Colecție de pasaje despre adevăratul înțeles al vacuității

Acest articol este un fragment din cartea mea

    Învățături simple despre vacuitate și natura de Buddha. Click aici pentru a te întoarce la CUPRINS

Aici puteți citi și contempla mai multe pasaje care susțin explicațiile oferite de mine în capitoul patru despre faptul că natura de Buddha nu este vidă/goală de ea însăși, ci doar de fenomenele și iluziile samsarice.
 
„Elementul (natura de Buddha) este vid/gol de impuritățile accidentale,
acestea rămânând total separate de el.
Însă nu este gol de calitățile incomparabile,
total neseparate de el.”[1]
Bodhisattva Maitreya, Mahayana Uttaratantrashastra Shastra
 
Natura de Buddha este vidă/goală de impuritățile care o acoperă și care nu au cum să pătrundă în ea, asemenea murdăriei accidentale ce nu poate intra într-un diamant. De asemenea, la fel cum focul nu poate fi separat de căldura lui, nici natura de Buddha un poate fi separată de calitățile ei înnăscute.
 
*
 
„Mahamati, ce se înțelege prin vacuitate în sensul ei suprem de realitate ultimă, realizabilă prin nobila înțelepciune? Înseamnă că, în dobândirea unei realizări interioare prin intermediul nobilei înțelepciuni, nu există nicio urmă a energiei obișnuințelor generate de toate concepțiile eronate din trecutul fără de început. Asta se înțelege prin vacuitatea supremă a realității ultime, realizabilă prin nobila înțelepciune.”[2]
Buddha Shakyamuni, Lankavatara Sutra
 
Așadar, putem spune că Iluminarea perfectă este vidă/goală de concepțiile eronate și de energia habituală creată de acestea. 
*
 
„Faptul că toate lucrurile sunt lipsite de natură proprie înseamnă că există o devenire constantă și neîntreruptă, schimbări momentane de la o stare de existență la alta. Văzând asta, Mahamati, înțelegem că toate lucrurile sunt lipsite de o natură proprie.”[3]
Buddha Shakyamuni, Lankavatara Sutra
 
”Toate lucrurile” sunt fenomenele samsarice caracterizate prin devenire/schimbare constantă. Acestea NU sunt natura de Buddha.
 
*
„Acum voi da un nume naturii noastre de Buddha. Aceasta este numită Trezie existentă în sine, vidă și capabilă de cunoaștere. Aspectul vid – esența – este precum spațiul care pătrunde peste tot. Dar, inseparabilă de această calitate de vid, există o capacitate naturală de a cunoaște și de a percepe care constituie starea fundamentală de Trezie. Natura de Buddha este numită existentă în sine (auto-existentă) deoarece nu este alcătuită din nimic și nici creată de cineva anume.
A fi existentă în sine înseamnă a nu fi creată de cauze la început și a fi imposibil de distrus de orice fel de circumstanțe la un așa-zis sfârșit. Această Trezie existentă în sine este prezentă în toate ființele, fără nicio excepție. Gândirea noastră și starea de Trezie existentă în sine nu sunt niciodată separate. Mintea gânditoare este numită ‘expresie’, în timp ce Trezia fundamentală este numită ‘esență’. Astfel, există, de fapt, două denumiri pentru minte. În cazul unei ființe ignorante (samsarice), mintea este numită cunoaștere vidă având la bază ignoranța (marigpa). Mintea tuturor Buddhașilor este numită cunoaștere vidă având la bază conștiența pură (rigpa).”[4]
Tulku Urgyen Rinpoche, A patra Dharma a lui Gampopa
 
Vacuitatea naturii de Buddha care este inseparabilă de Trezie înseamnă, așa cum am menționat la capitolul patru, vacuitate non-vidă în sensul că este vidă/goală exclusiv de iluzii și patimi iar nu vidă/goală de ea însăși și de calitățile ei înnăscute. De aceea are, de exemplu, ”capacitatea naturală de a cunoaște și de a percepe” și de aceea”este existentă în sine”. Pe de altă parte, mintea noastră gânditoare este vidă/goală de sine în sensul că este doar o expresie sau o proiecție mereu schimbătoare în funcție de circumstanțe, iluzii și atașamente. Explicația diferenței dintre ”mintea gânditoare” care ”este numită ‘expresie’” și ”Trezia fundamentală” care ” este numită ‘esență’” (natura de Buddha) este oferită în următorul pasaj din aceeași lucrare:
 
”Starea de Buddha este lipsită de confuzie și orice fel de iluzie, aidoma soarelui care strălucește pe cer. Starea minții ființelor simțitoare este precum reflexia soarelui în apă. Așa cum reflexia depinde de apă, tot astfel gândurile noastre depind de obiecte. Obiectul este ceea ce este gândit, iar subiectul este mintea care percepe. Fixația subiect-obiect constituie cauza rămânerii în existența samsarică iluzorie, zi și noapte, viață după viață. Această fixație asupra subiectului și obiectului — subiectul care percepe și obiectul perceput — se consolidează neîncetat, clipă de clipă, recreând astfel existența samsarică. Chiar acum avem cele cinci obiecte ale simțurilor: forme vizuale, sunete, mirosuri, gusturi și texturi de pipăit. Între acestea, acționând ca niște porți, se află cele cinci simțuri, precum și diversele forme de conștiință care percep neîncetat aceste diferite obiecte ale simțurilor.”[5]
Kalki Pundarika a făcut o altă comparație:
”Existența samsarică și Nirvana (natura de Buddha) nu sunt identice, ci asemenea umbrei și soarelui.”[6].
 
*
 
Dharmele (chö) sunt fenomene (samsarice) de trei tipuri: benefice, dăunătoare și neutre. Dharmata (chönyi) înseamnă că toate acestea sunt goale în esență, goale prin natura lor și lipsite de caracteristici.”[7]
Shri Singha, Sfaturi esențiale în zece puncte profunde
 
*
 
„Adevărul relativ este gol de vreo natură proprie,
iar adevărul absolut este gol de ‘celelalte’ (de fenomenele samsarice).
Dacă modul în care se manifestă vacuitatea
celor două adevăruri nu este înțeles astfel,
există riscul de a nega starea deplină de Buddha.”[8]
Dolpopa Sherab Gyaltsen, Soarele care clarifică cele două adevăruri
 
În categoria adevărului relativ sunt incluse toate fenomenele samsarice. Despre acestea spunem că există doar la nivel relativ deoarece apar în funcție de diverse cauze și condiții, însă din punct de vedere absolut ele sunt goale/vide și non-existente.
 
În categoria adevărului absolut sunt incluse natura de Buddha dimpreună cu toate calitățile ei infinite, precum și Buddhașii care sălășluiesc în ea. Natura de Buddha există dintotdeauna, nu are nici început și nici sfârșit, motiv pentru care o numim ”gol/vid de celelalte”, adică gol/vid/lipsit de impurități și de tot ceea ce nu este adevărul absolut.
 
Cei care nu înțeleg diferența dintre vacuitatea fenomenelor samsarice și non-vacuitatea sau ”vacuitatea de celelalte” a naturii de Buddha neagă de fapt, Buddheitatea și existența Buddhașilor. Astfel de ființe ignorante, învățători și laici deopotrivă, afirmă că totul este vacuitate, inclusiv natura de Buddha, căzând astfel în erezia vidului nihilist despre care vorbesc la capitolul opt al acestei cărți.
 
*
 
„Distingând cu grijă vacuitatea propriei naturi și vacuitatea de celelalte, ceea ce este relativ e propovăduit a fi gol de natura proprie, iar ceea ce este absolut e propovăduit a fi cu siguranță gol de celelalte.”[9]
Dolpopa Sherab Gyaltsen, Al patrulea conciliu
 
*
 
”Realitatea ultimă a tuturor sutrelor și tantrelor profunde care expun cu atenție Așaitatea (natura de Buddha) este „vacuitatea de celelalte”, nicidecum vacuitatea propriei naturi.
 
(Astfel de texte sacre susțin învățătura adevărată că natura de Buddha este doar vidă/goală de impurități, iluzii și orice fenomene samsarice iar nu vidă/goală de propria natură).
 
Este absolutul, nu relativul.
Este adevărata natură, nu vreun fenomen samsaric.
Este Nirvana, niciodată samsara.
Este Trezia primordială, niciodată conștiința.
 
(Natura de Buddha nu este fluxul mental al ființelor samsarice, numit aici conștiința).
 
Este pură, niciodată impură.
Este Sinele sublim, niciodată neant sau nimic.
Este fericirea supremă, niciodată suferință.
Este permanent și stabil, niciodată impermanent.
Apare de la sine, niciodată creată de cineva.
Este naturală, niciodată artificială.
Este primordială, niciodată accidentală.
Este Buddha, niciodată vre-o ființă simțitoare (samsarică).
Este sâmburele, niciodată învelișul.
Este sensul definitiv, niciodată sensul provizoriu.
Este ultim, niciodată temporar.
Este adevărata natură a realității, niciodată starea de confuzie.
Este adevărată, niciodată falsă.
Este perfecțiune în care nu se găsește niciodată
nimic greșit.
Este fundamentul vacuității, niciodată doar vid.
 
(Natura de Buddha nu este doar vidă/goală asemenea fenomenelor samsarice, ci doar goală de samsara, niciodată goală de propriile calități înnăscute).
 
Este virtute, niciodată viciu.
Este autentică, niciodată neautentică.
Este pură și nepătată, niciodată pătată de impurități.
 
Prin urmare, acestea sunt identice cu Marea Madhyamika. Toate sutrele sublime ale celei de-a treia învârtiri a roții Dharmei și toate tratatele lui Maitreya sunt identice cu Marea Madhyamika. La fel stau lucrurile și în cazul tantrelor pure”[10]
Dolpopa Sherab Gyaltsen, Al Patrulea Conciliu
Marea Madhyamika este Marea Cale de Mijloc, în armonie cu viziunile prezentate în această carte, anume că natura de Buddha este adevărata Realitate goală de impurități, iluzii și suferințe dar nu goală de propria natură. Maestrul Taranatha a spus:
 
„Marea Cale de Mijloc este Școala Căii de Mijloc a cunoașterii, celebră în Tibet sub numele de Vacuitatea de celelalte (Shentong). Ea este luminată de textele preasfântului Maitreya, ale înțeleptului Asanga și ale învățatului suprem Vasubandhu[11], fiind totodată puternic iluminată de lucrarea supremului Nagarjuna - Slăvire adusă Elementului Atributelor.”[12]
 
A treia învârtire a roții Dharmei conține sutre precum: Tathagatagarbha Sutra, Mahaparinirvana Sutra, Sutra marii tobe a Dharmei, Sutra Reginei Srimala, Angulimalya Sutra, etc, în care Shakyamuni a explicat faptul că toate ființele au natura de Buddha (doctrina Tathagatagarbha) și potențialul de a deveni Buddhași. Acestea predau de asemenea, abandonarea agățării de vacuitate.
 
*
 
„Nu pot ceda în fața celor care
susțin că totul este complet vid/gol de natură proprie,
și că vacuitatea de sine este absolutul,
(viziunea greșită că totul este vacuitate/gol)
 
care cred că Absolutul este vid/gol de natura proprie
(viziunea greșită că natura de Buddha este vidă/goală de sine și de calitățile ei înnăscute)
 
că ideile și conceptele sunt Dharmakaya
ori că cele cinci otrăvuri sunt Trezia primordială,
(viziunea greșită în conformitate cu care fenomenele samsarice nu sunt diferite de Nirvana)[13]
 
care afirmă că mintea/conștiința este Buddha,
(viziunea greșită în conformitate cu care fluxul mental sau egourile ființelor samsarice nu sunt diferite de Buddhași și de natura de Buddha)
 
că aparițiile karmice sunt Buddha,
(viziunea greșită că fenomenele samsarice care apar datorită diverselor tipuri de karmă nu sunt diferite de natura de Buddha și de calitățile ei înnăscute care nu depind de cauze și condiții)
 
că Buddha este doar un nume gol,
(de exemplu, viziunea greșită că Buddhașii sunt doar simboluri și metafore)
 
că Buddha nu există niciodată
(viziunea greșită a vidului nihilist)
 
ori că Buddha absolut nu există”[14]
(de asemenea, viziunea greșită a vidului nihilist despre care vorbesc la capitolul opt din această carte)
Dolpopa Sherab Gyaltsen, Al Patrulea Conciliu
 
*
 
”Vacuitatea de sine nu este înțelesul pur si complet al Căii de Mijloc. Cea mai înaltă înțelegere este doar vacuitatea de celelalte.”[15]
Maestrul Dolpopa explicat de Taranatha în lucrarea Esența Vacuității de celelalte
 
A spune că totul este vid/gol de sine NU este adevărata Cale de Mijloc (Madhyamika). Adevărata Cale de Mijloc și cea mai înaltă înțelegere buddhistă este că natura de Buddha este doar vidă/goală de impurități, iluzii și suferință.
 
*
 
”Natura pe deplin stabilită (natura de Buddha) — matricea Celui Plecat în Beatitudine — nu este niciodată goală de propria sa esență, ci doar primordial vidă/goală de celelalte, adică de ceea ce este convețional. Prin urmare, natura pe deplin stabilită - adevărul ultim, este vacuitatea de celelalte iar nu vacuitatea de sine.”[16]
Taranatha, Esența vacuității de celelalte
 
*
 
„Întrucât formele, sunetele, mirosurile, gusturile și celelalte aspecte convenționale aparțin categoriei conștiinței, ele sunt lipsite de o existență reală. În schimb, formele, sunetele și celelalte aspecte de natură noumenală care aparțin clasei înțelepciunii primordiale, sunt pe deplin stabilite (sunt reale).
În Doctrina Muntelui a lui Dolpopa (316) se spune: ‘În acest fel, Așaitatea (natura de Buddha) — fundamentul vacuității, având numeroase sinonime — constituie baza primordial vidă și goală de orice fenomen incidental, fiind totodată baza pură. Prin urmare, fenomenele primordial pure — de la forme și până la omnisciență — sunt forme de natură noumenală, autentic stabilite, care transcend cele trei tărâmuri și cele trei timpuri.’”
Taranatha, Esența vacuității de celelalte
 
Manifestările cauzate de karma ființelor neiluminate sunt în cele din urmă vide/goale și non-existente. Însă, manifestările (”fenomenele pure”) Buddhașilor care sunt stabiliți/înrădăcinați în natura de Buddha (noumen) sunt adevărate și reale.
 
*
 
”De asemenea, Mahaparinirvana Sutra face afirmații prin care distinge clar între formele goale/vide și formele ne-vide:
‘Kaundinya, forma goală – datorită condiției încetării – dobândește eliberarea sub aspectul formei ne-vide. Acest lucru trebuie înțeles în mod similar și în ceea ce privește senzațiile, percepțiile, factorii de formare și conștiințele.’
 
În acest context, formele asociate impurităților incidentale sunt vide/goale de o entitate proprie – o vacuitate a non-entităților –, în timp ce formele asociate Matricei Celui Plecat în Beatitudine reprezintă vacuitatea ultimă, vacuitatea de celelalte, vacuitatea care constituie natura ultimă a non-entităților.”[17]
Dolpopa Sherab Gyaltsen, Doctrina Muntelui
 
”Formele asociate Matricei Celui Plecat în Beatitudine”  sunt Dharmakaya metodelor pline de Compasiune care este vidă/goală de impurități, iluzii și suferință, așadar, existentă cu adevărat. În buddhismul Jodo Shinshu Dharmakaya metodelor pline de Compasiune este de exemplu Buddha Amida în aspectul său transcendent din Tărâmul Beatitudinii (Sukhavati).
 
 
*
 
„Orice aspect exterior pe care îl percepi este o apariție ce survine în mod natural și o vacuitate natural goală; lasă-l așadar să fie, liber de construcții mentale. În interior, tot ce se mișcă în mintea ta, tot ce gândești, este lipsit de esență și vid.”[18]
Padmasambhava, Sfaturile celui născut din lotus
 
Vacuitatea de sine, adică vacuitatea goală se referă la ceva care este vid/gol de propria entitate (nu are o entitate neschimbabilă și eternă). În această categorie intră orice fenomene samsarice, inclusiv lumea  exterioară și interioară a ființelor neiluminate. 
 
*
 
”Tu și toți ceilalți vă aflați în iluzie pentru că nu înțelegeți că ceea ce e lipsit de natură proprie este, într-adevăr, lipsit de natură proprie.”[19]
Padmasambhava, Sfaturi celui născut din lotus

 

---

[1]Buddha nature – The Mahayana Uttaratantrashastra Shastra with Commentary, by Arya Maitreya, written down byArya Asanga, commentary byJamgon Kongtrul LodroThaye, explanations by Khenpo Tsultrim Gyamtso Rinpoche, translated  by Rosemarie Fuchs, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, 2000, p. 40
[2]The Lankavatara Sutra, translated for the first time from the original Sanskrit by DaisetzTeitaro Suzuki, http://lirs.ru/do/lanka_eng/lanka-nondiacritical.htm
[3]The Lankavatara Sutra, translated for the first time from the original Sanskrit by DaisetzTeitaro Suzuki, http://lirs.ru/do/lanka_eng/lanka-nondiacritical.htm
[4]Quitenssential Dzogchen, chapter 12, The Fourth Dharma of Gampopa by Tulku Urgyen Rinpoche, translated and compiled by Erik Pema Kunsang and Marcia Binder Schmidt, Rangjung Yeshe Publications, 2006, p. 101-102
[5]Quitenssential Dzogchen, chapter 12, The Fourth Dharma of Gampopa by Tulku Urgyen Rinpoche, translated and compiled by Erik Pema Kunsang and Marcia Binder Schmidt, Rangjung Yeshe Publications, 2006, p. 98
[6]The Buddha from Dolpo, A Study and Thought of the Tibetan Master Dolpopa Sherab Gyaltsen, revised and enlarged edition by Cyrus Stearns, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 2010, p.110
[7]Quitenssential Dzogchen,Ten Profound Points of Essential Advice, by Shri Singha, translated and compiled by Erik Pema Kunsang and Marcia Binder Schmidt, Rangjung Yeshe Publications, 2006, p. 118
[8]The Buddha from Dolpo, A Study and Thought of the Tibetan Master, Dolpopa Sherab Gyaltsen, revised and enlarged edition, by Cyrus Stearns, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, p.51
[9]The Buddha from Dolpo, A Study and Thought of the Tibetan Master, Dolpopa Sherab Gyaltsen, revised and enlarged edition, by Cyrus Stearns, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, p.88
[10]The Buddha from Dolpo, A Study and Thought of the Tibetan Master, Dolpopa Sherab Gyaltsen, revised and enlarged edition, by Cyrus Stearns, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, p.261-263
[11] După cum știți, Bodhisattva Vasubandhu este de asemenea, al doilea Patriarh indian al școlii noastre (Jodo Shinshu). Lucrările lui pe tema căii de mijloc sunt Comentariu asupra lucrării lui Maitreya despre diferența dintre calea de mijloc și extreme, Explicații asupra Ornamentului sutrelor Marelui Vehicol de Maitreya, Cele treizeci și Comentariu ale sutrelor perfecțiunii înțelepciunii – aceasta din urmă atribuită lui Vasubandhu de către școala tibetană Jonangpa.  
[12]The Essence of Other-Emptiness, Taranatha, translated and annotated by Jeffrey Hopkins in collaboration with Lama LodroNamgyel, Snow Lion Boston & London, 2007, p. 62-63
[13] Pentru Buddhașii care sunt liberi să meargă oriunde doresc, până și în iaduri, totul este Nirvana deoarece în mintea lor nu există iluzie și suferință, însă asta nu înseamnă că Nirvana este totuna cu samsara, ori că înțelepciunea este totuna cu iluzia.
[14]The Buddha from Dolpo, A Study and Thought of the Tibetan Master, Dolpopa Sherab Gyaltsen, revised and enlarged edition, by Cyrus Stearns, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, p.281-282
[15]The Essence of Other-Emptiness, Taranatha, translated and annotated by Jeffrey Hopkins in collaboration with Lama LodroNamgyel, Snow Lion Boston & London, 2007, p. 122
[16]The Essence of Other-Emptiness, Taranatha, translated and annotated by Jeffrey Hopkins in collaboration with Lama Lodro Namgyel, Snow Lion Boston & London, 2007, p. 101
[17]The Essence of Other-Emptiness, Taranatha, translated and annotated by Jeffrey Hopkins in collaboration with Lama Lodro Namgyel, Snow Lion Boston & London, 2007, p. 68
[18]Advice from the Lotus-Born, A Collection of Padmasambhava’s advice to the Dakini YyesheTsogyal and other close disciples from the terma treasure revelations of Nyang Ral Nyima Ozer, Guru Chowang, Pema Ledrel Tsal, Sangye Lingpa, Ridgzin Godem and Chokgyur Lingpa, translated from the Tibetan by Erik Pema Kunsang,  p.102
[19]Advice from the Lotus-Born, A Collection of Padmasambhava’s advice to the Dakini YyesheTsogyal and other close disciples from the terma treasure revelations of Nyang Ral Nyima Ozer, Guru Chowang, Pema Ledrel Tsal, SangyeLingpa, Ridgzin Godem and Chokgyur Lingpa, translated from the Tibetan by Erik Pema Kunsang, p.106