Aici puteți citi și contempla mai multe pasaje despre doctrina Sinelui în buddhism, explicată în capitolul precedent.
”Atunci când auziți cuvintele: ‘Tathagata
(Buddha) nu este etern, ci supus schimbării deoarece nu a atins desăvârșirea nenumăratelor
virtuți, ori ‘El sălășluiește în Vidul Absolut și propovăduiește non-Sinele’ – să
știți că o astfel de sutra sau vinaya provine de la demonul Mara. Însă dacă
o sutra spune: ‘Adevărata Iluminare a lui Tathagata este dincolo de puterea noastră
de înțelegere, Tathagata este desăvârșit în nenumărate asamkhya
de virtuți și, prin urmare, El este Etern și fără de schimbare’ – orice astfel
de sutra sau vinaya reprezintă cuvintele lui Buddha. Oricine urmează ceea ce
spune Mara face parte din neamul lui Mara. Oricine urmează ceea ce spune Buddha
este un Bodhisattva.”Mahaparinirvana Sutra
Sunt mulți învățători falși în zilele noastre care afirmă
că totul este vid sau gol și că nu există un Sine adevărat, dovedind astfel că
nu înțeleg învățăturile lui Shakyamuni care a spus, de fapt, că nu există un
sine permanent în fluxul mental al ființelor samsarice, însă NU a negat existența unui Sine autentic dincolo de
diversele straturi de iluzii și patimi oarbe. Acest adevărat Sine este natura de
Buddha și există cu adevărat. El este etern, neschimbător și necreat.
Învățătura
propovăduită de Buddha pe tema ”sinelui” a fost oferită gradual, așa cum se
explică în următoarele pasaje din sutre:
”De asemenea, om bun! Iată un exemplu: o femeie are un copil mic și bolnav.
Îngrijorată, ea caută un medic priceput. Medicul vine și prepară trei remedii:
unt, lapte și zahăr cristalizat. Apoi îi spune femeii: ‘După ce copilul ia
medicamentul, nu-i mai da lapte o vreme. Doar după ce acesta își va face efectul, atunci îi poți da lapte din
nou.’ Atunci femeia își unge mamelonul cu o substanță amară și îi spune
copilului: «Nu te atinge de el pentru că e otrăvitor.’ Copilul tânjește după
lapte și vrea să-l primească dar auzind de otravă, fuge. După ce medicamentul
și-a făcut efectul, mama își spală mamelonul, cheamă copilul și îi dă să sugă
din nou. Deși îi este foame, copilul, auzind despre otravă, nu se apropie. Atunci
mama îi explică:
«Am pus otravă pe mamelor doar ca
să-ți pot da medicamentul. Din moment ce ai luat deja medicamentul, am spălat
otrava. Vino și ia sânul! Nu mai este amar.’ Auzind aceasta, copilul se
întoarce încet și începe să sugă.
Om bun! La fel stau lucrurile și
în cazul lui Tathagata (Buddha). Pentru a salva ființele, El le oferă
învățătura despre non-sine. Practicând astfel Calea, ființele renunță la
mentalitatea care se agață de sine și dobândesc Nirvana. Toate acestea au
scopul de a înlătura concepțiile greșite ale oamenilor, de a le arăta Calea și
de a-i ridica, de a le arăta că se agață de sine (ego-ul schimbător și
iluzoriu) și că tot ce există în lume este fals și neadevărat, de a-i determina
să practice non-sinele și să se purifice. Acest lucru este asemănător cu gestul
femeii de a-și unge mamelonul cu o substanță amară din dragoste pentru copilul
ei.
Pentru a practica Vidul, spun că
toate lucrurile sunt lipsite de Sine. Aceasta este asemenea gestului femeii de
a-și curăța mamelonul și a-și chema copilul să bea lapte. La fel stau lucrurile
și în cazul meu: vorbesc despre Tathagatagarbha (natura de Buddha). Din acest
motiv, călugării nu trebuie să se teamă. Situația este asemănătoare cu cea a
copilului care își aude mama, se întoarce încet și primește laptele; la fel trebuie
să facă și călugării. Ei trebuie să înțeleagă foarte bine că Tathagata nu
ascunde nimic.”
Pentru a-și ajuta discipolii să abandoneze atașamentul
față de ei înșiși, Buddha Shakyamuni a propovăduit că nu există un sine
permanent și autentic în fluxul lor mental și în personalitățile iluzorii care
se schimbă neîncetat din cauza diverselor cauze și condiții. Apoi, după ce au
înțeles asta și s-au vindecat de viziunile greșite despre ei înșiși, El îi
învață că există un Sine adevărat – o natură de Buddha dincolo de multele
straturi de iluzie și care este singura realitate ce merită atenția lor.
Buddha explică în Sutra Marii Tobe a Dharmei:
”Buddha i-a spus lui Kasyapa: „Explic semnificația non-sinelui pentru a
distruge viziunea lumească asupra sinelui. Dacă nu aș spune acest lucru, cum
i-aș putea determina pe oameni să accepte Dharma Marelui Învățător? Când Buddha
proclamă non-sinele, ființele simțitoare devin curioase. Ele vin la Buddha
pentru a auzi ceea ce nu au mai auzit niciodată. Apoi, le fac posibilă intrarea
în Dharma lui Buddha prin sute de mii de cauze și condiții. Odată ce intră în
Dharma lui Buddha cu credință din ce în ce mai mare, se antrenează cu sârguință
și progresează energic în învățarea Dharmei Vidului. Atunci le vestesc pacea
și fericirea veșnice, precum și eliberarea care încă manifestă formă. […]
Prin sute de mii de cauze și condiții, le explic eliberarea, Nirvana și
non-sinele. Apoi văd cum ființele simțitoare confundă eliberarea cu anihilarea
totală. Cei lipsiți de înțelepciune urmăresc anihilarea. Atunci proclam, prin
sute de mii de cauze și condiții, că există încă formă după atingerea Eliberării.”
Kasyapa i-a spus lui Buddha: „O,
Cel mai Venerat din Lume, faptul de a atinge eliberarea și stăpânirea de sine
implică faptul că ființele simțitoare trebuie să fie veșnice. Prin analogie,
văzând fum, deducem că trebuie să existe foc. Dacă există un Sine adevărat într-o
ființă, atunci poate exista eliberarea. A afirma existența unui Sine
adevărat înseamnă a spune că există formă după atingerea eliberării.
Aceasta nu este viziunea lumească a sinelui și nici vre-o afirmație despre
încetarea existenței sau despre permanență.”
*
„Fiecare ființă posedă natura de
Buddha. Aceasta este Sinele. Încă de la început, acest Sine a fost acoperit de
nenumărate impurități. De aceea omul nu-l poate vedea.
Om bun! Imaginează-ți că există
aici o femeie săracă. Ea are aur veritabil ascuns în casă, însă nimeni din cei
care locuiesc cu ea, mare sau mic, nu știe despre el. Deodată apare un străin
care, printr-o metodă potrivită, îi spune femeii sărace: Te voi angaja. Trebuie
să mergi acum să plivești pământul!’ Femeia răspunde: ‘Nu pot face asta acum.
Dacă îl lași pe fiul meu să vadă unde este ascuns aurul, voi lucra curând
pentru tine’. Bărbatul spune: ‘Eu știu calea. I-o voi arăta fiului tău’. Femeia
adaugă: ‘Nimeni din casa mea, fie mare sau mic, nu știe despre asta. Cum ai
putea tu să știi?’ Bărbatul spune: ‘Îți voi arăta acum foarte clar’. Femeia
continuă: ‘Doresc să văd. Te rog, lasă-mă să văd’.
Bărbatul scoate la iveală aurul
care stătea ascuns. Femeia îl vede, se bucură și începe să-l respecte pe acel
om.
La fel stau lucrurile și cu
natura de Buddha pe care o are fiecare dar nimeni nu o poate vedea. Aceasta
este asemenea aurului pe care femeia săracă îl avea, însă nu-l putea vedea. Om
bun! Acum le permit tuturor să-și vadă natura de Buddha pe care toți o au, dar
care este acoperită de impurități. Aceasta este asemănătoare cu femeia săracă
ce nu-și poate vedea aurul, deși îi aparține. Tathagata (Buddha) le dezvăluie
acum tuturor ființelor tezaurul Iluminării — adică ceea ce se numește natura de
Buddha. Dacă toate ființele văd acest lucru, se vor bucura și își vor găsi
refugiul în Tathagata. Ajutorul potrivit este Tathagata, femeia săracă
reprezintă toate ființele, imposibil de numărat, iar vasul cu aur adevărat este
natura de Buddha.”Mahaparinirvana Sutra
*
„Natura de Buddha este puternică
și viguroasă, imposibil de distrus. Prin urmare, nu există nimic care s-o
poată ucide. Dacă ar exista ceva capabil s-o
ucidă, natura de Buddha ar pieri. Însă nimic nu poate distruge vreodată această
natură de Buddha. Nimic din natura de Buddha nu poate fi tăiat vreodată.
‘Natura Sinelui nu este altceva
decât tezaurul ascuns al lui Tathāgata’. Un astfel de tezaur nu poate fi
niciodată sfărâmat, incendiat sau anihilat. Deși nu este posibilă distrugerea
sau vederea ei, aceasta poate fi cunoscută atunci când se atinge Iluminarea
supremă.”Mahaparinirvana Sutra
*
”Încă ceva, om bun! Iată o analogie importantă: cineva știe foarte bine ce se
află ascuns în pământ. El ia o sapă ascuțită, sapă cu ea și dă peste pietre și
pietriș. Sapa trece prin toate acestea fără a întâmpina obstacole. Doar atunci
când în calea sa apare diamantul, sapa nu mai poate pătrunde. Or, nicio sabie
și nicio secure nu pot distruge un diamant. Om bun! Natura de
Buddha a ființelor este exact așa! Ceva ce nu poate fi distrus nici de cei care dezbat într-una, nici de Mara
Papiyas, nici de oameni sau zei. Tot ceea ce apare și este făptuit poate fi, cu
siguranță, distrus, asemenea pietrelor și nisipului. Însă Adevăratul Sine al
naturii de Buddha este precum diamantul care nu poate fi sfărâmat niciodată.”Mahaparinirvana Sutra
*
„Dacă există persoane care, având
credință și înțelegere extraordinare, caută tezaurul lui Buddha, Adevăratul Sine
și Corpul Dharma veșnic, Tathagata va turna apa sarvajna (înțelepciunea și
cunoașterea universală) peste creștetul lor și îi va încorona cu eșarfa de
mătase albă a Mahayanei.”Sutra Marii Tobe a Dharmei
*
„Kasyapa l-a întrebat pe Buddha: ‘Cel
mai Onorat din lume, dacă există un Sine adevărat în cineva, de ce este el acoperit
de suferințe, asemenea murdăriei?’
Buddha i-a spus lui Kasyapa: ‘Foarte
bine! Foarte
bine! Trebuia să-i pui această întrebare lui Tathagata. Iată o analogie utilă: un aurar
percepe puritatea aurului și se întreabă de ce un astfel de aur pur este
amestecat cu murdărie și caută originea murdăriei. Va găsi el această origine?’
Kasyapa a răspuns: ‘Nu, Cel mai Onorat
din lume.’
Buddha i-a spus lui Kasyapa: ‘Chiar
dacă și-ar petrece întreaga viață gândindu-se la cauza inițială a murdăriei din
timpul fără de început, va găsi el starea originară? De fapt, nu va dobândi
nici aur, nici originea murdăriei. Însă, dacă folosește cu sârguință mijloace
iscusite pentru a îndepărta murdăria amestecată cu aurul, va obține aurul.’
Buddha i-a spus lui Kasyapa: ‘Așadar,
Sinele adevărat este acoperit de suferințe, asemenea murdăriei. Dacă o persoană care vrea să-și vadă Sinele adevărat gândește:
„Ar trebui să caut acest sine și originea suferințelor”, va găsi el această
origine?
Kasyapa i-a răspuns lui Buddha:
„Nu, Cel mai Onorat din lume”.
Buddha i-a spus lui Kasyapa: ‘Dacă
cineva folosește cu sârguință mijloace iscusite pentru a-și îndepărta
suferințele, care sunt asemenea murdăriei, își va găsi Sinele adevărat.’”Sutra Marii Tobe a Dharmei
Unele întrebări sunt inutile din punct de vedere al Dharmei,
în mod special cele legate de originea sau așa-zisul ”început„ al samsarei. Termenii
”început” și ”sfârșit” sunt produsul unor minți neiluminate care nu poate ieși
din înțelegerea limitată și dualistă de început și sfârșit. În loc să-și
accepte limitele în cunoaștere, mintea neiluminată decide că trebuie să existe
un început și un sfârșit al lucrurilor pentru că îi este mai comod să reducă ceea
ce este dincolo de cunoașterea conceptuală la ceva inteligibil și ușor de
acceptat pentru ea.
Însă atât timp cât suntem neiluminați nu avem altceva de
făcut decât să folosim ”mijloace iscusite” pe Calea buddhistă pentru a
înlătura iluziile și murdăria care
acoperă adevăratul Sine (natura de Buddha). De îndată ce această realitate
adevărată este găsită vom avea răspuns la orice întrebare sau și mai bine zis,
orice întrebare va înceta de la sine deoarece totul va fi înțeles și cunoscut
automat.
În cazul nostru, Nembutsul credinței și nașterea după moarte în Tărâmul Pur sunt metodele iscusite prin care putem înlătura ”murdăria” de pe Sinele nostru adevărat. Aceasta se întâmplă deoarece tărâmul iluminat al lui Amida este cel mai bun cuptor pentru a separa aurul (natura noastră de Buddha) de impuritățile care îl ascund (iluziile și patimile noastre).
*
”Kasyapa
l-a întrebat pe Buddha: „Dacă există un Sine adevărat (natura de Buddha), de ce
nu este văzut?”
Buddha
i-a spus lui Kasyapa: „Îți voi oferi acum o analogie. De exemplu, un elev începător învață cele cinci litere [cinci seturi a câte
cinci consoane] folosite pentru a compune strofe. Dacă cineva
dorește să știe semnificațiile versurilor înainte de a învăța literele, poate
el oare să le cunoască cu adevărat? Mai întâi trebuie să învețe literele iar apoi va cunoaște semnificațiile.
După ce a învățat literele, trebuie să fie instruit de un învățător care
folosește exemple pentru a indica sensul versurilor compuse din cuvinte. Dacă
cineva poate asculta și accepta ce predă învățătorul, va dobândi înțelegerea
sensului versurilor, va crede în ele și le va prețui.
Sinele adevărat este acum
acoperit de un depozit de suferințe și impurități. Dacă cineva spune: ‘Om bun,
tezaurul Tathagata este în cutare și cutare
fel’, iar cel care ascultă dorește să-l vadă chiar atunci, este el capabil să-l vadă?’ Kasyapa a răspuns: ‘Nu, Cel mai Onorat din lume.’
Buddha
i-a spus lui Kasyapa: „De exemplu, discipolul care nu cunoaște semnificația
versetelor trebuie să-l urmeze pe învățător bazându-se pe credință.
Kasyapa, să ști că Tathagata rostește numai cuvinte adevărate și descrie în adevăr existența ființelor
simțitoare. Vei înțelege mai târziu, asemenea acelui discipol care a învățat de
la învățătorul său.
Îți voi explica acum tărâmul
ființelor simțitoare prin intermediul a patru analogii. Acestea patru sunt:
ochiul orbit de o boală, luna acoperită de nori denși, apa dintr-o fântână ce
urmează a fi săpată și flacăra unei lămpi aflate într-un vas. Să ști că aceste
patru analogii vizează cauzele și condițiile necesare pentru atingerea propriei
naturi de Buddha. Toate ființele simțitoare posedă natura de Buddha care este
măreață, strălucitoare, excelentă și nemărginită. Datorită naturii
de Buddha, toate ființele simțitoare pot atinge Parinirvana. De pildă, boala
ochilor poate fi vindecată. Înainte de a întâlni
un medic priceput, ochiul este lipsit de vedere însă de îndată ce apare un
medic bun, vederea este redobândită rapid. Într-adevăr, depozitul nemărginit
al perturbărilor mentale acoperă și obstrucționează natura de Tathagata (natura
de Buddha) a ființelor.”
Dacă nu întâlnește Buddhași, omul
confundă „non-sinele” cu „Sinele” și „non-sinele” cu ceea ce îi aparține
Sinelui. După întâlnirea cu Buddhașii, omul ajunge să afle de adevăratul Sine.
Asemenea celui vindecat de o
boală, ochiul i se deschide și vede limpede. Boala ochilor simbolizează
suferințele și impuritățile iar ochiul reprezintă natura de Tathagata (natura
de Buddha).
Când luna este acoperită de nori,
nu este nici strălucitoare, nici limpede. La fel, când natura de Tathagata este
acoperită de suferințe și mizerii de tot felul, ea nu este nici strălucitoare,
nici limpede. Dacă cineva înlătură aceste mizerii și suferințe care sunt
asemenea norilor, natura sa de Tathagata va apărea strălucitoare și limpede,
asemenea lunii pline.
Când sapi o fântână, pământul
uscat indică faptul că apa este încă departe; când dai de pământ umed, știi că
apa este aproape. A
ajunge la apă înseamnă a atinge scopul suprem. Dacă întâlnești Buddhași, înveți
să faci karmă bună și să elimini mizeriile – asemenea pământului –, vei descoperi
natura ta de Tathagata care este precum apa.
Această
natură este, de asemenea, ca flacăra unei lămpi aflate într-un vas închis:
strălucirea ei este inutilă ființelor dacă rămâne ascunsă. Însă dacă vasul este îndepărtat, lumina lămpii va străluci pretutindeni. În
mod similar, durerile și mizeriile de tot felul reprezintă vasul care ascunde comoara
naturii de Tathagata; această comoară nu este de folos ființelor atât timp cât
înfățișarea și măreția sa nu este vizibil strălucitoare sau limpede. Dacă cineva distruge
depozitul mizeriilor de tot felul, eradicându-le complet și definitiv, atunci
natura de Tathagata (natura de Buddha) își va manifesta pe deplin înfățișarea
sublimă și strălucirea spre binele tuturor ființelor. Este ca și cum ai sparge vasul, permițând astfel ființelor să se bucure de
lumina lămpii.”Sutra Marii Tobe a Dharmei
*
„Mă
înclin cu respect în fața absolutului și perfectului Buddha, Cel Binecuvântat,
care este Așaitatea, Puritatea
supremă,
Sinele, marea Fericire și Permanența.”Dolpopa Sherab Gyaltsen, Al Patrulea Conciliu
*
„Adevărul
absolut deține chintesența
celor cinci kaya ale lui Buddha
și
este Sinele omnipotent
al celor cinci tipuri de
conștientizare primordială”.Dolpopa
Sherab Gyaltsen, Expresia Numelor
Mențiuni despre adevăratul Sine și ce nu este Sinele se
găsesc inclusiv în canonul Pali din care citez aici câteva pasaje:
„’Dar
ce aveți voi, dragi tineri, de-a face cu o femeie?’ ‘Noi, Doamne, un grup de nu
mai puțin de treizeci de prieteni de rang înalt, cu soțiile noastre, ne distram
în această dumbravă împădurită; unul dintre ei nu avea soție, așa că a fost
adusă o femeie de rang umil pentru el. Apoi, Doamne, în timp ce ne distram
nepăsători, acea femeie de rang umil, luându-ne lucrurile, a fugit. Prin
urmare, Doamne, noi, prietenii, ca să-i facem un serviciu prietenului nostru și
căutând-o pe acea femeie, rătăcim prin această dumbravă.’
„Dar
ce credeți, dragi tineri? Ce este mai bine pentru voi, să căutați o femeie sau
să căutați Sinele?” ‘Cu adevărat, ar fi mai bine pentru noi, Doamne, să căutăm
Sinele.’ ‘Ei bine, atunci, dragi tineri, luați loc, vă voi învăța Dharma.’”
(Sursa:
Mahavagga I 31-32 The Book of the Discipline (Vinaya Pitaka) Volume IV
(Mahavagga), translated by I.B. Horner, M.A).
Aici Shakyamuni spune că nu trebuie să confundăm forma,
senzația, percepția, formațiunile mentale, conștiința cu Sinele (natura de Buddha):
„Astfel
am auzit. Odată, Cel Binecuvântat locuia în parcul căprioarelor de
la Isipatana, lângă Benares. Acolo, într-adevăr, Cel Binecuvântat s-a
adresat grupului de cinci călugări:
„Forma,
o, călugări, este non-sine. Dacă forma ar fi Sinele, atunci forma nu ar duce la
suferință și s-ar putea spune despre formă: ‘fie ca forma mea să fie astfel,
fie ca forma mea să nu fie astfel’. Și într-adevăr, o, călugări, întrucât forma
este non-sine, de aceea duce la suferință și nu se poate spune despre formă: ‘fie
ca forma mea să fie astfel, fie ca forma mea să nu fie astfel’.
Senzația,
o, călugări, este non-sine. Dacă senzația ar fi Sinele, atunci senzația nu ar
duce la suferință și s-ar putea spune despre senzație: ‘Fie ca senzația mea să
fie astfel, fie ca senzația mea să nu fie astfel’. Și într-adevăr, o, călugări,
întrucât senzația este non-sine, de aceea senzația duce la suferință și nu se
poate spune despre senzație: ‘fie ca senzația mea să fie astfel, fie ca
senzația mea să nu fie astfel’.
Percepția,
o, călugări, este non-sine. Dacă percepția ar fi Sinele, atunci percepția nu ar
duce la suferință și s-ar putea spune despre percepție: ‘fie ca percepția mea
să fie astfel, fie ca percepția mea să nu fie astfel’. Și într-adevăr, o, călugări,
întrucât percepția este non-sine, de aceea percepția duce la suferință și nu se
poate spune despre percepție: ‘fie ca percepția mea să fie astfel, fie ca
percepția mea să nu fie astfel’.
Formațiunile
mentale, o, călugări, sunt non-sine. Dacă formațiunile mentale ar fi Sinele,
atunci formațiunile mentale nu ar duce la suferință și s-ar putea spune despre
formațiunile mentale: ‘fie ca formațiunile mele mentale să fie astfel, fie ca
formațiunile mele mentale să nu fie astfel’. Și într-adevăr, o, călugări,
întrucât formațiunile mentale sunt non-sine, de aceea formațiunile mentale duc
la suferință și nu se poate spune despre formațiunile mentale: ‘fie ca
formațiunile mele mentale să fie astfel, fie ca formațiunile mele mentale să nu
fie astfel’.
Conștiința,
o, călugări, este non-sine. Dacă conștiința ar fi Sinele, atunci conștiința nu
ar duce la suferință și s-ar putea spune despre conștiință: ‘fie ca conștiința
mea să fie astfel, fie ca conștiința mea să nu fie astfel. Și într-adevăr, o,
călugări, întrucât conștiința este non-sine, de aceea conștiința duce la
suferință și nu se poate spune despre conștiință: ‘fie ca conștiința mea să fie
astfel, fie ca conștiința mea să nu fie astfel.’”
Anatta-lakkhana
Sutta: Discursul despre caracteristicile non-sinelui, SN 22.59
*
„Călugări, forma este
impermanentă...Senzația este impermanentă... Percepția este
impermanentă... Formațiunile voliționale sunt impermanente... Conștiința este
impermanentă. Ceea ce este impermanent este suferință. Ceea ce este suferință
este non-sine. Ceea ce este non-sine trebuie
privit așa cum este în realitate, cu înțelepciune corectă, astfel: Acesta nu
este al meu, acesta nu sunt eu, acesta nu este Sinele meu.’”
Samyutta
Nikaya 22.46
*
“Călugări,
trebuie să abandonați dorința pentru ceea ce nu aparține Sinelui.”
Samyutta
Nikaya, 22.69
Asamkhya
este un
termen sanscrit care înseamnă „nenumărat”, „fără număr” sau „de nenumărat”.Mahaparinirvana Sutra, translated by Kosho Yamamoto from
Dharmakshema’s Chinese version, edition printed by Dr Tony Page, 2004, p.64
Mahaparinirvana Sutra, translated by Kosho Yamamoto from
Dharmakshema’s Chinese version, edition printed by Dr Tony Page, 2004, p.69
Sutra of the Great Dharma Drum, Translated from Sanskrit into
Chinese in the Liu Song Dynasty by the Tripitaka
Master Guṇabhadra from India, English translation by Rulu,
http://www.sutrasmantras.info/sutra19.html
Mahaparinirvana Sutra, translated by Kosho Yamamoto from
Dharmakshema’s Chinese version, edition printed by Dr Tony Page, 2004, p.69
Mahaparinirvana Sutra, translated by Kosho Yamamoto from
Dharmakshema’s Chinese version, edition printed by Dr Tony Page, 2004, p.70
Mara Papiyas sunt
căpăteniile marașilor (demonilor cerești).
Mahaparinirvana Sutra, translated by Kosho Yamamoto from
Dharmakshema’s Chinese version, edition printed by Dr Tony Page, 2004, p.70-71
Sutra of the Great Dharma Drum, tradusă din
sanscrită în chineză de Maestrul Tripitaka Gunabhadra din India, in în timpul
dinastiei Liu. Translated into English by Rulu,
http://www.sutrasmantras.info/sutra19.htmlSutra of the Great Dharma Drum, Translated from Sanskrit into
Chinese in the Liu Song Dynasty by the Tripitaka Master Guṇabhadra from
India, English translation by Rulu, http://www.sutrasmantras.info/sutra19.html
Pasajul citat mai sus este cumva similar cu parabola săgeții
otrăvite. Era aşadar un om ce fusese rănit de o săgeată otrăvită. Imediat
prietenii lui s-au grăbit să îi scoată săgeata şi să-i salveze viaţa. Însă cel
rănit ajunge să se împotrivească zicând: “nu vreau să-mi scoateţi această
săgeată până când nu aflu cine a slobozit-o către mine, din ce clan făcea
parte, din ce lemn era făcut arcul, ce pene a folosit, etc.” Buddha şi-a
întrebat discipolii săi dacă acest om proceda corect, dacă într-adevăr merita
să aştepte până când găsea un răspuns la toate aceste întrebări sau pur şi
simplu trebuia să lase să i se scoată săgeata şi să îşi salveze viaţa. Este de
la sine înţeles că omul era idiot. Însă el nu este doar un personaj dintr-o
poveste ciudată sau amuzantă ci ne reprezintă pe noi toţi cei care asemenea lui
ne preocupăm de o mulţime de lucruri inutile şi fără de răspuns, neglijând ceea
ce este cu adevărat important: starea noastră de fiinţe aflate în iluzie şi
suferinţă. Există întrebări care frământau minţile multor căutători spirituali
din vremea lui Shakyamuni, precum cele legate de începutul sau sfârşitul lumii,
dacă universul este finit sau infinit, pe care însă Buddha le-a tratat cu
tăcere indicând asupra faptului că astfel de întrebări nu au nicio utilitate
din punct de vedere spiritual deoarece, pe lângă faptul că sunt fără răspuns,
nu duc la nici o transformare autentică. Săgeata este cea care trebuie scoasă
întâi, adică distrusă iluzia care înlănţuie fiinţele şi duce la naşterea
repetată însoţită de suferinţă iar de restul ne vom putea ocupa după aceea. Sutra of the Great Dharma Drum, Translated from Sanskrit into
Chinese in the Liu Song Dynasty by the Tripitaka
Master Guṇabhadra from India, English translation by Rulu, http://www.sutrasmantras.info/sutra19.html
The Buddha from Dolpo, A Study and Thought of the Tibetan Master,
DolpopaSherabGyaltsen, revised and enlarged edition, by Cyrus Stearns, Snow
Lion Publications, Ithaka, New York, p.135
The Buddha from Dolpo, A Study and Thought of the Tibetan Master,
Dolpopa Sherab Gyaltsen, revised and enlarged edition, by Cyrus Stearns, Snow
Lion Publications, Ithaka, New York, p.243
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu