Colecție de pasaje despre adevăratul Sine al naturii de Buddha

Acest articol este un fragment din cartea mea

    Învățături simple despre vacuitate și natura de Buddha. Click aici pentru a te întoarce la CUPRINS

Aici puteți citi și contempla mai multe pasaje despre doctrina Sinelui în buddhism, explicată în capitolul precedent.
 
”Atunci când auziți cuvintele: ‘Tathagata (Buddha) nu este etern, ci supus schimbării deoarece nu a atins desăvârșirea nenumăratelor virtuți, ori ‘El sălășluiește în Vidul Absolut și propovăduiește non-Sinele’ – să știți că o astfel de sutra sau vinaya provine de la demonul Mara. Însă dacă o sutra spune: ‘Adevărata Iluminare a lui Tathagata este dincolo de puterea noastră de înțelegere, Tathagata este desăvârșit în nenumărate asamkhya[1] de virtuți și, prin urmare, El este Etern și fără de schimbare’ – orice astfel de sutra sau vinaya reprezintă cuvintele lui Buddha. Oricine urmează ceea ce spune Mara face parte din neamul lui Mara. Oricine urmează ceea ce spune Buddha este un Bodhisattva.”[2]
Mahaparinirvana Sutra
 
Sunt mulți învățători falși în zilele noastre care afirmă că totul este vid sau gol și că nu există un Sine adevărat, dovedind astfel că nu înțeleg învățăturile lui Shakyamuni care a spus, de fapt, că nu există un sine permanent în fluxul mental al ființelor samsarice, însă NU a negat  existența unui Sine autentic dincolo de diversele straturi de iluzii și patimi oarbe. Acest adevărat Sine este natura de Buddha și există cu adevărat. El este etern, neschimbător și necreat.
 
Învățătura propovăduită de Buddha pe tema ”sinelui” a fost oferită gradual, așa cum se explică în următoarele pasaje din sutre:

Despre diferența dintre falsul sine și adevăratul Sine (natura de Buddha)

Acest articol este un fragment din cartea mea

    Învățături simple despre vacuitate și natura de Buddha. Click aici pentru a te întoarce la CUPRINS

Unii buddhiști sunt confuzi atunci când văd cuvântul ”Sine” menționat în capitolul precedent deoarece își aduc aminte de doctrina non-sinelui sau a non-egoului pe care au auzit-o în alte părți ale învățăturii lui Buddha. Trebuie însă înțeleasă diferența prezentă în multe sutre dintre sinele care este negat și adevăratul Sine care este afirmat de însuși Buddha istoric (Shakyamuni).
 
Sinele care este negat se referă la ideea unei entități permanente care trece neschimbată de la o viața la alta. Aceasta poate fi respinsă printr-o simplă observare a personalităților noastre. Nimeni nu rămâne la fel în toate vârstele și perioadele vieții. Am 48 ani acum când scriu aceste cuvinte și pot spune cu certitudine că nu sunt exact aceeași persoană de la 16 sau 20 ani și nici nu voi fi la fel când ajung la 80. Există bineînțeles, o continuitate karmică și cauzală între mine la 20 ani și eu la 48 însă cu siguranță nu suntem exact aceeași persoană. Oricine poate vedea schimbările în trupul și mintea lui și putem afirma cu certitudine că după două sau trei renașteri acestea vor fi și mai mari. Iată de ce se spune uneori în buddhism că nu există un sine, în sensul că nu există o identitate neschimbată care trece de la an la an și viață după viață. Nu trecem prin această viață și prin nesfârșitele vieți samsarice[1] cu aceeași minte și același corp – iată de ce putem afirma fără să greșim că nu există un sine permanent în această personalitate schimbătoare, neiluminată și mânată încolo și încoace de diverse iluzii.
 
Totuși, Sinele care este afirmat în Buddha Dharma nu are nicio legătură cu personalitățile noastre samsarice, ci cu natura de Buddha, așa cum a spus Shakyamuni în Mahaparinirvana Sutra:

Colecție de pasaje despre realitatea naturii de Buddha

Acest articol este un fragment 
 din cartea mea Învățături simple despre vacuitate  și natura de Buddha.  Click aici pentru a vă întoarce la CUPRINS

Vă prezint în cele ce urmează o colecție de pasaje care vă vor ajuta să contemplați învățătura explicată în capitolul al doilea - Realitatea naturii de Buddha (click aici pentru a-l citi).
 
”Esența Celui Plecat[1] este prezentă în toate ființele care transmigrează în samsara”.[2]
Sutra regelui interiorizării meditative
 
*
 
”Toate ființele sensibile au esența lui Tathagata.”[3]
Mica Parinirvana sutra
 
*
 
”De exemplu, la fel cum untul este conținut în lapte, esența lui Tathagata pătrunde toate ființele simțitoare.”[4]
Mahaparinirvana Sutra
 
*
 
”[În Mahaparinirvana sutra se spune]:
‘Vehiculul unic este numit natura de Buddha. Din acest motiv eu declar că absolut toate ființele simțitoare au natura de Buddha, însă din cauză că aceasta este acoperită de ignoranță ele nu o pot vedea.’
 
În Sutra ghirlandei se spune:

Realitatea naturii de Buddha

Acest articol este un fragment  din cartea mea Învățături simple despre vacuitate  și natura de Buddha.  Click aici pentru a vă întoarce la CUPRINS

Natura de Buddha are mai multe denumiri precum Tathagatagarbha, Buddha-garbha, Sine, Nirvana, Buddheitate, Iluminare, Așaitate, Dharmakaya, etc, toate indicând faptul că există ceva cu adevărat REAL, necreat și necondiționat dincolo de diversele straturi de iluzii, patimi oarbe și fenomene samsarice.
 
În Tathagatagarbha Sutra, Shakyamuni a făcut o prezentare miraculoasă pentru a explica natura de Buddha:
 
”Au apărut atunci pe cer nenumărate flori de lotus cu mii de petale, mari cât roțile de car, pline de culori și miresme imposibil de descris în cuvinte. În centrul fiecărei flori se afla imaginea unui Buddha. Florile au apărut și au acoperit cerurile precum un steag ratna, fiecare floare emițând nenumărate raze. Petalele și-au prezentat simultan întreaga lor splendoare și apoi, prin puterea lui Buddha, s-au ofilit imediat. Cu toate acestea, în interiorul florilor toate imaginile lui Buddha stăteau în postura lotusului și fiecare emitea nenumărate raze de lumină. Toată acea reprezentare era atât de miraculoasă încât întreaga adunare s-a bucurat și a dansat extatic. De fapt, era atât de miraculoasă și ciudată încât  s-au mirat de ce toate florile acelea minunate au fost distruse așa dintr-o dată. Cu cât se înegreau și se ofileau, mirosul emanat devenea din ce în ce mai urât și dezgustător.”[1]
 
Buddha Shakyamuni explică:
 
”Kulaputra[2] (fii de viță nobilă), iată ce comparație  se poate face între nenumăratele flori care s-au ofilit imediat și imaginile lui Buddha pline de ornamente care stăteau înauntrul lor în postura lotusului și emiteau o lumină atât de rară încât toată adunarea le-a arătat devoțiune și respect. Dragii mei kulaputra, când privesc toate ființele cu ochiul meu de Buddha (cakshur) văd că, ascuns în patimile oarbe (kleshas) ale lăcomiei (raga), confuziei (lobha), urii (dvesha) și diverselor întunecimi (moha) se află neclintită și imperială Tathagatha jnana (Înțelepciunea lui Tathagata/Buddha), viziunea lui Tathagata și Tathagata-kaya (corpul ultim al lui Tathagata/ Buddha).

Natura iluzorie a samsarei

                                                   

Reprezentare a samsarei cu cele
șase zone de existență. Clici aici
pentru a citi descrierea lor

      Acest articol este un fragment din cartea mea

    Învățături simple despre vacuitate și natura de Buddha. Click aici pentru a te întoarce la CUPRINS

  ”Ochiul orbit de conceptualizare vede greșit.

Ceea ce este văzut greșit este ireal.

Un Buddha nu este amăgit de ireal.”[1]

 
  Toate porțile Dharma vorbesc despre suferință și calea ce   duce la      sfârșitul suferinței. În Jodo Shinshu procedăm la   fel, așadar, care  este originea suferinței? Vorbind la modul   general, suferința   provine din ignoranță, adică din a   considera veșnic și real ceea ce   este ireal și trecător, din a   dori obiecte ireale, din identificarea cu un  ireal sentiment   al sinelui și din a urmări scopuri ireale și inutile. Tot ceea ce experimentăm individual și colectiv, cu trupurile  și mințile noastre neiluminate este samsara. În funcție de karmă, aceste experiențe sunt clasificate în cele șase tărâmuri ale existenței: iaduri, spirite flămânde (preta), animale, oameni,asura (semizei) și zei (deva)[2].  
 
Toate ființele se află într-un vis comun unde au parte de bucurii sau de suferințe pe care ele însele le-au creat cu propriile minți. La fel cum un vis frumos ori un coșmar apare din cauza gândurilor bune sau rele din timpul zilei, ne naștem în zonele de existență samsarice din cauza propriilor gânduri, vorbe și fapte.
 
Un vis al propriilor noastre minți – aceasta este definiția samsarei. Un vis este ”real” numai pentru visătorul cufundat în propriile fantezii dar nu și pentru un Trezit (un Buddha). Visul există atât timp cât există iluziile și dispare când acestea dispar. Așadar, putem spune că experiențele samsarice asemenea visului, bune sau rele, fericite sau pline de suferință sunt efecte iar iluziile și atașamentele reprezintă cauzele. Atât timp cât cauzele existenței samsarice sunt acolo în mințile noastre, samsara va continua să existe pentru noi. Din perspectiva minții adormite (neiluminate) toate lumile pe care le vede și toate experiențele pe care le are sunt reale deși din perspectiva adevăratei realități ele nu sunt decât un vis ori o reprezentație magică:

Învățături simple despre vacuitate și natura de Buddha - Introducere

Click aici pentru a te întoarce la CUPRINS

"Vorbește-le adormiților în limbajul viselor."[1]

Vacuitatea și natura de Buddha pot fi chestiuni foarte dificil de înțeles iar noi, adepții Jodo Shinshu care avem o credință simplă în Amida nu deținem capacități spirituale extraordinare precum colegii avansați din Vajrayana ezoterică și, de aceea, ar fi inutil și imposibil să încercăm să pătrundem prea adânc în acest subiect. Practica școlii noastre nu este de a recunoaște și a sălășlui în realitatea ultimă în această viață, cu acest trup, așa că nu este necesar să știm totul despre vacuitate și natura de Buddha. Cu toate acestea, e bine să cunoaștem câteva lucruri esențiale pentru a nu fi păcăliți de falși prieteni spirituali care încearcă să distorsioneze învățătura pentru a-și impune propriile opinii asupra celorlalți. Iată de ce, din imensul ocean de literatură Dharma autentică scrisă pe acest subiect am selectat o mică dar suficientă parte pentru a ne ajuta să înțelegem puțin din acest subiect, atât cât pot înțelege niște adormiți samsarici ca noi.

 

Scopul meu în calitate de preot buddhist este să ajut ființele să se încreadă în Buddha Amida și să-și dorească să se nască în Tărâmul său Pur după moarte, așa că orice aș spune sau scrie, chiar și când mă ocup de vacuitate sau natura de Buddha, o fac cu acest scop în minte.

Rămâi cu Buddha Amida

Click here for the English version

Întrebare: Josho, am nevoie de ajutorul tău în ceea ce privește prezența sau absența shinjinului (credinței). Știu că nu am un shinjin stabil, chiar dacă îmi doresc asta. Urmez Amida Dharma de ceva timp dar din când în când o iau razna și mă bate gândul că probabil o altă Cale este mai potrivită pentru mine. Atunci încerc să urmez altceva și ajung din nou la acel moment în care realizez că nu pot reușii să am niciun fel de progres spiritual prin propriile eforturi și că am nevoie de Amida. Și atunci.... mă întorc din nou la Amida.
Din punct de vedere intelectual cred în existența lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur și vreau să ajung acolo dar e limpede că mă confrunt cu un fel de blocaj emoțional sau de altă natură care mă împiedică să am o credință stabilă și să am experiența prezenței vii a lui Amida în viața mea. Care este sfatul tău?
 
Răspuns: Când te bate gândul de a pleca spre o altă Cale, doar nu-l urma. Lasă-l în pace, ignoră-l. Ia decizia definitivă de a rămâne cu Buddha Amida indiferent ce gânduri ți-ar apărea în minte.
 
Gândurile vin și pleacă, asemenea norilor de pe cer. Asta e natura lor. Ele nu au putere dacă noi nu le-o oferim. Dacă le lași pur și simplu să vină și să plece, fără să te focalizezi asupra lor, vor dispărea de la sine dar dacă le acorzi atenție vor crește din ce în ce mai mult și te vor influența să iei decizii proaste.

Stupa tuturor Buddha la templul Amidaji

 

Click here to read the English version

Chestiuni generale

După multe discuții, rugăciuni și contemplare a diverselor opțiuni am decis ca Stupa Tuturor Buddha ce urmează să fie construită la Amidaji să se inspire după Dhamek Stupa din parcul cerbilor (Sarnath, Uttar Pradesh, India imaginea din stânga 👈). Iată câteva motive: 

-       stilul ei este foarte potrivit pentru o stupa interconfesională și nonsectară: nu este nici tibetană, nici chineză, nici japoneză, ci o stupa simplă în stil indian la care se poate raporta orice buddhist. Nimeni nu ar putea afirma vreodată că această stupă aparține vreunei confesiuni tibetane, chinezești, japoneze etc. Așadar, o poate privi ca pe o stupă și nimic mai mult

-       forma ei este simplă și ușor de construit local, fără arhitectura sofisiticată a unui chorten[1] Tibetan ori a unei pagode japoneze sau chinezești.

-       deoarece stupa Dhamek celebrează prima învățătură a lui Buddha (prima învârtire a roții Dharmei) mi se pare foarte potrivită să inspire Stupa Tuturor Buddha care reprezintă învățăturile tuturor Buddha.

Al treilea pelerinaj Nembutsu la stupa buddhistă de la Tranișu cu ocazia lansării proiectului Stupei tuturor Buddha la templul Amidaji

 

Slavă lui Amida și tuturor Buddha! 

Click here to read the English version of this article

Click aici pentru a citi despre primul pelerinaj la stupa de la Tranișu

Click aici pentru a citi despre al doilea pelerinaj la stupa de la Tranișu

Am dedicat acest pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu tuturor ființelor, inclusiv protectorilor noștri și zeităților care stăpânesc aceste locuri, buddhiștilor din această țară și celor care au ajutat la construirea și consacrarea stupei de la Tranișu, membrilor FPMT, Amidaji și binefăcătorilor mei, în mod special lui Drolma Veronica Anghelescu. 

Fie ca energia lor vitală să crească, să fie mereu sănătoase la minte și la trup, să primească din belșug tot ceea ce au nevoie, inclusiv apă, mâncare, haine și adăpost, toate obstacolele să dispară dinaintea lor, să nu se mai nască niciodată în zonele de jos ale existenței, să creeze legături indestructibile cu Amida și toți Buddha și să atingă cât mai repede Iluminarea supremă. 

De asemenea, fie ca proiectul nostru cu Stupa Tuturor Buddha să fie realizat fără niciun fel de obstacole. Fie ca toate liniile autentice de transmisie să se răspândească în România pentru ca oricine să poată practica în funcție de specificul și afinitățile lui karmice. Fie ca toți buddhiștii din această țară să colaboreze mereu între ei în spirit nonsectar și pentru binele tuturor ființelor. Fie ca viziunile greșite ce contravin învățăturii lui Buddha să nu pătrundă niciodată în aceste locuri ori dacă au pătruns deja să dispară definitiv și să nu aibă nicio putere asupra ființelor de aici. Fie ca această țară să devină o mandala a tuturor Buddha și un loc unde ființele umane și nonumane să evolueze ușor, fără niciun fel de obstacole! 

Reflecții cu ocazia celui de-al doilea pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu

Click here to read 

the English version of this article

Click aici pentru a citi despre primul pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu

Totul a început cu un gând  puternic apărut spontan în minte – pleacă într-un nou pelerinaj ACUM!

 

Imediat după primul pelerinaj la stupa de la Tranișu am decis că e musai să revin, însă nu aveam nimic planificat pentru vara asta și de aceea am fost luat prin surprindere de nevoia urgentă de a pleca IMEDIAT, fără nicio amânare. Călătoream cu trenul de la Amidaji la București și mă relaxam la o cafea de doi lei și un film când acest gând puternic asemenea unei porunci mi-a apărut în minte. În următoarea jumătate de oră deja organizam lucrurile iar în două zile eram pe drum.

Toate practicile sunt incluse în Nembutsu (călugărița de la templul Ninnaji)

Click here to read the English 

version of this article

“Odată o călugăriță de la templul Ninnaji a venit la Honen și, cu o voce tristă, a spus că a jurat să citească Hokke Sutra (Sutra Lotusului) de o mie de ori. O citise deja de șapte sute de ori până atunci, dar, fiindcă acum îmbătrânise destul de mult, nu reușea să obțină meritul de a-și ține promisiunea. Honen i-a spus: ‘Într-adevăr, ai făcut bine că, în ciuda vârstei tale, ai citit sutra de șapte sute de ori însă în ceea ce le privește pe celelalte trei sute, cel mai bine ar fi să te concentrezi exclusiv pe Nembutsu’.
Ea i-a urmat sfatul, a abandonat citirea sutrei și nu a mai făcut altceva decât să rostească Numele sacru în tot restul vieții ei până când a atins Ojo (nașterea în Tărâmul Pur).
 
În satul Shiraku, din provincia Tango, era o mănăstire  numită Mirokuji, al cărei stareț a fost în trecut un cărturar Tendai și care ulterior, după retragerea din funcția sa preoțească, a devenit discipol al lui Honen, dedicându-se exclusiv practicii Nembutsu. A locuit la Tomino-koji, Gojo Bomon (în Kyoto). Într-o zi, când a tras un pui de somn în mijlocul zilei a avut un vis în care i s-a părut că vede nori violet pe cer și o călugăriță în mijlocul lor cu o față plină de zâmbete, care i-a spus: ‘Datorită învățăturii lui Honen Shonin m-am născut în Tărâmul Pur. În trecut am fost călugăriță la templul Ninnaji.’