 |
| Tărâmu spiritelor flămânde în roata samsarei |
Tărâmurile
pretașilor se află în două locuri: 1) sub Jambudvipa (lumea noastră umană[1]),
care este principalul lor loc de existență aflat sub conducerea lui Yama și 2)
între tărâmul oamenilor și al zeilor. Maestrul Vasubandhu explică:
”Regele
pretașilor este Yama; locul acestuia, care este și sălașul lor principal, se găsește dub Jambudvipa. Preta care trăiesc
în alte locuri reprezintă surplusul acestora. Aceste ființe diferă mult una de
alta, unele dintre ele având chiar puteri supranaturale și glorie asemănătoare
zeilor”.
În afara celor cu puteri supranaturale și cu o
situație mai bună, precum și în ciuda diferențelor dintre ele, există anumite
caracteristici generale care apar mereu în descrierile pretașilor: aceștia sunt
urâți, goi sau îmbrăcați în zdrențe ori acoperiți de propriul păr care uneori
este doar păr sau cu fire asemenea acelor, săbiilor și sulițelor[2].
Spiritele preta degajă un miros greu, sunt slăbite de foame, uscate de sete, cu
coaste și vene vizibile, mereu nefericite și trăind din ofrandele aduse de
alții.
Cu toate că preta (spiritele
flămânde) diferă mult unele de altele, încerc să le clasific la modul foarte general în două categorii și câteva subcategorii, după exemplul altor maeștri
din trecut[3],
urmând ca la final să mai adaug încă o categorie specială, a pretașilor care vor să domine alte ființe prin religie. Menționez că această clasificare nu e
fixă, uneori existând spirite flămânde care ies din orice categorie ori se încadrează
în mai multe[4]:
1) preta care trăiesc
împreună
2) preta care călătoresc prin spațiu.
1)
Preta care trăiesc împreună
În această categorie
se află trei tipuri de preta:
a) preta care suferă
de iluzii exterioare,
b) preta care suferă
de iluzii interioare și
c) preta care suferă
de anumite tipuri de iluzii
a)
Preta care suferă de iluzii exterioare sunt chinuite
puternic de foame și sete sau de căldură și
frig insuportabile. De aceea, indiferent ce mâncare și apă văd la distanță aceasta
se dovedește a fi doar un miraj deoarece când se apropie dispare ori văd că e
deja evaporată sau păzită de către demoni înarmați care le bat și le izgonesc.
Așa cum descrie Maestrul Genshin:
”Uneori
reușesc să găsească un pârâu cu apă limpede însă când se aruncă în el și
încearcă să ia apă cu mâinile, apar niște demoni puternici care îi bat cu
bastoane de fier sau apa se transformă imediat în foc ori nu mai curge și se
evaporă. […]
 |
| preta căutând apă |
De asemenea, așa cum spunea tot el, ”mai există și alte spirite flămânde (preta)
numite ”Frică și speranță” care trăiesc pe baza ofrandelor făcute de oameni părinților
morți. Pe lângă asta nu au niciun alt mijloc de trai. Cei care în această viață
îi jefuiesc pe săraci de puținul câștigat din greu primesc această răsplată
karmică. Apoi mai sunt și spiritele flămânde care se nasc pe țărmul mării unde
nu este niciun fel de umbră sau apă de izvor și unde se face atât de cald încât
și iernile li se par de o mie de ori mai fierbinți decât vara în lumea noastră.
Ele se hrănesc cu roua de dimineață și
cu toate că trăiesc lângă mare, aceasta li se pare un loc uscat. Cei
care au profitat de negustorii care s-au îmbolnăvit pe drum și le-au luat marfa
la un preț prost, primesc această pedeapsă [karmică].”
În Cuvintele
desăvârșitului meu învățător, Patrul Rinpoche ne spune următoarea
întâmplare legată de aceste tipuri de preta:
”Odată,
când Srona[7]
se afla în tărâmul ființelor preta a constatat că avariția lor este atât de
otrăvitoare, încât i-a produs febră, iar gura i s-a uscat complet. Mergând pe
acolo a ajuns la un castel din fier la
porțile căruia stătea o apariție întunecată cu ochii roșii. ”Unde se poate
găsii niște apă?” întrebă Srona.
La
aceste cuvinte, o mulțime de preta, toate arătând precum niște bucăți de
tăciuni, s-au adunat în jurul lui, cerșind: ”mare ființă desăvârșită, dă-ne
niște apă!”
”Nu am
găsit nici eu”, răspunde el, ”și tocmai ceream de la voi”.
”Cum
adică să ceri de la noi?” răspunseră ființele preta. ”Noi ne-am născut în acest
ținut cu doisprezece ani în urmă și până astăzi nici nu am auzit măcar
pomenindu-se de apă”.[8]
Genul acesta de preta au guri foarte mici,
uneori de mărimea gămăliilor de ac și stomacuri imense de sute de metri sau
chiar mai mult. Când încearcă să bea apă, căldura respirației lor o evaporă
imediat ce le intră pe gât. La fel, indiferent cât de mult ar mânca nu își pot
satisface foamea din cauza diferenței dintre gură și stomac, însă și dacă
reușesc să mănânce puțin hrana li se preschimbă în foc în timpul nopții și le
arde organele interne. De asemenea, mișcarea le este foarte grea și dureroasă
din cauza membrelor subțiri.
Bodhisattva Nagarjuna a spus în Scrisoare către un prieten[9]:
”Unii, cu
burțile mari cât un munte
și
gurile cât gămăliile de ac,
sunt
chinuite de foame, neputând mânca nici măcar
o
bucățică de mizerie aruncată pe jos.
Alții
goi, cu trupurile numai piele și os,
sunt
asemenea trunchiurilor uscate de copac;
iar
altora le ies flăcări din gură pe timpul nopții
după ce
mâncarea consumată li se transformă în nisip încins.”
Maestrul Genshin a descris de asemenea, câteva
tipuri de preta care suferă de iluzii interioare:
”Apoi
există acele spirite flămânde numite ”Mâncat și vomitat” ale căror trupuri sunt
foarte largi și înalte de o jumătate de yojana. Stomacul și pieptul le
este greu și încearcă să vomite într-una
însă nu reușesc și suferă îngrozitor din pricina acestui lucru. Bărbații care
au mâncat singuri toată mâncarea bună și nu au dat nimic nevestelor și
copiilor, precum și nevestele care au mâncat singure tot ce era mai bun fără să
dea nimic soților, primesc această pedeapsă [karmică].
Mai
există de asemenea, unele spirite flămânde numite ”mâncătorii de arome (mirosuri)”
care trăiesc din mirosul mâncării […]. Cei
care în această viață au mâncat singuri și egoiști, lăsându-și nevestele și
copii doar să miroasă mâncarea, fără să le dea nimic, primesc această pedeapsă [karmică]”.
c) Preta
care suferă de anumite tipuri de iluzii
Trăirile acestui tip de preta diferă de la
unul la altul, în funcție de cauzele ce i-au adus în acea stare. De exemplu,
unii au multe creaturi pe corp care le mănâncă de vii ori mâncarea li se
transformă în diferite chestii scârboase și imposibil de mâncat iar alții își
taie și își mănâncă singuri propria carne.
Așa cum spunea maestrul Genshin, citând din Prajnaparamita-sastra a lui Nagarjuna:
”Există
unele spirite flămânde care nu au nimic de mâncare și de aceea își sparg
singuri capetele și își mănâncă creierii. Alții scot flăcări pe gură și mănâncă
moliile care pică în ele. Alții se hrănesc cu puroi, flegmă și căcat de om.”
Sau cum
descria în Ojoyoshu:
 |
| preta care merg în cimitire și se hrănesc cu cadavre |
Un anumit tip de iluzie este cea care se
manifestă asupra falșilor învățători Dharma:
”Există
unele spirite flămânde care se numesc ”mănâncă Dharma” și care locuiesc în zone
abrupte și greu accesibile, căutând mâncare dar negăsind nimic. Dacă intră
într-un templu și aud o prezentare a Dharmei se mai întremează. Cei care în
această viață au căutat să obțină faimă printr-o interpretare falsă a Dharmei
primesc această pedeapsă [karmică].”
Există mai multe
povestiri adevărate despre aceste tipuri de preta așa că voi relata câteva
dintre ele în paginile următoare.
Odată,
Srona Kotikarna a întâlnit un om gras și urât sub un copac banyan care își
mânca propria carne. După ce a aflat că este un preta, l-a întrebat care este
cauza suferinței lui. Acesta i-a răspuns că fusese un negustor din orașul
Barukaccha care îi înșela pe alții și le lua proprietățile iar când a fost
sfătuit de învățători religioși să renunțe la a mai face rău le-a zis să se
ducă dracului și să își mănânce propria carne.
Ceva mai încolo, a văzut doi băieți preta
cărora le curgea sânge negru din gură. Aceștia i-au răspuns că familia lor se ocupa cu vânzarea de
parfumuri. Mama lor se dusese odată să dea de mâncare unui Maestru când cei doi
au început să-i arunce cuvinte grele: ”Dai toată avuția noastră acestor sramana
(călugări)! Fie ca mâncarea ce o bagă în gură să li se transforme în sânge
negru!” Din cauza acestei fapte au renăscut după moarte într-unul din iaduri,
iar după ce au ieșit de acolo, karma reziduală rămasă i-a adus în stadiul de
preta[10].
În Petavatthu[11]
ni se povestește că era odată un bărbat care avea o soție stearpă. Dorindu-și
foarte mult să aibă fii, și-a luat o a doua soție[12]
care a rămas imediat însărcinată. Prima nevastă a devenit geloasă pe a doua și
i-a dat fără știrea ei o plantă care i-a provocat avort în luna a doua.
Suspectată de bărbat, aceasta a jurat strâmb: ”dacă sunt vinovată de fapta
asta, să ajung să mânănc carnea propriilor mei copii”. Din cauza acestui lucru a
renăscut ca preta femeie cu un trup urât și miros de putreziciune. În fiecare
dimineață năștea cinci băieți iar seara alți cinci, însă deoarece era chinuită
de foame, nu se putea abține să nu-i mănânce[13].
Cu toate acestea, foamea nu i se potolea
niciodată iar totul se lua de la capăt a doua zi[14].
Un
bărbat din Savatthi avea două soții, Matta – rea, necredincioasă și stearpă și
Tissa – cedincioasă, calmă și care știa să se facă plăcută soțului. Când Tissa
a dat naștere unui băiat, Matta i-a devenit și mai ostilă și a început să îi
facă multe probleme. După moarte a renăscut
ca preta și a apărut înaintea lui Tissa.
Iată dialogul dintre ele așa cum apare în Petavatthu:
”Cine
ești tu cu adevărat, așa goală, urâtă și
acoperită cu vene, slabă și cu coastele ieșite în afară?
Sunt
Matta iar tu ești Tissa. Am fost soțiile aceluiași bărbat. Din cauza karmei
mele am ajuns în lumea pretașilor.
Am fost
violentă, abuzivă, geloasă, zgârcită și ți-am vorbit cu asprime. Iată cauza
renașterii mele ca preta.
Înțeleg,
dar aș vrea să știu de ce ești acoperită de noroi.
Te-am
văzut odată, proaspăt îmbăiată și frumos împodobită cum discutai cu soțul
nostru și am devenit geloasă și furioasă, așa că am aruncat cu noroi pe
deasupra capului tău. Din cauza asta am ajuns
acum acoperită cu noroi.
Dar de
ce ești plină de râie?
Odată
culegeam împreună ierburi în pădure. Tu ai cules plante medicinale iar eu am
cules planta kapikacchu[15]
din care, fără știrea ta, ți-am presărat frunze prin pat. Din această cauză
sunt acum plină de râie.
Înțeleg.
Dar de ce ești dezbrăcată?
A fost
odată o întâlnire între rude și prieteni la care soțul nostru te-a invitat
numai pe tine iar eu, din invidie, ți-am ascuns hainele. Din cauza asta sunt
acum dezbrăcată.”[16]
 |
| preta care se hrănesc cu căcat |
Maudgalyayana l-a întrebat ce s-a întâmplat cu
călugărul respectiv iar preta i-a răspuns: ”Sta
pe capul lui. Hrana mea este căcatul celorlalți iar hrana lui este căcatul
meu.”[17]
Tot în categoria aceasta a mizeriei întâlnim
un alt preta care fusese în viața trecută un bărbat care își înșelase soția iar
acum renăscuse cu capul într-o groapă cu căcat[18].
Altul pusese căcat în mâncarea călugărilor iar acum se născuse ca preta
scufundat în el și nevoit să mânănce de acolo cu ambele mâini[19].
Uneori
întâlnim preta care locuiesc împreună cu ființe mai evoluate decât ele din
cauza legăturilor de atașament dintre acestea.
De exemplu, Nawa Chewari[20]
călătorea odată prin ținutul pretașilor și a întâlnit un palat extraordinar
unde locuia o femeie foarte frumoasă și bogată. Ea l-a poftit înauntru și i-a
dat să mănânce după pofta inimii. Tronul pe care ședea aceasta era plin cu
pietre prețioase și patru oameni erau legați cu lanțuri de fiecare dintre
părțile lui. Femeia l-a avertizat: ”Trebuie să plec până undeva cu treabă. Dacă
încep îți ceară ceva de mâncare, abține-te și nu le da nimic.” Bineînțeles,
imediat ce a plecat, oamenii legați de tron au început să-l implore să le dea
de mâncare. Nawa Chewari nu s-a putut abține și a cedat rugăminților lor. Când
însă bucățile de mâncare le-au atins gura și stomacul au început să sufere
îngrozitor, acestea transformându-se în cazul fiecăruia, în metal încins,
nisip, pietre și cenușă încinsă.
După ce femeia a revenit, i-a spus: ”Ți-am zis
să nu le dai nimic. Poate ai senzația că nu țin la ei, însă nu le dau nimic
pentru că suferă”. Apoi le-a povestit cauzele renașterii lor în acele condiții.
În viața trecută, toți fuseseră membri ai
aceleiași familii, ea, soțul și cei trei fii. Într-una din zile tatăl și fii au
plecat cu treabă undeva iar ea a rămas acasă și le-a gătit o mâncare
delicioasă, dar până să se întoarcă ei, a trecut prin zonă Maestrul Arya, care
cerșea de mâncare. Femeia i-a dat lui tot ce gătise și a început să pregătească
altceva pentru soț și cei trei fii, însă aceștia au ajuns prea devreme, cât
mâncarea era încă pe foc. Deși le-a explicat motivul întârzierii, aceștia s-au
enervat pe Maestru și au început să-l ocărască. Primul a zis: ”în loc să ne
mănânce nouă mâncarea, mai bine ar fi băgat în el metal încins”, al doilea:
”mai bine ar fi băgat în el niște nisip”, al treilea: ”mai bine ar fi mâncat
pietre” și al patrulea: ”ba mai bine ar fi înghițit cenușă încinsă”.
Ea a știut atunci că soțul și fii au plantat o
karmă foarte rea și și-a dorit să fie de față când vor primi efectul faptelor
lor. Din această cauză, deși ea avea o karmă bună pentru că făcuse ofrandă unui
maestru virtuos și ar fi trebuit să renască în cerul celor treizeci și trei de
zei, a ajuns până la urmă în tărâmul pretașilor alături de soț și cei trei fii[21].
De asemenea, în Petavatthu ni se spune povestea unui țesător care era buddhist
devotat și a soției lui care nu avea
niciun fel de credință, era mereu nemulțumită și plină de viziuni greșite. Odată,
când pregătea o ofrandă de mâncare și haine pentru călugări, ea l-a blestemat:
”Orice
mâncare sau băutură le-ai da acestor călugări fie să devină în viața următoare
căcat, puroi și sânge. Și indiferent ce haine le-ai da, fie să se transforme în
plăci încinse de metal!”
Când țesătorul a murit a renăscut ca zeu al
copacilor[22] în
pădurea Vinjha, bucurându-se de mare putere și strălucire. Soția lui cea
zgârcită a apărut ca preta în apropierea locului său, însă era urâtă, goală și
chinuită de foame și sete. La un moment
dat s-a apropiat de fostul ei soț și l-a rugat stăruitor: ”domnul meu, nu am niciun fel de haine și rătăcesc mereu încolo și
încoace fără să găsesc mâncare și apă.
Te rog, dă-mi și mie ceva de mâncat și îmbrăcat”. Acesta i-a dat mâncare
zeiască, plină de calități extraordinare, însă imediat ce a primit-o s-a
transformat în căcat, puroi și sânge. De asemenea, i-a dat o haină însă imediat
ce a pus-o pe ea s-a transformat în plăci de metal încinse.
Mai târziu un călugăr virtuos a trecut pe acolo
și după ce l-a cinstit cum se cuvine, l-a întrebat cum ar putea să-și ajute fosta
soție. Acesta l-a învățat să facă ofrandă în numele ei lui Buddha, comunității
sau chiar și unui singur călugăr virtuos iar dacă ea se bucură de acel dar
(învățând astfel să nu mai fie zgârcită) va scăpa de suferință. După ce a
procedat astfel, oferind apă, hrană și haine în numele ei, fosta soție a scăpat
de foame și sete și a apărut îmbrăcată în haine zeiești[23].[24]
De
asemenea, în Baranasi, locuia o familie de brahmani alcătuită din soț, soție,
doi fii și o fiică. Copii au devenit adepți devotați ai lui Buddha, însă
părinții nu aveau niciun fel de credință și nici nu făceau fapte bune. Din
cauza unei furtuni puternice casa s-a prăbușit peste ei și au murit împreună.
Tatăl și mama au devenit preta iar copii au renăscut ca zei legați de pământ.
Toți cinci au fost văzuți de Maestrul Samkicca și de unul dintre discipolii săi.
Cei cinci călătoreau împreună către o adunare
a yakșașilor[25].
Fiul cel mare conducea procesiunea călătorind pe un elefant alb. Fiul cel mic
era purtat de un car tras de patru catâri
iar fiica era într-o litieră. Lumina ce emana din ea se răspândea în
toate părțile. În spatele alaiului mergeau pe jos cei doi părinți, cu pielea de
culoare neagră, brăzdată de răni îngrozitoare din care picura sânge și puroi. Părul
le era aspru și încâlcit și întreaga lor înfățișare era foarte urâtă și
înfricoșătoare. Târau după ei ciocane grele de fier și se înjurau reciproc. Uneori
se loveau unul pe altul cu ciocanele și beau puroiul și sângele din răni, însă
tot nu se săturau și sufereau mereu de foame.[26]
Așadar, nu întotdeauna
cei care trăiesc alături de oameni virtuoși sunt în stare să le copieze
exemplul și să se schimbe în bine. De asemenea, rareori două sau mai multe rude nimeresc în situații
în care să știe unele de altele, mai ales dacă au o karmă diferită[27].
De cele mai multe ori nu își aduc aminte de viața trecută, sau numai unii își
aduc aminte iar alții nu.
Uneori întâlnim preta
cu o situație duală, adică o parte din timp se bucură de plăceri extraordinare
iar în cealaltă parte suferă ca preta.
Pe vremea lui Buddha Kasyapa erau cinci sute
de cupluri de laici devotați care se unisera pentru a face mai multe lucruri
bune. Bărbații construiau poduri, parcuri, etc, iar la un moment dat au
construit o mănăstire buddhistă unde femeile lor au început să vină deseori să
aducă ofrande. Într-una din aceste călătorii una dintre soții a fost sedusă de
un vagabond și a petrecut noaptea cu el. Soțul a auzit zvonuri și a luat-o la
întrebări. Ea însă a negat și s-a jurat, arătând cu mâna către un câine ciung
de o ureche: ”dacă am făcut așa ceva fie ca în viața următoare să fiu mâncată
de un astfel de câine”. De asemenea, ca să îi susțină minciuna, celelalte femei
au jurat și ele: ”dacă știm ceva despre o astfel de faptă, fie să devenim
sclavele ei în viața următoare”.
După ce a murit, femeia a renăscut într-o
vimana (un fel de domeniu celest care se deplasează prin aer), iar celelalte
femei ca sclave personale. Ziua se
bucura de bunăstare și placeri extraordinare, datorate ofrandelor pe care le
adusese în timpul vieți iar noaptea era mâncată de un câine fără o ureche,
efect al karmei sexualității incorecte. Timp de cinci sute cinzeci de ani a
îndurat această karmă.[28]
O
altă femeie de pe vremea lui Buddha Kasyapa trăia din prostituție și era foarte
cunoscută pentru părul ei lung și frumos. Fiind geloase pe frumusețea ei, niște
rivale i-au pus o plantă în praful de baie și i-a căzut tot părul. De rușine a
părăsit orașul și a început să-și câștige existența vânzând alcool. Odată a
furat hainele unor bărbați care zăceau morți de beți într-un șanț. Altă dată a
oferit câteva prăjituri dulci unui călugăr și a ținut deasupra lui o umbrelă de
soare cât timp acesta mânca. În acel moment și-a pus dorința ca părul să-i fie
din nou lung, frumos și mătăsos.
După ce a murit, din cauza karmei amestecate a
renăscut singură într-o vimana de aur în mijlocul oceanului. Părul îi era exact
așa cum își dorise, lung, frumos și mătăsos, efect al ofrandei din viața
trecută, dar din cauză că furase hainele acelor oameni s-a născut goală. Tot
timpul dintre Buddha Kasyapa și apariția lui Buddha Shakyamuni a murit și
renăscut ca preta în aceași vimana și mereu era goală.[29]
2. Preta
care călătoresc prin spațiu
Această categorie include mai multe tipuri de
preta care sunt chinuite de diverse tipuri de halucinații și frică.
În general ele vor să își descarce suferința
pe ceilalți și de aceea, oriunde merg fac rău, ceea ce le trimite automat în
iad după ce viața ca preta se sfârșește. Chiar și când își vizitează rudele din
viața trecută nu aduc decât boală, nebunie și diverse tipuri de suferințe care
îi silesc pe magicieni și exorciști să le rănească și să le distrugă.
Ele suferă de asemenea, de percepțiile
distorsionate specifice altor tipuri de preta, de exemplu soarele din timpul
iernii li se pare prea cald sau luna din timpul verii prea rece, etc. Forma
trupului lor poate fi de animale hidoase, câini urâți, păsări, etc.
În Samyutta
Nikaya ni se povestește de o preta care fusese un călugăr corupt în altă
viață și care acum zbura prin aer în forma unui călugăr cu robele și bolul
cuprinse de flăcări. Tot acolo găsim exemple de călugărițe corupte, novici
femei și bărbați, toți cu robele și bolurile în flăcări.[30]
Maudgalyayana a relatat viziunea unui preta
schelet ce zbura prin aer urmărit de diverse păsări de pradă care îl loveau cu
cocurile, provocându-i o suferință cumplită. Buddha a explicat că acel preta
fusese un măcelar de vaci în Rajagriha și după ce stătuse o perioadă într-unul
din iaduri timp de sute de mii de ani, karma reziduală l-a făcut să renască în
această formă.
Alte exemple de preta care zboară prin aer
sunt date tot în Samyutta Nikaya: un
fel de grămadă de carne care plutea pe cer, siluete umane fără piele (femei și
bărbați), un trup fără cap, o femeie hidoasă și urât mirositoare, toate acestea
fiind urmate de păsări de pradă, ciori sau vulturi. Majoritatea fuseseră măcelari iar trupul fără
cap avusese meseria de călău. Femeia fără piele fusese o nevastă necredincioasă
soțului iar cea hidoasă și urât mirositoare se ocupase cu ghicitul destinului
și se lăsase posedată de yaksa.[31]
*
Din
câte am văzut, cauzele renașterii în trup de preta sunt diverse fapte motivate
de lăcomie, zgârcenie, gelozie, etc.
Maestrul Genshin spunea:
”
Shobonenjogyo[32] susține
că cei ce sunt cruzi, zgârciți, invidioși și geloși cad în acest tărâm al
fantomelor (spiritelor) flămânde. Prin a fi cruzi și zgârciți mă refer la cei
care se gândesc doar la lucrurile lor, care nu iubesc pe nimeni, nu dau de
pomană și cei care nu sunt niciodată satisfăcuți indiferent cât de mult i-ar
jefui pe ceilalți”.
Maestrul Che-kwan din Koryo[33]
spunea:
”Fantomele
flămânde sunt numite preta în sanscrită. Ele viețuiesc în diferite tărâmuri.
Fantomele flămânde cu multe merite (o karmă mai bună) devin spirite ale
munților, pădurilor și cimitirelor. Cele cu mai puține merite (o karmă mai
proastă) se găsesc în locuri murdare, nu găsesc nici apă și nici mâncare și sunt
bătute mereu[34].
Cei care sunt lingușitori și mincinoși și au făcut cele cinci păcate de moarte
și cele zece păcate grave într-un mod mai ușor[35]
se nasc în această stare de existență”.[36]
Unele preta își amintesc viața trecută și
cauzele karmice care le-au adus în acea stare, dar nu toate.
Maestrul Maudgalyayana povestește cum a
întâlnit odată un preta într-un lan de trestie de zahăr. Acesta era chinuit de
foame și nu reușea să se hrănească. Întrebându-l cărui fapt i se datorează
starea lui de acum, Maudgalyayana îi explică faptul că în viața trecută se
plimba și mânca zahăr când un sărac a trecut pe lângă el și l-a rugat să-i dea
și lui o bucățică. La început l-a ignorat dar apoi, cu un aer disprețuitor, a
dus mâna la spate și a ținut în ea puțin zahăr pentru ca cerșetorul să o ia
singur. Din cauza acestui lucru nu putea să ia zahăr decât în același fel, cu
mâna la spate. Preta a încercat și a văzut că acum se putea hrăni în acel mod
întortocheat.
Probabil acest preta nici nu era conștient de
faptul că era preta și în mod clar nu își aducea mainte de viața trecută. Dacă
Maudgalyayana nu trecea pe acolo, ar fi suferit în continuare de foame.[37]
Durata
de viață a unui preta este descrisă la fel de Bodhisattva Vasubandhu[38]
și Maestrul Genshin:
”O zi în
acel tărâm durează cât o lună în planul uman
iar ei
trăiesc 500 ani după timpul preta”.[39]
Alte texte, inclusiv Scrisoare către un prieten de Bodhisattva Nagarjuna, susțin că
viața pretașilor poate fi chiar mai lungă, precum cinci mii sau zece mii de ani
preta. În povestirile prezentate mai sus observam că uneori durata vieții este
chiar mai mare de atât.
Vă rog, continuați lectura cu
Categorie specială de spirite flămânde - preta puternici care vor să domine alte ființe prin religie
Categorie specială de spirite flămânde - preta puternici care vor să domine alte ființe prin religie
[1] Zona sau tărâmul nostru de existență umană nu este singurul. Buddha
Dharma recunoaște existența altor lumi paralele în care se află oameni,
Jambudvipa fiind doar una dintre acestea.
Alte trei ”continente” sau lumi umane
sunt Purvavideha, Aparagodania și Uttarakuru.
Fiecare dintre aceste patru ”continente” sau lumi sunt însoțite de alte
”subcontinente” sau lumi mai mici unde, de asemenea, se află oameni cu diferite
caracteristici și durată de viață diferite.
[2] În Samyutta Nikaya 19, sunt
descrise un preta cu păr pe corp în formă de săbii care se mișcau în sus și în
jos rănindu-l în timp ce se deplasa prin aer, un altul cu păr asemenea
sulițelor, altcineva cu păr în formă de săgeți și doi cu păr în formă de ace.
Unul dintre cei cu păr în formă de ace este descris în felul următor: ”Acele îi intrau fie în gură și îi ieșeau
prin piept, fie îi intrau prin piept și îi ieșeau prin burtă”. Majoritatea
acestora au urmat profesii violente de genul vânător sau torționar. Preta cu
părul în formă de ace care îi intrau și ieșeau prin diverse locuri fusese un om
care ponegrise Dharma.
The
Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview;
according to Theravada and Sarvastivada sources, by
Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje,
2018, p.184
[3] Patrul Rinpoche, The Words of My
Perfect Teacher, Boston: Shambhala, Revised edition, 1998, p.72-76
[4] Jamgon Kongtrul spune că, în conformitate cu Sutra conștientizării Dharmei adevărate (Saddharmasmrity Upasthana
Sutra), Yama domnește asupra 36 tipuri de preta, însă din păcate nu intră
în detalii și nu avem încă o traducere completă
în engleză sau orice altă limbă de circulație intrenațională a acestei
sutre.
Jamgon Kongtrul Lodro Taye, The Treasury of Knowledge – Book One: Myriad
Worlds, Kalu Rinpoche Translation Group, Snow Lion Publications, Ithaka,
New York, 1995, p. 114
[5] Fără să fie oferită lor sau în numele lor.
[6] Probabil au pus viermi și lipitori în alcool pentru a-i da un gust mai
bun.
[7] Discipol al lui Buddha Shakyamuni.
[8] Cuvintele desăvârșitului meu
învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu
Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011,
p 96
[9] Letter to a
Friend (bShes-pa'i springs-yig, Skt. Suhrllekha) by Nagarjuna,
translated by Alexander Berzin, 2006, http://www.berzinarchives.com/web/en/archives/sutra/level6_study_major_texts/suhrllekha_letter_friend_nagarjuna/letter_friend.html
[10] Udana Commentary - The Buddhist
Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to
Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.181
[11] Petavatthu - Povestiri despre
spiritele flămânde, scriptură inclusă în Khuddaka Nikaya din canonul Pali.
[12] Nu era ceva neobișnuit în acele vremuri ca un bărbat să aibă mai multe
soții.
[13] Copii respectivi nu erau ființe vii, de sine stătătoare, ci iluzii
puternice manifestate de karma ei.
[14] Petavatthu - The Buddhist
Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to
Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.181-182
[15]Muccana prutitus (latina).
[16] Petavatthu - The Buddhist
Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to
Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.182
[17][17] Petavatthu - The Buddhist
Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to
Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.182
[18] Samyutta Nikaya 19:11 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive
Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River
Forest Hermitaje, 2018, p.185
[19] Samyutta Nikaya 19:12 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive
Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River
Forest Hermitaje, 2018, p.185
[20] Călugăr ordinat pe vremea lui Buddha Shakyamuni de Maestrul Arya
Katayana.
[21] The Jewel Ornament of Liberation
– The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into
English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka,
New York, 1998, p.364-365
[22] Voi vorbi de genul acesta de zei mai încolo.
[23] Multe astfel de întâmplări sunt relatate în
scrierile sacre, preta putând fi ajutate prin ofrande sau diverse fapte bune
făcute în numele lor cu condiția să le accepte și să se bucure de ele. În acest
mod, aprobând fapta bună făcută în numele lor, ele participă la acea faptă,
schimbându-și karma și evoluând spiritual.
[24] Petavatthu - The Buddhist
Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to
Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.189
[25] Ființe de care voi vorbi mai încolo.
[26] Petavatthu - The Buddhist
Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to
Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185
[27] Într-o zi când Maestrul Katyayana se afla la
cerșit a întâlnit un om cu un copil pe genunchi. Acesta mânca pește și arunca
cu pietre într-o cățea care încerca să ia oasele. Datorită puterilor sale
supranaturale, Katyayana a văzut că peștele fusese chiar tatăl omului în acea
viață iar cățeaua îi fusese mamă. Un dușman pe care îl ucisese în viața trecută
îi devenise fiu. Katyayana exclamă:
”Mănâncă carnea propriului tată și își alungă propia
mamă,
își leagănă pe genunchi dușmanul pe care l-a ucis;
soția roade oasele soțului ei.
Nu pot decât să râd văzând ce se arată în spectacolul
samsarei”.
Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba
engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational
Foundation, Taiwan, 2011, p 96
[29] Petavatthu - The Buddhist
Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to
Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.194
[30] Petavatthu - The Buddhist
Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to
Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185
[31] Petavatthu - The Buddhist
Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to
Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.184
[34] Sunt bătute de diverși demoni care li se par acestora că păzesc apa și mâncarea. Vezi
prima categorie de preta – cei cu iluzii exterioare.
[35] Adică nu au făcut fapte atât de grave încât să cadă în iad. Alteori
însă, așa cum am văzut din povestirile cu preta prezentate anterior, renașterea
în acest tărâm se datorează karmei reziduale rămase după ce păcătosul a
petrecut deja o perioadă în iad. De exemplu, cineva care își omoară mama (unul
dintre cele cinci păcate de moarte) ajunge mai întâi în iad iar apoi renaște ca
preta.
[36] Maestrul Che – Kwan, citat de Shinran în capitolul patru din Kyogyoshinsho. Kyogyoshinsho – On
Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki,
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.334
[37] Petavatthu - The Buddhist
Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to
Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.191
[38] Bodhisattva Vsubandhu spunea: ”toate
spiritele flămânde trăiesc 500 ani în conformitate cu anii, lunile și zilele
lor”.
The
Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche,
Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.102
[39] Circa 15000 ani omenești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu