sâmbătă, 9 mai 2020

Avantajele nașterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida

            

Pentru a-i ajuta pe colegii mei să aspire către Tărâmul Pur le voi explica în cele ce urmează avantajele nașterii acolo. Acestea trebuiesc citite și contemplate în legătură cu descrierile precedente ale suferințelor samsarice și cu restul celor patru contemplații profunde care îndreaptă mintea către Amida Dharma: viața umană este prețioasă, impermanența și moartea, precum și karma, legea cauzei și efectului.

Însă înainte de a intra în detaliile acestui subiect trebuie să ne aducem aminte câteva lucruri esențiale.
În primul rând, scopul buddhismului este de a deveni un Buddha. Nu a farda sau petici viaţa de aici, nu a fi un buddhist interesant ori cultivat, ci a deveni un Buddha.
Calea buddhistă nu este o metodă de relaxare ori pastilă pentru când ne doare capul sau vreo reţetă de fericire momentană, ci un drum către Buddheitate şi Eliberare, atât pentru noi, cât şi pentru ceilalți.

Este vital ca cei ce intră pe Calea buddhistă să facă aspiraţia de a deveni un Buddha. Fără această aspiraţie, nu există buddhism. Dacă nu dorim, ori nu simţim această dorinţă de eliberare definitivă din suferinţele naşterilor repetate, atunci buddhismul va fi pentru noi doar un obiect de studiu, o interesantă lecţie de mitologie sau delectare intelectuală.

Există două tipuri de viziuni pe care cineva le poate avea despre el însuşi ori despre lume. Una este viziunea obişnuită, în funcţie de educaţia sa culturală ori preocupările de fiecare zi iar cealaltă este viziunea dharmică.

Prima reprezintă ceea ce este considerat a fi normal în diferite epoci, atât ca viziune cât şi ca mod de viaţă, conţinând explicaţii limitate ale lumii şi interesându-se destul de puţin sau niciodată de sensul existenţei omeneşti ori de ceva care se află dincolo de viaţa de aici şi acum. Utilitarismul imediat este fundamental în viziunea non-dharmică asupra lumii.

Pe de altă parte, viziunea dharmică pecepe lumea şi viaţa personală din perspectiva învăţăturii buddhiste (Dharma), unde lucrurile sunt explicate, de exemplu, în funcţie de importanța vieții omenești, impermanenţă, legea karmei și suferința inerentă tuturor tărâmurilor samsarice (cele patru contemplații profunde). De asemenea, ceea ce este real şi important e definit altfel decât sub aspect utilitar imediat iar Eliberarea din samsara pentru noi și ceilalți este considerată a fi de cea mai mare importanță.

Citind, ascultând şi reflectând mereu asupra explicaţiilor pe care Dharma sau învăţătura buddhistă le oferă despre lume și viața omenească poţi ajunge să înţelegi de ce este necesar să devii un Buddha. Devenind din ce în ce mai absorbit în studiul Dharmei și înțelegând pe deplin cele patru contemplații profunde ajungi să dobândeşti ceea ce am putea numi, „ochiul Dharmei” ori viziunea dharmică. Atunci multe construcţii pe care le credeai solide se vor dărâma în jurul tău iar lumea va începe să devină din ce în ce mai goală de falsele culori aruncate asupra ei şi luate drept adevărata realitate.

Mergând pe Calea buddhistă cu aspiraţia de a deveni un Buddha şi având viziunea Dharmei de partea ta, ajungi  intim cu propria karmă, adică te cunoşti mai bine pe tine însuţi şi mai ales îţi cunoşti limitele şi adevăratele capacităţi spirituale. Această etapăconştientizarea propriilor limite şi capacităţi personale raportate la efortul de a deveni un Buddha – este foarte importantă şi în mod special accentuată în tradiția noastră. Așa cum am explicat în diversele capitole ale celor patru contemplații profunde, nimic nu durează în samsara, mai ales așa-zisele noastre ”realizări spirituale”. Tot ceea ce credem că obținem acum poate dispărea în următoarele ore, zile sau luni, deoarece stările noastre mentale se schimbă neîncetat. Din cauză că moartea poate veni în orice clipă nu avem deloc timp pentru așa-zisa ”evoluție spirituală” iar influența karmei habituale ce vine din eoni în care am trăit în întunericul iluziilor și patimilor oarbe este întotdeauna gata să pună piedică celor mai înalte aspirații ale noastre.

Când ajungem în punctul în care vrem să evadăm din samsara dar înțelegem că este imposibil să facem asta prin puterea personală, devenim deschiși față de ajutorul oferit de Buddha Amida.
Dacă ascultăm mesajul lui salvator și îi rostim Numele cu credință, călătoria noastră în samsara va lua sfârșit. Asta înseamnă că intrăm în stadiul celor asigurați de nașterea în Tărâmul Pur iar după ce murim ne vom naște acolo și vom atinge Iluminarea perfectă.
Înțelegând pe deplin cele patru contemplații profunde așa cum au fost ele explicate în această carte, ajungem să acceptăm cu ușurință Cei Trei Stâlpi ai Jodo Shinshu:
1) aspirăm să atingem Buddheitatea (Iluminarea perfectă/Nirvana), 2) ne dăm seama de limitele noastre și de imposibilitatea realizării acestui scop prin puterea personală și 3) ne încredem în Buddha Amida pentru atingerea Buddheității în tărâmul lui Pur unde, spre deosebire de mediul samsaric în care ne aflăm acum, totul duce la Iluminare.

Credința (shinjin) așa cum este ea înțeleasă în Jodo Shinshu conține două convingeri profunde (nishu jinshin): 1) știm că suntem persoane cu puternice limitări karmice, incapabili să atingem Buddheitatea prin puterea personală și 2) știm că doar Buddha Amida ne poate salva prin Puterea Legământului său, fără să ceară nimic de la noi.

A dori să devi un Buddha este fundamental, însă această aspiraţie rămâne încă o dorinţă neîmplinită printre multe altele dacă posibilităţile tale personale nu te pot conduce într-acolo. Nu este obligatoriu să devi un sfânt sau cine ştie ce om deosebit pentru a se naşte în tine dorinţa de a deveni un Buddha, însă pentru a atinge Buddheitatea sunt necesare eforturi şi calităţi infinit mai mari decât capacităţile tale obişnuite. Așadar, în momentul în care devenim conștienți că este imposibil să atingem această stare prin puterea personală suntem pregătiți să auzim mesajul Legământului Principal al lui Buddha Amida.
Este foarte important să înțelegem că Jodo Shinshu nu cere oamenilor să se considere incapabili în diferitele activităţi ale vieţii personale, ci doar în ceea ce priveşte atingerea Eliberării supreme. A atinge Buddheitatea sau Eliberarea supremă nu este la fel cu a fi un bun electrician, sportiv sau orice altceva, ea neavând nimic de-a face cu realizările fiecăruia în viaţa sa obişnuită.

            Acestea fiind spuse, voi discuta acum în detaliu avantajele nașterii în Tărâmul Pur.
Unde aflăm despre aceste avantaje? În primul rând, de la Buddha Amida însuși care a promis în multe din legămintele sale că le vom avea după nașterea în Tărâmul Pur. În al doilea rând, de la Buddha Shakyamuni care a făcut eforturi să ne convingă de existența lui Buddha Amida  și a Tărâmului său Pur, spunând povestea lui Amida, descriind tărâmul său iluminat ori de câte ori a avut ocazia și arătându-i pe amândoi lui Ananda și celor adunați pe vârful Vulturului. În al treilea rând, de la Maeștrii liniei noastre de transmisie și de la alte linii care au vorbit de asemenea, despre diversele avantaje ale nașterii acolo.
           
Pentru a arăta faptul că oamenii trebuie să accepte exitența lui Buddha Amida și a tărâmului său iluminat unde vor dori să se nască, Buddha Shakyamuni i-a arătat audienței adunate să asculte Marea Sutră. Iată ce s-a întâmplat:

“Buddha i-a spus lui  Ananda: ‘Ridică-te, aranjează-ţi robele, pune mâinile în gassho şi venerează-l pe Amitayus’ (Amida)[1]. […]Ananda s-a ridicat, şi-a aranjat robele, s-a aşezat în postura corectă, şi-a îndreptat privirea către vest, şi-a unit palmele în gassho, s-a plecat la pământ şi l-a venerat pe Amitayus. Apoi i-a spus lui Buddha Shakyamuni: ‘O, Cel mai Onorat din lume, vreau să îl văd pe acest Buddha, Tărâmul său al păcii şi beatitudinii şi adunarea sa de bodhisattva si sravaka.’

Imediat ce a rostit aceste cuvinte, Amitayus a trimis o mare lumină care a iluminat  toate tărâmurile Buddhaşilor. Munţii de diamant care înconjoară lumea, Muntele Sumeru, împreună cu munţii mai mari sau mai mici şi tot ceea ce există, au strălucit în  aceeaşi culoare aurie. Acea lumină era  asemenea torentului care apare la sfârşitul perioadei de schimbare cosmică şi care inundă  întreaga lume, când miriade de lucruri sunt cufundate şi când oricât de departe am  privi  nu există altceva decât imensa întindere de apă.
La fel  era şi  torentul de lumină care emana din Amitayus. Toate luminile sravakasilor şi bodhisattvasilor au fost întrecute şi numai lumina lui Buddha a rămas singură strălucitoare şi glorioasă. Atunci Ananda a văzut splendoarea şi măreţia lui Amitayus precum a muntelui Sumeru,  ce se ridică deasupra întregii lumi. Nu mai exista nici un loc neiluminat de lumina ce emana din corpul său glorios. Cele patru grupuri de adepţi ai lui Buddha adunaţi acolo  au văzut împreună toate acestea, în acelaşi timp. De asemenea, cei din Tărâmul Pur au văzut toate cele din această lume.

Atunci Buddha i-a spus lui Ananda şi lui Bodhisattva Maitreya:
‘Aţi văzut acel tărâm plin de manifestări excelente şi glorioase, toate spontan produse de la pământ la Cerul Sălăşluirii Neprihănite?’
‘Da, am văzut’.
Buddha a întrebat: ‘Aţi auzit de asemenea, marea voce a lui Amitayus expunând Dharma tuturor lumilor, călăuzind fiinţele sensibile pe Calea lui Buddha?’
Ananda a răspuns: ‘Da, am auzit’."[2]

Acest fragment este atât de simplu încât nu poate fi greşit înţeles. Ananda îi spune lui Shakyamuni că vrea să-l vadă pe Amida şi Tărâmul său Pur – „vreau să îl văd pe acest Buddha, Tărâmul său al păcii şi beatitudinii“ iar apoi chiar l-a văzut: „Ananda a văzut splendoarea şi măreţia lui Amitayus“. De fapt, nu numai el, ci toţi cei adunaţi acolo, pe vârful Vulturului, pentru a asculta Marea Sutră, l-au văzut pe Amida şi Tărâmul său Pur – „cele patru grupuri de adepţi ai lui Buddha adunaţi acolo  au văzut împreună toate acestea, în acelaşi timp“. Atât cei din această lume, cât şi cei din Tărâmul Pur s-au văzut unii pe alţii – „de asemenea, cei din Tărâmul Pur au văzut toate cele din această lume“.

Nici un adept sincer nu poate reinterpreta ce s-a întâmplat acolo. Revelaţia lui Amida şi a Tărâmului său Pur chiar a avut loc iar audienţa i-a văzut pur şi simplu  înaintea ochilor. Nu există nici un sens ascuns, metaforic ori simbolic în asta. Repet, audienţa i-a văzut pur şi simplu  înaintea ochilor[3]. Oricine v-ar spune că nu merită să luaţi în considerare această viziune a lui Amida şi a Tărâmului Pur, aşa cum a fost ea descrisă în sutră, este un om fără credinţă şi care, cu voie sau fără de voie, vă induce în eroare. Nu numai că Shakyamuni i-a arătat pe Amida şi Tărâmul Pur celor adunaţi pe vârful Vulturului, dar le-a şi cerut să confirme ceea ce au văzut şi auzit:

“Aţi văzut acel tărâm plin de manifestări excelente şi glorioase ?”
Ananda a răspuns: „Da, am văzut“.
“Aţi auzit de asemenea, marea voce a lui Amitayus?”
Ananda a răspuns:  Da, am auzit“.

De ce credeţi că Buddha Shakyamuni le-a cerut să confirme ceea ce au văzut şi auzit? De ce a insistat ca Ananda să spună cu gura lui, “da, am văzut” şi “da, am auzit”?
Pentru că a dorit ca toate fiinţele, inclusiv noi, discipolii generaţiilor viitoare, să-l acceptăm pe Amida ca pe un Buddha viu şi real iar Tărâmul său iluminat ca pe un loc ce există cu adevărat şi unde să ne dorim să ne ducem după moarte. Pentru noi a spus El istoria lui Buddha Amida şi i-a făcut pe cei adunaţi acolo să îl vadă:

“Am expus această învăţătură (sutra) pentru binele tuturor fiinţelor sensibile şi v-am  ajutat  să-l vedeţi  pe Amitayus (Amida) şi tot ce se află în Tărâmul său. Străduiţi-vă aşadar, să faceţi ceea ce trebuie făcut. După ce voi trece în Nirvana, nu permiteţi îndoielilor să apară”[4] 

Nu numai că Shakyamuni l-a arătat pe Buddha Amida și Tărâmul lui Pur dar l-a și descris ori de câte ori a avut ocazia. De exemplu, în Mica Sutră (Amidakyo) îi vorbește lui Shariputra despre Tărâmul Pur într-un mod extatic, nelăsându-i acestuia nici cel mai mic răgaz pentru întrebări. El începe să predice această sutră fără să i se fi adresat nici o întrebare şi repetă într-una ceva de genul: “Shariputra, este minunat, acel loc este suprem în frumuseţe….Shariputra, în acel tărâm sunt cutare şi cutare comori nepreţuite......Shariputra……Shariputra…”
Se pare că Shakyamuni vorbeşte fără să respire, înşiruind parcă la nesfârşit frumuseţile Tărâmului Pur, atât de mare este entuziasmul cu care le prezintă.

Tocmai pentru a arăta că Tărâmul Pur al lui Buddha Amida nu este o metaforă ci un loc real în care fiinţele pot aspira să se nască după moarte, îi este indicată o direcţie – Tărâmul Pur din Vest.

Unii spun că direcţia „vest” şi descrierile deosebite sunt o dovadă pentru inexistenţa lui ori că acestea sugerează că Tărâmul Pur este doar un simbol sau metaforă. Adevărul este însă că, făcând efortul de a-l descrie în atâtea cuvinte minunate şi indicând o direcţie în care adeptul să se orienteze când îl venerează pe Amida, Buddha Shakyamuni a vrut să accentueze de fapt existenţa lui reală ca loc unde fiinţele sensibile pot aspira să se nască fără nici o grijă sau îndoială. Este ca şi când ţi-aş vorbi de un parc minunat pe care îmi doresc foarte mult ca tu să îl vizitezi. Dacă îţi spun „este acolo, spre vest” şi încep să ţi-l descriu, tu nu vei mai pune la îndoială existenţa acestuia şi vei dori să îl vezi. La fel stau lucrurile şi cu expresia „Tărâmul Pur din vest”.

Exaltarea cu care Shakyamuni descrie Tărâmul Pur al lui Amida în Mica Sutră (Amida-kyo), fără ca nici măcar să i se ceară acest lucru şi lumina care emană din trupul său când rosteşte Marea Sutră în care prezintă istoria lui Buddha Amida şi cele 48 de legăminte ale sale, sunt o dovadă clară a faptului că vorbele lui sunt adevărate iar că ascultătorii săi trebuie să accepte neapărat ceea ce are să le comunice: Amida este un Buddha viu şi Tărâmul său este un loc real. 

            Din nou, pentru a nega faptul că Tărâmul Pur este un loc real și iluminat cu forme și manifestări și pentru a vă împiedica să aspirați la nașterea acolo, unii ar putea încerca să îl prezinte doar ca pe o stare a conștiinței.  Nu trebuie să cădeți în capcana lor deoarece stările de conștiință NU exclud forme și manifestări! De fapt, chiar formele apar în funcție de stările de conștiință. În ceea ce privește ființele neiluminate, trupurile lor și tărâmurile samsarice apar ca efecte ale iluziilor karmice specifice. Când cineva atinge Buddheitatea, apar automat manifestări transcendente  ca efect al Iluminării și al dorinței de a salva ființele.

Întotdeauna vor exista forme și manifestări, indiferent că suntem iluminați sau neiluminați. Când condițiile neiluminării sunt prezente, apar forme neiluminate care duc la și mai multe atașamente și patimi oarbe. Când se atinge Iluminarea, apar forme și manifestări iluminate - de aceea, toți Buddha au corpuri transcendente și creează sfere speciale de influență numite tărâmuri pure.

Buddhașii nu depind de forme dar asta nu înseamnă că le resping. Doar practicanții aflați în iluzie pot avea viziunea greșită a negării formelor sau a atașamentul față de vid (viziunea greșită a vidului nihilist), susținând că totul, inclusiv Tărâmul Pur, este doar o stare a minții.

Lumea noastră samsarică este efectul karmei neiluminate și de aceea, trăim într-o grădină a dorințelor fără de sfârșit și a suferințelor de tot felul. În schimb, Tărâmul Pur este efectul sau manifestarea Iluminării lui Buddha Amida și a dorinței lui de a salva toate ființele. Tot ceea ce se află acolo duce la Iluminare. Buddha Shakyamuni a menționat foarte clar faptul că Tărâmul Pur este un loc real cu diferite forme despre care a insistat să explice că nu sunt produsul karmei neiluminate, ci manifestări ale lui Amida. De exemplu, când a explicat rolul şi originea minunatelor păsări din Tărâmul Pur, Buddha Shakyamuni a spus:

„Shariputra, să nu crezi că aceste păsări se nasc din retribuţia vreunei karme negative. Motivul este că cele trei tărâmuri rele nu există în acel Tărâm al lui Buddha. Shariputra, nici chiar numele celor trei tărâmuri rele nu există aici, cu atât mai puţin tărâmurile însăşi. Aceste păsări sunt manifestate de Buddha Amida pentru ca glasul şi cântecul lor să proclame şi să răspândească Dharma”.

Așadar, în conformitate cu învățătura sa, Tărâmul Pur este atât un loc anume, cât mai ales un loc al Iluminării.

Temelia samsarei este ignoranța și patimile oarbe iar esența Tărâmului Pur este Nirvana sau Iluminarea Perfectă. Atât ignoranța cât și Iluminarea sunt însoțite de forme.  Ignoranța și patimile oarbe dau naștere la diferite tărâmuri samsarice, în timp ce Iluminarea perfectă manifestă așa numitele tărâmuri pure. Așadar, Tărâmul Pur al lui Buddha Amida este efectul Iluminării sale și a dorinței de a salva toate ființele, exprimată în cele 48 legăminte. Aceasta este învățătura corectă despre Tărâmul Pur

Dacă cineva vă spune spune că Tărâmul Pur este doar o stare a conștiinței sau doar un loc anume, nu vă predă Dharma cea adevărată. Prima variantă este viziunea greșită a ”vidului nihilist” sau al ”atașamentului față de vacuitate” iar a doua este viziunea greșită în conformitate cu care Tărâmul Pur este doar un alt loc în samsara.

Așadar, modalitatea corectă de a defini Tărâmul Pur în limbaj omenesc este ca fiind tărâmul iluminat al lui Buddha Amida.

Este important să înțelegeți că TOATE manifestările, de la iaduri la Tărâmul Pur al lui Buddha Amida apar datorită cauzelor și condițiilor. Dacă aveți o karma atât de rea încât meritați să vă nașteți într-unul din iaduri, atunci vă veți naște naște acolo; dacă aveți karma nașterii în trup uman, atunci vă veți naște ca oameni și așa mai departe... La fel cum ființele neiluminate sunt cauza karmică a tărâmurilor neiluminate cu diverse suferințe și obstacole, un Buddha este cauza karmică a unui Tărâm Iluminat. Dacă în primul caz manifestările din tărâmurile neiluminate duc la și mai multe atașamente și iluzii, în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida nu există decât manifestări și forme iluminate care conduc la Iluminare.
Așa cum am văzut mai sus, în explicațiile oferite de Shakyamuni, păsările din Tărâmul Pur nu sunt, asemenea celor din tărâmul uman, rezultatul unei karme neiluminate, ci creații ale lui Buddha Amida. Dacă în iaduri, diferitele păsări și bestii înfricoșătoare îi chinuie pe cei născuți acolo, deoarece sunt efectul karmei acestora, în Tărâmul Pur păsările cântă muzică Dharma iar sunetele scoase de ele amintesc adevăruri nirvanice. Ambele tipuri de animale (cele din iaduri și cele din Tărâmul Pur) sunt reale dar ele există datorită unor cauze diferite. Bestiile din iaduri își au cauza într-o karmă neiluminată (a celor născuți acolo), în timp ce animalele din Tărâmul Pur își au cauza în Iluminarea lui Buddha Amida.

Bucuriile și plăcerile celor născuți în Tărâmul Pur nu provin din atașamentul față de simțuri și obiectele simțurilor, ci din Iluminare și natura iluminată a acestui tărâm. Așadar, ele trec dincolo de plăcerile zeilor sau ființelor superioare neiluminate. Așa cum spunea Maestrul Genshin:

”Nici chiar plăcerile trăite în sute de mii de milioane de ani în Toriten[5]sau plăcerile și extazul profund ale palatului lui Mahabrahma nu merită a fi considerate plăceri în comparație cu ceea ce vom simți în Tărâmul Pur. Când karma recompensei se epuizează, zeul din Toriten sau din palatul lui Mahabrahma cade din nou în ciclul schimbărilor neîncetate și nu poate scăpa de cele trei tărâmuri rele[6], însă cel care s-a născut în Tărâmul Pur se odihnește acum recunoscător în brațele lui Kannon (Bodhisattva Avalokitesvara)[7] și se află  în siguranță pe tronul de lotus al comorilor extraordinare[8]. După ce a rătăcit atât de mult pe oceanul suferinței s-a născut acum pentru prima oară în Tărâmul Pur iar fericirea lui este dincolo de orice putere de exprimare.”

În al 32-lea legământ, Buddha Amida a făcut următoarea promisiune legată de Tărâmul său Pur:

„Dacă după ce voi deveni un Buddha, toate miriadele de manifestări din tărâmul meu, de la pământ la cer, precum palatele, pavilioanele, lacurile, pârâurile şi copacii, nu vor fi alcătuite din nenumărate şi nepreţuite comori, ce depăşesc în desăvârşire orice se află în lumea oamenilor şi a zeilor, precum şi dintr-o sută de mii de tipuri de lemne aromatice, a căror mireasmă pătrunde peste tot de-a lungul tuturor lumilor din cele zece direcţii, făcându-i pe toţi bodhisattva care o simt să practice metodele buddhiste, fie să nu ating Iluminarea perfectă.[9]

Aceste manifestări transcendente arată că Tărâmul Pur depăşeşte toate celelalte locuri din lumea suferinţei – “depăşesc în desăvârşire orice se află în lumea oamenilor şi a zeilor”.

De fapt, Tărâmul Pur  este dincolo de samsara şi nu poate fi comparat cu tărâmurile prinse în puterea naşterii şi a morţii şi supuse astfel impermanenţei. Oamenii, zeii (deva) şi alte tipuri de fiinţe sensibile, plus mediul în care acestea se nasc, sunt produsul karmei lor neiluminate, însă Tărâmul Pur al lui Amida este manifestarea Iluminării şi meritelor sale curate, de aceea, comorile şi manifestările din Tărâmul Pur sunt neîntrecute în frumuseţe, având în acelaşi timp puterea de a aprofunda şi întări dedicaţia celor  angajaţi în practica eliberării personale şi a celorlalţi (bodhisattvaşii):

„o sută de mii de tipuri de lemne aromatice, a căror mireasmă pătrunde peste tot de-a lungul tuturor lumilor din cele zece direcţii, făcându-i pe toţi bodhisattva care o simt să practice metodele buddhiste”.

Este evident că aceste comori din Tărâmul Pur nu au ca scop plăcerile simţurilor, ci exprimarea Dharmei, chemarea fiinţelor către Dharma, slăvirea virtuţilor lui Amida şi înţelegerea locului suprem pe care acest tărâm iluminat îl ocupă printre celelalte tărâmuri ale Buddhaşilor. Acestea sunt comori spirituale, chiar dacă sunt descrise folosind termeni familiari nouă precum palate”, ”pavilioane”, „lacuri”, „pâraie”, „copaci”, „lemne aromatice” etc.

*

            Cu siguranță cel mai important avantaj al nașterii în Tărâmul Pur prin Poarta Credinței este atingerea Nirvanei sau Buddheității:

”Când cineva a intrat în Tărâmul Pur al fericirii el sau ea atinge imediat Nirvana sau Iluminarea supremă".[10]

Din acest avantaj apar și celelalte ca ramurile unui copac. Astfel, după ce vom atinge Buddheitatea în Tărâmul Pur, vom sălăşlui în Realitatea ultimă de dincolo de formă (Dharmakaya), vom locui pentru totdeauna în formă transcendentă (Sambhogakaya) în Tărâmul Pur al lui Amida şi vom merge, în acelaşi timp, în toate zonele universului, în diferite forme sau Corpuri ale Adaptării/Transformării (Nirmanakaya) pentru a salva toate fiinţele.  Promisiunea atingerii Buddheității și a întoarcerii pentru a ajuta toate ființele a fost făcută de Buddha Amida în al 11-lea și al 22-lea legământ.

Deoarece în Tărâmul Pur vom sălășlui în Nirvana, vom avea o înfățișare superbă, nobilă şi majestuoasă, de neegalat în toate lumile” și vom fi ” înzestraţi cu corpuri ale Naturaleţii, Vidului şi Infinitului."[11]

A avea corpuri ale Naturaleții, Vidului și Infinitului este o dovadă că vom atinge Buddheitatea (Iluminarea/Nirvana supremă). Shinran Shonin a spus, de asemenea:

”Înfăţişarea lor este impunătoare şi minunată, de neegalat în toate lumile. Caracteristicile lor, subtile şi delicate, nu aparţin oamenilor şi zeilor; cu toţii au trupuri ale Naturaleţii, Vidului şi Infinitului.”[12]

Buddha Amida a promis în al 3-lea legământ că vom avea ”culoarea aurului pur” iar în al 4-lea legământ că vom avea cu toţii aceeaşi înfăţişare”, fără nici ”cea mai mică diferenţă de frumuseţe” între noi.

Fiinţele neiluminate din samsara au diferite forme şi înfăţişări, culoare sau frumuseţe. Ele diferă mult unele de altele iar asta se datorează diferitelor tipuri de karmă pe care le moştenesc din vieţile trecute. Însă odată ce s-au născut în Tărâmul Pur şi au devenit Buddhaşi sunt eliberaţi de lanţurile karmei şi trec dincolo de formă, culoare sau alte diferenţe. Asta este ceea ce se înţelege prin „vor avea cu toţii aceeaşi înfăţişare“.
A avea culoarea aurului pur înseamnă de asemenea, a avea corpuri transcendente ce încarnează toate calităţile Iluminării.

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”În tărâmul infinit și primitor al lui Amida nu există vreun scop rău sau înțelepciune prostească. Nu există falsă iluminare produsă de cauze negative, ci doar progres natural pe calea lui Buddha. Cel care se naște acolo va fi neclintit și va atinge Iluminarea totală”.[13]

În al 21-lea Legământ Amida promite că cei născuți în Tărâmul Pur sunt ”înzestraţi cu cele treizeci şi două de semne  ale unui Mare Om”. Buddha Shakyamuni a spus același lucru în Marea Sutră despre cei născuți în Tărâmul Pur:

“Ananda, fiinţele sensibile născute acolo au toate cele treizeci şi două de semne fizice ale unui Mare Om, precum şi înţelepciune perfectă cu care pătrund adânc în natura tuturor dharmelor (fenomenelor)[14] şi le înţeleg natura subtilă. Puterile lor supranaturale nu au niciun fel de obstacol iar simţurile sunt ascuţite şi clare”.[15]
Maestrul Genshin a spus, de asemenea:

”Ființele din Tărâmul Pur, deoarece au corpuri de culoarea aurului și sunt puri în interior și în exterior, emană întotdeauna o lumină strălucitoare. Ei au cele treizeci și două de semne și sunt atât de sublimi, integri și minunați încât nu există nimic în lume cu care să poată fi comparați [...] Dacă ar fi să-i comparăm pe stăpânii celor șase Devaloka[16] cu ființele din Tărâmul Pur ar fi ca și cum am pune un cerșetor  lângă un rege."

În al 15-lea legământ, Buddha Amida a promis că vom avea vieți nesfârșite, ceea ce înseamnă că trupul nostru transcendent (Sambhogakaya) din Tărâmul Pur nu va muri niciodată și că ne vom manifesta în diverse forme (Nirmanakaya) de-a lungul întregii samsara pentru a salva ființele, menținând acele forme și manifestări atât cât dorim. De fapt, ca ființe iluminate vom trece dincolo de naștere și moarte, așa că putem fi în Tărâmul Pur și în alte lumi în același timp.

În al 5-lea legământ Buddha Amida a promis că după ce ne vom naște în Tărâmul Pur ne vom aduce aminte ”toate vieţile trecute” precum și” evenimentele petrecute în timpul ultimelor o sută de mii de kotis de nayuta de kalpa” iar în al 6-lea legământ că vom avea”ochiul divin prin care vom vedea pe o distanţă de cel puţin o sută de mii de kotis de nayuta de tărâmuri ale Buddhaşilor”[17]. În al 8-lea legământ ne-a asigurat că vom avea”capacitatea de a şti gândurile celorlalţi” iar în al 9-lea legământ că vom putea merge ”peste tot într-o singură clipă, chiar şi dincolo de o sută de mii de kotis de nayuta de tărâmuri ale Buddhaşilor” pentru a putea fi mereu alături de orice ființă vrem să o ajutăm.

Maestrul Genshin a spus:

”Deoarece au capacitatea de a-și înțelege destinele lor karmice, discută unii cu alții despre viețile trecute, anume în ce țări au locuit, cum au fost treziți și influențați de cutare sau cutare scriptură, cum au aprofundat cutare sau cutare învățătură, etc. În acest mod ei discută unul cu altul despre virtuțile care le-au bucurat inima sau își descriu în detaliu povestea nașterii  în Tărâmul Pur.” [...]

Diferiții locuitori ai Tărâmului Pur posedă cele cinci moduri tainice de comunicare, imposibil de înțeles de cei încă nenăscuți acolo. Ei trăiesc liberi și după pofta inimii lor. Dacă, de exemplu, vor să privească de-a lungul universului fără să se miște din loc, pot face asta fără nici un efort. De asemenea, pot auzi orice voce a oricărei ființe din univers fără să se deplaseze nici măcar un centimetru. Mai mult decât atât, pot auzi lucruri din trecutul fără de început ca și cum s-ar întâmpla în prezent. Ei cunosc cele mai intime gânduri ale tuturor ființelor din cele șase zone ale existenței ca și cum le-ar privi într-o oglindă clară. Pot merge peste tot ca și cum
tărâmurile Buddhașilor din toate cele zece direcții se află la picioarele lor. Pot face tot ceea ce doresc de-a lungul spațiului infinit și al timpului fără de sfârșit. [...]

Pentru ființele din lumea noastră este imposibil să vadă fără lumina soarelui ori a unei lămpi și nu se pot apropia de un obiect fără să se deplaseze către el. Suntem atât de slabi încât nu putem vedea nici măcar printr-o foaie de hârtie. Nu știm nimic despre lucrurile trecute, ci doar despre ceea ce trăim aici și acum; viețuim într-o cușcă și avem obstacole în toate direcțiile. Însă printre cei născuți în Tărâmul Pur nu există nici măcar unul care să nu aibă puterea misterioasă de a transcende spațiul și timpul.
Chiar dacă timp de o sută de mari kalpa nu au plantat ei înșiși semințele (karma) acestor însușiri extraordinare[18], ele le aparțin în mod natural ca o consecință a faptului că s-au născut în Tărâmul Pur. Cât de fericiți trebuie să fie!”[19]

El a mai spus, de asemenea:

”Lucrurile pe care oamenii le caută în această lume nu sunt chiar ceea ce își doresc cu adevărat. Copacul vrea să fie liniște dar vântul bate fără încetare. Fiul vrea să aibă grijă de părinții lui, însă aceștia nu vor trăi mult timp. Și chiar dacă părinții ar trăi mult, fiul, în cazul în care este sărac, nu poate oferi ceea ce pietatea filială îi cere să facă chiar dacă și-ar da duhul încercând. Dacă se duce departe de casă din cauza afacerilor sau muncii lui nu va se va mai putea uita dimineața la fețele dragi ale părinților ori să aibă grijă de ei când merg seara la culcare. Același lucru este valabil și în cazul relației dintre învățător și discipol, soț și soție, prieteni, rude și al tuturor oamenilor  față de care există o obligație. Îngrijorându-se în acest fel din cauza unui atașament nebunesc nu face altceva decât să crească lucrarea karmei.

Fiecare om știe unde se află acum și ce fel de viață trăiește în cele șase tărâmuri și cele patru tipuri de naștere. Dar cine își dă seama de  faptul că animalul de pe câmp sau pasărea de pe munte au fost și ei părinții noștri în mai multe vieți trecute? Acest lucru este foarte bine exprimat în următorul poem bătrânesc:

Există un cuc pe deal ce strigă:’Cu-cu, cu-cu!’ Cine știe, poate acela este chiar tatăl sau mama mea’

Într-un pasaj din Shindikwagyo se spune:

Oamenii acestei lumi fac diverse păcate de dragul copiilor lor și după aceea cad în tărâmurile iadurilor, spiritelor flămânde sau animalelor unde suferă timp îndelungat. Nefiind sfinți și neavând puterea tainică a comunicării ei nu-și pot cunoaște viețile trecute. Din cauza aceasta, nimeni nu poate răspunde cu recunoștință bunătății celorlalți. Toate ființele sunt prinse în roata nașterilor și morților repetate. Ei trec mereu prin diverse stadii în cele șase tărâmuri asemenea unei roți care se învârte la nesfârșit. Uneori sunt tată sau mamă, alteori soț sau soție și se iubesc astfel unii pe alții în timpul diverselor vieți. 

Însă dacă se nasc în Tărâmul Pur vor fi înzestrați cu înțelepciune superioară iar puterile tainice de comunicare îi vor face capabili să ajungă la cei care au fost binefăcătorii, rudele și cunoștințele lor de-a lungul multor vieți și generații, pentru a-i atrage și ajuta. Având ochiul divin pot vedea unde trăiesc aceștia în viața de acum și îi pot auzi. Puterea lor tainică de comunicare le dă posibilitatea de a fi alături de ei și de a lua forme adaptate nevoilor și specificului acestora, învățându-i și călăuzindu-i pe calea salvării.'"[20]

În al 7-lea legământ, Buddha Amida a promis că vom avea ”urechi divine” cu care vom auzi ”învăţăturile a cel puţin o sută de mii de kotis de nayuta de Buddha” și vom reuși să ni le amintim pe toate, că îi vom venera direct pe toți Buddha din cele zece direcții (al 24-lea legământ), le vom aduce ofrande (al 23-lea legământ) și vom auzi spontan orice învățătură dorim (al 46-lea legământ).
Maestrul Genshin a spus:

”Când credincioșii se află încă în această lume, citind și auzind în scripturi despre diversele virtuți ale tărâmurilor Buddhașilor din cele zece direcții, oftează și își spun unii altora: ‘Când vom putea să vedem tărâmurile pure din cele zece direcții și să ne întâlnim cu diverși Buddha și Bodhisattva?
Dar când ne vom naște în Tărâmul Pur al lui Amida putem merge în toate acestea  dimineața și să ne întoarcem seara ori să mergem și să ne întoarcem în același moment din toate tărâmurile Buddhașilor din cele zece direcții. Acolo îi putem sluji pe aceștia în diverse moduri, trăi alături de mari învățători și asculta mereu Dharma cea adevărată. Fiind născuți astfel în Tărâmul Pur obținem Iluminarea perfectă. Mai mult decât atât, vom putea atunci să intrăm în diverse sfere lumești de existență, să luăm parte la diverse ceremonii buddhiste și să facem nenumărate lucruri bune. Nu este asta adevărata bucurie?”[21]

Nu numai că vom putea merge în alte tărâmuri să-i venerăm, să le aducem ofrande și să ascultăm învățăturile diverșilor Buddha, dar mulți sfinți și ființe iluminate vor veni de asemenea, în Tărâmul Pur să îl venereze pe Amida, așa că îi vom putea întâlni chiar acolo!
Maestrul Genshin a spus:

”Așa cum se zice în Scripturi: toate ființele care aud despre aceste plăceri își doresc să renască în Tărâmul Pur. Asta deoarece se pot întâlni și împrieteni cu ființe extraordinare. Virtuțile adunării de Bodhisattva sunt minunate.”[22]

Apoi enumeră numele diverșilor Bodhisattva iluminați pe care îi putem întâlni în Tărâmul Pur, de exemplu, Samantabhadra, Manjushri, Maitreya, Ksitigarbha, Avalokitesvara, Mahasthamaprapta, etc

El a mai spus de asemenea:

”Marii Bodhisattva sunt imposibil de numărat, asemenea nisipurilor Gangelui. Culoarea și forma lor este neîntrecută în frumusețe iar ei sunt plini de virtuți. Trăiesc mereu în Tărâmul Pur și se adună în jurul lui Amida Nyorai […]

Tărâmul Pur este plin de sfinți care au o viață comună, se vizitează, discută și urmează împreună aceeași Cale. Nu există nicio diferență între ei. De asemenea, apar nenumărate ființe și Bodhisattva din toate cele zece tărâmuri ale Buddhașilor, cât firele de nisip ale Gangelui. Fiecare dintre aceștia vine în Țara cea Plăcută (Tărâmul Pur) unde se uită la figura prețioasă a lui Amida Nyorai și îi aduce ofrande. Unii îi aduc flori cerești, alții ard fel de fel de arome minunate iar alții îi oferă straie neprețuite[23]. Unii dintre ei produc muzică divină și îl laudă pe Nyorai (Tathagata) cu voci calme și blânde. Alții ascultă scripturile sau propagă învățătura.
Nu există niciun obstacol în a veni și a pleca ziua sau noaptea. Unii pleacă spre est iar alții vin dinspre vest. Unii pleacă spre vest iar alții vin dinspre nord și tot așa unii se întorc în nord iar alții vin dinspre sud. Astfel, mulțimea vine și pleacă din toate cele patru colțuri, cele opt direcții, de sus sau de jos de parcă ar fi într-o piață înfloritoare. Rar putem auzi numele acestor sfinți, însă imaginați-vă cât este de greu să întâlnești unul dintre ei în o sută, o mie sau zece mii de kalpa! Însă ființele din Tărâmul Pur se adună mereu în același loc și discută unii cu alții cu prietenie și respect. Nu este asta adevărata bucurie?

Nagarjuna a spus: Diverșii copii ai lui Buddha care vin din toate cele zece direcții arată foarte limpede puterea tainică a comunicării. Ei privesc și contemplă înfățișarea prețioasă a lui Amida și îl venerează încontinuu. De aceea și eu mă plec înaintea lui Amida Nyorai și îl venerez”.[24]
De asemenea, așa cum a promis Amida în al 10-lea legământ, niciodată nu vom mai da”naştere la gânduri pline de ataşamente”.  A fi eliberați de atașamente înseamnă a trece dincolo de viziunile limitate ale lui ”eu și ceilalți”, a percepe toate ființele în mod egal și fără nicio discriminare. Asta este la fel cu a înțelege vacuitatea tuturor fenomenelor. În Marea Sutră Buddha Shakyamuni a spus despre cei născuți n Tărâmul Pur:

”Fie că pleacă ori se întorc, merg ori stau, inimile lor rămân neatașate, faptele sunt în conformitate cu voința și neîmpiedicate de nimic. În ei nu există nicio distincție între sine și ceilalți, nicio idee de  răsplată sau conflict. Având o  inimă plină de Compasiune și dorința de a ajuta toate ființele, ei nu poartă ciudă nimănui. Liberi de orice obstacole mentale, ei nu știu ce este aceea lene și au numai gânduri pure și curate. […]Trupurile lor samsarice şi patimile rele s-au stins împreună cu ultimele tendinţe karmice […]înţelepciunea lor este asemenea oceanului adânc iar Samadhiul precum regele munţilor [….]Ei sunt asemenea marelui pământ deoarece nu au niciun gând discriminativ precum pur sau impur, frumos sau urât […]Sunt asemenea cerului deoarece nu au niciun atașament […] Sunt precum un stol de păsări jucăușe deoarece nu strâng nimic [….] Sunt asemenea cerului întins deoarece marea lor Compasiune ajunge peste tot, fără nicio discriminare. De asemenea, și-au distrus invidia și nu sunt deloc geloși pe superioritatea celorlalți […] În acest fel au ajuns lumini ale lumii și câmpuri de merite supreme; întotdeauna devin învățători ai lumii și nu au niciun fel de discriminare, aversiune ori atașament”.[25]

În conformitate cu al 16-lea legământ, nimic rău nu se va mai găsi în noi după ce atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur, nicio iluzie sau patimă oarbă, ci doar fericire perfectă așa cum ne este promis în al 39-lea legământ. Așadar, datorită absenței iluziilor și patimilor oarbe, în Tărâmul Pur nu există tărâmurile de jos ale existenței (primul legământ) și nici așa-zisele ”tărâmuri superioare” iar odată născuți acolo nu mai cădem înapoi în existența samsarică (al-2-lea legământ)

În conformitate cu legămintele 25, 29 și 30, vom avea ”înțelepciune atot-știutoare” și neîntrecută pentru a instrui toate ființele în funcție de capacitățile lor.
Mai mult decât atât, vom avea ”corpul zeului Vajra Narayana” (al 26-lea legământ).  Zeul-Vajra[26] Narayana este de fapt, Vajrapani (din sanscritul “vajra” care se traduce prin “tunet” sau “diamant” şi “pani” – tradus ad-literam prin “în mână”)[27], unul din cei mai importanţi Bodhisattva iluminaţi[28] din buddhismul Mahayana. El este protectorul Dharmei lui Buddha şi reprezintă Puterea tuturor Buddha. La fel cum Bodhisattva Samantabhadra, menţionat în al 22-lea Legământ, reprezintă activitatea nesfârşită a tuturor Buddha de salvare a fiinţelor, Vajrapani reprezintă Puterea nelimitată a acestora[29].  Ce minunat este că după ce vom renaşte în Tărâmul Pur vom fi exact precum aceşti doi mari Bodhisattva Iluminaţi! La fel ca Samantabhadra vom fi întotdeauna activi în Samsara şi asemenea lui Vajrapani vom fi atot-puternici! Iar pentru că Vajrapani este un protector al Dharmei şi noi o vom proteja la nesfârşit şi vom distruge înţelegerile greşite.







[1] Buddha Amida are două aspecte: “Amitayus”, care înseamnă “Viaţă Infinită” și “Amitabha” - “Lumină Infinită”.  Acestea sunt unite în cuvântul “Amida”, care înseamnă Buddha al Vieţii Infinite şi al Luminii Infinite. În secţiunea a 4-a din Mica Sutră, Shakyamuni îi explică acest lucru lui Sariputra:
“De ce crezi tu Sariputra, că acel Buddha este numit Amitabha? Sariputra, Lumina acelui Buddha străluceşte peste tot şi fără de obstacole în toate lumile celor  zece direcţii. Din acest motiv este numit Amitabha. Din nou, Sariputra, viaţa acelui Buddha şi a fiinţelor din tărâmul lui ţine timp de nenumărate şi nesfârşite kalpa. Din acest motiv este numit Amitayus.”
The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.104-105
[2] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.65-66.
[3] În conformitate cu Sutra Contemplaţiei, Buddha Amida şi Tărâmul său Pur au fost de asemenea, arătaţi reginei Vaidehi, soţia regelui Bimbisara din regatul Magadha. Ananda şi Mahamaudgalyayana, doi dintre cei mai importanţi discipoli ai lui Shakyamuni, au fost şi ei prezenţi în timpul acestei revelaţii. Iată cuvintele sutrei:
“Te rog, Cel mai Onorat din lume, arată-mi  un tărâm unde nu există durere şi  întristare, şi ajută-mă  să renasc  acolo. Nu mai vreau să trăiesc în Jambudvipa -  această lume  rea şi spurcată cu iadurile,  fantomele  flămânde, animalele  şi multe alte fiinţe stricate care se găsesc în ea. Nu mai vreau, de acum înainte,    aud  nici un fel de cuvânt urât şi nici să mai văd oameni ticăloşi. Înaintea Ta, Cel mai Onorat din lume, îngenunchez plină de căinţă şi te rog să  ai milă de mine’.     
Atunci, Cel mai Onorat din lume a manifestat dintre sprâncenele Lui un şuvoi de lumină de culoarea aurului cu care a luminat toate lumile nesfârşite ale celor zece direcţii. Întorcându-se la Buddha, această lumină s-a aşezat pe capul Lui şi s-a transformat într-o platformă aurită, asemenea muntelui Sumeru. Pe această platformă au apărut tărâmurile pure şi strălucitoare ale tuturor Buddhaşilor din cele zece direcţii. […] Nenumărate astfel de tărâmuri pline de slavă i-au fost prezentate lui Vaidehi.
Vaidehi i-a spus lui Buddha: ‘Cel mai Onorat din Lume, aceste tărâmuri ale Buddhaşilor sunt pure şi strălucitoare.  Însă eu vreau să mă nasc în Tărâmul Beautitudinii Supreme al lui Buddha Amitayus’.”
[…] “Vaidehi i-a spus lui Buddha: ‘Cel mai Onorat din lume, prin puterea lui Buddha, chiar şi eu am putut vedea acel tărâm”.
[…] “Buddha i-a spus lui Ananda şi Vaidehi: ‘Ascultaţi cu atenţie, ascultaţi cu atenţie şi reflectaţi profound. Vă voi arăta cum să îndepărtaţi suferinţa. Aşadar, ţineţi minte cuvintele mele şi explicaţi-le tuturor fiinţelor’.
Imediat ce a spus aceste cuvinte, Amitayus a apărut în aer deasupra lor, însoţit la stânga şi la dreapta  de cei doi mahasattva, Avalokitesvara şi Mahasthamaprapta. Atât de strălucitoare era aura lor încât cu greu puteau fi văzuţi în amănunt şi nici o sută de mii de bucăţi de aur din râul Jambu nu ar fi fost suficiente pentru a-i egala.
După ce a avut această viziune cu Amitayus, Vaidehi s-a aruncat la picioarele lui Shakyamuni  şi i-a spus: ‘Cel mai Onorat din lume, prin puterea ta am putut să-l văd pe Amitayus şi pe cei doi Bodhisattva””.
După ce Sutra Contemplaţiei a fost oferită reginei Vaidehi, Buddha Shakyamuni s-a întors împreună cu însoţitorii lui pe vârful Vulturului. Acolo, Ananda a povestit adunării toate cele întâmplate, inclusiv acea viziune cu Amida şi Tărâmul Pur:
“Apoi, Cel mai Onorat din lume s-a întors în zbor, pe vârful Vulturului. Acolo, Ananda a explicat adunării, în amănunt, toate cele întâmplate. Nenumăraţi oameni, zei, naga, yaksa şi alte fiinţe s-au bucurat enorm să audă învăţătura lui Buddha”. 
[4] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.70
[5] Toriten este denumirea japoneză a celui de-al doilea tărâm am zeilor.
[6] Cele trei tărâmuri rele sunt iadurile, tărmul spiritelor flămânde și tărâmul animalelor.
[7] Avalokitesvara și Mahasthamaprapta sunt cei doi Bodhisattva iluminați care îl însoțesc  pe Buddha Amida în Tărâmul Pur, ajutând toate ființele în diferite moduri să se încreadă în Amida și să renască acolo.
[8] Cel care se naște în Tărâmul Pur prin poarta credinței este sigur că va atinge Iluminarea perfectă. ”Tronul de lotus al comorilor extraordinare” este tronul Iluminării.  
[9] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.18
[10] Shinran Shonin, Lamp for the Latter-Ages, letter 21, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.555
[11] Shakyamuni Buddha, Larger Sutra in The Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 2003, p.31
[12] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.300
[13] A poem by Bodhisattva Nagarjuna as quoted by Master Genshin in his Ojoyoshu.
[14] Când cuvântul ”dharma” se scrie cu ”d” mic se referă la fenomenele samsarice în general. Când se scrie cu ”D” precum în ”Dharma” se referă la învățătura lui Buddha.
[15] Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 2003, p.41-42
[16] Cele șase tărâmuri samsarice.
[17] Numerele și distanțele sunt simbolice, ele reprezentând, de fapt, capacitatea de a cunoaște, vedea și auzi peste tot și oriunde, fără nicio limită.
[18] Adică nu au obținut aceste puteri prin practici bazate pe puterea lor personală.
[19] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer,  The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more
[20] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer,  The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more
[21] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer,  The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more
[22] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer,  The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more
[23] Buddha Amida nu are nevoie de aceste ofrande însă ele sunt oferite în semn de respect și recunoștință.
[24] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer,  The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more
[25] Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 2003, p.43-44
[26] Aici cuvântul “zeu” nu este folosit în sensul de fiinţă limitată din punct de vedere karmic de tărâmurile zeilor, deşi uneori Vajrapani poate apărea/se poate manifesta ca zeu protector.
[27] În Japonia, Vajrapani este cunoscut cu numele de Kongojin (“mână de diamant”), acesta manifestându-se sub forma a doi zei-protectori ai Dharmei, reprezentaţi adeseori de două statui de războinici musculoşi la intrarea în templele buddhiste. Numele lor este Misshaku Kongo şi Naraen Kongo. “Naraen” este echivalentul sanscritului “Narayana”.
[28] Există două tipuri de Bodhisattva:
1) Bodhisattva în aspiraţie, care au făcut legămintele de a deveni Buddha pentru ei şi toate fiinţele, dar care sunt încă pe cale şi neiluminaţi (ne-Buddha). Oricine îşi asumă acum legămintele de Bodhisattva poate fi numit un bodhisattva în aspiraţie. Unii bodhisattva pot fi mai avansaţi decât alţii din punct de vedere spiritual şi pe diferite nivele de dezvoltare, însă atât timp cât încă nu au atins Iluminarea perfectă, îi includem totuşi, în această categorie.
2) Bodhisattva care au atins deja Buddheitatea sau Iluminarea perfectă dar care nu rămân retraşi în propria Iluminare. Aceştia sunt de fapt, Buddha care se manifestă ca Bodhisattva. Cei care se nasc în Tărâmul Pur prin poarta Legământului Principal devin astfel de Buddha care se manifestă ca Bodhisattva. Avalokitesvara, Vajrapani, Mahasthamaprapta, Samantabhadra, etc fac parte din categoria Buddhașilor care se manifestă ca Bodhisattva (Bodhisattva Iluminați)
[29] De asemenea, Avalokitesvara reprezintă marea Compasiune a Buddhaşilor, Majushri – înţelepciunea lor iar Tara – faptele lor miraculoase.

Niciun comentariu:

Cărţi prin poştă (distributie persoane private si biblioteci)

1. Toti cei care doresc sa primeasca acasa, pliante, carti, reviste, cd-uri si alte materiale informative pe care Amidaji şi Tariki Dojo Bucureşti le distribuie gratuit, pot trimite prin e-mail (josho_adrian@yahoo.com) adresa lor postala cu mentiunea "distributie gratuita".
Noi carti va vor fi trimise automat la fiecare noua aparitie editoriala, la adresa indicata de dumneavoastra, pana cand ma veti anunta ca nu mai doriti sa le primiti. Este o ocazie unica de a studia invatatura traditiei noastre, fara nici o cheltuiala din partea dv. Taxele postale sunt suportate de centrele mai sus amintite și de colaboratorii acestora, insa orice donatie este binevenita.

2. De asemenea, caut voluntari pentru intermediere donatii catre bibliotecile din tara. Daca doriti sa ma ajutati in efortul meu de a dona carti buddhiste tuturor bibliotecilor publice, contactati-ma pe adresa de mai sus. Nu este greu, trebuie doar sa faceti un drum pana la biblioteca din orasul vostru si sa lasati acolo niste exemplare trimise de mine.

Iata cateva din titlurile noastre in limba romana:

- CREDINTA SI NEMBUTSU IN BUDDHISMUL JODO SHINSHU, de Josho Adrian Cirlea
- ADEVĂRATA ÎNVĂȚĂTURĂ DESPRE BUDDHA AMIDA ȘI TĂRÂMUL PUR, de Josho Adrian Cirlea
- CALEA ACCEPTARII - COMENTARIU LA TANNISHO, de Josho Adrian Cirlea
- CELE 48 LEGĂMINTE ALE LUI BUDDHA AMIDA, de Josho Adrian Cirlea


- TEXTE CLASICE precum Tannisho (Plangere impotriva abaterilor de la adevaratul shinjin), Mattosho (Scrisorile Maestrului Shinran), Gobunsho (Scrisorile Maestrului Rennyo), Mica Sutra despre Buddha Amida, rostita de Buddha Shakyamuni
- Hrana Bodhisattvasilor (texte buddhiste clasice despre abtinerea de la carne) de Shabkar Tsogdruk Rangdrol

Video Of Day

Persoane interesate