marți, 21 aprilie 2020

Ființele din stadiul intermediar (bardo)



            După ce am descris toate cele șase tărâmuri samsarice cred că este important să explic starea intermediară dintre moarte și viitoarea renaștere  (antarabhava în sanscrită sau bardo în tibetană).
Trebuie precizat însă, că în buddhism nu doar starea dintre moarte și următoarea renaștere este considerată a fi intermediară (bardo). Deoarece samsara însăși este în continuă mișcare și transformare, absolut TOTUL este bardo. Cuvântul ”bardo” se traduce add literam prin ”perioadă de timp între două evenimente” iar noi, de fapt, suntem mereu în schimbare și între două evenimente. Acum de exemplu, suntem în perioada dintre naștere și moarte. În conformitate cu această învățătură există patru bardo principale: 1) bardo al acestei vieți, 2) bardo al morții, 3) bardo luminos al Dharmata și 3) bardo karmic al devenirii.


Toate evenimentele dintre naștere și începutul procesului morții reprezintă bardo a al vieții prezente[1]. Bardo-ul morții reprezintă în general perioada dintre momentul în care omul este afectat de o boală cauzatoare de moarte și moartea propriu-zisă sau ieșirea conștiinței din trup. Acesta se încheie cu apariția spontană a naturii ultime de Buddha pe care ființele obișnuite nu reușesc să o recunoască și este urmat de bardo-ul luminos al  Dharmata când fug speriate de manifestările aceleiași naturi. Apoi, la final, apare bardo-ul devenirii în care conștiința celui ce a murit și nu și-a putut recunoaște natura de Buddha rătăcește până la următoarea naștere. 

Toate ființele trec prin aceste bardo și mai ales prin bardou-ul karmic al devenirii care este plin de diverse tipuri de pericole ce apar în funcție de karma individuală. Înainte de a le explica pe fiecare în parte voi vorbi puțin despre procesul (bardo-ul) morții.

Nu toate ființele mor în același mod. Cei care au dus o viață virtuoasă și mor amintindu-și faptele bune sau concentrându-se pe gânduri pozitive pot vedea diverse imagini plăcute ca și cum s-ar afla în vis. Moartea lor este comfortabilă și nu simt prea multe dureri. Din contră, cei care au făcut mult rău și mor cu o minte nevirtuoasă și plină de atașamente suferă enorm când își părăsesc trupul:

”Când cei care fac rău sunt pe patul de moarte văd diverse semne care prevestesc faptul că vor culege roadele (efectele) relelor înfăptuite. Multe imagini neplăcute apar înaintea lor ca într-un coșmar. [...]
Când cei care au comis fapte rele dintre cele mai grave văd aceste semne, simt multă suferință fizică iar părul li se scoală în cap de frică. Dacă însă au făcut și bine din când în când, nu doar rău, atunci  doar câteva dintre aceste lucruri se vor  întâmpla."[2]

În buddhismul esoteric se vorbește despre un sistem subtil psiho-fizic al corpului, invizibil ochiului liber și medicinii obișnuite. În conformitate cu acesta, trupul nostru a fost produs inițial prin unirea esențelor albă (spermă) de la tată și roșu (ovul) de la mamă la care s-au asociat cele cinci elemente principale: pământ, apă, foc, aer și spațiu care stau la baza tuturor proceselor materiei. Pe măsură ce puterile celor cinci elemente se dezvoltă, embrionul capătă formă în interiorul mamei transformându-se dintr-o mică pată într-un corp cu mâini, picioare, cap, etc. După ce se naște, corpul este de asemenea, susținut de aceste elemente și combinația dintre ele. Motivul pentru care corpul piere este că puterea acestor cinci elemente începe să se epuizeze. Când puterea celor cinci elemente s-a dizolvat definitiv corpul moare și începe să se descompună.

De asemenea, corpul conține la nivel subtil cinci prana (vânturi) principale și diverse chakre (roți) în care aceste prana se mișcă. La moarte aceste prana încep să se  dezintegreze unul după altul ceea ce provoacă diferite experiențe în trupul și mintea muribundului.  

De exemplu, ”vântul care însoțește focul” (Tib. མེ་མཉམ་གནས་རླུང་, me nyam né lung) se găsește în zona abdomenului și reglează digestia și metabolismul.
Când acesta nu mai funcționează muribundul nu mai poate să digere mâncarea, ci doar să bea apă. Căldura din corp începe să dispară, ea retrăgându-se dinspre picioare și mâini până când rămâne doar în dreptul inimii. Chiar dacă restul corpului este rece, atât timp cât inima rămâne caldă omul nu a murit încă. Dar când inima se răcește apare moartea.

”Vântul care susține viața”(Tib. སྲོག་འཛིན་རླུང་, sok dzin lung) se găsește în creier și este răspunzător de înghițire, inhalare și concentrare.
Când acesta dispare mintea devine confuză și neclară iar muribundul are diferite halucinații, poate fi nervos ori speriat și are în general o stare de incomfort.

”Vântul care se mișcă în jos”(Tib. ཐུར་སེལ་རླུང་, thursel lung) se găsește în rect, intestine și regiunea perineală, având rolul de a elimina fecale, urină, spermă și sânge menstrual. Tot el reglează contracțiile uterine în timpul nașterii și permite ieșirea fetusului.
Când acesta începe să dispară muribundul își pierde controlul asupra urinării și defecării, el nemaiputând să decidă când să le elimine ori să nu le elimine.

”Vântul care se mișcă în sus” (Tib. གྱེན་རྒྱུ་རླུང་, gyengyu lung) se găsește în piept și torace (coșul pieptului) și răspunde de buna funcționare a vorbirii, de energie, vitalitate, memorie, eforturile mentale și perseverență.
Când acesta dispare muribundul nu mai poate să bea lichide și respiră foarte greu. Când oamenii sunt pe patul de moarte respirația este neregulată și superficială, expirațiile sunt foarte lungi dar este dificil de inhalat.

”Vântul care pătrunde peste tot” (Tib. ཁྱབ་བྱེད་རླུང་, khyap ché lung) se găsește în inimă și dă mușchilor puterea de a se mișca.
Când acesta dispare corpul paralizează iar muribundul nu își mai poate mișca niciun deget. Trupul devine precum un cadavru deși moartea nu s-a instalat încă.

Prima chakra care se dezintegrează este cea din zona buriculu[3]i. Aceasta este însoțită de dizolvarea elementului pământ în elementul apă. Puterea fizică se pierde. Corpul devine greu și nu se poate mișca. Gâtul nu mai poate susține capul, picioarele nu mai pot ține corpul, fața devine palidă, etc. Saliva nu mai poate fi reținută în gură, ochii ce aveau o strălucire a lor, acum par șterși. Muribundul își simte mintea grea. Crezând că toate acestea se datorează condițiilor fizice le cere celorlalți să ia din păturile de pe el, să îl dezbrace de câteva haine ori să îl ridice în pat. Senzația este că se scufundă în pământ. Vocea i se schimbă iar vorbirea devine dificilă. Ochii își pierd focalizarea și se rotesc în cap iar cei din jur încep să se simtă incomfortabil uitându-se la el.

A doua chakra care se dezintegrează este situată în dreptul inimii[4]. Aceasta este însoțită de dizolvarea elementului apă în elementul foc. Gura și limba devin uscate, buzele palide, albe și strânse. Atunci muribundul spune că îi este frig și cere să fie învelit. De obicei când scoatem limba îi putem vedea vârful dar acum nu mai putem face asta. În acest moment moartea este foarte aproape. Mintea devine neclară și încețoșată. Uneori muribundul îi recunoaște pe cei din jur dar alteori își pierde cunoștința. Diverse halucinații apar în funcție de caracterul lui – cei răi au viziuni înfricoșătoare care îi sperie iar cei cu o karmă bună văd imagini plăcute.[5].

De asemenea, când elementul vânt se dizolvă muribundul se simte ca și când ar pluti pe marginea unei prăpăstii.

În interiorul corpului dar invizibil cu ochiul liber se află un canal central (avadhuti), numit și canalul vieții care se aseamănă cu un stâlp de casă. În partea superioară a acestui canal central se află esența (bindu) albă[6] moștenită de la tatăl nostru iar în partea de jos se află esența sau elementul roșu[7] obținut de la mamă (patru degete sub buric). Între aceste două esențe se află prana (vântul) vieții care circulă în canalul central și care le ține separate[8].

Când acest canal este distrus, esența albă a tatălui coboară iar esența roșie a mamei urcă. Coborârea esenței tatălui este însoțită de senzația unei lumini albe pâlpâitoare. Muribundul simte un fel de ceață sau miraj.
Urcarea esenței mamei este precum lumina soarelui într-un loc plin de praf. Muribundul vede scântei care apar și dispar ca niște licurici. În momentul în care cele două se întâlnesc la nivelul inimii apare experiența unui întuneric asemenea cerului nopții iar conștiința muribundului alternează între claritate și ceață. După aceste trei experiențe, a coborârii, urcării și întâlnirii celor două esențe are loc moartea propriu-zisă[9]. Atunci apare lumina neasemuită a naturii ultime de Buddha (Dharmakaya). Practicanții foarte avansați spiritual care o recunosc și reușeșesc să rămână în ea ating Iluminarea perfectă și intră direct în Dharmakaya. Cei care s-au încrezut în Buddha Amida în conformitate cu Legământul său Principal renasc imediat în Tărâmul Pur și ating de asemenea, Iluminarea. Cei care au o karmă extrem de rea merg direct în iadul Avici, care este cel mai de jos dintre iaduri[10], alții cu o karmă foarte bună dar încă neiluminați ajung într-unul din tărâmurile zeilor[11] iar celelalte ființe cad într-un fel de uitare și inconștiență care durează aproximativ trei zile după care își continuă drumul prin celelalte bardo.

În zilele noastre se vorbește adeseori de experiența unei lumini de către cei care au trecut prin moarte clinică. Această lumină nu este însă neapărat cea a naturii ultime de Buddha. Trebuie menționat că înainte de apariția luminii naturii ultime pot apărea diverse miraje, lumini în diferite color sau lumini similare celei a soarelui și a lunii, luminițe de genul celei produse de o lumânare și chiar întuneric. Toate acestea sunt legate de experiențele premergătoare morții propriu-zise, precum coborârea esenței tatălui sau urcarea esenței mamei, experiența întâlnirii celor două și nu numai. Așadar, să nu credem că orice lumină care apare muribundului este chiar lumina naturii ultime de Buddha.

După perioada de inconștiență de trei zile se intră în bardo-ului luminos al Dharmata. Aici apar imagini, sunete și lumini neobișnuite care sunt de fapt, manifestarea aspectelor mentale, vocale și corporale ale naturii de Buddha. Pentru practicanții foarte avansați spiritual acestea apar sub forma diverselor manifestări ale Buddhașilor iar în cazul oamenilor obișnuiți ele sunt forme mari și intens colorate, imagini foarte strălucitoare și clare, tunete puternice și lumină atât de pătrunzătoare încăt spiritul celui mort se simte perforat de razele de lumină. Practicanții foarte avansați spiritual au din nou șansa să atingă Iluminarea supremă dar oamenii obișnuiți fug speriați sau leșină de groază la întâlnirea cu aceste manifestări care pot dura mai mult sau mai puțin timp, în funcție de fiecare caz în parte.

După bardo-ul Dharmata apare bado-ul karmic al devenirii când conștiința rătăcește până la găsirea unui nou loc al nașterii.  
Să nu ne imaginăm însă că renașterea este un proces voluntar, ființa din bardo nealegând singură unde ar vrea să meargă[12]. De fapt, propria karmă o impinge în direcția viitoarei nașteri, asemenea unui vânt puternic căreia nu îi rezistă nimic.  

Bodhisattva Vasubandhu, al doilea Patriarh al școlii noastre, a făcut multe eforturi în a explica și susține existența stării intermediare[13], citând diverse sutre și oferind multe explicații dharmice. El a spus: 

”Scripturile dovedesc de asemenea, existența ființei intermediare. [...] Citim în sutră: trei condiții sunt necesare pentru ca un fiu sau fiică să se nască: femeia trebuie să fie sănătoasă și fertilă, perechea trebuie să fie unită și o gandharva să fie pregătită. Gandharva este ființa aflată în stadiu intermediar."[14]

El a spus, de asemenea:

”Ce este o ființă intermediară și o existență intermediară? Existența intermediară este cea care se interpune între existența din momentul morții și existența din momentul renașterii, neajungând încă la destinația unde trebuie să ajungă, adică la următarea naștere. Între moarte, adică cele cinci skandha (agregate) din momentul morții și apariție, adică cele cinci skandha (agregate) din momentul renașterii, se află o existență sau un ”corp” din cinci skandha (agregate) care se îndreaptă spre locul renașterii. Această existență dintre două tărâmuri ale renașterii (gati) este numită existența intermediară.."[15]

Așa cum am explicat într-un capitol precedent, toate elementele mentale și fizice ale unei ființe sunt clasificate ca cele cinci agregate (skandha): 1) forma (o denumire generică pentru toate tipurile de materie și pentru corp), 2) senzația, 3) percepția, 4) formațiunile mentale (stările mentale), 5) conștiința sau mintea. 

O gandharva sau persoana care trece prin stadiul intermediar are toate cele cinci agregate (skandha). Deși corpul ei nu este compus din carne și oase putem cu siguranță să numim această formă ca fiind un corp deoarece are organe de simț perfect dezvoltate[16].
În conformitate cu Bodhisattva Vasbandhu, acest corp mental sau formă arată la fel cu corpul pe care îl va avea în următoarea renaștere:

”Care este forma unei ființe intermediare?
O ființă intermediară are forma ființei corespunzătoare cu tărâmul unde va renaște după momentul concepției.

Acțiunea care proiectează tărâmul renașterii (gati) este aceeași acțiune care proiectează existența intermediară prin care cineva merge către tărâmul renașterii. Ca și consecință, existența intermediară capătă forma corespunzătoare cu viitorul tărâm al renașterii către care se îndreaptă.  [...]

Dimensiunile unei ființe intermediare sunt asemănătoare cu ale unui copil de cinci sau șase ani, însă organele lui sunt dezvoltate perfect”.[17]

Fără să nege cele spuse de Vasubandhu, unii maeștri susțin că ființa intermediară arată foarte asemănător cu cel din existența precedentă la începutul stării de bardo și că apoi, pe măsură ce trece timpul, începe să arate din ce în ce mai mult cu ființa care va fi în următoarea naștere.

Nu numai organele unei ființe intermediare (gandharva) sunt complete[18] dar acesta chiar poate trece prin orice obiect material[19]:

”Organele lui sunt complete […]. Nimic nu îi poate rezista. [...] Chiar și un diamant nu este impenetrabil pentru el."[20]

Acesta are și alte capacități supranaturale, precum puterea de a se mișca prin aer:

”Este plin de impulsul oferit de puterea supranaturală de a acționa. Este un 'karmarddhivegavan': înzestrat  (van) cu impulsul  (vega) ce aparține puterii supranaturale (rddhi) de a se mișca prin aer și care apare din acțiune (karman). Nici chiar Buddhașii nu îl pot opri deoarece este înzestrat cu forța acțiunii."[21]

A se mișca prin spațiu poate părea un lucru plăcut însă, de fapt, e ceva foarte incomod pentru ființa intermediară. Dacă atunci când era în viață își putea lăsa mintea să zburde în orice direcție în timp ce stătea cu trupul într-un singur loc, în bardo (starea intermediară) dacă se gândește la un loc anume va ajunge imediat acolo. Apoi din nou, chiar când ajunge în acel  loc se va muta imediat în altă parte la următorul gând. Astfel, o minte instabilă are parte de o schimbare neîncetată și dureroasă de peisaj. Fiind purtată în multe locuri asemenea unei pene suflate de vânt, ființa din bardo e plină de confuzie, frustrare și frică.

O altă capacitate a ființei din starea intermediară este că poate vedea la mare distanță și probabil prin diverse obiecte:

”Aceasta posedă, în baza acțiunilor ei, ochiul divin."[22]

Acest ”ochi divin” nu trebuie confundat cu ochiul divin al lui Buddha sau al unui bodhisattva foarte avansat pe Cale (menționat în citatul următor drept ”ochiul divin pur și curat”), ci trebuie înțeles ca viziunea supranaturală a unei ființe din starea intermediară. Buddhașii și Bodhisattvașii îl pot vedea cu ochii lor divini, așa cum explică Vasubandhu:

”El este văzut de ochiul divin pur și curat, adică de
ochiul divin obținut prin înțelepciunea înaltă (abhijna), deoarece acest ochi este foarte pur. El nu e văzut de un ochi divin obișnuit sau un ochi divin obținut prin naștere, precum ochiul divin al zeilor."[23]

De asemenea, el este văzut și poate vedea alte ființe intermediare din clasa (categoria) lui, adică alte gandharva care vor renaște în aceleași locuri ca și el:

”El este văzut de ființele intermediare din aceeași clasă cu el”.[24]


Cu toate acestea, unele gandharva (ființe intermediare) ar putea vedea alte gandharva care aparțin și altor clase:

”În conformitate cu alți maeștri, o ființă intermediară ce urmează să renască într-unul din tărâmurile zeilor le poate vedea pe toate celelalte ființe  intermediare; o ființă intermediară ce urmează să renască în trup de om le poate vedea pe toate celelalte cu excepția ființelor ce vor deveni zei și așa mai departe."[25]

Un gandharva poate mânca:

”Poate o ființă intermediară din Kamadhatu (lumea dorinței) să mănânce, asemenea altor ființe? Da, dar nu mâncare obișnuită. Poate mânca arome și mirosuri. De aici își trage și numele de gandharva – ‘cel care mănâncă (arvati) arome (gandham)‘. Înțelesurile rădăcinii acestui cuvânt sunt multiple: ‘arv’ adică în sensul de ‘a merge’ implică ‘cel care merge să mănânce arome (arvati gacchati bhoktum). Un gandharva de rang inferior mănâncă arome și mirosuri urâte iar un gandharva de rang superior mănâncă arome plăcute."[26]

Starea intermediară apare diferit în experiența diverselor ființe. Sutra coborârii în burtă spune:

”Pentru cineva care va renaște ca locuitor al iadului, starea intermediară este de culoarea unui buștean carbonizat; pentru cel care va renaște ca animal este ca un fum; pentru cel care va renaște ca spirit flămând (preta) este ca o apă; pentru cel care va renaște ca zeu al lumii dorinței (kamadhatu) sau om este ca aurul; pentru cineva care va renaște ca zeu în lumea formei este alb."[27]

De asemenea, diversele experiențe pe care le are o ființă intermediară în bardo-ul devenirii sunt manifestarea karmei personale. Cei care au omorât animale și insecte au viziuni cu astfel de ființe care le urmăresc și le atacă. Nu este exclus ca imagini cu diverse persoane cărora le-au făcut rău să le apară înaintea lor, etc.

Despre durata de existență a unui gandharva, Bodhisattva Vasubandhu spune:

”Cât durează viața unei ființe intermediare?
Nu există nicio regulă fixă. Durează atât timp cât nu apar cauzele necesare următoarei renașteri."[28]

Unele texte sacre care tratează această temă vorbesc de maxim șapte săptămâni (49 zile), cu posibilitate de a renaște după fiecare săptămână, însă altele spun că
perioada poate fi mult mai mare, chiar eoni. Așadar, cum preciza Vasubandhu, nu există nicio regulă fixă[29]. 

"The Bhadanta Vasumitra[30] spune: O ființă intermediară trăiește șapte zile […]Alți erudiți spun că durează șapte săptămâni. Iar alții susțin că în cazul în care cauzele nu se întrunesc, ființa intermediară se naște în condiții asemănătoare cu cele în care ar fi trebuit să se nască. Vacile nu se nasc în timpul sezonului ploios, nici urșii negri în timpul iernii sau caii vara. Însă pe de altă parte, nu există un sezon pentru bivoli, etc. Ființa intermediară care, din cauza sezonului ploilor nu se mai poate naște ca vacă, se naște ca bivol. La fel, șacal în loc de câine, urs brun în loc de urs negru sau măgar în loc de cal."[31]

De asemenea, dacă un gandharva ”nu întrunește condițiile renașterii timp de șapte zile își va lua un alt corp în starea intermediară"[32], adică va experimenta un fel de moarte și reapariție în bardo.

Trebuie menționat faptul că în bardo nu există diviziunea noapte și zi deoarece ființa din bardo nu s-a născut din mamă și tată, așadar orice referire la zile și săptămâni este doar o convenție din perspective noastră.

Karma și destinația ființei din bardo se poate schimba:
”de exemplu, o ființă aflată în starea intermediară și care ar trebui să renască în formă de zeu poate muri după șapte zile și apărea din nou în starea intermediară a unui zeu sau în starea intermediară a unui om ori altă ființă. Această situație este posibilă deoarece o schimbare de karmă duce la transformarea semințelor din stadiul intermediar. Astfel de schimbări sunt valabile și pentru alte ființe din stadiul intermediar."[33]

Acest aspect este extrem de important deoarece arată cât de imprevizibilă este starea intermediară. Nimeni nu poate ști ce vânturi (schimbări) karmice se pot abate asupra sărmanei ființe din bardo și să-i schimbe direcția, de la o renaștere bună la una rea sau invers. Propriile ei gânduri dar și gândurile și faptele celor dragi se pot transforma în obstacole imense în timpul stării intermediare. O răbufnire de mânie când își vede rudele făcând ceva împotriva dorinței sale ori apariția diverselor atașamente pot genera semințele renașterii în zonele de jos ale existenței.

Când începe bardo, conștiința iese din corp, bineînțeles, dar asta nu înseamnă că cineva este neapărat conștient de faptul că a murit. Bardo poate fi cel mai bine înțeles dacă îl comparăm cu starea de vis. Când dormim, uneori știm că visăm, alteori nu și ne comportăm ca și cum acel vis este real. La fel, în bardo, uneori ne dăm seama că am murim iar alteori uităm. De asemenea, exact ca în vis, aparițiile și experiențele se schimbă neîncetat și orice poate deveni un obstacol care poate afecta ființa intermediară. Astfel, dacă mediul din jurul mortului este foarte emoțional, cu rude plângând și aducându-și aminte de el cu atașament, chemându-l pe nume, criticându-l sau urându-l, conștiința sa poate fi afectată iremediabil iar el poate da naștere la gânduri negative, împiedicându-l să aibă o renaștere bună. Exact din acest motiv este bine ca rudele să mențină o atmosferă pașnică și religioasă în jurul cadavrului când acesta se află în casă dar și pe durata celor 49 de zile cât se presupune că ar dura bardo. Dacă mortul nu a fost un adept credincios al lui Amida în timpul vieții și nu s-a născut în Tărâmul Pur în momentul morții atunci destinul său karmic este foarte nesigur.

            Renașterea (reîncarnarea) are loc în felul următor pentru cei care se nasc din ou sau din burtă:

”Cum are loc reîncarnarea?
Mintea (mati) tulburată de diverse patimi se îndreaptă, prin dorința de sex, către locul renașterii sale.

O ființă intermediară apare cu tendința de a se îndrepta către tărâmul unde va renaște. Ea are, în virtutea acțiunilor sale, ochiul divin. Deși se află la mare depărtare își vede locul renașterii. Acolo îi vede pe tatăl și mama lui uniți în actul sexual. Mintea îi este tulburată de efectele sexului și al aversiunii. Dacă ființa intermediară este bărbat este cuprins de dorință  față de mamă; dacă este femeie se simte cuprinsă de dorință sexuală față de tată. De asemenea,  urăște pe tată dacă este bărbat sau pe mamă dacă este femeie, considerându-i rivali.

Când mintea este tulburată în acest fel de cele două gânduri eronate se atașează prin dorința de sex în locul unde cele două organe sexuale se întâlnesc, imaginându-și că acestea se unesc cu el. Apoi găsește impuritățile spermei și sângelui (ovulului)[34] și,  bucurându-se de plăcerile acestei uniuni, ființa intermediară se instalează acolo (în ovulul fecundat). După aceasta, agregatele (skandha) se întăresc, ființa intermediară dispare și are loc renașterea, numită și ‘reîncarnare‘ (pratisamdhi).

În acest mod ajung  ființele născute din burtă și din ou la locul renașterii lor (gati)."[35]

Renașterea pentru ființele care urmează să ajungă în iaduri sau în lumea spiritelor flămânde (preta) poate apărea în felul următor:

”În cazul celor care au acumulat karma renașterii în iaduri, precum cei care nu s-au abținut de la uciderea de oi sau alte animale domestice ori au vândut porci, aceste ființe văd ca într-un vis oi sau alte animale în locul unde ar urma să se nască și aleargă într-acolo mânați de dorința de a repeta ceea ce făceau în viețile trecute. La un moment dat, când încep să simtă mânie față de formele care le-au atras acolo, starea intermediară se încheie și renasc.

Spiritele flămânde cu gușă și altele care sunt asemănătoare ființelor din iaduri renasc într-o manieră asemănătoare.

Dacă ființa din starea intermediară urmează să renască în lumea animalelor, spiritelor flămânde, oamenilor, zeilor din lumea dorinței sau a formei, văd în zona renașterii lor ființe plăcute asemenea lor. Cuprinși de dorință față de acel loc se duc acolo și devin mânioase la vederea lui, moment în care starea intermediară se sfâșește iar ei renasc."[36]

Bodhisattva Vasubandhu a spus de asemenea:

”Pentru alte ființe, explică maeștrii Abhidharma, modul de naștere diferă de la caz la caz.
Unii aleg anumite direcții din dorința pentru arome și mirosuri sau de a avea o casă a lor. Ființele care apar în umezeală ajung în zona renașterii prin dorința de arome și mirosuri. Aceste arome sunt pure sau impure în funcție de faptele lor trecute.
Ființele apariționale[37]ajung în zona renașterii prin dorința de a-și găsi un loc sau o casă a lor.

Cum însă și-ar putea dori cineva să aibă un loc sau o casă în iad? Așa cum am văzut mai înainte, mintea ființei intermediare este tulburată de dorințe voluptuoase și ură când este pe cale să se reîncarneze în burtă.
În cazul de față, o ființă intermediară destinată iadurilor este de asemenea, tulburată la minte și nu înțelege ce se întâmplă cu ea. Fiind chinuită de frig, ploaie și vânt, vede la un moment dat un loc plin de foc și fuge într-acolo din dorința de căldură.
Sau, afectat de căldură și vânturi arzătoare vede un loc înghețat și din dorința de a se răcori fuge într-acolo. În conformitate cu maeștrii din vechime, el vede aceste lucruri pentru a ajunge să renască în iadurile [arzătoare sau  înghețate].

Ființele intermediare care vor renaște în tărâmurile zeilor merg în sus, ca și cum s-ar ridica de pe scaun. Oamenii, animalele, preta (spiritele flămânde) merg asemenea oamenilor. Ființele intermediare care vor renaște în iaduri [merg] cu capul în jos. Așa cum spune o stanza:”cei care insultă pe înțelepți (rishis), asceți și penitenți cad în iad cu capul înainte'"[38]

Urmând explicațiile lui Bodhisattva Vasubandhu, Maestrul Tsong-kha-pa spune același lucru:

”În comentariul său, Vasubandhu explică faptul că ființa intermediară ce renaște în căldură și umezeală tânjește după arome și mirosuri iar dacă va renaște spontan va dori un loc sau o casă. De asemenea, el spune că dacă va renaște într-unul din iadurile arzătoare tânjește după căldură iar dacă se va naște în iadurile înghețate tânjește după răcoare."[39]

De asemenea, în bardoul devenirii pot apărea diverse lumini colorate asociate cu cele șase tărâmuri ale existenței samsarice: lumină albă pentru cei care au karma renașterii în lumea zeilor, roșie pentru lumea semizeilor (asura), albastră pentru oameni, verde pentru animale, galben palid pentru spiritele flămânde și negru sau gri pentru ființele destinate iadurilor.

*

            Trebuie să contemplăm cu cea mai mare atenție descrierile de mai sus ale stării intermediare și să ne imaginăm acolo. Chiar și acum, în această viață, alergăm în toate direcțiile cu mințile distrase și agitate, ceea ce duce adeseori la diverse probleme psihice, însă puterea fiecărui gând sau iluzie devine de zece ori mai mare în bardo, așa că imaginați-vă prin ce pericole putem trece în acea zonă. Probabil unii sunt în stare să atingă eliberarea în bardo, însă ești tu, cititorul acestor rânduri, atât de sigur că faci parte dintre ei? Chiar și practicanții avansați
care s-au pregătit toată viața lor pentru a atinge Iluminarea în bardo pot greși, însă nu există nicio posibilitate de a da greș în atingerea Buddheității în Tărâmul Pur dacă te bazezi pe Amida, deoarece nici măcar un strop din așa-zisa ta putere personală nu este implicat în acest proces. Dacă ai avut credință în Buddha Amida în timpul vieții atunci Puterea lui Infinită a lucrat tot timpul asupra ta, distrugându-ți rădăcinile karmei iar acum, în momentul morții, continuă să fie activă și te va duce în siguranță în Tărâmul său Pur. Așadar, chiar dacă mai toate ființele neiluminate trebuie să treacă prin bardo după ce mor, credincioșii în Amida ocolesc această stare intermediară și se nasc direct în Tărâmul Pur.
Shinran Shonin a spus:

”Prin puterea karmică a marelui Legământ, cel care a primit credința adevărată se află în armonie cu cauza nașterii în Tărâmul Pur și este tras de puterea karmică a lui Buddha. De aceea, a ajunge acolo este foarte ușor iar atingerea Nirvanei supreme se face fără niciun fel de obstacol."[40] 

El a mai zis de asemenea, în Mattosho:

“În ceea ce mă priveşte, nu adaug nici o semnificaţie condiţiilor bune sau rele ale cuiva în clipele sale ultime. Cei în care shinjin (credința) este fixat definitiv nu au nici o îndoială, aflându-se aşadar printre cei cu adevărat stabiliţi. Din acest motiv, sfârşitul lor – chiar şi al celor ignoranţi – este unul fericit.”[41]

Aceste cuvinte binecuvântate ar trebui să ne ofere liniște și siguranță când ne gândim la moarte și starea intermediară.
Indiferent că murim în patul nostru sau pe stradă fără niciun adăpost, dacă ne simțim bine sau rău, dacă zâmbim și murim împăcați cu aparenţa unor oameni înțelepți sau plângem de durere şi frică, indiferent dacă moartea noastră lasă o impresie bună sau proastă, că murim tineri sau bătrâni, suntem acceptați aşa cum suntem şi ne vom naşte în Tărâmul Pur datorită Compasiunii lui Amida.

În Legământul său, Buddha Amida nu a menţionat vre-o condiţie specială pe care ar trebui să o întrunim în momentul morţii pentru a ne naşte în Tărâmul Pur, ci doar a promis că cei ce se încred în El, doresc să se nască în Tărâmul său Pur şi rostesc Numele lui, se vor naşte acolo.

În Jodo Shinshu suntem salvaţi încă din această viață, adică intrăm în stadiul de non-retrogresiune, numit şi stadiul celor cu adevărat stabiliţi ori stadiul celor asiguraţi de Nirvana, în chiar momentul în care ne încredem în Buddha Amida iar când murim ne naştem în Tărâmul Pur unde devenim imediat Buddhaşi.
Însă chiar şi după ce primim shinjin (credinţa în Buddha Amida) continuăm să ne trăim viaţa asemenea unor oameni obişnuiţi, cu patimile şi iluziile noastre şi putem muri ca orice om obişnuit din cauza problemelor unui om obişnuit. Exact acest om banal şi de rând este deja „primit şi niciodată abandonat” de Compasiunea lui Buddha Amida, prin aceasta sfârşitul lui devenind unul fericit.

Întrebare:
Este posibil ca cineva care nu a avut credință în Buddha Amida în timpul vieții să se încreadă în El în bardo al Dharmata sau în bardo al devenirii?

Răspuns:
Nu știu să existe vreun pasaj în scrierile lui Shinran, Rennyo, Honen sau al celorlalți patriarhi din linia noastră de transmisie în care să se menționeze eliberarea prin credință în bardo, însă cred că este posibil. Dacă ființa intermediară aude învățătura despre salvarea necondiționată oferită de Buddha Amida de la un prieten Dharma care o încurajează să se refugieze în Amida sau dacă își aduce aminte de o învățătură despre Amida primită în timpul vieții și se hotărăște să se încreadă în El, îi rostește Numele și dorește să renască în Tărâmul său Pur, sunt sigur că va ajunge acolo. În opinia mea, ființa din bardo care se încrede în Amida, moare în starea intermediară și renaște automat în Tărâmul Pur[42].
De fapt, Shinran însuși a spus de câteva ori în scrierile sale că ființele care se nasc în Tărâmul Pur ”nu sunt doar din această lume”[43], așa că nu văd de ce o ființă aflată în bardo nu poate să ajungă acolo dacă intră în armonie cu Legământul său Principal, adică se încrede în Amida, rostește Numele lui și își dorește să ajungă în Tărâmul Pur. Legământul Principal însuși este atotcuprinzător și nediscriminativ deoarece Amida nu spune că doar oamenii pot ajunge în Tărâmul lui[44].

Cu toate acestea, nu sfătuiesc pe nimeni să aștepte până când ajunge în bardo ca să se încreadă în Amida din moment ce poate face acest lucru foarte ușor aici. Nimeni nu poate ști ce fel de karmă sau iluzie se poate manifesta în starea intermediară care îl va împiedica pe cel fără de credință să își aducă aminte de Amida ori să audă învățătura despre El. Așadar, vă rog, nu înțelegeți greșit răspunsul meu și faceți tot posibilul să vă rezolvați toate îndoielile cât încă sunteți în viața de acum pentru a putea să ajungeți automat în Tărâmul Pur în momentul morții.





[1] În bardo al acestei vieți sunt incluse bardo al visului și bardo al stării de meditație.
[2] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 292-293. Trebuie menționat că Maestrul Tsong-kha-pa a fost inspirat foarte mult de Bodhisattva Vasubandhu în explicațiile lui despre stadiul intermediar pe care le citez în acest capitol.  
[3] The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991
[4] The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991
[5] Unii adepți buddhiști pot avea viziuni cu învățătorii lor sau diverse lucruri asociate cu practicile urmate până atunci iar adepții Nembutsu pot vedea pe Buddha Amida sau alte elemente asociate cu El. Viziunile cu Buddha Amida nu sunt însă obligatorii iar adeptul nu trebuie se streseze pe patul de moarte dacă nu are nicio viziune. Indiferent de cum moare, în momentul în care iese din trup se îndreaptă direct către Tărâmul Pur.
[6] Se spune că are forma literei HANG, este albă și beatifică la atins.
The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991, p.11
[7] Se spune că are formă de flacără, este de culoare roșie și arzătoare ca focul.
The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991, p.11-12
[8] The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications,  1991
[9] Există multe alte descrieri detaliate ale diverselor procese de descompunere ale elementelor subtile ale corpului în textele de specialitate, însă nu are rost să le menționez pe toate aici. De asemenea, diversele etape pot fi parcurse mai lent sau mai rapid, în funcție de fiecare caz în parte.  
În conformitate cu Maestrul Tsong-kha-pa, conștiința sau fluxul mental părăsește corpul în moduri diferite, în funcție de tipul de oameni care mor:
”În cazul celor care fac fapte rele conștiința părăsește corpul venind de sus în jos, ceea ce înseamnă că partea superioară a corpului se răcește prima. Când ajunge în dreptul inimii, părăsește corpul. Conștiința celor care fac fapte bune părăsește corpul venind de jos în sus, ceea ce înseamnă că partea inferioară a corpului se răcește prima. În ambele cazuri conștiința părăsește corpul din zona inimii. Punctul în care conștiința intră în ovulul fertilizat (în momentul concepției) devine inima corpului. Conștiința părăsește acest trup prin exact același loc prin care a intrat. Ținând cont de acest lucru, la început căldura corpului fie coboară, fie urcă și se acumulează în zona inimii."
(The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 309)
În alte texte, de exemplu Ghidul bardo de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la Oglinda conștientizării de Tsele Natsok Rangdrol, se spune că fluxul mental sau conștiința poate părăsi corpul prin mai multe locuri, nu doar prin inimă, adică prin creștetul capului, cele cinci organe de simț sau prin găurile din partea de jos a corpului Dacă iese prin partea de jos a corpului atunci se presupune că renaște în iaduri, ca spirit flămând (preta) sau animal.
(The Bardo Guidebook de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991)
[10] Karma renașterii în iadul Avici este extrem de grea și de aceea, păcătosul nu mai trece prin stadiul intermediar. Ființele destinate altor iaduri au însă parte de bardo.
[11] Am auzit că unele ființe a căror karmă este atât de bună încât să-i ducă în tărâmurile zeilor superiori nu mai trec prin bardo. Probabil din această categorie fac parte zeii din lumea non-formei. Ființele destinate altor tărâmuri cerești ajung însă în bardo.
[12] Excepție fac practicanții foarte avansați spiritual care pot controla procesul morții și al renașterii, alegând singuri unde să se nască în viitoarea viață.
[13] Vezi de exemplu Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 383-401
[14] Idem, p 386
[15] Idem, p 383
[16] Conștiința nu poate sta fără un corp și de aceea își asumă unul în bardo care este foarte asemănător cu trupul pe care îl avem în vis. Când visăm nu suntem doar minți goale ci avem un corp subtil, același lucru fiind valabil și în starea intermediară.
[17] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 390
[18] Se spune că dacă o persoană a fost oarbă sau surdă în timpul vieții, în bardo poate să audă și să vadă.
[19] De asemenea, ființa din bardo nu lasă urme în materia pe care calcă și nu se poate vedea în oglindă.
[20] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 392
[21] Ibidem
[22] Idem, p 394
[23] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 392
[24] Ibidem
[25] Ibidem
[26] Idem, p 393
[27] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 310
[28] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 393
[29] Fiecare bardo, cel al morții, Dharmata și al devenirii poate dura chiar și câteva clipe.
[30] Vasumitra (sau Sumitra, Jpn Seu or Seyu): călugărul care a condus al patrulea conciliu buddhist din Kashmir în jurul secolului al doilea și a ajutat la compilarea marelui comentariu al Abhidharma. Chinese Buddhist Encyclopedia, http://www.chinabuddhismencyclopedia.com/en/index.php/Vasumitra
[31] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 393-394
[32] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 311
[33] Ibidem
[34] Aceasta trebuie înțeleasă ca unirea dintre sperma bărbatului și ovulul femeii. În conformitate cu Buddha Dharma, viața în formă umană începe în momentul concepției când conștiința ființei din starea intermediară (gandharva) intră în celula formată după unirea spermei și a ovulului.
[35] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 394-396
[36] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 313
[37] Ființele apariționale sunt locuitorii iadurilor, preta (spiritele flămânde) și zeii.
[38] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 396-397
[39] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 313
[40] Notes on the Inscriptions on Sacred Scrolls - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p. 496-497
[41] Idem, p. 531
[42] Se spune că la fiecare șapte zile ființa din bardo trece printr-un fel de moarte și renaștere în aceeași  zonă. Probabil că acela este momentul în care cel ce se încrede în Amida, în loc să reapară în bardo, se trezește/renaște în Tărâmul Pur. Sau dispare pur și simplu din bardo și ajunge în Tărâmul Pur în chiar momentul în care se încrede în Amida, rostește Numele lui și își dorește să renască în Tărâmul său Pur. Ambele variante pot fi adevărate.
De asemenea, dacă un muribund se încrede în Amida el va renaște în Tărâmul Pur imediat după ce se încheie procesul morții, fără să mai treacă prin bardo-ul Dharmata și bardo-ul devenirii. Atât timp cât conștiința nu a ieșit din trup iar procesul morții nu s-a încheiat se consideră căomul se află încă în viață.
[43] Shinran Shonin a menționat faptul că ființele din toate zonele de existență pot ”auzi” (în funcție de ce înseamnă ”a auzi”  pentru fiecare în parte) mesajul salvator al lui Buddha Amida și, dacă devin deschiși către acesta, se pot încrede în El:

”Când ființele sensibile din cele zece direcții
și diferite zone de existență,
 aud Numele plin de virtuți transcendente al lui Amida,
ating credința adevărată (shinjin),
și se bucură nespus de cele auzite”
(The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.331)

”Ființele care s-au născut în Tărâmul Pur în trecut,
cele care se nasc în prezent
și cele care se vor naște în viitor
nu sunt doar din această lume”.
(The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.332)
[44] Vezi explicațiile mele din ”Înțelesul lui ‘ființele sensibile din cele zece direcții‘ din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu, CBBEF, Taiwan, p.16

Niciun comentariu:

Cărţi prin poştă (distributie persoane private si biblioteci)

1. Toti cei care doresc sa primeasca acasa, pliante, carti, reviste, cd-uri si alte materiale informative pe care Amidaji şi Tariki Dojo Bucureşti le distribuie gratuit, pot trimite prin e-mail (josho_adrian@yahoo.com) adresa lor postala cu mentiunea "distributie gratuita".
Noi carti va vor fi trimise automat la fiecare noua aparitie editoriala, la adresa indicata de dumneavoastra, pana cand ma veti anunta ca nu mai doriti sa le primiti. Este o ocazie unica de a studia invatatura traditiei noastre, fara nici o cheltuiala din partea dv. Taxele postale sunt suportate de centrele mai sus amintite și de colaboratorii acestora, insa orice donatie este binevenita.

2. De asemenea, caut voluntari pentru intermediere donatii catre bibliotecile din tara. Daca doriti sa ma ajutati in efortul meu de a dona carti buddhiste tuturor bibliotecilor publice, contactati-ma pe adresa de mai sus. Nu este greu, trebuie doar sa faceti un drum pana la biblioteca din orasul vostru si sa lasati acolo niste exemplare trimise de mine.

Iata cateva din titlurile noastre in limba romana:

- CREDINTA SI NEMBUTSU IN BUDDHISMUL JODO SHINSHU, de Josho Adrian Cirlea
- ADEVĂRATA ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE BUDDHA AMIDA ȘI TĂRÂMUL PUR, de Josho Adrian Cirlea
- CALEA ACCEPTARII - COMENTARIU LA TANNISHO, de Josho Adrian Cirlea
- CELE 48 LEGĂMINTE ALE LUI BUDDHA AMIDA, de Josho Adrian Cirlea


- TEXTE CLASICE precum Tannisho (Plangere impotriva abaterilor de la adevaratul shinjin), Mattosho (Scrisorile Maestrului Shinran), Gobunsho (Scrisorile Maestrului Rennyo), Mica Sutra despre Buddha Amida, rostita de Buddha Shakyamuni
- Hrana Bodhisattvasilor (texte buddhiste clasice despre abtinerea de la carne) de Shabkar Tsogdruk Rangdrol

Video Of Day

Persoane interesate