Cele mai prețioase cuvinte

”Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, ființele sensibile din cele zece direcții care se încred în mine cu o credință sinceră, doresc să se nască în tărâmul meu și rostesc Numele meu chiar și numai de zece ori, nu se vor naște acolo, fie  să nu ating Iluminarea supremă.”

 (Legământul Principal sau al – 18-lea Legământ al lui Buddha Amida)[1]
 
Cuvintele Legământului Principal sunt cele mai prețioase pentru mine din tot buddhismul. Îmi place să le repet în minte sau cu voce tare, să le contemplu și să le savurez cât mai mult.
 
În timp ce le citesc din nou și din nou, nu pot să-mi stăpânesc bucuria că astfel de cuvinte există – ele sunt cuvinte adevărate și reale spuse de un Buddha adevărat și real numit Amida. Iar ele au fost rostite în mod special pentru oameni ca mine.
 
Îmi pun toată credința în aceste cuvinte deoarece ele sunt promisiunea lui Buddha Amida. Shakyamuni, Buddha istoric, a spus istoria lui Amida în Marea Sutră. Accept această istorie și promisiunea lui Amida cu o credință simplă și nesofisticată. Ca un țăran buddhist obișnuit și plin de patimi oarbe ce sunt, nu am nevoie de nimic altceva – pentru mine este suficient să accept în credință cuvintele Legământului Principal.
 
Alți buddhiști pot fi mai înțelepți decât mine, mai virtuosi și chiar foarte avansați în practica diverselor tipuri de meditație, probabil înțeleg natura ultimă a tuturor lucrurilor și deci le pot părea un prost cu un nivel foarte scăzut de înțelepciune buddhistă. Nu mă deranjează, pentru că exact asta sunt eu.
 
În ceea ce mă privește, cuvintele Legământului Principal îmi sunt suficiente. Ele reprezintă buddhismul pentru mine și prin ele devin un discipol al lui Shakyamuni și al tuturor Buddha. Aceste cuvinte nu sunt un koan[2] sau vreo metaforă subtilă, ci o promisiune simplă și directă pe care orice buddhist tâmpit și inferior ca mine o poate înțelege. Aceste cuvinte sunt cele care mă fac să-mi accept viața așa cum este ea, cu bune și cu rele și să-mi accept moartea care poate veni oricând. Aceste cuvinte sunt singurele care mă pot face să spun că este ok dacă trăiesc și este ok dacă mor.

 

---

[1] Pentru o explicație detaliată a Legământului Principal vezi cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu, precum și Comentariul Sutrei despre Buddha al Vieții Infinite (în curs de traducere în limba română).
[2] Koan-ul este un cuvânt sau o frază fără sens din punct de vedere al limbajului şi care nu poate fi “rezolvat” de intelect. Este folosit ca un exerciţiu pentru a sparge limitările gândirii convenţionale şi pentru a dezvolta intuiţia, oferind în acest fel practicantului şansa de a atinge o conştientizare de dincolo de dualitate. Sunt folosite ca obiecte de meditaţie în Zen-ul Rinzai. Adeseori aceste koan-uri sunt însă tratate de mulţi doar ca nişte jocuri intelectuale interesante, pierzându-şi aşadar funcţia originară.