 |
| Roata vieţii şi a
morţii strânsă în ghiare de către demonul impermanenţei. În mijloc se află un cocoş, un şarpe şi un porc ce se muşcă unul pe altul de coadă, simbol pentru cele trei otrăvuri care înlănţuie fiinţele: iluzia, furia şi lăcomia. După inelul care înconjoară centrul mandalei, sunt reprezentate cele şase stări de existenţă, care vor fi explicate în linkurile cepornesc de la acest articol |
acest capitol este parte a ”Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea către Amida Dharma ”
Așa
cum spunea Shinran în Tannisho: ”Ne este
foarte greu să abandonăm această veche casă a durerii unde am migrat până acum
timp de nenumărate kalpa”.
Mințile noastre sunt condiționate de karma
habituală din trecutul fără de început să creadă că putem găsi fericire și
împlinire aici în stările de existență samsarice și de aceea continuăm să
proiectăm false imagini de frumusețe în diferite obiecte ale dorinței de care
devenim apoi dependenți. Cu toate acestea, dacă ne uităm cu atenție la
existența samsarică cu ochii influențați de învățătura lui Buddha ajungem să
înțelegem că totul, de la lumea zeilor și până la iaduri, nu este altceva decât
un ocean de suferință și insatisfacție. Această conștientizare, precum și cele
trei contemplații profunde explicate anterior (1. nașterea în formă umană este
prețioasă, 2. impermanența și moartea, 3. karma sau legea cauzei și efectului)
ne vor ajuta în mod natural să ne dorim singurul lucru care merită dobândit –
evadarea din samsara și atingerea Buddheității pentru noi și toate ființele,
inclusiv cele de care suntem atașați în această viață.
Pentru a ne susține în conștientizarea realității
dureroase a existenței samsarice și a necesității de a scăpa din ea, Buddha
Shakyamuni și maeștrii liniei noastre de transmisie precum și din alte linii au
descris în amănunt cele șase zone de existență:
”A
părăsi lumea impură înseamnă a fi dezgustat de ea și o abandona[1]. Înseamnă
a abandona nu numai această lume a oamenilor dar și toate cele șase tărâmuri. Acestea
împreună reprezintă cele trei lumi.
Nu
există niciun fel de pace în cele trei lumi[2]. Buddha
le-a asemuit cu o casă arzând iar a face parte din ele cu a locui într-o casă cuprinsă de flăcări. Trebuie
neapărat să ne îndepărtăm de acestea cu scârbă și dezgust".[3]
Haideți așadar, să contemplăm diferitele
suferințe ale existenței samsarice până când ajungem să fim profund
impresionați de ele. Apoi să ne îndreptăm mintea către Buddha Amida, să ne
încredem în el din toată inima noastră și să dorim să ne naștem în Tărâmul său Pur
după moarte. Așa cum spunea Maestrul Genshin:
”Această
lume este o închisoare. Doar Tărâmul Pur este adevărata noastră țară. Trebuie neapărat
să evadăm din această pușcărie și să ne îndreptăm către țara noastră cea
adevărată.”
Moartea nu ocolește pe nimeni. Și noi vom muri
la un moment dat, când karma ce a dus la nașterea în trup uman se va epuiza,
iar dacă nu ne-am pus deja credința în Buddha Amida ne vom naște din nou într-unul
din diversele tărâmuri samsarice, purtați acolo de forța karmei noastre. De
aceea, vă rog, contemplați suferința inerentă tuturor celor șase tărâmuri și încercați
să vă puneți pe voi înșivă acolo. De fapt, nu există loc în samsara, inclusiv
iadurile cele mai adânci unde, de-a lungul trecutului fără de început, să nu ne
fi născut măcar odată și unde să nu avem șansa să renaștem din nou dacă refuzăm
ajutorul oferit de Amida.
Ca
sclavi ai propriilor iluzii, patimi oarbe și karmei, ființele neiluminate se
nasc mereu și mereu în trei moduri:
1)
în ceea ce privește cele trei
planuri de existență,
se nasc în lumea dorinței (kamadhatu), lumea
formei (rupadhatu) și lumea non-formei (arupyadhatu);
2)
în ceea ce privește tipurile de
ființe, se nasc în
șase moduri: în iaduri (naraka), sub formă de spirite/fantome
flămânde (preta), animale (tiryanc), oameni (manusya), semizei (asura) și zei
(deva);
3)
în ceea ce privește tipurile de
naștere, se nasc în
patru moduri:
- din burtă, asemenea oamenilor, unor categorii
de animale și preta (spirite flămânde);
- din ou pentru unele categorii de animale;
- din umezeală și căldură pentru alte animale;
- prin apariție spontană, asemenea zeilor, ființelor
din starea intermediară (bardo), celor născuți în iaduri și unor categorii de preta
(spirite flămânde).
Lumea dorinței
(kamadhatu) este cea mai de jos din cele trei planuri de existență și conține tărâmurile
iadurilor, ale spiritelor flămânde, animalelor, oamenilor, semizeilor
(asurasilor) și unele tărâmuri ale zeilor. Lumile formei (rupadhatu) și non-formei
(arupyadhatu) conțin doar tărâmuri ale unor zei superiori.
Le voi descrie acum
pe toate, în detaliu și vă invit să contemplați alături de mine diversele
suferințe și insatisfacții prezente în fiecare dintre ele:
[1] Adică a nu mai dori să faci parte din samsara, a vrea sa atingi Buddheitatea
pentru tine și celelale ființe. Așadar, nu exclude întoarcerea în samsara ca Buddha,
pentru a salva și călăuzi ființele, ci doar a nu mai face parte din samsara ca
ființă neiluminată, supusă samsarei și diverselor iluzii și suferințe.
[2] Cele trei planuri ale existenței. Vezi explicațiile de pe paginile
următoare.
[3] Ojoyoshu de Maestrul Genshin,
Genshin’s Ojoyoshu, Collected Essays on Birth
into the Pure Land, translated from Japanese by A.K.
Reischauer and published in The
Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, http://amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html
Toate citatele din Maestrul Genshin din
această carte sunt din această ediție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.