Cele patru contemplații profunde: 2) Impermanența și moartea

acest articol este parte a ”Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea 

către  Amida Dharma ”

(click aici pentru a reveni la pagina principală a acestor contemplații)

”Existența noastră e la fel de trecătoare

ca norii de toamnă.

A privi nașterea și moartea ființelor este ca și cum

te-ai uita la mișcările unui dans.

Viața se aseamănă cu strălucirea trecătoare

a unui fulger,

sau cu un torent vijelios ce coboară  un munte abrupt".[1]

            Nimic din ceea ce se află în samsara nu durează la nesfârșit: universul exterior, trupurile ființelor din diverse zone de existență, statutul social sau bogăția ori așa zisele noastre ”realizări spirituale”.

Marile sisteme de lumi cu diversele tărâmuri și planete care apar datorită karmei comune a ființelor ce trăiesc acolo se vor dezintegra într-o bună zi. Apoi alte lumi vor apărea și vor dispărea la rândul lor.[2] Inclusiv zeii cu viață lungă din zonele de sus ale existenței vor muri asemenea oricărei ființe din samsara. Conducătorii de vaste domenii cerești sau liderii oamenilor sunt supuși morții în mod egal iar regatele și țările lor vor dispărea la un moment dat. Bogați sau săraci, oameni de succes și ratați, cu toții își vor părăsii trupurile de acum și nu vor lua cu ei nimic din succesele sau eșecurile lor lumești. Moartea este într-adevăr, marele egalizator:

”Asemenea unor munți de piatră înalți până la cer,

care se aruncă unul asupra altuia din toate părțile,

zdrobindu-i pe cei prinși înauntru –

la fel bătrânețea și moartea năvălesc peste ființele vii –

Războinici, brahmani, negustori, vânători, intangibili[3] și căutători prin gunoaie:

nu iartă pe nimeni, ci înaintează mereu, zdrobind totul în calea lor.

Nu există nicio speranță de victorie împotriva bătrâneții și morții nici chiar dacă am folosi trupe cu elefanți, care de luptă și infanterie.

Nici nu le putem învinge prin șiretenie

ori să le mituim cu bogății.

Așadar, cel care este înțelept și știe ce e mai bine pentru el,

să se încreadă imediat din toată inima lui

în Buddha, Dharma și Sangha[4]."[5]

            Așa cum am menționat anterior, viața umană este foarte scurtă în comparație cu a zeilor, asurașilor și chiar a unor ființe din zonele de jos ale existenței și nu are o durată fixă. Așadar, putem muri oricând, chiar și când suntem tineri. Bodhisattva Nagarjuna a spus:

"Viaţa pâlpâie în rafalele de vânt a o mie de boli,
mai fragilă chiar decât o bulă de apă dintr-un râu.
În somn fiecare respiraţie iese şi intră din nou;
ce minune că ne trezim încă vii!"[6]

Într-adevăr, chiar dacă viața umană este imprevizibilă, trebuie să privim ca un miracol faptul că am ajuns la vărsta de acum, să ne străduim și mai mult să înțelegem Amida Dharma și să primim credința.

Patrul Rinoche a dat următorul sfat despre cum să aducem contemplația asupra morții (să conștientizăm moartea) în fiecare clipă a vieții noastre:

”Meditați cu seriozitate  asupra morții tot timpul și în orice împrejurare. În timp ce stați în picioare, așezați sau întinși, spuneți-vă: ‘aceasta este ultima mea acțiune în această lume‘ și meditați asupra acestui gând cu convingere totală. Pe drumul vostru oriunde v-ați duce, spuneți-vă vouă înșivă: ‘Poate voi muri acolo. Nu am nicio  siguranță că mă voi întoarce vreodată’. Când plecați într-o călătorie sau vă opriți pentru odihnă, întrebați-vă: ‘Oare voi muri acolo?‘

Oriunde v-ați afla, ar trebui să vă întrebați dacă ar putea fi acesta locul în care veți muri. Noaptea, când stați întinși, întrebați-vă dacă s-ar putea să muriți în pat, în timpul nopții sau dacă puteți fi siguri că vă veți trezi dimineață. Când vă treziți, întrebați-vă dacă s-ar putea să muriți cândva în timpul zilei și reflectați că nu există, de fapt, nicio certitudine că vă veți mai duce la culcare deseară”.[7]

Dacă reflectăm profund la cele de mai sus și devenim conștienți că putem muri oricând, ar fi cazul să nu mai amânăm ascultarea Dharmei despre Amida și să punem întrebări sincere învățătorilor noștri pentru a ne rezolva îndoielile și a fi siguri că avem credință în Buddha Amida.

Rennyo Shonin a spus:

”Dacă ținem cont de faptul că tărâmul oamenilor este un loc al impermanenței atât pentru tineri cât și pentru bătrâni, cu siguranță că la un moment dat ne vom îmbolnăvi și vom muri. Toți trebuie să înțelegem că din cauza condițiilor unei astfel de lumi, este esențial să atingem cât mai repede o credință stabilă și să fim în acest fel, siguri de nașterea care va veni în Tărâmul Beatitudinii Supreme.”[8]

 ”Deoarece impermanența acestei lumi ne face să nu putem fi siguri de nimic atât în ceea ce-i privește pe tineri cât și pe bătrâni, trebuie să luăm imediat în calcul chestiunea de cea mai mare importanță a vieții de după moarte și să ne încredem din toată inima noastră în Buddha Amida și să spunem Nembutsu.”[9]

Conștientizarea morții și a impermanenței este cel mai bun prieten pe calea buddhistă  și un semn al înțelepciunii, chiar dacă am fi analfabeți ce nu știu să citească nici măcar o singură literă:

 ”Aceia care nu se preocupă de viaţa lor de după moarte sunt consideraţi ignoranţi chiar dacă ar fi experţi în cele optzeci de mii de învăţături Dharma; aceia care şi-au rezolvat problema vieţii de după moarte sunt consideraţi înţelepţi chiar dacă sunt mireni[10] ce nu ştiu să citească. Aşa se spune.”[11]

Dacă înțelegem cu adevărat moartea și conștientizăm că este mereu aproape, gata să lovească în orice clipă, atunci nu vom pierde timpul degeaba în chestiunile legate de Dharma.

Până când ajungem să ne încredem în Amida și să intrăm astfel în stadiul de asigurați de nașterea în Tărâmul Pur trebuie să ne concentrăm cât mai mult posibil pe ascultarea învățăturii, să punem întrebări pentru a ne rezolva îndoielile și să discutăm despre credință cu colegii și învățătorii noștri. De asemenea, chiar și după ce primim credința și suntem stabili în credință, trebuie să

tratăm chestiunile legate de Amida Dharma ca fiind de cea mai mare importanță și să continuăm s-o ascultăm cu atenție profundă toată viața noastră. Știind că moartea poate veni oricând, trebuie să ne găsim stabilitatea în Nembutsul credinței și să tânjim după ceeea ce este cu adevărat veșnic și nepieritor – Tărâmul Pur al Păcii și Beatitudinii:

”Dacă vreți să atingeți credința în Amida, mai întâi deveniți conștienți de faptul că viața umană durează cât un vis sau o iluzie și că viața de după moarte în Tărâmul Pur este într-adevăr, rezultatul beatific în eternitate;

că viața umană înseamnă a te bucura de numai cincizeci până la o sută de ani și că viața de după moarte este chestiunea de cea mai mare importanță.”[12]

            În timp ce devenim conștienți de impermanența trupurilor noastre și a lumii în care trăim, nu trebuie să uităm nici de  impermanența așa-ziselor noastre ”realizări spirituale”.         

Acest adevăr ar putea fi unul destul de greu de înghițit, însă Jodo Shinshu ne învață că evoluția spirituală este o iluzie. Ceea ce credem că am obținut acum, putem pierde în următorul moment. Egoul nu poate evolua; tot ceea ce face de fapt, este să se adapteze constant la diverse atașamente grosiere sau subtile. De la plăceri materiale la satisfacții spirituale și false nirvana, posibilitățile de iluzie și autoînșelătorie sunt infinite pentru cei care se bazează pe puterea personală.

Dacă ne uităm la viața noastră din perspectiva impermanenței fizice și a așa-ziselor noastre ”realizări spirituale”, putem vedea lucrurile clar și ne putem pune întrebările corecte. Ce se va întâmpla cu mine dacă mor azi? Tu, cititorul acestor rânduri, ar trebui să te întrebi – ce se va întâmpla cu tine dacă mori azi? Așa-zisele tale virtuți sunt superficiale și nesemnificative, ceea ce înseamnă că următoarea ta renaștere, care poate surveni chiar acum când citești aceste rânduri, este nesigură dacă nu te bazezi pe  Amida. Acesta este singurul lucru care contează acum. Ești omul din fața celor două râuri de foc și apă[13], ești înconjurat din toate părțile de diverse tipuri de pericole pe care nu le poți îndepărta tu însuți, iar Amida te strigă. Cum să nu răspunzi chemării sale?

Mai ales pentru că ești un om obișnuit nu îți poți permite să nu fi sigur de locul unde vei merge după moarte. Dacă ai întâlnit ajutorul oferit de Amida, acceptă-l imediat fără nicio ezitare. Nu trebuie să îți asumi niciun risc și nu trebuie să-i permiți morții să te găsească nepregătit, adică fără credință (shinjin). Lasă-i pe băieții deștepți și pe practicanții ”virtuoși” să trăiască în așa-zisul ”aici și acum”, să realizeze vacuitatea, ”oneness” sau ce mai cred ei că realizează, dar tu rămâi smerit și agață-te de mânecile lui Amida. Noi, adepții căii Jodo Shinshu știm că nu avem timp să ne jucăm cu practici sau concepte care sunt dincolo de capacitățile noastre și care nu rezolvă rapid problema morții și a renașterii. Noi nu suntem genul de oameni care să ne permitem vreun risc în această chestiune.

Unii susțin că Nembutsul credinţei este prea legat de moarte şi viaţa de după moarte şi că ar prefera ceva (o practică sau învățătură) pentru „aici şi acum”. Lumea căutătorilor spirituali de azi e plină cu astfel de idei de genul ”aici și acum” ca și cum aceasta ar fi scopul suprem ar oricărei religii. ”Trebuie să învățăm să trăim în ‚aici și acum’ și să nu ne gândim la moarte sau la ce se întâmplă după moarte, spun ei. Dar această diferenţă este o iluzie. De fapt, moartea nu este separată de „aici şi acum”, pentru că respiraţia care iese poate oricând să nu mai fie urmată de respiraţia care intră. În exact „aici şi acum” putem pierde totul; în „aici şi acum” noi sau cei dragi nouă pot muri instantaneu, în „aici şi acum” ne putem găsi deodată în viaţa următoare, pierzând această formă umană, şansa de a asculta Amida Dharma și a primi credința.

Precum în filmul ”Ziua hârciogului” (Groundhog Day)[14], mințile ființelor neiluminate se află mereu într-un perpetuu ”aici și acum”. Din păcate, le place atât de mult acest ”aici și acum” încât creează ideologii pseudospirituale care să-i mențină focalizați pe el. Fiind atât de atașați de ”aici și acum”, ei refuză să vorbească despre moarte și renaștere[15] sau despre aspirația de a ajunge în Tărâmul Pur al lui Amida, numind-o pe aceasta o reminiscență a unor credințe populare sau o abatere de la ”aici și acum”. Din păcate, și ei vor muri într-o bună zi în exact momentul în care visează despre ”aici și acum” și se vor naște din nou, într-un alt ”aici și acum” – același aici și acum dar pictat diferit. Cât de trist este acest lucru...

Știu că Buddhașii trăiesc mereu în aici și acum deoarece ei au transcens cu adevărat viața și moartea, precum și orice fel de limitare a spațiului și timpului, dar putem spune oare același lucru despre acei practicanți ale căror guri sunt pline de ”aici și acum”, că se află în același aici și acum al Buddhașilor? Este extrem de important să înțelegem că fiinţele neiluminate nu sălăşluiesc niciodată în adevăratul "aici şi acum", ci numai în visul de "aici şi acum". Ele se mişcă, trăiesc, mor şi se nasc din nou în visul samsaric de acum şi dintotdeauna. Fără naşterea în Tărâmul Iluminat al lui Amida, nu există Trezie adevărată pentru ființele obișnuite.

Copii să nu se comporte asemenea adulților. De asemenea, ființele neiluminate să nu imite vorbirea și acțiunile Buddhașilor sau Maeștrilor iluminați din trecut. Până nu transcendem cu adevărat nașterea și moartea și nu atingem Buddheitatea, să nu mai vorbim atât de mult despre ”aici și acum” și să nu mai neglijăm problema morții și a vieții de după moarte.

Din nou, îi îndemn pe toți prietenii mei Dharma să conștientizeze faptul că NU există timp pentru evoluția spirituală. Tot ceea ce avem cu adevărat este acest moment fragil, această scurtă pauză de dinainte de moarte și încă o renaștere incertă. În acest moment fie acceptăm ajutorul lui Amida, fie îl refuzăm și ne irosim viața umană atât de greu de obținut.

Nu există timp! Nu există timp pentru așa-zisa ta ”evoluție spirituală”!

Tot ceea ce ai cu adevărat este această clipă fragilă dintre viață și viitoarea renaștere incertă,

așa că te rog, nu te baza pe ”realizările” sau ”virtuțile” egoului tău aflat în iluzie!

Cum nu poți face o oglindă lustruind o cărămidă,

 tot așa nu te poți transforma pe tine însuți într-un Buddha!

După ce ai înțeles cele două tipuri de impermanență:

a trupului tău și a așa-ziselor tale ”realizări spirituale”,

nu-ți mai pierde timpul aiurea și încrede-te în Amida.

Doar născându-te în Tărâmul său Pur după moarte

vei putea evada din Samsara și deveni capabil să ajuți toate ființele sensibile.  

---

[1] Shakyamuni Buddha, Lalitavistara Sutra.

[2] Vezi capitolul, "Câteva explicații buddhiste despre originea și existența universului" din cartea mea, Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, publicată pentru distribuție gratuită de CBBEF, Taiwan, 2016, p 24.

[3] Casta intangibililor din India – aceștia erau în afara oricărei caste și nu puteau fi atinși de ceilalți, fiind considerați impuri. Bineînțeles, Buddha nu a fost de acord cu o astfel de împărțire a oamenilor.

[4] Vezi capitolul ”Înțelesul celor Trei Refugii în buddhismul Jodo Shinshu” din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu, tipărită pentru distribuție gratuită de CBBEF, Taiwan, 2019, p.217

[5] Shakyamuni Buddha, Samyutta Nikaya, 3:25

[6] Bodhisattva Nagarjuna citat de Patrul Rinpoche in Cuvintele desăvârșitului meu învățător.

The Words of My Perfect Teacher (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), page 41

[7] Patrul Rinpoche, The Words of My Perfect Teacher (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), page 54.

[8] Rennyo Shonin Ofumi: The Letters of Rennyo, translated from the Japanese (Taisho, Volume 74, Number 2668) by Ann T. Rogers and Minor L. Rogers, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 1996, p.102

[9] Rennyo Shonin Ofumi: The Letters of Rennyo, translated from the Japanese (Taisho, Volume 74, Number 2668) by Ann T. Rogers and Minor L. Rogers, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 1996, p.118-119

[10] Laici.

[11] Scrisorile Maestrului Rennyo (Gobunsho) - Seria traducerilor din buddhismul Jodo Shinshu, nr 8, traducere de Rev Josho Adrian Cirlea, IABC, Kyoto, 2005, p.59

[12] Idem p.23

[13] Vezi parabola celor două râuri și a căii albe de Maestrul Shantao și explicațiile mele de pe siteul meu, http://josho-adrian.blogspot.com/2008/10/parabola-celor-dou-ruri-i-cii-albe.html

[14] Un film în care personajul principal repetă mereu aceeași zi.

[15] Uneori i se mai zice ”reîncarnare” dar termenul corect din punct de vedere buddhist este renaștere. Vezi capitolul ”Învățătura buddhistă despre om,karmă și renaștere” din cartea mea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, tipărită pentru distribuție gratuită de CBBEF, Taiwan, 2016, p.10