Reflecții cu ocazia celui de-al doilea pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu

Click here to read 

the English version of this article

Click aici pentru a citi despre primul pelerinaj la stupa buddhistă de la Tranișu

Totul a început cu un gând  puternic apărut spontan în minte – pleacă într-un nou pelerinaj ACUM!

 

Imediat după primul pelerinaj la stupa de la Tranișu am decis că e musai să revin, însă nu aveam nimic planificat pentru vara asta și de aceea am fost luat prin surprindere de nevoia urgentă de a pleca IMEDIAT, fără nicio amânare. Călătoream cu trenul de la Amidaji la București și mă relaxam la o cafea de doi lei și un film când acest gând puternic asemenea unei porunci mi-a apărut în minte. În următoarea jumătate de oră deja organizam lucrurile iar în două zile eram pe drum.

 

O astfel de călătorie pe jos e foarte incomfortabilă, însă a vizita o stupa ori statuie a lui Buddha nu trebuie să fie asemenea mersului la mall, așa că cei ce sunt în putere și sănătoși ar fi bine să-și exprime devoțiunea și recunoștința făcând cel puțin câteva ore pe jos până la un loc sacru. De asemenea, cred că noi, buddhiștii care locuim în zone fară o majoritate buddhistă și mai ales dacă suntem ordinați, trebuie să ieșim din zona noastră de comfort și să fim văzuți de oameni, să vorbim cu ei, să-i ajutăm să creeze conexiuni cu noi și Dharma lui Buddha, să-i inspirăm prin exemplul nostru și să-i ajutăm în acest fel să știe de existența templelor, stupelor și statuilor care se găsesc în țara noastră. Acestea sunt câteva din motivele pentru care fac astfel de pelerinaje.

 

Știu că există multe locuri de pelerinaj în India, Nepal, Bhutan, China, Japonia, etc și înțeleg nevoia multor noi convertiți să le viziteze. Totuși, cred că nu e deloc bine și nici util pentru cauza buddhismului în țara noastră să ne concentrăm prea mult pe ele. Sunt destui buddhiști asiatici care pot avea grijă de acele locuri sacre iar noi ne putem focaliza atenția pe propria țară unde Buddha Dharma este abia la început. Așadar, ar trebui să construim propriile stupe și statui cu Buddha[1], să ne stabilim rute de pelerinaj care, în timp, vor deveni venele buddhismului în această parte de lume.

 

Românii trebuie să se obișnuiască încet-încet să vadă buddhiști (laici sau ordinați) călătorind prin sate și orașe, munți și păduri, către diverse temple, statui și stupe. Este important ca acești pelerini să aibă suficiente cunoștințe despre buddhism, să fie exemple de devoțiune care să-i inspire pe alții să își dorească să afle mai multe despre învățăturile buddhiste și chiar să viziteze ei înșiși templele, stupele, statuile unde se îndreaptă aceștia. 

De exemplu, în timpul acestui al doilea pelerinaj la stupa de la Tranisu, când mai aveam două ore până la destinație, m-am împrietenit cu un cuplu de turiști (👈fotografia din stânga). Văzându-mă în robe au devenit curioși, ceea ce m-a făcut să le povestesc despre stupa și binecuvântările pe care oricine o vizitează le primește, indiferent că este buddhist sau nu, așa că au decis să mi se alăture. 

În timpul acelor două-trei ore petrecute pe drum și apoi la stupa unde am mâncat și băut un ceai oferit de Kalden Marius (responsabilul cu stupa), le-am oferit multe învățături buddhiste utile. Sunt sigur că a fost o întâlnire crucială pentru ei și o ocazie unică de a crea o conexiune cu Buddha Dharma. Chiar dacă nu vor practica buddhismul în viața aceasta, semințele au fost deja plantate în fluxul lor mental iar la momentul potrivit acestea vor crește cu siguranță în copaci ai Iluminării.

Bineînțeles, astfel de întâlniri nu sunt întâmplătoare. Mulți au în trecut cauzele întâlnirii cu Dharma lui Buddha însă pentru ca o cauză trecută să se poată manifesta în prezent trebuie să existe condiții favorabile și exact asta este ceea ce facem noi construind temple, statui, stupe, deschizând centre și fiind noi înșine exemple de credință. În acest caz, condițiile favorabile pentru cei doi turiști să audă și probabil să practice Buddha Dharma au fost stupa și întâlnirea cu mine, un pelerin buddhist.

 

Iată de ce este foarte important ca noi, cei convertiți la buddhism din afara Asiei, să avem propriile rute de pelerinaj în țările unde locuim. Dacă vrem ca Buddha Dharma să se răspândească trebuie să ne asumăm un spirit misionar și o atitudine non-sectară. În timp ce urmăm învățăturile și practicile propriei școli (confesiuni) să rămânem deschiși la colaborare cu buddhiștii altor confesiuni și să ne susținem reciproc. Un mod simplu de a face asta este, de exemplu, să ne vizităm unii altora centrele/templele, stupele și statuile. Un pelerinaj devine o metodă extraordinară de a dedica timp propriei noastre practici în timp ce contribuim subtil la răspândirea buddhismului sau cel puțin facem oamenii conștienți de existența acestuia, îi ajutăm să facă conexiuni, etc. Pelerinii pot împărți flyere cu scurte explicații ale fundamentelor învățăturii buddhiste, precum și informații despre propriul centru și centrele/stupele/statuile/templele pe care le vizitează.

 

Genialitatea buddhismului constă în faptul că are multe Porți Dharma pentru ca ființele aflate pe diverse niveluri de dezvoltare spirituală și cu afinități karmice diferite să poate fi ajutate și conduse către Eliberare. De aceea nu trebuie să fim geloși și nici să ne fie frică de faptul că alte centre ar putea avea mai mult success decât noi ori că ne-ar lua membrii. NU suntem proprietarii Dharmei lui Buddha iar ființele NU sunt proprietatea noastră. Rolul discipolilor lui Buddha este să slujească ființele, ajutându-le pe fiecare în parte să își găsească propriul loc în Dharma lui Buddha. Iată de ce e bine ca templele și centrele buddhiste să se recomande unul pe altul pentru ca orice căutător spiritual să își găsească practica și școala (confesiunea) cu care are cele mai bune afinități karmice. În ceea ce mă privește, eu port mereu cu mine această rugăciune aspirațională în inima mea încă de la primul pelerinaj de anul trecut:

 

Fie ca Amida Dharma și celelalte Porțile Dharma, dimpreună cu toate liniile autentice

de transmisie să fie mereu prezente în această țară pentru ca ființele de aici să practice în armonie cu afinitățile lor karmice.

Fie ca toate, fără nicio excepție, să atingă Iluminarea perfectă!

 

Data trecută călătoria a fost foarte periculoasă deoarece am mers cam 95% din pelerinaj pe drumul European E60. Acum însă am ales o rută diferită din care doar patru ore am făcut pe acelasi E60, restul prin pustietăți sau prin sate. Uneori am fost nevoit să-mi găsesc drumul fără ajutorul Google maps, întrebând localnici sau urmând poteci mici printre dealuri, însă majoritatea pelerinajului desi a fost dificil și obositor, a fost făcut fără incidente majore.

 

Unii șoferi m-au salutat cu claxonări prelungite când treceau pe lângă mine, alții au oprit și s-au oferit să mă ducă la destinație ori mi-au dat mâncare și apă. Diversele gesturi de simpatie și bunătate m-au smerit și m-au inspirat să mă rog pentru fiecare dintre ei dorindu-le să nu ducă niciodată lipsă de mâncare, apă, adăpost și sănătate, energia lor vitală să crească, toate obstacolele să le fie înlăturate, să facă legături indestructibile cu Buddha Amida, să se încreadă în El și să ajungă în Tărâmul său Pur. Sunt convins că toți au făcut conexiuni karmice excelente prin faptul că au arătat respect față de robele unui călugăr buddhist, primind astfel multe beneficii karmice și binecuvântări. Fiecare semință plantată în fluxul lor mental prin acest pelerinaj Nembutsu va crește la un moment dat, în viața asta sau în celelalte, într-o stare a minții deschisă față de Buddha Dharma în general și Legământul Principal al lui Buddha Amida în particular.

 

De exemplu, un țigan pe care l-am întâlnit în Huedin 👇era îngrijorat de situația mea și s-a oferit să-și împartă mâncarea cu mine. Avea o căruță și se ocupa de vaci, fiind cunoscut în zonă ca băiat muncitor. Fie ca foamea lui să fie pe deplin stinsă de hrana Dharmei lui Buddha!

Această doamnă 👇mi-a oferit din propriul izvor o apă proaspătă atât de bună încât ziceai că e nectar divin. Fie ca setea ei să fie mereu satisfăcută cu apa Dharmei!

În timp ce treceam prin satul Dorolțu am întâlnit doi copii 👇 

care mi-au făcut cadou o pereche de ochelari de soare👇. Fie ca ei să aibă mereu vederea bună și viziunea corectă a Dharmei lui Buddha!

 

Acest șofer 👇mi-a dat apă minerală și m-a onorat cu un sunet prelungit de claxon când a trecut cu camionul lui imens pe lângă mine. Fie ca el să devină un Buddha extraordinar în Tărâmul Pur al lui Amida!

Am întâlnit chiar și un cuplu de buddhiști👇 din Marea Britanie stabiliți în România pe care i-am invitat să viziteze stupa și să țină legătura cu mine.

Această doamnă amabilă 👇m-a cazat la pensiunea ei Kalotaszeg Vendeghaz din Izvorul Crișului și mi-a oferit mâncare seara după cei 42 km și dimineața înainte de a continua drumul. Vă rog să vă cazați mereu la această pensiune dacă vizitați vreodată Izvorul Crișului. Tot ea m-a ajutat și în primul pelerinaj.

Dimineața de a doua zi am pretrecut-o alături de soțul dânsei la o cafea, înainte de a porni la drum.

Dânsul este un bun meșteșugar local. Îi puteți vedea atelierul 👇 dacă vă cazați la această pensiune.

Acest domn 👇 m-a ajutat cu unele dificultăți legate de cazare. Fie să renască în curând pe Lotusul Iluminării perfecte!

Și nu în ultimul rând, țin să-l prezint pe Jiryu Doru Someșan👇, fratele meu Dharma din Amidaji Cluj care m-a ajutat să-mi fac rost de provizii pentru drum. Lui nu am ce să-i doresc deoarece este deja un om credincios și asigurat de nașterea în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida. 

Visele pe care le-am avut în timpul pelerinajului au fost calme, dându-mi mereu senzația că totul va fi bine. Deși am parcurs 42 km în prima zi și am cărat mereu un rucsac de 10 kg în spate, picioarele și corpul în general s-au comportat bine. Sunt recunoscător lui Buddha Amida că m-a inspirat să am o dietă echilibrată și să merg la sala de sport în mod regulat. De asemenea, le mulțumesc tuturor Protectorilor iluminați și neiluminați care mă însoțesc în fiecare zi. Shinran Shonin însuși a spus că cei ce rostesc Nembutsul credinței sunt protejați de toți Buddha și de diverse tipuri de zei și spirite[2]:

 

„Când spunem Namo Amida Butsu,

Avalokitesvara şi Mahasthamaprapta,

împreună cu toţi Bodhisattvaşii nenumăraţi precum nisipurile Gangelui,

ne însoţesc mereu asemenea umbrei noastre.

 

Nenumăraţi Amida Buddha se află

în lumina lui Buddha al Luminii fără de oprelişti;

fiecare dintre aceşti Buddha ai transformării[3]

îl protejează pe cel care are shinjin (credință).

 

Când spunem Namo Amida Butsu,

nenumăraţii Buddha de-a lungul celor zece direcţii,

ne înconjoară de o sută de ori, de o mie de ori,

se bucură şi ne protejează."[4]

”Shakyamuni, Amida și toți Buddha din cele zece direcții se află întotdeauna aproape de ființele care recită Nembutsu asemenea umbrei  care nu-i părăsește niciodată.”[5]

 

Dacă Bodhisattva Avalokitesvara îi protejează pe adepții Nembutsu, înseamnă că inclusiv manifestările lui se comportă la fel. Experiența mea personală mă face să cred  că Mahakala cel Negru și Mahakala cel Alb – ambii manifestări illuminate ale lui Avalokitesvara, sunt protectorii mei personali și ai Amidaji. În conformitate cu unele texte, apariția unor ființe negre la culoare precum câini negri, cai negri, corbi, etc indică prezența protectoare a lui Mahakala cel Negru. În pelerinajul meu anterior am avut câteva semne - de exemplu un câine mare și negru stând calm pe drum și uitându-se la mine în timp ce treceam pe lângă el. De data aceasta culoarea neagră m-a însoțit și mai des, ca de exemplu cei doi africani care mi-au vândut falafel și baklava în Cluj (mâncarea mea din prima zi de pelerinaj) și cărora le-am dat un bacșiș generos, precum și diverșii țigani care mi-au arătat un respect natural, mi-au oferit mâncare, etc Știu că unii dintre voi probabil nu veți lua aceste lucruri în serios, însă în ceea ce mă privește cred că nimic nu e întâmplător, mai ales în timpul unui pelerinaj buddhist când mintea e mai concentrată, mai deschisă și mai dedicată decât de obicei.

 

Tot ceea ce fac bun pentru trezirea celorlalți către credință sau cel puțin pentru a-i ajuta să facă o mică legătură benefică se datorează influenței lui Buddha Amida asupra mea și tot ceea ce fac rău e din cauza personalității mele neiluminate și limitelor pe care le am. Întotdeauna spun asta elevilor mei – orice credincios întru Amida, laic sau călugăr, este o reflecție a Luminii lui Amida și este folosit de Amida pentru a-i trezi pe ceilalți către credință. Iată de ce este foarte important ca fiecare dintre noi să fie un exemplu de credință și de cunoaștere a învățăturii buddhiste.

 

Nu fiți triști dacă semnele succesului[6] nu apar imediat, deoarece nicio activitate Dharma nu e în zadar dacă e făcută cu intenție corectă și cu suficientă cunoaștere doctrinară. Când eram pescar, înainte de a trece la buddhism, obișnuiam să momesc locul unde urma să pescuiesc, folosind mămăligă și pâine iar apoi așteptam cu răbdare să vină peștii. Cred că trebuie procedat asemănător și în ceea ce privește buddhismul – să cream cele mai bune condiții cu temple, centre, statui, stupe, rute de pelerinaj, cărți, activități, publicitate, membri dedicați cu credință și cunoaștere, etc iar mai devreme sau mai târziu oamenii vor deveni curioși, unii dintre ei vor face câțiva pași către Cale, creând primele conexiuni în timp ce alții vor accepta Buddha Dharma în totalitatea ei. Trebuie să învățăm să fim mulțumiți cu cel puțin un singur om care face cea mai mică conexiune cu Buddhașii ori cu Dharma, aprinde o lumânare sau un bețișor parfumat, face o singură plecăciune, deoarece niciun gest nu este în zadar. Statuile Buddhașilor, stupele, textele buddhiste, robele și kesa, etc, toate au o putere imensă care îl fac pe oricine intră în contact cu ele să intre pe Calea către Buddheitate.

 

Să nu fiți ahtiați după rezultate imediate și să nu credeți că totul trebuie să se întâmple în timpul vieții voastre, asta fiind o atitudine egoistă ce poate dăuna cauzei buddhismului în țara noastră. Nu grăbiți lucrurile, nu acceptați membri foarte ușor și nu-i puneți în poziții importante sau de conducere fără să le verificați cu atenție cunoștințele și mai ales, fiți foarte drastici cu cei care au viziuni contrare Dharmei lui Buddha sau care amestecă religiile (de ex. cei care cred că pot fi creștini și buddhiști în același timp, etc). Construiți centre și temple care să fie deschise tuturor, indiferent de opiniile lor religioase pentru că oricine trebuie ajutat să creeze o conexiune dar sub nicio formă NU acceptați pe nimeni ca membru oficial dacă nu urmează exclusiv buddhismul și dacă nu se refugiază exclusiv în Buddha, Dharma și Sangha[7].

 

Atât deocamdată. Voi spune mai multe cu ocazia altor pelerinaje.

Namo Amida Bu

 

PS: Unul din motivele pentru care am făcut acest pelerinaj și cel dinainte la stupa din satul Tranișu, construită cu instrucțiunile și aprobarea regretatului Lama Zopa Rinpoche, a fost să atrag atenția asupra importanței de a traduce în limba engleză (și apoi în română) cartea acestuia cu învățături buddhiste împotriva fumatului – The Effects on Smoking and Living a Healthy and Happy Life. Sper că discipolii săi din FPMT vor lua în seamă eforturile mele sincere și îi vor onora memoria începând IMEDIAT traducerea cărții respective. Oamenii au nevoie să cunoască învățăturile buddhiste conținute în ea.

*

Dacă tu, cititorul acestor rânduri, vrei să-mi susții activitățile Dharma în România și pelerinajele, poți lăsa o donație aici. Orice ajutor este binevenit și apreciat:

 

La acest link puteți găsi alte modalități de donație 

---

[1] Una din cele mai arzătoare dorințe ale mele este să am o statuie cu Buddha Amida în curtea templului Amidaji de câțiva metri înălțime care să fie inclusă într-un astfel de circuit de pelerinaj.

[2] ”Zeii cerului şi ai pământului pot fi cu toţii numiţi buni

pentru că îl protejează mereu pe adeptul Nembutsu."

Shinran Shonin, Hymns of the Pure Land (Jodo Wasan) - Hymns of the Benefits in the Present, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.354

[3] Manifestări ale lui Buddha Amida în funcţie de specificul fiecărei fiinţe.

[4] Shinran Shonin, Hymns of the Pure Land (Jodo Wasan) - Hymns of the Benefits in the Present, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.352-355

[5] Shinran Shonin, Lamp for the Latter-Ages, letter 2, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.526

[6] Aici mă refer la succesul buddhismului în România.

[7] Cele Trei Refugii sunt, aşa cum spune însuşi termenul, un refugiu, dar şi un angajament, un legământ, un jurământ că de acum înainte ne vom refugia mereu în Buddhași, în Dharma și Sangha .

Când spunem ”mă refugiez în Buddha”, înseamnă exclusiv în Buddha, când spunem ”mă refugiez în Dharma”, înseamnă exclusiv în Dharma iar când spunem ”mă refugiez în Sangha” înseamnă exclusiv în Sangha. Cele trei refugii sunt legăminte (jurăminte) exclusive. Adeptul trebuie să înceteze orice activități religioase nebuddhiste după ce a primit cele Trei Refugii. Dacă se roagă unor divinități nebuddhiste, se angajează în practici nebuddhiste și are învățători religioși nebuddhiști, încalcă automat legămintele de refugiu și din acel moment nu se mai poate considera buddhist. Acest aspect este foarte important.

Când spunem ”mă refugiez în Buddha”, înseamnă exclusiv în Buddha, când spunem ”mă refugiez în Dharma”, înseamnă exclusiv în Dharma iar când spunem ”mă refugiez în Sangha” înseamnă exclusiv în Sangha. Cele trei refugii sunt legăminte (jurăminte) exclusive. Adeptul trebuie să înceteze orice activități religioase nebuddhiste după ce a primit cele Trei Refugii. Dacă se roagă unor divinități nebuddhiste, se angajează în practici nebuddhiste și are învățători religioși nebuddhiști, încalcă automat legămintele de refugiu și din acel moment nu se mai poate considera buddhist. Acest aspect este foarte important.

Iată câteva pasaje din sutre pe care le folosesc adeseori:

”Dacă cineva s-a refugiat în Buddha, să nu se mai refugieze în zei.”

(Nirvana Sutra citată de Shinran capitolul VI din Kyogyoshinsho)

“Cei care se refugiază cu adevărat şi din toată inima, eliberându-se de toate ataşamentele iluzorii şi de preocupările legate de momente favorabile sau nefavorabile, să nu îşi caute niciodată refugiul în spirite false ori în învăţături nebuddhiste”

(Sutra celor zece roţi ale lui Ksitigarbha citată de Shinran în  capitolul VI din Kyogyoshinsho)

“Fiii cei buni şi fiicele bune[7] ale credinţei curate nu trebuie să îi slujească niciodată pe zei până la sfârşitul vieţii lor”

(Sutra legămintelor lui Buddha Vindecătorul citat de Shinran în capitolul VI din Kyogyoshinsho)

Așadar, nu poți fi buddhist practicant și creștin! Cei care cred că pot se situează de fapt, în afara buddhismului și creștinismului. Aceștia mint și desconsideră ambele căi.