Unii
susțin că Nembutsul credinţei este prea legat de moarte şi viaţa de după moarte
şi că ar prefera ceva (o practică sau învățătură) pentru „aici şi acum”. Lumea
căutătorilor spirituali de azi e plină cu astfel de idei de genul ”aici și
acum” ca și cum aceasta ar fi scopul suprem ar oricărei religii. ”Trebuie să
învățăm să trăim în ‚aici și acum’ și să nu ne gândim la moarte sau la ce se
întâmplă după moarte, spun ei. Dar această diferenţă este o iluzie. De fapt,
moartea nu este separată de „aici şi acum”, pentru că respiraţia care iese
poate oricând să nu mai fie urmată de respiraţia care intră. În exact „aici şi
acum” putem pierde totul; în „aici şi acum” noi sau cei dragi nouă pot muri
instantaneu, în „aici şi acum” ne putem găsi deodată în viaţa următoare,
pierzând această formă umană, şansa de a asculta Amida Dharma și a primi
credința.
Precum în filmul ”Ziua hârciogului” (Groundhog Day) , mințile ființelor neiluminate se află mereu într-un perpetuu ”aici și acum”. Din păcate, le place atât de mult acest ”aici și acum” încât creează ideologii pseudospirituale care să-i mențină focalizați pe el. Fiind atât de atașați de ”aici și acum”, ei refuză să vorbească despre moarte și renaștere sau despre aspirația de a ajunge în Tărâmul Pur al lui Amida, numind-o pe aceasta o reminiscență a unor credințe populare sau o abatere de la ”aici și acum”. Din păcate, și ei vor muri într-o bună zi în exact momentul în care visează despre ”aici și acum” și se vor naște din nou, într-un alt ”aici și acum” – același aici și acum dar pictat diferit. Cât de trist este acest lucru...
Știu că Buddhașii trăiesc mereu în aici și acum deoarece ei au transcens cu adevărat viața și moartea, precum și orice fel de limitare a spațiului și timpului, dar putem spune oare același lucru despre acei practicanți ale căror guri sunt pline de ”aici și acum”, că se află în același aici și acum al Buddhașilor? Este extrem de important să înțelegem că fiinţele neiluminate nu sălăşluiesc niciodată în adevăratul "aici şi acum", ci numai în visul de "aici şi acum". Ele se mişcă, trăiesc, mor şi se nasc din nou în visul samsaric de acum şi dintotdeauna. Fără naşterea în Tărâmul Iluminat al lui Amida, nu există Trezie adevărată pentru ființele obișnuite.Copiii să nu se comporte asemenea adulților. De asemenea, ființele neiluminate să nu imite vorbirea și acțiunile Buddhașilor sau Maeștrilor iluminați din trecut. Până nu transcendem cu adevărat nașterea și moartea și nu atingem Buddheitatea, să nu mai vorbim atât de mult despre ”aici și acum” și să nu mai neglijăm problema morții și a vieții de după moarte.
Din nou, îi îndemn pe toți prietenii mei Dharma să conștientizeze faptul că NU există timp pentru evoluția spirituală. Tot ceea ce avem cu adevărat este acest moment fragil, această scurtă pauză de dinainte de moarte și încă o renaștere incertă. În acest moment fie acceptăm ajutorul lui Amida, fie îl refuzăm și ne irosim viața umană atât de greu de obținut. Fiind profund impresionat de impermanența vieții omenești și a așa-ziselor noastre realizări spirituale, am compus aceste versuri spontane:
Nu există timp! Nu există timp pentru așa-zisa ta ”evoluție spirituală”!
Tot ceea ce ai cu adevărat este această clipă fragilă dintre viață și viitoarea renaștere incertă,
așa că te rog, nu te baza pe ”realizările” sau ”virtuțile” egoului tău aflat în iluzie!
Cum nu poți face o oglindă lustruind o cărămidă,
tot așa nu te poți transforma pe tine însuți într-un Buddha!
După ce ai înțeles cele două tipuri de impermanență:
a trupului tău și a așa-ziselor tale ”realizări spirituale”,
nu-ți mai pierde timpul aiurea și încrede-te în Amida.
Doar născându-te în Tărâmul său Pur după moarte
vei putea evada din Samsara și deveni capabil să ajuți toate ființele sensibile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu