„În ceea ce mă priveşte, nu adaug nici o semnificaţie condiţiilor bune sau rele ale cuiva în clipele sale ultime. Cei în care shinjin este fixat definitiv nu au nicio îndoială, aflându-se aşadar printre cei cu adevărat stabiliţi. Din acest motiv, sfârşitul lor – chiar şi al celor ignoranţi – este unul fericit.”
Aceasta este
pentru mine, una dintre cele mai importante afirmaţii ale lui Shinran Shonin. Indiferent
că mor în patul meu sau pe stradă, dacă mă simt bine sau rău, dacă zâmbesc şi
mor împăcat cu aparenţa unui om înţelept sau plâng de durere şi frică,
indiferent dacă moartea mea lasă o impresie bună sau proastă, că mor tânăr sau
bătrân, sunt acceptat aşa cum sunt şi mă voi naşte în Tărâmul Pur datorită
Compasiunii lui Amida. În Legământul său, Buddha Amida nu a menţionat vre-o
condiţie specială pe care ar trebui să o întrunesc în momentul morţii pentru a
mă naşte în Tărâmul Pur, ci doar a promis că cei care se încred în El, doresc
să se nască în Tărâmul său Pur şi rostesc Numele lui, se vor naşte acolo.
Aceste trei minţi/inimi – mintea care se încrede în Amida, mintea care doreşte
să se nască în Tărâmul lui Amida şi mintea care rosteşte Numele, sunt de fapt o
singură minte – manifestarea minţii sau inimii încrezătoare. În Jodo Shinshu
salvarea noastră începe aici şi acum, adică intrăm în stadiul de
non-retrogresiune, numit şi stadiul celor cu adevărat stabiliţi ori stadiul
celor asiguraţi de Nirvana, în chiar momentul în care ne încredem în Buddha
Amida iar când murim ne naştem în Tărâmul Pur unde devenim imediat Buddhaşi. Însă
chiar şi după ce primim shinjin (credinţa în Buddha Amida) continuăm să ne
trăim viaţa asemenea unor oameni obişnuiţi, cu patimile şi iluziile noastre şi
putem muri ca orice om obişnuit, din cauza problemelor unui om obişnuit. Exact
acest om banal şi de rând este deja „primit şi niciodată abandonat” de
Compasiunea lui Buddha Amida, ceea ce face ca sfârşitul lui să fie unul fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu