevărat părinții noștri cei plini de compasiune.
Prin diferite metode ei ne ajută să se trezească în noi
credința supremă care este adevărată și reală."[8]
Shinran Shonin spunea despre Legământul Principal al lui Buddha Amida că este ”apogeul și împlinirea buddhismului Mahayana"[11], precum și ”desăvârșirea învățăturilor desăvârșite, învățătura care duce la cea mai rapidă și imediată eliberare dintre cele mai rapide și imediate."[12]
niciuna dintre ele nu depășește nașterea în Tărâmul Pur prin Nembutsu."[14]
sunt înr-adevăr tatăl și mama noastră plini de compasiune.
Prin diverse metode ei fac să se trezească în noi
suprema credință (shinjin) care este adevărată și reală."[15]
ne refugiem în toți Buddha.
A-l slăvi din toată inima pe Buddha Amida
înseamnă a-i slăvi pe toți Cei fără de Opreliști (toți Buddha)".[19]
Stupa de la Tranișu a fost punctul final al acestui pelerinaj dar nu doar ea a fost scopul călătoriei mele. Vreau să merg pe jos prin toată țara și nu numai, pentru a da ocazia oamenilor și ființelor nonumane din diverse locuri să primească învățătură, să audă Numele lui Buddha Amida și să facă o cât de mică legătură cu El. Îmi doresc să fiu asemenea vestiților Amida-hijiri din trecut care rătăceau prin Japonia evului mediu, recitând Numele lui Buddha Amida și ajutând toate ființele să facă conexiune cu El.
Fie
ca Amida Dharma și toate Porțile Dharma, dimpreună cu toate liniile autentice
de transmisie să se stabilească definitiv în această țară pentru ca fiecare
ființă de aici să practice în funcție de afinitățile karmice personale și
toate, fără nicio excepție, să atingă cât mai repede Iluminarea supremă.
Namo
Amida Bu
Alte fotografii din timpul călătoriei:
cărți donate de mine centrului White Mahakala înainte de începerea pelerinajului |
Alături de Kalden Marius Micu, reprezentantul centrului buddhist tibetan White Mahakala din Cluj |
La centrul buddhist tibetan White Mahakala din Cluj |
La centrul buddhist tibetan White Mahakala din Cluj |
in Huedin - oamenii m-au întrebat dacă am nevoie de ceva, inclusiv mâncare |
cu Romulus si nepotul sau din Huedin |
cu Romulus din Huedin |
la pensiunea Kalotaszeg Vendégház de la Izvoru Crișului |
la pensiunea Kalotaszeg Vendégház de la Izvoru Crișului |
alături de doamna de la pensiunea Kalotaszeg Vendégház de la Izvoru Crișului |
Doi polițiști foarte amabili și protectori. Mi-au dat un nr de telefon la care puteam suna oricand aveam o problema. |
pe drum |
Între satul Bologa și Tranișu. Am mers pe drumul național de la Cluj la Bologa, unde am scăpat în sfârșit de camioane și tiruri iar drumul a devenit mai plăcut |
aproape de Tranișu. Marius Kalden mi-a ieșit în întâmpinare și mi-a luat câteva interviuri |
Câte fire sunt de praf sub trupul tău aflat în plecăciune înaintea unei stupe sau imagini cu Buddha, de atâtea ori nu mai renaști în zonele de jos ale existenței |
cu Marius Kalden la un foc plin de povești în curtea centrului de retragere (încă în construcție) asociat cu stupa de la Tranișu |
centrul de retragere (încă în construcție) de lângă stupa de la Tranișu |
[1] Nu am făcut fotografii în zonele prea periculoase deoarece trebuia să fiu atent la drum și ar fi fost o nebunie să scot telefonul pentru poze cu tirurile trecând la un metru de mine.
[2] Cele Patru Contemplații Profunde care îndreaptă mintea către Amida Dharma așa cum apar ele în ramura Amidaji a buddhismului Jodo Shinshu.
[3] Despre călugării din epoca din urmă a Dharmei și autenticitatea ordinației în această eră întunecată în care trăim acum, puteți citi în capitolul ”Călugării și călugărițele epocii din urmă a Dharmei (baza doctrinară pentru ordinațiile Amidaji)” din cartea mea Despre călugării și călugărițele ramurii Amidaji a buddhismului Jodo Shinshu, disponibilă pentru download gratuit la linkul https://josho-adrian.blogspot.com/2023/05/despre-calugarii-si-calugaritele.html
[4] Perseverența (ksanti) este una dintre cele șase paramita (perfecțiuni) pe care le-am explicat deja în contextul buddhismului Jodo Shinshu în noua mea carte - Jodo Shinshu Buddhist Teachings, second revised edition, in curs de traducere în limba română cu titlul Învățături buddhiste Jodo Shinshu, a doua ediție reviziuită și adăugită. Pe scurt, cel care se încrede în Buddha Amida are o perseverență naturală în sensul că nu va fi niciodată oprit în credința sa. Oricine, călugăr sau laic, poate avea această perseverență în credință deoarece credința în Amida poate apărea în inimile tuturor ființelor, indiferent dacă sunt ordinate sau nu.
[5] Acest fragment a fost tradus după o combinație între edițiile în limba engleză ale Hongwanji din The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p. 251 și cea făcută de BDK în the BDK English Tripitaka Vol. 107-III.
[6] Protectori ai Dharmei și ai discipolilor buddhiști. Aceștia sunt fie protectori iluminați, fie neiluminați adică zeități și spirite convertite la buddhism.
[7] Zonele de jos ale existenței sunt iadurile, domeniul spiritelor flămânde și al animalelor. Click aici pentru o descriere detaliată a tuturor celor șase zone de existență samsarică.
[8] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629
[9] ”Dacă ne uităm la esența învățăturilor tuturor Buddha observăm că adevăratul motiv pentru care toți Tathagata din trecut, prezent și viitor apar în această lume este de a propovădui Legământul de neconceput al lui Amida".
Shinran Shonin, Pasaje pe calea Tărâmului Pur, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.317
[10] Vezi capitolul ”Vehiculul Unic al Legământului Principal – învățătura supremă a lui Shakyamuniși a tuturor Buddha” din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu.
[11] Shinran Shonin, Lumină pentru epocile din urmă, scrisoarea 1, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.524-525
[12] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629
[13] De fapt, metodele Vajrayana pot fi rapide doar pentru cei foarte avansați din punct de vedere spiritual. Câți însă sunt astfel cu adevărat și câți pot atinge în această viață, cum bine se întreabă Shinran, aceeași Iluminare și capacitate de a ajuta ființele precum Shakyamuni (Buddha istoric)?
[14] Maestrul Shan-tao, citat de Shinran Shonin în Kyogyoshinsho, VI, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 263
[15] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629
[16] Shinran Shonin, Lumină pentru epocile din urmă, scrisoarea 2, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.527
[17] Bodhisattva iluminați sunt de fapt, Buddha care se manifestă ca Bodhisattva – de exemplu, Avalokitesvara, Mahasthamaprapta, Tara, etc Vezi explicațiile oferite de mine în comentariul celei de-a doua secțiuni a Marii Sutre – ”Calitățile Bodhisattvașilor care au ascultat Marea Sutră” https://josho-adrian.blogspot.com/2022/02/sectiunea-2-calitatile-bodhisattvasilor.html
[18] Vezi capitolul ”Adevăratul discipol al lui Amida și al tuturor Buddha” din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu.
[19] Shinran Shonin, Imnurile Tărâmului Pur (Jodo Wasan), The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.336
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.