Însă înainte de a intra în detaliile acestui
subiect trebuie să ne aducem aminte câteva lucruri esențiale.
În primul rând, scopul buddhismului este de a deveni un
Buddha. Nu a farda sau petici viaţa de aici, nu a fi un buddhist interesant
ori cultivat, ci a deveni un Buddha.
Calea buddhistă nu
este o metodă de relaxare ori pastilă pentru când ne doare capul sau vreo
reţetă de fericire momentană, ci un drum către Buddheitate şi Eliberare, atât
pentru noi, cât şi pentru ceilalți.
Este vital ca cei ce intră pe Calea buddhistă să facă aspiraţia de a deveni un Buddha. Fără această aspiraţie, nu există buddhism. Dacă nu dorim, ori nu simţim această dorinţă de eliberare definitivă din suferinţele naşterilor repetate, atunci buddhismul va fi pentru noi doar un obiect de studiu, o interesantă lecţie de mitologie sau delectare intelectuală.
Există două tipuri de viziuni pe care cineva
le poate avea despre el însuşi ori despre lume. Una este viziunea obişnuită, în
funcţie de educaţia sa culturală ori preocupările de fiecare zi iar cealaltă
este viziunea dharmică.
Prima reprezintă ceea ce este considerat a fi
normal în diferite epoci, atât ca viziune cât şi ca mod de viaţă, conţinând
explicaţii limitate ale lumii şi interesându-se destul de puţin sau niciodată
de sensul existenţei omeneşti ori de ceva care se află dincolo de viaţa de aici
şi acum. Utilitarismul imediat este fundamental în viziunea non-dharmică asupra
lumii.
Pe de altă parte, viziunea dharmică pecepe
lumea şi viaţa personală din perspectiva învăţăturii buddhiste (Dharma), unde
lucrurile sunt explicate, de exemplu, în funcţie de importanța vieții omenești,
impermanenţă, legea karmei și suferința inerentă tuturor tărâmurilor samsarice
(cele patru contemplații profunde). De asemenea, ceea ce este real şi important
e definit altfel decât sub aspect utilitar imediat iar Eliberarea din samsara
pentru noi și ceilalți este considerată a fi de cea mai mare importanță.
Citind, ascultând şi reflectând mereu asupra
explicaţiilor pe care Dharma sau învăţătura buddhistă le oferă despre lume și
viața omenească poţi ajunge să înţelegi de ce este necesar să devii un Buddha.
Devenind din ce în ce mai absorbit în studiul Dharmei și înțelegând pe deplin
cele patru contemplații profunde ajungi să dobândeşti ceea ce am putea numi,
„ochiul Dharmei” ori viziunea dharmică. Atunci multe construcţii pe care le
credeai solide se vor dărâma în jurul tău iar lumea va începe să devină din ce
în ce mai goală de falsele culori aruncate asupra ei şi luate drept adevărata
realitate.
Mergând pe Calea buddhistă cu aspiraţia de a
deveni un Buddha şi având viziunea Dharmei de partea ta, ajungi intim cu propria karmă, adică te cunoşti mai
bine pe tine însuţi şi mai ales îţi cunoşti limitele şi adevăratele capacităţi
spirituale. Această etapă – conştientizarea propriilor limite şi capacităţi personale raportate la
efortul de a deveni un Buddha – este foarte importantă şi în mod special
accentuată în tradiția noastră. Așa cum am explicat în diversele capitole ale
celor patru contemplații profunde, nimic nu durează în samsara, mai ales
așa-zisele noastre ”realizări spirituale”. Tot ceea ce credem că obținem acum
poate dispărea în următoarele ore, zile sau luni, deoarece stările noastre
mentale se schimbă neîncetat. Din cauză că moartea poate veni în orice clipă nu
avem deloc timp pentru așa-zisa ”evoluție spirituală” iar influența karmei
habituale ce vine din eoni în care am trăit în întunericul iluziilor și
patimilor oarbe este întotdeauna gata să pună piedică celor mai înalte
aspirații ale noastre.
Când ajungem în punctul în care vrem să evadăm
din samsara dar înțelegem că este imposibil să facem asta prin puterea
personală, devenim deschiși față de ajutorul oferit de Buddha Amida.
Dacă ascultăm mesajul lui salvator și îi
rostim Numele cu credință, călătoria noastră în samsara va lua sfârșit. Asta
înseamnă că intrăm în stadiul celor asigurați de nașterea în Tărâmul Pur iar
după ce murim ne vom naște acolo și vom atinge Iluminarea perfectă.
Înțelegând pe deplin cele patru contemplații profunde
așa cum au fost ele explicate în această carte, ajungem să acceptăm cu ușurință
Cei Trei Stâlpi ai Jodo Shinshu:
1)
aspirăm să atingem Buddheitatea (Iluminarea perfectă/Nirvana), 2) ne dăm seama
de limitele noastre și de imposibilitatea realizării acestui scop prin puterea
personală și 3) ne încredem în Buddha Amida pentru atingerea Buddheității în
tărâmul lui Pur unde, spre deosebire de mediul
samsaric în care ne aflăm acum, totul duce la Iluminare.
Credința (shinjin) așa cum este ea înțeleasă
în Jodo Shinshu conține două convingeri profunde (nishu jinshin): 1) știm că
suntem persoane cu puternice limitări karmice, incapabili să atingem
Buddheitatea prin puterea personală și 2) știm că doar Buddha Amida ne poate
salva prin Puterea Legământului său, fără să ceară nimic de la noi.
A dori să devi un Buddha este fundamental,
însă această aspiraţie rămâne încă o dorinţă neîmplinită printre multe altele
dacă posibilităţile tale personale nu te pot conduce într-acolo. Nu este obligatoriu
să devi un sfânt sau cine ştie ce om deosebit pentru a se naşte în tine dorinţa
de a deveni un Buddha, însă pentru a atinge Buddheitatea sunt necesare eforturi
şi calităţi infinit mai mari decât capacităţile tale obişnuite. Așadar, în
momentul în care devenim conștienți că este imposibil să atingem această stare
prin puterea personală suntem pregătiți să auzim mesajul Legământului Principal
al lui Buddha Amida.
Este foarte important să înțelegem că Jodo
Shinshu nu cere oamenilor să se considere incapabili în diferitele activităţi
ale vieţii personale, ci doar în ceea ce priveşte atingerea Eliberării supreme.
A atinge Buddheitatea sau Eliberarea supremă nu este la fel cu a fi un bun
electrician, sportiv sau orice altceva, ea neavând nimic de-a face cu
realizările fiecăruia în viaţa sa obişnuită.
Acestea
fiind spuse, voi discuta acum în detaliu avantajele nașterii în Tărâmul Pur.
Unde aflăm despre aceste avantaje? În primul
rând, de la Buddha Amida însuși care a promis în multe din legămintele sale că
le vom avea după nașterea în Tărâmul Pur. În al doilea rând, de la Buddha
Shakyamuni care a făcut eforturi să ne convingă de existența lui Buddha
Amida și a Tărâmului său Pur, spunând
povestea lui Amida, descriind tărâmul său iluminat ori de câte ori a avut
ocazia și arătându-i pe amândoi lui Ananda și celor adunați pe vârful
Vulturului. În al treilea rând, de la Maeștrii liniei noastre de transmisie și
de la alte linii care au vorbit de asemenea, despre diversele avantaje ale
nașterii acolo.
Pentru a arăta faptul că oamenii trebuie să
accepte exitența lui Buddha Amida și a tărâmului său iluminat unde vor dori să
se nască, Buddha Shakyamuni i-a arătat audienței adunate să asculte Marea Sutră. Iată ce s-a întâmplat:
“Buddha i-a spus lui Ananda: ‘Ridică-te, aranjează-ţi robele, pune
mâinile în gassho şi venerează-l pe Amitayus’ (Amida)[1].
[…]Ananda s-a ridicat, şi-a aranjat robele, s-a aşezat în postura corectă, şi-a
îndreptat privirea către vest, şi-a unit palmele în gassho, s-a plecat la
pământ şi l-a venerat pe Amitayus. Apoi i-a spus lui Buddha Shakyamuni: ‘O, Cel
mai Onorat din lume, vreau să îl văd pe acest Buddha, Tărâmul său al păcii
şi beatitudinii şi adunarea sa de bodhisattva si sravaka.’
Imediat
ce a rostit aceste cuvinte, Amitayus a trimis o mare lumină care a
iluminat toate tărâmurile Buddhaşilor.
Munţii de diamant care înconjoară lumea, Muntele Sumeru, împreună cu munţii mai
mari sau mai mici şi tot ceea ce există, au strălucit în aceeaşi culoare aurie. Acea lumină era asemenea torentului care apare la sfârşitul
perioadei de schimbare cosmică şi care inundă
întreaga lume, când miriade de lucruri sunt cufundate şi când oricât de
departe am privi nu există altceva decât imensa întindere de
apă.
La
fel era şi torentul de lumină care emana din Amitayus.
Toate luminile sravakasilor şi bodhisattvasilor au fost întrecute şi numai
lumina lui Buddha a rămas singură strălucitoare şi glorioasă. Atunci Ananda
a văzut splendoarea şi măreţia lui Amitayus precum a muntelui Sumeru, ce se ridică deasupra întregii lumi. Nu mai
exista nici un loc neiluminat de lumina ce emana din corpul său glorios. Cele
patru grupuri de adepţi ai lui Buddha adunaţi acolo au văzut împreună toate acestea, în acelaşi
timp. De asemenea, cei din Tărâmul Pur au văzut toate cele din această lume.
Atunci
Buddha i-a spus lui Ananda şi lui Bodhisattva Maitreya:
‘Aţi
văzut acel tărâm plin de manifestări excelente şi glorioase, toate spontan
produse de la pământ la Cerul Sălăşluirii Neprihănite?’
‘Da,
am văzut’.
Buddha
a întrebat: ‘Aţi auzit de asemenea, marea voce a lui Amitayus expunând
Dharma tuturor lumilor, călăuzind fiinţele sensibile pe Calea lui Buddha?’
Acest fragment este atât de simplu încât nu poate fi
greşit înţeles. Ananda îi spune lui Shakyamuni că vrea să-l vadă pe Amida şi
Tărâmul său Pur – „vreau să îl văd pe acest Buddha, Tărâmul său al păcii şi
beatitudinii“ iar apoi chiar l-a văzut: „Ananda a văzut splendoarea şi
măreţia lui Amitayus“. De fapt, nu numai el, ci toţi cei adunaţi acolo, pe
vârful Vulturului, pentru a asculta Marea Sutră, l-au văzut pe Amida şi
Tărâmul său Pur – „cele patru grupuri de adepţi ai lui Buddha adunaţi
acolo au văzut împreună toate acestea,
în acelaşi timp“. Atât cei din această lume, cât şi cei din Tărâmul Pur
s-au văzut unii pe alţii – „de asemenea, cei din Tărâmul Pur au văzut toate
cele din această lume“.
Nici
un adept sincer nu poate reinterpreta ce s-a întâmplat acolo. Revelaţia lui
Amida şi a Tărâmului său Pur chiar a avut loc iar audienţa i-a văzut pur şi
simplu înaintea ochilor. Nu există nici
un sens ascuns, metaforic ori simbolic în asta. Repet, audienţa i-a văzut pur şi simplu
înaintea ochilor[3].
Oricine v-ar spune că nu merită să luaţi în considerare această viziune a lui
Amida şi a Tărâmului Pur, aşa cum a fost ea descrisă în sutră, este un om fără
credinţă şi care, cu voie sau fără de voie, vă induce în eroare. Nu numai că
Shakyamuni i-a arătat pe Amida şi Tărâmul Pur celor adunaţi pe vârful
Vulturului, dar le-a şi cerut să confirme ceea ce au văzut şi auzit:
“Aţi
văzut acel tărâm plin de manifestări excelente şi glorioase ?”
Ananda a răspuns: „Da, am văzut“.
“Aţi
auzit de asemenea, marea voce a lui Amitayus?”
Ananda a răspuns: „Da,
am auzit“.
De
ce credeţi că Buddha Shakyamuni le-a cerut să confirme ceea ce au văzut şi
auzit? De ce a insistat ca Ananda să spună cu gura lui, “da, am
văzut” şi “da, am auzit”?
Pentru că a dorit ca toate fiinţele, inclusiv noi,
discipolii generaţiilor viitoare, să-l acceptăm pe Amida ca pe un Buddha viu şi
real iar Tărâmul său iluminat ca pe un loc ce există cu adevărat şi unde să ne
dorim să ne ducem după moarte. Pentru noi a spus El istoria lui Buddha Amida şi i-a făcut pe
cei adunaţi acolo să îl vadă:
“Am
expus această învăţătură (sutra) pentru binele tuturor fiinţelor sensibile şi
v-am ajutat să-l vedeţi
pe Amitayus (Amida) şi tot ce se află în Tărâmul său. Străduiţi-vă
aşadar, să faceţi ceea ce trebuie făcut. După ce voi trece în Nirvana, nu
permiteţi îndoielilor să apară”[4]
Nu numai că Shakyamuni l-a arătat pe Buddha
Amida și Tărâmul lui Pur dar l-a și descris ori de câte ori a avut ocazia. De
exemplu, în Mica Sutră (Amidakyo) îi
vorbește lui Shariputra despre Tărâmul Pur într-un mod extatic, nelăsându-i
acestuia nici cel mai mic răgaz pentru întrebări. El începe să predice această
sutră fără să i se fi adresat nici o întrebare şi repetă într-una ceva de
genul: “Shariputra, este minunat, acel loc este suprem în
frumuseţe….Shariputra, în acel tărâm sunt cutare şi cutare comori nepreţuite......Shariputra……Shariputra…”
Se pare că Shakyamuni vorbeşte fără să
respire, înşiruind parcă la nesfârşit frumuseţile Tărâmului Pur, atât de mare
este entuziasmul cu care le prezintă.
Tocmai pentru a arăta că Tărâmul Pur al lui
Buddha Amida nu este o metaforă ci un loc real în care fiinţele pot aspira să
se nască după moarte, îi este indicată o direcţie – Tărâmul Pur din Vest.
Unii spun că direcţia „vest” şi descrierile
deosebite sunt o dovadă pentru inexistenţa lui ori că acestea sugerează că
Tărâmul Pur este doar un simbol sau metaforă. Adevărul este însă că, făcând
efortul de a-l descrie în atâtea cuvinte minunate şi indicând o direcţie în
care adeptul să se orienteze când îl venerează pe Amida, Buddha Shakyamuni a
vrut să accentueze de fapt existenţa lui reală ca loc unde fiinţele sensibile
pot aspira să se nască fără nici o grijă sau îndoială. Este ca şi când ţi-aş
vorbi de un parc minunat pe care îmi doresc foarte mult ca tu să îl vizitezi.
Dacă îţi spun „este acolo, spre vest” şi încep să ţi-l descriu, tu nu vei mai
pune la îndoială existenţa acestuia şi vei dori să îl vezi. La fel stau
lucrurile şi cu expresia „Tărâmul Pur din vest”.
Exaltarea cu care Shakyamuni descrie Tărâmul
Pur al lui Amida în Mica Sutră (Amida-kyo), fără ca nici măcar să
i se ceară acest lucru şi lumina care emană din trupul său când rosteşte Marea Sutră în care prezintă istoria lui
Buddha Amida şi cele 48 de legăminte ale sale, sunt o dovadă clară a faptului
că vorbele lui sunt adevărate iar că ascultătorii săi trebuie să accepte
neapărat ceea ce are să le comunice: Amida este un Buddha viu şi Tărâmul său
este un loc real.
Din
nou, pentru a nega faptul că Tărâmul Pur este un loc real și iluminat cu forme
și manifestări și pentru a vă împiedica să aspirați la nașterea acolo, unii ar
putea încerca să îl prezinte doar ca pe o stare a conștiinței. Nu trebuie să cădeți în capcana lor deoarece stările de conștiință NU exclud forme și
manifestări! De fapt, chiar formele apar în funcție de stările de
conștiință. În ceea ce privește ființele neiluminate, trupurile lor
și tărâmurile samsarice apar ca efecte ale iluziilor karmice
specifice. Când cineva atinge Buddheitatea, apar automat manifestări
transcendente ca efect al Iluminării și
al dorinței de a salva ființele.
Întotdeauna
vor exista forme și manifestări, indiferent că suntem iluminați sau
neiluminați. Când condițiile neiluminării sunt prezente, apar forme neiluminate
care duc la și mai multe atașamente și patimi oarbe. Când se atinge Iluminarea,
apar forme și manifestări iluminate - de aceea, toți Buddha au corpuri
transcendente și creează sfere speciale de influență numite tărâmuri pure.
Buddhașii nu depind de forme dar asta nu
înseamnă că le resping. Doar practicanții aflați în iluzie pot avea viziunea
greșită a negării formelor sau a atașamentul față de vid (viziunea greșită a
vidului nihilist), susținând că totul, inclusiv Tărâmul Pur, este doar o stare
a minții.
Lumea noastră samsarică este efectul
karmei neiluminate și de aceea, trăim într-o grădină a dorințelor fără de
sfârșit și a suferințelor de tot felul. În schimb, Tărâmul Pur este efectul sau
manifestarea Iluminării lui Buddha Amida și a dorinței lui de a salva toate
ființele. Tot ceea ce se află acolo duce
la Iluminare. Buddha Shakyamuni a menționat foarte clar faptul
că Tărâmul Pur este un loc real cu diferite forme despre care a
insistat să explice că nu sunt produsul karmei neiluminate, ci manifestări ale
lui Amida. De exemplu, când a explicat rolul şi originea minunatelor păsări din
Tărâmul Pur, Buddha Shakyamuni a spus:
„Shariputra, să
nu crezi că aceste păsări se nasc din retribuţia vreunei karme negative.
Motivul este că cele trei tărâmuri rele nu există în acel Tărâm al lui
Buddha. Shariputra, nici chiar numele celor trei tărâmuri rele nu există aici,
cu atât mai puţin tărâmurile însăşi. Aceste
păsări sunt manifestate de Buddha Amida pentru ca glasul şi cântecul lor să
proclame şi să răspândească Dharma”.
Așadar, în conformitate cu învățătura sa,
Tărâmul Pur este atât un loc anume, cât mai ales un loc al Iluminării.
Temelia samsarei este ignoranța și patimile
oarbe iar esența Tărâmului Pur este Nirvana sau Iluminarea Perfectă. Atât ignoranța cât și Iluminarea sunt
însoțite de forme. Ignoranța și patimile oarbe dau naștere la diferite
tărâmuri samsarice, în timp ce Iluminarea perfectă manifestă așa numitele
tărâmuri pure. Așadar, Tărâmul Pur al lui Buddha Amida este efectul
Iluminării sale și a dorinței de a salva toate ființele, exprimată în cele
48 legăminte. Aceasta este învățătura corectă despre Tărâmul Pur
Dacă cineva vă spune spune că Tărâmul Pur este doar o stare a conștiinței sau doar un loc anume, nu vă predă Dharma cea adevărată. Prima variantă este viziunea greșită a ”vidului nihilist” sau al ”atașamentului față de vacuitate” iar a doua este viziunea greșită în conformitate cu care Tărâmul Pur este doar un alt loc în samsara.
Așadar,
modalitatea corectă de a defini Tărâmul Pur în limbaj omenesc este ca
fiind tărâmul iluminat al lui Buddha Amida.
Este important să înțelegeți că TOATE manifestările,
de la iaduri la Tărâmul Pur al lui Buddha Amida apar datorită cauzelor și
condițiilor. Dacă aveți o karma atât de rea încât meritați să vă nașteți într-unul
din iaduri, atunci vă veți naște naște acolo; dacă aveți karma nașterii în trup
uman, atunci vă veți naște ca oameni și așa mai departe... La fel cum ființele
neiluminate sunt cauza karmică a tărâmurilor neiluminate cu diverse suferințe
și obstacole, un Buddha este cauza karmică a unui Tărâm Iluminat. Dacă în
primul caz manifestările din tărâmurile neiluminate duc la și mai multe
atașamente și iluzii, în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida nu există decât
manifestări și forme iluminate care conduc la Iluminare.
Așa cum am văzut mai sus, în explicațiile
oferite de Shakyamuni, păsările din Tărâmul Pur nu sunt, asemenea celor din
tărâmul uman, rezultatul unei karme neiluminate, ci creații ale lui Buddha
Amida. Dacă în iaduri, diferitele păsări și bestii înfricoșătoare îi chinuie pe
cei născuți acolo, deoarece sunt efectul karmei acestora, în Tărâmul Pur păsările
cântă muzică Dharma iar sunetele scoase de ele amintesc adevăruri nirvanice. Ambele
tipuri de animale (cele din iaduri și cele din Tărâmul Pur) sunt reale dar ele există datorită unor
cauze diferite. Bestiile din iaduri își au cauza într-o karmă neiluminată (a
celor născuți acolo), în timp ce animalele din Tărâmul Pur își au cauza în
Iluminarea lui Buddha Amida.
Bucuriile și plăcerile celor născuți în
Tărâmul Pur nu provin din atașamentul față de simțuri și obiectele simțurilor,
ci din Iluminare și natura iluminată a acestui tărâm. Așadar, ele trec dincolo
de plăcerile zeilor sau ființelor superioare neiluminate. Așa cum spunea
Maestrul Genshin:
”Nici
chiar plăcerile trăite în sute de mii de milioane de ani în Toriten[5]sau
plăcerile și extazul profund ale palatului lui Mahabrahma nu merită a fi
considerate plăceri în comparație cu ceea ce vom simți în Tărâmul Pur. Când
karma recompensei se epuizează, zeul din Toriten sau din palatul lui Mahabrahma
cade din nou în ciclul schimbărilor neîncetate și nu poate scăpa de cele trei
tărâmuri rele[6],
însă cel care s-a născut în Tărâmul Pur se odihnește acum recunoscător în
brațele lui Kannon (Bodhisattva Avalokitesvara)[7] și
se află în siguranță pe tronul de lotus
al comorilor extraordinare[8]. După
ce a rătăcit atât de mult pe oceanul suferinței s-a născut acum pentru prima
oară în Tărâmul Pur iar fericirea lui este dincolo de orice putere de
exprimare.”
În al 32-lea legământ, Buddha Amida a făcut
următoarea promisiune legată de Tărâmul său Pur:
„Dacă după ce voi deveni un Buddha, toate
miriadele de manifestări din tărâmul meu, de la pământ la cer, precum palatele,
pavilioanele, lacurile, pârâurile şi copacii, nu vor fi alcătuite din
nenumărate şi nepreţuite comori, ce depăşesc în desăvârşire orice se află în
lumea oamenilor şi a zeilor, precum şi dintr-o sută de mii de tipuri de lemne
aromatice, a căror mireasmă pătrunde peste tot de-a lungul tuturor lumilor din
cele zece direcţii, făcându-i pe toţi bodhisattva care o simt să practice
metodele buddhiste, fie să nu ating Iluminarea perfectă.”[9]
Aceste manifestări transcendente arată că
Tărâmul Pur depăşeşte toate celelalte locuri din lumea suferinţei – “depăşesc
în desăvârşire orice se află în lumea oamenilor şi a zeilor”.
De fapt, Tărâmul
Pur este dincolo de samsara şi nu poate
fi comparat cu tărâmurile prinse în puterea naşterii şi a morţii şi supuse
astfel impermanenţei. Oamenii, zeii (deva) şi alte tipuri de fiinţe sensibile,
plus mediul în care acestea se nasc, sunt produsul karmei lor neiluminate, însă
Tărâmul Pur al lui Amida este manifestarea Iluminării şi meritelor sale curate,
de aceea, comorile şi manifestările din Tărâmul Pur sunt neîntrecute în
frumuseţe, având în acelaşi timp puterea de a aprofunda şi întări dedicaţia
celor angajaţi în practica eliberării
personale şi a celorlalţi (bodhisattvaşii):
„o sută de mii
de tipuri de lemne aromatice, a căror mireasmă pătrunde peste tot de-a lungul
tuturor lumilor din cele zece direcţii, făcându-i pe toţi bodhisattva care o
simt să practice metodele buddhiste”.
Este
evident că aceste comori din Tărâmul Pur nu au ca scop plăcerile simţurilor, ci
exprimarea Dharmei, chemarea fiinţelor către Dharma, slăvirea virtuţilor lui
Amida şi înţelegerea locului suprem pe care acest tărâm iluminat îl ocupă
printre celelalte tărâmuri ale Buddhaşilor. Acestea sunt comori spirituale,
chiar dacă sunt descrise folosind termeni familiari nouă precum „palate”, ”pavilioane”, „lacuri”, „pâraie”, „copaci”,
„lemne aromatice” etc.
*
Cu
siguranță cel mai important avantaj al nașterii în Tărâmul Pur prin Poarta
Credinței este atingerea Nirvanei sau Buddheității:
”Când
cineva a intrat în Tărâmul Pur al fericirii el sau ea atinge imediat Nirvana
sau Iluminarea supremă".[10]
Din acest avantaj apar și celelalte ca
ramurile unui copac. Astfel, după ce vom
atinge Buddheitatea în Tărâmul Pur, vom sălăşlui în Realitatea ultimă de
dincolo de formă (Dharmakaya), vom locui pentru totdeauna în formă
transcendentă (Sambhogakaya) în Tărâmul Pur al lui Amida şi vom merge, în
acelaşi timp, în toate zonele universului, în diferite forme sau Corpuri ale
Adaptării/Transformării (Nirmanakaya) pentru a salva toate fiinţele. Promisiunea
atingerii Buddheității și a întoarcerii pentru a ajuta toate ființele a fost
făcută de Buddha Amida în al 11-lea și al 22-lea legământ.
Deoarece în Tărâmul Pur vom sălășlui în
Nirvana, vom avea o înfățișare ”superbă, nobilă şi majestuoasă, de neegalat
în toate lumile” și vom fi
” înzestraţi cu corpuri ale Naturaleţii, Vidului şi Infinitului."[11]
A avea corpuri ale Naturaleții, Vidului și
Infinitului este o dovadă că vom atinge Buddheitatea (Iluminarea/Nirvana
supremă). Shinran Shonin a spus, de asemenea:
”Înfăţişarea lor este impunătoare şi
minunată, de neegalat în toate lumile. Caracteristicile lor, subtile şi
delicate, nu aparţin oamenilor şi zeilor; cu toţii au trupuri ale Naturaleţii,
Vidului şi Infinitului.”[12]
Buddha Amida a promis în al 3-lea legământ că
vom avea ”culoarea aurului pur” iar
în al 4-lea legământ că vom ”avea cu toţii aceeaşi înfăţişare”, fără nici ”cea mai mică diferenţă de
frumuseţe” între noi.
Fiinţele
neiluminate din samsara au diferite forme şi înfăţişări, culoare sau frumuseţe.
Ele diferă mult unele de altele iar asta se datorează diferitelor tipuri de
karmă pe care le moştenesc din vieţile trecute. Însă odată ce s-au născut în
Tărâmul Pur şi au devenit Buddhaşi sunt eliberaţi de lanţurile karmei şi trec
dincolo de formă, culoare sau alte diferenţe. Asta este ceea ce se înţelege
prin „vor avea cu toţii aceeaşi înfăţişare“.
A avea culoarea
aurului pur înseamnă de asemenea, a avea corpuri transcendente ce încarnează
toate calităţile Iluminării.
Bodhisattva Nagarjuna a spus:
”În
tărâmul infinit și primitor al lui Amida nu există vreun scop rău sau înțelepciune
prostească. Nu există falsă iluminare produsă de cauze negative, ci doar
progres natural pe calea lui Buddha. Cel
care se naște acolo va fi neclintit și va atinge Iluminarea totală”.[13]
În al 21-lea
Legământ Amida promite că cei născuți în Tărâmul Pur sunt ”înzestraţi cu
cele treizeci şi două de semne ale unui
Mare Om”. Buddha Shakyamuni a spus același lucru în Marea Sutră
despre cei născuți în Tărâmul Pur:
“Ananda,
fiinţele sensibile născute acolo au toate cele treizeci şi două de semne fizice
ale unui Mare Om, precum şi înţelepciune perfectă cu care pătrund adânc în
natura tuturor dharmelor (fenomenelor)[14]
şi le înţeleg natura subtilă. Puterile lor supranaturale nu au niciun fel de
obstacol iar simţurile sunt ascuţite şi clare”.[15]
Maestrul Genshin a spus, de asemenea:
”Ființele
din Tărâmul Pur, deoarece au corpuri de culoarea aurului și sunt puri în
interior și în exterior, emană întotdeauna o lumină strălucitoare. Ei au cele
treizeci și două de semne și sunt atât de sublimi, integri și minunați încât nu
există nimic în lume cu care să poată fi comparați [...] Dacă ar fi să-i
comparăm pe stăpânii celor șase Devaloka[16]
cu ființele din Tărâmul Pur ar fi ca și cum am pune un cerșetor lângă un rege."
În al 15-lea legământ, Buddha Amida a promis
că vom avea vieți nesfârșite, ceea ce înseamnă că trupul nostru transcendent
(Sambhogakaya) din Tărâmul Pur nu va muri niciodată și că ne vom manifesta în
diverse forme (Nirmanakaya) de-a lungul întregii samsara pentru a salva
ființele, menținând acele forme și manifestări atât cât dorim. De fapt, ca ființe iluminate vom trece dincolo de
naștere și moarte, așa că putem fi în Tărâmul Pur și în alte lumi în același
timp.
În al 5-lea legământ Buddha Amida a promis că
după ce ne vom naște în Tărâmul Pur ne vom aduce aminte ”toate vieţile
trecute” precum și” evenimentele petrecute în timpul ultimelor o sută de
mii de kotis de nayuta de kalpa” iar
în al 6-lea legământ că vom avea”ochiul divin prin care vom vedea pe o
distanţă de cel puţin o sută de mii de kotis de nayuta de tărâmuri ale
Buddhaşilor”[17].
În al 8-lea legământ ne-a asigurat
că vom avea”capacitatea de a şti gândurile celorlalţi” iar în al 9-lea
legământ că vom putea merge ”peste tot într-o singură clipă, chiar şi
dincolo de o sută de mii de kotis de nayuta de tărâmuri ale Buddhaşilor”
pentru a putea fi mereu alături de orice ființă vrem să o ajutăm.
Maestrul Genshin a spus:
”Deoarece au
capacitatea de a-și înțelege destinele lor karmice, discută unii cu alții
despre viețile trecute, anume în ce țări au locuit, cum au fost treziți și
influențați de cutare sau cutare scriptură, cum au aprofundat cutare sau cutare
învățătură, etc. În acest mod ei discută unul cu altul despre virtuțile care
le-au bucurat inima sau își descriu în detaliu povestea nașterii în Tărâmul Pur.” [...]
Diferiții
locuitori ai Tărâmului Pur posedă cele cinci moduri tainice de comunicare,
imposibil de înțeles de cei încă nenăscuți acolo. Ei trăiesc liberi și după
pofta inimii lor. Dacă, de exemplu, vor să privească de-a lungul universului
fără să se miște din loc, pot face asta fără nici un efort. De asemenea, pot
auzi orice voce a oricărei ființe din univers fără să se deplaseze nici măcar
un centimetru. Mai mult decât atât, pot auzi lucruri din trecutul fără de
început ca și cum s-ar întâmpla în prezent. Ei cunosc cele mai intime gânduri
ale tuturor ființelor din cele șase zone ale existenței ca și cum le-ar privi
într-o oglindă clară. Pot merge peste tot ca și cum
tărâmurile
Buddhașilor din toate cele zece direcții se află la picioarele lor. Pot face
tot ceea ce doresc de-a lungul spațiului infinit și al timpului fără de
sfârșit. [...]
Pentru ființele
din lumea noastră este imposibil să vadă fără lumina soarelui ori a unei lămpi
și nu se pot apropia de un obiect fără să se deplaseze către el. Suntem atât de
slabi încât nu putem vedea nici măcar printr-o foaie de hârtie. Nu știm nimic
despre lucrurile trecute, ci doar despre ceea ce trăim aici și acum; viețuim
într-o cușcă și avem obstacole în toate direcțiile. Însă printre cei născuți în
Tărâmul Pur nu există nici măcar unul care să nu aibă puterea misterioasă de a
transcende spațiul și timpul.
Chiar dacă timp de o sută de mari kalpa nu
au plantat ei înșiși semințele (karma) acestor însușiri extraordinare[18],
ele le aparțin în mod natural ca o consecință a faptului că s-au născut în
Tărâmul Pur. Cât de fericiți trebuie să fie!”[19]
El a mai spus, de asemenea:
”Lucrurile
pe care oamenii le caută în această lume nu sunt chiar ceea ce își doresc cu
adevărat. Copacul vrea să fie liniște dar vântul bate fără încetare. Fiul vrea
să aibă grijă de părinții lui, însă aceștia nu vor trăi mult timp. Și chiar
dacă părinții ar trăi mult, fiul, în cazul în care este sărac, nu poate oferi
ceea ce pietatea filială îi cere să facă chiar dacă și-ar da duhul încercând.
Dacă se duce departe de casă din cauza afacerilor sau muncii lui nu va se va
mai putea uita dimineața la fețele dragi ale părinților ori să aibă grijă de ei
când merg seara la culcare. Același lucru este valabil și în cazul relației
dintre învățător și discipol, soț și soție, prieteni, rude și al tuturor
oamenilor față de care există o
obligație. Îngrijorându-se în acest fel din cauza unui atașament nebunesc nu
face altceva decât să crească lucrarea karmei.
Fiecare
om știe unde se află acum și ce fel de viață trăiește în cele șase tărâmuri și
cele patru tipuri de naștere. Dar cine își dă seama de faptul că animalul de pe câmp sau pasărea de
pe munte au fost și ei părinții noștri în mai multe vieți trecute? Acest lucru
este foarte bine exprimat în următorul poem bătrânesc:
‘Există un cuc pe deal ce
strigă:’Cu-cu, cu-cu!’ Cine știe, poate acela este
chiar tatăl sau mama mea’
Într-un
pasaj din Shindikwagyo se spune:
‘Oamenii acestei lumi fac
diverse păcate de dragul copiilor lor și după aceea cad în tărâmurile
iadurilor, spiritelor flămânde sau animalelor unde suferă timp îndelungat.
Nefiind sfinți și neavând puterea tainică a comunicării ei nu-și pot cunoaște
viețile trecute. Din cauza aceasta, nimeni nu poate răspunde cu recunoștință
bunătății celorlalți. Toate ființele sunt prinse în roata nașterilor și
morților repetate. Ei trec mereu prin diverse stadii în cele șase tărâmuri
asemenea unei roți care se învârte la nesfârșit. Uneori sunt tată sau mamă,
alteori soț sau soție și se iubesc astfel unii pe alții în timpul diverselor
vieți.
Însă dacă se nasc în Tărâmul Pur vor fi
înzestrați cu înțelepciune superioară iar puterile tainice de comunicare îi vor
face capabili să ajungă la cei care au fost binefăcătorii, rudele și
cunoștințele lor de-a lungul multor vieți și generații, pentru a-i atrage și
ajuta. Având ochiul divin pot vedea unde trăiesc aceștia în viața de acum și îi
pot auzi. Puterea lor tainică de comunicare le dă posibilitatea de a fi alături
de ei și de a lua forme adaptate nevoilor și specificului acestora, învățându-i
și călăuzindu-i pe calea salvării.'"[20]
În al 7-lea
legământ, Buddha Amida a promis că vom avea ”urechi divine” cu care vom
auzi ”învăţăturile a cel puţin o sută de mii de kotis de nayuta de Buddha” și vom reuși să ni le amintim pe toate, că îi vom venera direct pe
toți Buddha din cele zece direcții (al 24-lea legământ), le vom aduce ofrande
(al 23-lea legământ) și vom auzi spontan orice învățătură dorim (al 46-lea
legământ).
Maestrul Genshin a spus:
”Când credincioșii se află încă în această lume, citind și
auzind în scripturi despre diversele virtuți ale tărâmurilor Buddhașilor din
cele zece direcții, oftează și își spun unii altora: ‘Când vom putea să vedem
tărâmurile pure din cele zece direcții și să ne întâlnim cu diverși Buddha și
Bodhisattva?’
Dar când ne vom naște în Tărâmul
Pur al lui Amida putem merge în toate acestea
dimineața și să ne întoarcem seara ori să mergem și să ne întoarcem în
același moment din toate tărâmurile Buddhașilor din cele zece direcții. Acolo
îi putem sluji pe aceștia în diverse moduri, trăi alături de mari învățători și
asculta mereu Dharma cea adevărată. Fiind născuți astfel în Tărâmul Pur obținem
Iluminarea perfectă. Mai mult decât atât, vom putea atunci să intrăm în diverse
sfere lumești de existență, să luăm parte la diverse ceremonii buddhiste și să
facem nenumărate lucruri bune. Nu este asta adevărata bucurie?”[21]
Nu numai că vom putea merge în alte tărâmuri
să-i venerăm, să le aducem ofrande și să ascultăm învățăturile diverșilor
Buddha, dar mulți sfinți și ființe iluminate vor veni de asemenea, în Tărâmul
Pur să îl venereze pe Amida, așa că îi vom putea întâlni chiar acolo!
Maestrul Genshin a spus:
”Așa cum
se zice în Scripturi: ‘toate ființele care aud
despre aceste plăceri își doresc să renască în Tărâmul Pur. Asta deoarece se
pot întâlni și împrieteni cu ființe extraordinare.’ Virtuțile adunării de Bodhisattva sunt minunate.”[22]
Apoi enumeră numele diverșilor Bodhisattva
iluminați pe care îi putem întâlni în Tărâmul Pur, de exemplu, Samantabhadra,
Manjushri, Maitreya, Ksitigarbha, Avalokitesvara, Mahasthamaprapta, etc
El a mai spus de asemenea:
”Marii
Bodhisattva sunt imposibil de numărat, asemenea nisipurilor Gangelui. Culoarea
și forma lor este neîntrecută în frumusețe iar ei sunt plini de virtuți.
Trăiesc mereu în Tărâmul Pur și se adună în jurul lui Amida Nyorai […]
Tărâmul
Pur este plin de sfinți care au o viață comună, se vizitează, discută și
urmează împreună aceeași Cale. Nu există nicio diferență între ei. De asemenea,
apar nenumărate ființe și Bodhisattva din toate cele zece tărâmuri ale
Buddhașilor, cât firele de nisip ale Gangelui. Fiecare dintre aceștia vine în
Țara cea Plăcută (Tărâmul Pur) unde se uită la figura prețioasă a lui Amida
Nyorai și îi aduce ofrande. Unii îi aduc flori cerești, alții ard fel de fel de
arome minunate iar alții îi oferă straie neprețuite[23].
Unii dintre ei produc muzică divină și îl laudă pe Nyorai (Tathagata) cu voci
calme și blânde. Alții ascultă scripturile sau propagă învățătura.
Nu
există niciun obstacol în a veni și a pleca ziua sau noaptea. Unii pleacă spre
est iar alții vin dinspre vest. Unii pleacă spre vest iar alții vin dinspre
nord și tot așa unii se întorc în nord iar alții vin dinspre sud. Astfel,
mulțimea vine și pleacă din toate cele patru colțuri, cele opt direcții, de sus
sau de jos de parcă ar fi într-o piață
înfloritoare. Rar putem auzi numele acestor sfinți, însă imaginați-vă cât
este de greu să întâlnești unul dintre ei în o sută, o mie sau zece mii de
kalpa! Însă ființele din Tărâmul Pur se adună mereu în același loc și discută
unii cu alții cu prietenie și respect. Nu este asta adevărata bucurie?
Nagarjuna
a spus: ‘Diverșii copii ai lui Buddha
care vin din toate cele zece direcții arată foarte limpede puterea tainică a
comunicării. Ei privesc și contemplă înfățișarea prețioasă a lui Amida și îl
venerează încontinuu. De aceea și eu mă plec înaintea lui Amida Nyorai și îl
venerez”.[24]
De asemenea, așa cum a promis Amida în al
10-lea legământ, niciodată nu vom mai da”naştere la gânduri pline de
ataşamente”. A fi eliberați de atașamente înseamnă a trece
dincolo de viziunile limitate ale lui ”eu și ceilalți”, a percepe toate
ființele în mod egal și fără nicio discriminare. Asta este la fel cu a înțelege
vacuitatea tuturor fenomenelor. În Marea Sutră
Buddha Shakyamuni a spus despre cei născuți n Tărâmul Pur:
”Fie că
pleacă ori se întorc, merg ori stau, inimile lor rămân neatașate, faptele sunt
în conformitate cu voința și neîmpiedicate de nimic. În ei nu există nicio
distincție între sine și ceilalți, nicio idee de răsplată sau conflict. Având o inimă plină de Compasiune și dorința de a
ajuta toate ființele, ei nu poartă ciudă nimănui. Liberi de orice obstacole
mentale, ei nu știu ce este aceea lene și au numai gânduri pure și curate. […]Trupurile lor samsarice şi patimile rele
s-au stins împreună cu ultimele tendinţe karmice […]înţelepciunea lor este
asemenea oceanului adânc iar Samadhiul precum regele munţilor [….]Ei sunt asemenea marelui
pământ deoarece nu au niciun gând discriminativ precum pur sau impur, frumos
sau urât […]Sunt asemenea cerului deoarece nu au niciun atașament […] Sunt
precum un stol de păsări jucăușe deoarece nu strâng nimic [….] Sunt asemenea
cerului întins deoarece marea lor Compasiune ajunge peste tot, fără nicio
discriminare. De asemenea, și-au distrus invidia și nu sunt deloc geloși pe superioritatea
celorlalți […] În acest fel au ajuns lumini ale lumii și câmpuri de merite
supreme; întotdeauna devin învățători ai lumii și nu au niciun fel de discriminare,
aversiune ori atașament”.[25]
În conformitate cu al 16-lea legământ, nimic
rău nu se va mai găsi în noi după ce atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur, nicio
iluzie sau patimă oarbă, ci doar fericire perfectă așa cum ne este promis în al
39-lea legământ. Așadar, datorită absenței iluziilor și patimilor oarbe, în Tărâmul
Pur nu există tărâmurile de jos ale existenței (primul legământ) și nici
așa-zisele ”tărâmuri superioare” iar odată născuți acolo nu mai cădem înapoi în
existența samsarică (al-2-lea legământ)
În conformitate cu legămintele 25, 29 și 30,
vom avea ”înțelepciune atot-știutoare”
și neîntrecută pentru a instrui toate ființele în funcție de capacitățile lor.
Mai mult decât atât, vom avea ”corpul zeului Vajra Narayana” (al
26-lea legământ). Zeul-Vajra[26]
Narayana este de fapt, Vajrapani (din sanscritul “vajra” care se traduce prin
“tunet” sau “diamant” şi “pani” – tradus ad-literam prin “în mână”)[27],
unul din cei mai importanţi Bodhisattva iluminaţi[28]
din buddhismul Mahayana. El este protectorul Dharmei lui Buddha şi reprezintă
Puterea tuturor Buddha. La fel cum Bodhisattva Samantabhadra, menţionat în al
22-lea Legământ, reprezintă activitatea nesfârşită a tuturor Buddha de salvare
a fiinţelor, Vajrapani reprezintă Puterea nelimitată a acestora[29]. Ce minunat este că după ce vom renaşte în
Tărâmul Pur vom fi exact precum aceşti doi mari Bodhisattva Iluminaţi! La fel
ca Samantabhadra vom fi întotdeauna activi în Samsara şi asemenea lui Vajrapani
vom fi atot-puternici! Iar pentru că Vajrapani este un protector al Dharmei şi
noi o vom proteja la nesfârşit şi vom distruge înţelegerile greşite.
[1] Buddha Amida are două aspecte: “Amitayus”,
care înseamnă “Viaţă Infinită” și “Amitabha” - “Lumină Infinită”. Acestea
sunt unite în cuvântul “Amida”, care înseamnă Buddha al Vieţii Infinite şi al
Luminii Infinite. În secţiunea a 4-a din Mica Sutră, Shakyamuni
îi explică acest lucru lui Sariputra:
“De
ce crezi tu Sariputra, că acel Buddha este numit Amitabha? Sariputra, Lumina
acelui Buddha străluceşte peste tot şi fără de obstacole în toate lumile
celor zece direcţii. Din acest motiv
este numit Amitabha. Din nou, Sariputra, viaţa acelui Buddha şi a fiinţelor din
tărâmul lui ţine timp de nenumărate şi nesfârşite kalpa. Din acest motiv este
numit Amitayus.”
The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in
collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for
Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.104-105
[2] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from
Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo
Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.65-66.
[3] În conformitate cu Sutra Contemplaţiei,
Buddha Amida şi Tărâmul său Pur au fost de asemenea, arătaţi reginei Vaidehi,
soţia regelui Bimbisara din regatul Magadha. Ananda şi Mahamaudgalyayana,
doi dintre cei mai importanţi discipoli ai lui Shakyamuni, au fost şi ei
prezenţi în timpul acestei revelaţii. Iată cuvintele sutrei:
“Te rog, Cel mai Onorat din lume, arată-mi un tărâm unde nu există durere şi întristare, şi ajută-mă să renasc
acolo. Nu mai vreau să trăiesc în Jambudvipa - această lume rea şi spurcată cu iadurile, fantomele
flămânde, animalele şi multe alte
fiinţe stricate care se găsesc în ea. Nu mai vreau, de acum înainte, să
aud nici un fel de cuvânt urât şi
nici să mai văd oameni ticăloşi. Înaintea Ta, Cel mai Onorat din lume,
îngenunchez plină de căinţă şi te rog să
ai milă de mine’.
Atunci, Cel mai Onorat din lume a manifestat dintre sprâncenele
Lui un şuvoi de lumină de culoarea aurului cu care a luminat toate lumile
nesfârşite ale celor zece direcţii. Întorcându-se la Buddha, această lumină s-a
aşezat pe capul Lui şi s-a transformat într-o platformă aurită, asemenea
muntelui Sumeru. Pe această platformă au apărut tărâmurile pure şi
strălucitoare ale tuturor Buddhaşilor din cele zece direcţii. […] Nenumărate
astfel de tărâmuri pline de slavă i-au fost prezentate lui Vaidehi.
Vaidehi i-a spus lui Buddha: ‘Cel mai Onorat din Lume, aceste
tărâmuri ale Buddhaşilor sunt pure şi strălucitoare. Însă eu vreau să mă nasc în Tărâmul
Beautitudinii Supreme al lui Buddha Amitayus’.”
[…] “Vaidehi i-a
spus lui Buddha: ‘Cel mai Onorat din lume, prin puterea lui Buddha, chiar
şi eu am putut vedea acel tărâm’”.
[…] “Buddha i-a spus lui Ananda şi Vaidehi: ‘Ascultaţi cu
atenţie, ascultaţi cu atenţie şi reflectaţi profound. Vă voi arăta cum să
îndepărtaţi suferinţa. Aşadar, ţineţi minte cuvintele mele şi explicaţi-le
tuturor fiinţelor’.
Imediat ce a spus aceste cuvinte, Amitayus a apărut în aer
deasupra lor, însoţit la stânga şi la dreapta
de cei doi mahasattva, Avalokitesvara şi Mahasthamaprapta. Atât de
strălucitoare era aura lor încât cu greu puteau fi văzuţi în amănunt şi nici o
sută de mii de bucăţi de aur din râul Jambu nu ar fi fost suficiente pentru a-i
egala.
După ce a avut această viziune cu Amitayus, Vaidehi s-a
aruncat la picioarele lui Shakyamuni şi
i-a spus: ‘Cel mai Onorat din lume, prin puterea ta am putut să-l văd pe
Amitayus şi pe cei doi Bodhisattva””.
După ce Sutra Contemplaţiei a fost oferită reginei
Vaidehi, Buddha Shakyamuni s-a întors împreună cu însoţitorii lui pe vârful
Vulturului. Acolo, Ananda a povestit adunării toate cele întâmplate, inclusiv
acea viziune cu Amida şi Tărâmul Pur:
“Apoi, Cel mai
Onorat din lume s-a întors în zbor, pe vârful Vulturului. Acolo, Ananda a
explicat adunării, în amănunt, toate cele întâmplate. Nenumăraţi oameni, zei,
naga, yaksa şi alte fiinţe s-au bucurat enorm să audă învăţătura lui Buddha”.
[4] The Three Pure Land Sutras - A
Study and Translation from Chinese
by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.70
[5] Toriten este denumirea japoneză a celui de-al doilea tărâm am zeilor.
[6] Cele trei tărâmuri rele sunt iadurile, tărmul spiritelor flămânde și
tărâmul animalelor.
[7] Avalokitesvara și Mahasthamaprapta
sunt cei doi Bodhisattva iluminați care îl însoțesc pe Buddha Amida în Tărâmul Pur, ajutând toate
ființele în diferite moduri să se încreadă în Amida și să renască acolo.
[8] Cel care se naște în Tărâmul Pur prin poarta credinței este sigur că
va atinge Iluminarea perfectă. ”Tronul de
lotus al comorilor extraordinare” este tronul Iluminării.
[9] The Three Pure Land Sutras - A
Study and Translation from Chinese
by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.18
[10] Shinran Shonin, Lamp for the Latter-Ages, letter 21, The
Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu
Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.555
[11] Shakyamuni Buddha, Larger Sutra in
The Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki in collaboration with Harold
Stewart, revised second edition, Numata Center for
Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 2003, p.31
[12] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation
Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.300
[14] Când cuvântul ”dharma” se scrie cu ”d” mic se referă la fenomenele
samsarice în general. Când se scrie cu ”D” precum în ”Dharma” se referă la
învățătura lui Buddha.
[15] Three
Pure Land Sutras,
translated by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised
second edition, Numata Center for Buddhist Translation and
Research, Berkeley, California, 2003, p.41-42
[16] Cele șase tărâmuri samsarice.
[17] Numerele și distanțele sunt simbolice, ele reprezentând, de fapt,
capacitatea de a cunoaște, vedea și auzi peste tot și oriunde, fără nicio
limită.
[18] Adică nu au obținut aceste puteri prin practici bazate pe puterea lor
personală.
[19] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land,
translated from Japanese by A.K. Reischauer, The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume
VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more
[20] Genshin’s Ojoyoshu –
Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer, The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume
VII, 1930, free online edition at
http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more
[21] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land,
translated from Japanese by A.K. Reischauer, The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume
VII, 1930, free online edition at
http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more
[22] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land,
translated from Japanese by A.K. Reischauer, The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume
VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more
[23] Buddha Amida nu are nevoie de aceste ofrande însă ele sunt oferite în
semn de respect și recunoștință.
[24] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land,
translated from Japanese by A.K. Reischauer, The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume
VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more
[25] Three
Pure Land Sutras,
translated by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised
second edition, Numata Center for Buddhist Translation and
Research, Berkeley, California, 2003, p.43-44
[26] Aici cuvântul “zeu” nu este folosit în sensul de fiinţă limitată din
punct de vedere karmic de tărâmurile zeilor, deşi uneori Vajrapani poate
apărea/se poate manifesta ca zeu protector.
[27] În Japonia, Vajrapani este cunoscut cu numele de Kongojin (“mână de
diamant”), acesta manifestându-se sub forma a doi zei-protectori ai Dharmei,
reprezentaţi adeseori de două statui de războinici musculoşi la intrarea în
templele buddhiste. Numele lor este Misshaku Kongo şi Naraen Kongo. “Naraen” este echivalentul sanscritului
“Narayana”.
[28] Există două tipuri de Bodhisattva:
1) Bodhisattva în aspiraţie, care au făcut legămintele de a deveni
Buddha pentru ei şi toate fiinţele, dar care sunt încă pe cale şi neiluminaţi
(ne-Buddha). Oricine îşi asumă acum legămintele de Bodhisattva poate fi numit
un bodhisattva în aspiraţie. Unii bodhisattva pot fi mai avansaţi decât alţii
din punct de vedere spiritual şi pe diferite nivele de dezvoltare, însă atât
timp cât încă nu au atins Iluminarea perfectă, îi includem totuşi, în această
categorie.
2) Bodhisattva care au atins deja
Buddheitatea sau Iluminarea perfectă dar care nu rămân retraşi în propria
Iluminare. Aceştia sunt de fapt, Buddha
care se manifestă ca Bodhisattva. Cei care se nasc în Tărâmul Pur prin
poarta Legământului Principal devin astfel de Buddha care se manifestă ca
Bodhisattva. Avalokitesvara, Vajrapani, Mahasthamaprapta, Samantabhadra, etc fac
parte din categoria Buddhașilor care se manifestă ca Bodhisattva (Bodhisattva Iluminați)
[29] De asemenea, Avalokitesvara reprezintă marea Compasiune a Buddhaşilor,
Majushri – înţelepciunea lor iar Tara – faptele lor miraculoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu