Elemente ale credinței autentice: 3) A dori să te naști în Tărâmul Pur pentru atingerea Iluminării supreme

                       click aici pentru a vă întoarce la 

                      ”Elemente ale credinței autentice
                                  în Buddha Amida ”

Scopul buddhismului şi al practicii buddhiste este  a deveni un Buddha. Nu a farda sau petici viaţa de aici, nu a fi un buddhist interesant ori cultivat, ci a deveni un Buddha. Calea buddhistă nu este o metodă de relaxare ori pastilă pentru când ne doare capul, ceva de genul „cum să devenim mai fericiţi şi mai calmi” sau vreo reţetă de fericire momentană, ci un drum către atingerea Buddheității[1] și a Eliberării, atât pentru noi, cât şi pentru ceilalţi.

Este vital ca cei ce intră pe Calea buddhistă să facă aspiraţia de a deveni un Buddha. Fără această aspiraţie, nu există buddhism. Dacă nu dorim, ori nu simţim această dorinţă de eliberare definitivă din multele suferinţe ale naşterilor repetate, atunci buddhismul va fi pentru noi doar un obiect de studiu, o interesantă lecţie de mitologie sau delectare intelectuală.

Există, să zicem aşa, două tipuri de viziuni pe care cineva le poate avea despre el însuşi sau lume, în general. Una este viziunea obişnuită, în funcţie de educaţia sa culturală sau preocupările de fiecare zi iar cealaltă este viziunea Dharmică.

Prima reprezintă ceea ce este considerat în diferite epoci a fi normal, atât ca viziune cât şi ca mod de viaţă, conţinând explicaţii limitate ale lumii şi interesându-se destul de puţin sau niciodată de sensul existenţei omeneşti ori de ceva care se află dincolo de viaţa de aici şi acum. Utilitarismul imediat este fundamental în viziunea non-Dharmică asupra lumii.

Pe de altă parte, viziunea Dharmică pecepe lumea şi viaţa personală din perspectiva învăţăturii buddhiste (Dharma), unde lucrurile sunt explicate, de exemplu, în funcţie de prețiozitatea vieții omenești, impermanenţă, legea karmei și suferința inerentă tuturor stărilor de existență samsarice (Cele Patru Contemplații Profunde) iar ceea ce este real şi important este definit altfel decât sub aspect utilitar imediat şi mai ales, unde nevoia eliberării de samsara este insistent accentuată și considerată cel mai important lucru.

  

A dori să devi un Buddha este fundamental, însă această aspiraţie rămâne încă o dorinţă neîmplinită printre multe altele dacă posibilităţile tale spirituale nu te pot conduce într-acolo. Nu este obligatoriu să devi un sfânt sau cine ştie ce om deosebit pentru a se naşte în tine dorinţa de a deveni un Buddha, însă pentru a atinge Buddheitatea sunt necesare eforturi şi calităţi infinit mai mari decât capacităţile tale obişnuite.

Fiinţele din samsara (fiinţele neiluminate) sunt asemenea unor seminţe căzute într-un sol neroditor. Chiar dacă potenţialul oricărei seminţe este să devină un copac, dacă e plantată într-un pământ sărăcăcios, lipsit de nutrienţii necesari şi în prezenţa multor buruieni, aceasta nu se va dezvolta. Asemenea seminţelor, potenţialul oricărei fiinţe este să devină un Buddha, însă deoarece ne aflăm în această lume samsarică, ea însăşi efectul şi ecoul karmei noastre negative, nu putem creşte şi nu ne putem transforma în Buddhaşi. Exact din acest motiv avem nevoie să îl lăsăm pe Amida să ne ducă în Tărâmul Său Pur[2]. Acel Tărâm este cel mai bun sol pentru ca nişte seminţe asemenea nouă să îşi dezvolte rapid potenţialul lor natural şi să devină Buddha. Spre deosebire de diferitele planuri de existenţă samsarice, Tărâmul Pur este pământul Iluminării sau grădina perfectă manifestată de Buddha Amida unde totul conduce la Iluminare. Aşadar, trebuie să ne încredem pur şi simplu în El şi să ne dorim să fim plantaţi (să renaştem) acolo, unde primind toţi nutrienţii necesari şi, nefiind împiedicaţi de nici un fel de buruieni, ne vom transforma în Copaci ai Iluminării:  

”Când cineva intră în Tărâmul Pur el atinge imediat Nirvana supremă sau Iluminarea supremă. Deși termenii sunt diferiți amândoi se referă la Iluminarea lui Buddha care este Dharmakaya ultimă."[3]

”Se spune în Marea Sutră despre Amida:

‘Străduiți-vă să scăpați din samsara. Când vă veți naște în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida cele cinci tărâmuri rele vor fi distruse automat, ele încetând să mai existe pentru voi[4]. De asemenea, veți înainta fără niciun obstacol pe Cale’ [...]

Marea Sutră spune:

‚Apoi veți intra fără greș în Iluminarea lui Buddha și veți elibera peste tot ființele din oceanul nașterii și morții.’

De asemenea, spune:

‚Sigur veți deveni Cei mai Onorați din lume

și veți elibera toate ființele de naștere, bătrânețe și moarte.’

Maestrul templului Kuang-ming zicea:

‘Le spun tuturor practicanților: priviți cu dezgust nașterea și moartea, care este soarta ființelor obișnuite și nu vă agățați de ea; aspirați la Tărâmul Pur al lui Amida și nu fiți indiferenți față de el. Dacă priviți cu repulsie și dezgust această lume Saha, vă veți despărți de ea pentru totdeauna; dacă aspirați la Tărâmul Pur veți sălășlui în el etern. Dacă vă despărțiți de lumea Saha, cauzele celor șase tărâmuri vor înceta să mai existe iar stările ce ar putea rezulta din ele și conduce la alte nașteri și morți vor pieri de asemenea, în mod spontan. Când cauzele și efectele încetează să mai existe, formele și numele stărilor de exitență samsarice sunt imediat anihilate."[5]

            Așa cum am văzut în cele de mai sus, trebuie să înțelegem că motivul nașterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida este de a deveni noi înșine Buddhași, ceea ce înseamnă că nu trebuie să-l confundăm cu vreun fel de rai sau tărâm celest plin de plăceri senzuale și bogății.

Shinran Shonin a spus:

„Shinjin nu este altceva decât mintea/inima care aspiră la Marea Iluminare".[6]

”Adevărata inimă încrezătoare este credința precum diamantul. Credința precum diamantul este aspirația de a atinge Buddheitatea. Aspirația de a atinge Buddheitatea este dorința de a salva ființele sensibile. Dorința de a salva ființele sensibile este dorința de a-i duce în Tărâmul Păcii și Beatitudinii. Această dorință este marea Minte Bodhi. Această minte este marea Compasiune  deoarece apare din înțelepciunea Luminii Infinite[7]".[8]

Trezirea Minții Bodhi – aspirația de a atinge Iluminarea supremă/Buddheitatea pentru salvarea personală și a celorlalte ființe este imposibil de dus la îndeplinire prin puterea personală, după cum ne spune Shinran:

”Aspiraţia către Iluminare prin puterea personală,

așa cum este ea predată pe Calea Înțelepților[9]

se află dincolo de cuvinte și de capacitatea minții noastre de a o înțelege. Cum am putea să o trezim în noi, fiinţele ignorante şi mereu scufundate în transmigraţie?

Sub îndrumarea Buddhaşilor care au apărut în această lume,

de trei ori mai numeroşi decât nisipurile Gangelui,

am aspirat să atingem suprema Iluminare.

Cu toate acestea, puterea noastră a dat greş iar noi am continuat să transmigrăm.”[10]

Și totuși, trezirea Minţii Bodhi – aspiraţia de a atinge Buddheitatea pentru salvarea personală şi a tuturor fiinţelor – este împlinită în Trezirea Credinţei în Legământul Principal al lui Buddha Amida. Maestrul Shan-tao spunea: „trezeşte-ţi Mintea Bodhi prin Compasiunea lui Amida”, adică aspiraţi către Eliberarea voastră şi a celorlalte fiinţe bazându-vă pe Compasiunea lui Amida (Legământul său Principal).

Aşadar, Trezirea Minţii Bodhi, cerinţa obligatorie în Mahayana a atingerii Eliberării supreme, apare în Jodo Shinshu sub forma inimii încrezătoare (shinjin).

Shinran spune în „Imnurile patriarhilor”:

„Credinţa este Mintea Unică;

Mintea Unică este Mintea precum diamantul;

Mintea precum diamantul este Mintea Bodhi;

Această minte este oferită nouă de Puterea Celuilalt.”

Mintea Unică (credința) reprezintă cauza Iluminării. Din moment ce aceasta este însăşi Mintea Bodhi, înseamnă a aspira la atingerea Buddheităţii pentru sine însuşi şi pentru ceilalţi:

„A te refugia cu o Minte Unică

în Buddha al Luminii fără de oprelişti care se răspândeşte în cele zece direcţii

este mintea care aspiră să devină Buddha;

aşa spune Vasubandhu, Maestrul Discursului[11].”[12]

„Mintea care aspiră să atingă Buddheitatea

este mintea ce caută să salveze fiinţele sensibile;

mintea care caută să salveze fiinţele sensibile

este adevărata credinţă oferită de Compasiunea lui Amida[13].”[14]

”Adevărata credință (shinjin) este aspirația de a atinge Buddheitatea. Aspirația de a atinge Buddheitatea este aspirația de a salva toate ființele. Aspirația de a salva toate ființele este mintea care îmbrățișează  ființele sensibile și le duce în Tărâmul Păcii și Beatitudinii.”[15]

---

[1] Iluminarea supremă, Buddheitatea, Nirvana, etc sunt termeni sinonimi.

[2] Vezi capitolul ”Cele două aspecte ale Tărâmului Pur” din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, de Josho Adrian Cîrlea, CBBEF, Taiwan, 2016, p 85

[3] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p. 555.

[4] Pentru cei care ating Iluminarea supremă este ca și cum samsara nu ar exista deoarece nu mai au iluzii, atașamente și deci, niciun fel de suferință.

[5] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, P 124-125

[6] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.354

[7] Vezi capitolul ”Credința în Buddha Amida nu este creația minții noastre” din această carte.  

[8] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 122

[9] Calea Înţelepţilor reprezintă metodele buddhiste de atingere a Iluminării supreme prin eforturile personale (jiriki). Spre deosebire de aceasta, Calea Tărâmului Pur duce la atingerea Iluminării prin Puterea lui Buddha Amida (Tariki).

[10] Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages (Shozomatsu Wasan), The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.402

[11] „Discurs despre Tărâmul Pur”, lucrare al cărui autor este Vasubandhu.

[12] Shinran Shonin, Imnurile patriarhilor, 17

[13] Vezi şi capitolul „Credinţa în Buddha Amia nu este creația minții noastre” din această carte.

[14] Shinran Shonin, Imnurile patriarhilor, 18

[15] Shinran Shonin, Passages on the Pure Land Way, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.314