Jōshō-an: Credinţa într-un zeu creator este o piedică în primirea shinjinului

Vă rog, citiţi cu atenţie articolele precedente din aceeaşi categorie:

Întrebare:

“Mulţi dintre noii convertiţi la buddhism poartă în ei un bagaj destul de mare de rămăşiţe conceptuale din trecutul lor monoteist,indiferent că au fost sau nu ‘credincioşi’. Unii nu fac asta, bineînţeles – mai ales cei care studiază Dharma foarte serios şi pentru care este foarte important să cunoască ceea ce Buddha Shakyamuni (Buddha istoric) a propovăduit cu adevărat. Dar după cum ştii din anii petrecuţi în comunităţile Zen[1] şi Jodo Shinshu, un astfel de studiu nu este o preocupare principală sau nu una atât de mare precum în comunităţile tibetane sau Theravada. […]

Aşadar, în opinia ta şi bazându-te pe ceea ce ai citit şi contemplat tu însuţi, este oare posibil ca un om ignorant dar bine intenţionat să ajungă la o credinţă (shinjin) stabilă dacă nu a studiat niciodată acest subiect[2] şi are unele idei eternaliste adânc înrădăcinate în fluxul lui mental? Oare prezenţa unor astfel de gânduri este un obstacol karmic ce trebuie confruntat şi înlăturat înainte ca omul respectiv să poată primi credinţa în Buddha Amida? Care este minimul necesar de înţelegere a Dharmei pe care trebuie să-l aibă cineva pentru a primi credinţa în Buddha Amida?”

Răspuns:

Cred că depinde de cât de important este bagajul acestor idei eternaliste şi cât de mult cântăreşte în mintea lor.

Toţi practicanţii de azi care s-au născut într-un mediu iudeo-creştin au câteva informaţii de bază despre conceptul de zeu creator, însă eu îi împart în două categorii în funcţie de modul cum reacţionează faţă de el. Unora nu le pasă prea mult de acest subiect – dacă acel zeu creator există sau nu – deoarece nu li se pare important şi de aceea, se concentrează pur şi simplu asupra lui Buddha Amida, în timp ce alţii îi arată un interes major şi îi oferă un loc important în mintea lor. Ambele categorii pot susţine că se încred în Amida, însă nu cred că cei din a doua categorie au o credinţă adevărată.

Dacă pentru cei din prima categorie „zeul creator” este doar o idee neinteresantă şi neimportantă, pentru cei din a doua categorie acesta este o adevărată prezenţă, cu consecinţe serioase (de care sunt sau nu conştienţi) în mintea şi comportamentul lor religios. De aceea, pentru ei, Buddha Amida este în mod automat gândit şi simţit în relaţie cu acest zeu creator iar din experienţa mea îţi pot spune că, cei mai mulţi dintre ei, îl percep pe Amida ca fiind un fel de creatură superioară dar totuşi, mai prejos decât Dzeu. Însă indiferent cum îl plasează pe Amida în legătură cu acest zeu creator, agăţarea faţă de el este cheia înţelegerii lor. Această agăţare este, în opinia mea, un obstacol în primirea adevăratului shinjin (credinţei în Amida), ceea ce nu este cazul pentru cei din prima categorie. Dacă cei din prima categorie renunţă cu uşurinţă la ideea de zeu creator după ce aud o explicaţie buddhistă pe această temă, chiar dacă până atunci nu ştiau că trebuie să renunţe la aşa ceva, cei din a doua categorie vor opune rezistenţă şi vor încerca să o protejeze.

Bineînţeles, nimeni nu are cunoştinţă de ce se întâmplă cu exactitate în inima cuiva şi doar Amida ştie dacă cineva are shinjin sau nu, dar putem totuşi afirma, fără să greşim, că oamenii sunt asemenea pomilor şi că pot fi cunoscuţi după fructele lor sau în cazul nostru, după reacţiile lor. Aşa cum cineva care neagă existenţa lui Buddha Amida nu poate avea o credinţă autentică în El, cei care se agaţă cu putere de ideea de zeu creator (Dzeu) nu au cum să se încreadă în Buddha Amida ca Salvator suprem. Aşa cum spuneam înainte, cei care sunt ataşaţi mental şi spiritual de ideea de zeu creator îl vor lega (conştient sau inconştient) pe Amida de acesta şi îl vor considera automat o creatură a zeului respectiv….

Trebuie să ţinem bine minte un lucru. Nu este întâmplător că avem explicaţiile lui Shakyamuni, făcute în termeni omeneşti, despre ce este un Buddha, cine este Buddha Amida sau ce este Tărâmul Lui Pur. De asemenea – iar asta este extraordinar de important – în Legământul Principal ni se spune să ne încredem/să avem credinţă în Buddha Amida, ceea ce înseamnă – exclusiv în Buddha Amida. A avea credinţă exclusivă în Buddha Amida înseamnă a accepta că El este singurul şi cel mai mare Salvator, însă dacă ne agăţăm de ideea de zeu creator, aceasta este tot o formă de credinţă, numai că de această dată credinţa este orientată către acel zeu.

A accepta existenţa unui zeu creator, a lui Buddha Amida sau a oricărei figuri divine din orice religie nu se face pe baza unei cercetări ştiinţifico-materialiste, ci a credinţei. Aşadar, dacă după ce aud învăţătura lui Shakyamuni despre non-existenţa unui zeu creator unii reacţionează agresiv şi încearcă să-i reziste ori să o nege, acesta este un indiciu că au de fapt credinţă în acel zeu (Dzeu) iar nu în Amida. Degeaba pretind ei că au primit shinjin (credinţa în Amida); faptul că se agaţă de ideea de zeu creator arată că se încred în zeul creator şi că au o credinţă falsă ori nestatornică în Amida. Aceasta este opinia mea, provenită nu doar din contemplaţie sau lectură, ci şi din experienţa directă cu astfel de persoane.

M-ai întrebat, „care este minimul necesar de înţelegere a Dharmei pe care trebuie să-l aibă cineva pentru a primi credinţa în Buddha Amida”?

Nu pot face o listă completă şi nu am cum să descriu fiecare situaţie particulară, însă pot spune că respectivul trebuie ajutat să aibă un minim de viziune Dharmică asupra lumii (după cum explic în acest articol), ceea ce înseamnă că trebuie să înţeleagă în termeni simpli ce este karma (învăţătura despre karma şi ideea de zeu creator nu pot coexista, aşa cum am explicat în subcapitolele anterioare), că renaşterea este un fenomen adevărat plin de insatisfacţie şi că adevărata Libertate (Buddhaşii pot fi explicaţi ca fiind cu adevărat Liberi şi având Înţelepciune şi Compasiune Infinită) din naşterile şi morţile repetate este ceea ce trebuie să ne dorim şi să căutăm cu adevărat[3] ….. iar pentru ca această libertate/eliberare să apară cât mai repede şi mai sigur avem nevoie să acceptăm ajutorul lui Buddha Amida - singurul şi cel mai bun Salvator/Eliberator.

Chiar şi un analfabet poate avea o astfel de minimă înţelegere a karmei, renaşterii (care poate fi explicată în sensul de viaţă după moarte, în diferite forme şi trupuri) şi a lui Buddha Amida ca Salvator suprem – cel ce a manifestat/creat o lume/un tărâm iluminat unde să ne dorim să renaştem după moarte şi unde vom deveni noi înşine Liberi (Buddhaşi) şi capabili de a-i ajuta pe ceilalţi.

Ne putem întreba – dacă ar fi să ne alăturăm pentru o clipă grupului celor care se agaţă cu orice preţ de ideea de zeu creator – dacă Shakyamuni nu ar fi fost cel mai mare Învăţător din univers (Învăţătorul tuturor fiinţelor, inclusiv al oamenilor şi zeilor), dacă am crede că acest Buddha poate avea dreptate în unele chestiuni şi se poate înşela în altele, precum atunci când neagă existenţa unui zeu creator, cum am mai putea noi să-l ascultăm cu mintea şi inima deschisă şi să acceptăm în credinţă învăţătura Sa despre Buddha Amida din Marea Sutră?

Dacă Shakyamuni a greşit chiar şi într-un singur lucru, cum putem fi siguri că nu s-a înşelat atunci când a vorbit de Buddha Amida şi Tărâmul Său Pur? Este important să ne aducem aminte că El însuşi ne-a îndemnat să-i acceptăm în credinţă învăţătura despre Buddha Amida şi Tărâmul Pur, avertizându-ne de asemenea, că dintre toate învăţăturile Lui aceasta este cel mai greu de acceptat în credinţă. Aşadar, cum am putea face noi asta dacă nu l-am considera infailibil în înţelepciunea Sa?

Cu adevărat, ori toată Dharma lui Shakyamuni este 100% adevărată, ori nu merită atenţia noastră.

Fiinţele neiluminate care se consideră discipolii lui Buddha, nu pot alege ceea ce le convine şi să respingă ceea ce nu le place din învăţătura Lui. Toate doctrinele buddhiste sunt interconectate iar dacă cineva adaugă un element străin, precum aşa zisul “zeu suprem (Dzeu)”, atunci întregul sistem buddhist devine de nerecunoscut şi de fapt, el nu mai este buddhist deloc. Aşa cum am spus anterior, karma, învăţătura despre Buddha şi natura de Buddha nu poate coexista cu ideea unui zeu suprem, etern şi creator al lumii. De aceea, înainte de a ne încrede în Buddha Amida şi de a aspira să ne naştem în Tărâmul Său Pur, trebuie să devenim adevăraţi discipoli ai lui Buddha Shakyamuni şi să acceptăm pe deplin învăţăturile şi explicaţiile Sale despre Samsara.

- fragment din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur -

[1] Înainte de a trece la Jodo Shinshu am fost practicant Zen.

[2] Subiectul existenţei sau inexistenţei unui zeu suprem şi creator al lumii

[3] Vezi articolul meu „Aspiraţia de a deveniun Buddha – cel mai important lucru” din cartea, Învăţături buddhiste Jodo Shinshu, Dharma Lion Publications, Craiova, 2011