”Existența noastră e la fel de trecătoare
ca norii de toamnă.
A privi nașterea și moartea ființelor este ca și cum
te-ai uita la mișcările unui dans.
Viața se aseamănă cu strălucirea trecătoare
a unui fulger,
sau cu un torent vijelios ce coboară un munte abrupt".[1]
Nimic
din ceea ce se află în samsara nu durează la nesfârșit: universul exterior,
trupurile ființelor din diverse zone de existență, statutul social sau bogăția
ori așa zisele noastre ”realizări spirituale”.
Marile sisteme de lumi cu diversele tărâmuri
și planete care apar datorită karmei comune a ființelor ce trăiesc acolo se vor
dezintegra într-o bună zi. Apoi alte lumi vor apărea și vor dispărea la rândul
lor.[2]
Inclusiv zeii cu viață lungă din zonele de sus ale existenței vor muri asemenea
oricărei ființe din samsara. Conducătorii de vaste domenii cerești sau liderii
oamenilor sunt supuși morții în mod egal iar regatele și țările lor vor
dispărea la un moment dat. Bogați sau săraci, oameni de succes și ratați, cu
toții își vor părăsii trupurile de acum și nu vor lua cu ei nimic din succesele
sau eșecurile lor lumești. Moartea este într-adevăr, marele egalizator:
”Asemenea
unor munți de piatră înalți până la cer,
care se
aruncă unul asupra altuia din toate părțile,
zdrobindu-i
pe cei prinși înauntru –
la fel
bătrânețea și moartea năvălesc peste ființele vii –
Războinici,
brahmani, negustori, vânători, intangibili[3]
și căutători prin gunoaie:
nu iartă
pe nimeni, ci înaintează mereu, zdrobind totul în calea lor.
Nu
există nicio speranță de victorie împotriva bătrâneții și morții nici chiar
dacă am folosi trupe cu elefanți, care de luptă și infanterie.
Nici nu
le putem învinge prin șiretenie
ori să
le mituim cu bogății.
Așadar,
cel care este înțelept și știe ce e mai bine pentru el,
să se
încreadă imediat din toată inima lui
Așa
cum am menționat anterior, viața umană este foarte scurtă în comparație cu a
zeilor, asurașilor și chiar a unor ființe din zonele de jos ale existenței și
nu are o durată fixă. Așadar, putem muri oricând, chiar și când suntem tineri. Bodhisattva
Nagarjuna a spus:
"Viaţa
pâlpâie în rafalele de vânt a o mie de boli,
mai fragilă chiar decât o bulă de apă dintr-un râu.
În somn fiecare respiraţie iese şi intră din nou;
ce minune că ne trezim încă vii!"[6]
mai fragilă chiar decât o bulă de apă dintr-un râu.
În somn fiecare respiraţie iese şi intră din nou;
ce minune că ne trezim încă vii!"[6]
Într-adevăr, chiar dacă viața umană este
imprevizibilă, trebuie să privim ca un miracol faptul că am ajuns la vărsta de
acum, să ne străduim și mai mult să înțelegem Amida Dharma și să primim
credința.
Patrul Rinoche a dat următorul sfat despre cum
să aducem contemplația asupra morții (să conștientizăm moartea) în fiecare
clipă a vieții noastre:
”Meditați
cu seriozitate asupra morții tot timpul
și în orice împrejurare. În timp ce stați în picioare, așezați sau întinși,
spuneți-vă: ‘aceasta este ultima mea acțiune în această
lume‘ și meditați asupra acestui gând cu convingere totală. Pe drumul vostru
oriunde v-ați duce, spuneți-vă vouă înșivă: ‘Poate voi muri acolo. Nu am nicio siguranță că mă voi întoarce vreodată’.
Când plecați într-o călătorie sau vă opriți pentru odihnă,
întrebați-vă: ‘Oare voi muri acolo?‘
Oriunde
v-ați afla, ar trebui să vă întrebați dacă ar putea fi acesta locul în care
veți muri. Noaptea, când stați întinși, întrebați-vă dacă s-ar putea să muriți
în pat, în timpul nopții sau dacă puteți fi siguri că vă veți trezi dimineață.
Când vă treziți, întrebați-vă dacă s-ar putea să muriți cândva în timpul zilei
și reflectați că nu există, de fapt, nicio certitudine că vă veți mai duce la
culcare deseară”.[7]
Dacă reflectăm profund la cele de mai sus și
devenim conștienți că putem muri oricând, ar fi cazul să nu mai amânăm ascultarea Dharmei despre Amida și să punem întrebări sincere învățătorilor noștri pentru
a ne rezolva îndoielile și a fi siguri că avem credință în Buddha Amida.
Rennyo Shonin a spus:
”Dacă ținem cont de faptul că
tărâmul oamenilor este un loc al impermanenței atât pentru tineri cât și pentru
bătrâni, cu siguranță că la un moment dat ne vom îmbolnăvi și vom muri. Toți
trebuie să înțelegem că din cauza condițiilor unei astfel de lumi, este
esențial să atingem cât mai repede o credință stabilă și să fim în acest fel,
siguri de nașterea care va veni în Tărâmul Beatitudinii Supreme.”[8]
”Deoarece
impermanența acestei lumi ne face să nu putem fi siguri de nimic atât în ceea
ce-i privește pe tineri cât și pe bătrâni, trebuie să luăm imediat în calcul
chestiunea de cea mai mare importanță a vieții de după moarte și să ne încredem
din toată inima noastră în Buddha Amida și să spunem Nembutsu.”[9]
Conștientizarea morții și a impermanenței este
cel mai bun prieten pe calea buddhistă
și un semn al înțelepciunii, chiar dacă am fi analfabeți ce nu știu să
citească nici măcar o singură literă:
”Aceia care nu se preocupă de viaţa lor de
după moarte sunt consideraţi ignoranţi chiar dacă ar fi experţi în cele optzeci
de mii de învăţături Dharma; aceia care şi-au rezolvat problema vieţii de după
moarte sunt consideraţi înţelepţi chiar dacă sunt mireni[10]
ce nu ştiu să citească. Aşa se spune.”[11]
Dacă înțelegem cu adevărat moartea și
conștientizăm că este mereu aproape, gata să lovească în orice clipă, atunci nu
vom pierde timpul degeaba în chestiunile legate de Dharma.
Până când ajungem să ne încredem în Amida și
să intrăm astfel în stadiul de asigurați de nașterea în Tărâmul Pur trebuie să
ne concentrăm cât mai mult posibil pe ascultarea învățăturii, să punem
întrebări pentru a ne rezolva îndoielile și să discutăm despre credință cu colegii
și învățătorii noștri. De asemenea, chiar și după ce primim credința și suntem
stabili în credință, trebuie să
tratăm chestiunile legate de Amida Dharma ca
fiind de cea mai mare importanță și să continuăm s-o ascultăm cu atenție
profundă toată viața noastră. Știind că moartea poate veni oricând, trebuie să
ne găsim stabilitatea în Nembutsul credinței și să tânjim după ceeea ce este cu
adevărat veșnic și nepieritor – Tărâmul Pur al Păcii și Beatitudinii:
”Dacă
vreți să atingeți credința în Amida, mai întâi deveniți conștienți de faptul că
viața umană durează cât un vis sau o iluzie și că viața de după moarte în Tărâmul
Pur este într-adevăr, rezultatul beatific în eternitate;
că viața
umană înseamnă a te bucura de numai cincizeci până la o sută de ani și că viața
de după moarte este chestiunea de cea mai mare importanță.”[12]
În
timp ce devenim conștienți de impermanența trupurilor noastre și a lumii în
care trăim, nu trebuie să uităm nici de impermanența așa-ziselor noastre ”realizări spirituale”.
Acest adevăr ar putea fi unul destul de greu
de înghițit, însă Jodo Shinshu ne învață că evoluția spirituală este o iluzie. Ceea
ce credem că am obținut acum, putem pierde în următorul moment. Egoul nu poate
evolua; tot ceea ce face de fapt, este să se adapteze constant la diverse
atașamente grosiere sau subtile. De la plăceri materiale la satisfacții
spirituale și false nirvana, posibilitățile de iluzie și autoînșelătorie sunt infinite
pentru cei care se bazează pe puterea personală.
Dacă ne uităm la viața noastră din perspectiva
impermanenței fizice și a așa-ziselor noastre ”realizări spirituale”, putem
vedea lucrurile clar și ne putem pune întrebările corecte. Ce se va întâmpla cu mine dacă mor azi? Tu, cititorul acestor rânduri,
ar trebui să te întrebi – ce se va întâmpla cu tine dacă mori azi? Așa-zisele
tale virtuți sunt superficiale și nesemnificative, ceea ce înseamnă că
următoarea ta renaștere, care poate surveni chiar acum când citești aceste
rânduri, este nesigură dacă nu te bazezi pe Amida. Acesta este singurul lucru care
contează acum. Ești omul din fața celor două râuri de foc și apă[13],
ești înconjurat din toate părțile de diverse tipuri de pericole pe care nu le
poți îndepărta tu însuți, iar Amida te strigă. Cum să nu răspunzi chemării
sale?
Mai ales pentru că ești un om obișnuit nu îți
poți permite să nu fi sigur de locul unde vei merge după moarte. Dacă ai
întâlnit ajutorul oferit de Amida, acceptă-l imediat fără nicio ezitare. Nu
trebuie să îți asumi niciun risc și nu trebuie să-i permiți morții să te
găsească nepregătit, adică fără credință (shinjin). Lasă-i pe băieții deștepți
și pe practicanții ”virtuoși” să trăiască în așa-zisul ”aici și acum”, să realizeze
vacuitatea, ”oneness” sau ce mai cred ei că realizează, dar tu rămâi smerit și
agață-te de mânecile lui Amida. Noi,
adepții căii Jodo Shinshu știm că nu avem timp să ne jucăm cu practici sau
concepte care sunt dincolo de capacitățile noastre și care nu rezolvă rapid
problema morții și a renașterii. Noi nu suntem genul de oameni care să ne
permitem vreun risc în această chestiune.
Unii susțin că Nembutsul credinţei este prea
legat de moarte şi viaţa de după moarte şi că ar prefera ceva (o practică sau
învățătură) pentru „aici şi acum”. Lumea căutătorilor spirituali de azi e
plină cu astfel de idei de genul ”aici și acum” ca și cum aceasta ar fi scopul
suprem ar oricărei religii. ”Trebuie să învățăm să trăim în ‚aici și acum’ și
să nu ne gândim la moarte sau la ce se întâmplă după moarte, spun ei. Dar
această diferenţă este o iluzie. De fapt, moartea nu este separată de „aici şi
acum”, pentru că respiraţia care iese poate oricând să nu mai fie urmată de
respiraţia care intră. În exact „aici şi acum” putem pierde totul; în „aici şi
acum” noi sau cei dragi nouă pot muri instantaneu, în „aici şi acum” ne putem
găsi deodată în viaţa următoare, pierzând această formă umană, şansa de a asculta
Amida Dharma și a primi credința.
Precum în filmul ”Ziua hârciogului” (Groundhog
Day)[14],
mințile ființelor neiluminate se află mereu într-un perpetuu ”aici și acum”. Din
păcate, le place atât de mult acest ”aici și acum” încât creează ideologii
pseudospirituale care să-i mențină focalizați pe el. Fiind atât de atașați de
”aici și acum”, ei refuză să vorbească despre moarte și renaștere[15]
sau despre aspirația de a ajunge în Tărâmul Pur al lui Amida, numind-o pe
aceasta o reminiscență a unor credințe populare sau o abatere de la ”aici și
acum”. Din păcate, și ei vor muri într-o bună zi în exact momentul în care
visează despre ”aici și acum” și se vor naște din nou, într-un alt ”aici și
acum” – același aici și acum dar pictat diferit. Cât de trist este acest
lucru...
Știu că Buddhașii trăiesc mereu în aici și
acum deoarece ei au transcens cu adevărat viața și moartea, precum și orice fel
de limitare a spațiului și timpului, dar putem spune oare același lucru despre
acei practicanți ale căror guri sunt pline de ”aici și acum”, că se află în
același aici și acum al Buddhașilor? Este extrem de important să înțelegem că fiinţele neiluminate nu sălăşluiesc niciodată
în adevăratul "aici şi acum", ci numai în visul de "aici şi
acum". Ele se mişcă, trăiesc, mor şi se nasc din nou în visul samsaric
de acum şi dintotdeauna. Fără naşterea în Tărâmul Iluminat al lui Amida, nu
există Trezie adevărată pentru ființele obișnuite.
Copii să nu se comporte asemenea adulților. De
asemenea, ființele neiluminate să nu imite vorbirea și acțiunile Buddhașilor
sau Maeștrilor iluminați din trecut. Până nu transcendem cu adevărat nașterea
și moartea și nu atingem Buddheitatea, să nu mai vorbim atât de mult despre
”aici și acum” și să nu mai neglijăm problema morții și a vieții de după moarte.
Din nou, îi îndemn pe toți prietenii mei Dharma
să conștientizeze faptul că NU există timp pentru evoluția spirituală. Tot ceea
ce avem cu adevărat este acest moment fragil, această scurtă pauză de dinainte
de moarte și încă o renaștere incertă. În acest moment fie acceptăm ajutorul
lui Amida, fie îl refuzăm și ne irosim viața umană atât de greu de obținut.
Nu există
timp! Nu există timp pentru așa-zisa ta ”evoluție spirituală”!
Tot ceea
ce ai cu adevărat este această clipă fragilă dintre viață și viitoarea
renaștere incertă,
așa că
te rog, nu te baza pe ”realizările” sau ”virtuțile” egoului tău aflat în iluzie!
Cum nu
poți face o oglindă lustruind o cărămidă,
tot așa nu te poți transforma pe tine însuți
într-un Buddha!
După ce
ai înțeles cele două tipuri de impermanență:
a
trupului tău și a așa-ziselor tale ”realizări spirituale”,
nu-ți
mai pierde timpul aiurea și încrede-te în Amida.
Doar
născându-te în Tărâmul său Pur după moarte
vei
putea evada din Samsara și deveni capabil să ajuți toate ființele sensibile.
[2] Vezi capitolul, "Câteva explicații buddhiste despre originea și
existența universului" din cartea mea, Adevărata
învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, publicată pentru distribuție
gratuită de CBBEF, Taiwan, 2016, p 24.
[3] Casta intangibililor din India – aceștia erau în afara oricărei caste
și nu puteau fi atinși de ceilalți, fiind considerați impuri. Bineînțeles, Buddha
nu a fost de acord cu o astfel de împărțire a oamenilor.
[4] Vezi capitolul ”Înțelesul celor Trei Refugii în buddhismul Jodo
Shinshu” din cartea mea Credință și
Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu, tipărită pentru distribuție gratuită
de CBBEF, Taiwan, 2019, p.217
[6] Bodhisattva Nagarjuna citat de Patrul Rinpoche in Cuvintele desăvârșitului meu învățător.
The
Words of My Perfect Teacher (Boston: Shambhala, Revised
edition, 1998), page 41
[7] Patrul Rinpoche, The Words
of My Perfect Teacher (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), page
54.
[8] Rennyo Shonin
Ofumi: The Letters of Rennyo, translated from the
Japanese (Taisho, Volume 74, Number 2668) by Ann T. Rogers and Minor L. Rogers,
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 1996, p.102
[9] Rennyo Shonin Ofumi: The Letters of Rennyo, translated from the
Japanese (Taisho, Volume 74, Number 2668) by Ann T. Rogers and Minor L. Rogers,
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California,
1996, p.118-119
[10] Laici.
[11] Scrisorile Maestrului Rennyo (Gobunsho) - Seria traducerilor din buddhismul
Jodo Shinshu, nr 8, traducere de Rev Josho Adrian Cirlea, IABC, Kyoto, 2005,
p.59
[13] Vezi parabola celor două râuri și a căii albe de Maestrul Shantao și
explicațiile mele de pe siteul meu, http://josho-adrian.blogspot.com/2008/10/parabola-celor-dou-ruri-i-cii-albe.html
[14] Un film în care personajul principal repetă mereu aceeași zi.
[15] Uneori i se mai zice ”reîncarnare” dar termenul corect din punct de
vedere buddhist este renaștere. Vezi capitolul ”Învățătura buddhistă despre om,karmă și renaștere” din cartea mea Adevărata
învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, tipărită pentru distribuție
gratuită de CBBEF, Taiwan, 2016, p.10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu