Natura de Buddha nu este goală/vidă de ea însăși, ci goală de fenomenele samsarice

Acest articol este un fragment din cartea mea

    Învățături simple despre vacuitate și natura de Buddha. Click aici pentru a te întoarce la CUPRINS

Există două tipuri de vacuitate: 1) vacuitatea de sine și 2) vacuitatea de celelalte. Pe prima o putem numi vacuitate goală iar pe a doua vacuitate non-vidă. 
Știu că acești termeni sună puțin forțat în limba română însă dacă urmăriți cu atenție explicațiile de mai jos totul va fi foarte clar și vă veți obișnui cu ei.
 
Vacuitatea de sine înseamnă că ceva este vid/gol de propria entitate ori sine. În această categorie intră toate fenomenele samsarice, inclusiv lumea exterioară și interioară a ființelor neiluminate.

Tot ceea ce apare datorită diverselor cauze și condiții este gol (vid) de sine. Orice este schimbător este gol de sine. Orice poate fi analizat și divizat în fragmente mici și atomi este gol (vid) de sine. Orice univers samsaric cu lumile sale și ființele care trăiesc acolo este gol/vid de sine deoarece apare datorită diverselor combinații de cauze și condiții, se schimbă în funcție de cauze și condiții și dispare datorită cauzelor și condițiilor.

Orice este gol de sine/vid de sine este un vis, un miraj, un spectacol magic și, în cele din urmă, ireal. Toate fenomenele și ființele existenței samsarice sunt goale (vide) de sine. Așa-zisa realitate interioară și exterioară pe care o experimentează ființele samsarice este goală/vidă de sine și, în sens ultim, ireală. Situația este asemănătoare trezitului din vis când înțelegi că ce ai trăit acolo a fost doar un vis cu întâmplări ireale și pe care atunci când erai adormit le credeai ca făcând parte din lumea reală. Cei Treziți (Buddhașii), care acționează ca trezitori ai celorlalți, au devenit conștienți de natura lor de Buddha (adevărata Realitate) și sălășluind în ea, au înțeles că lumea visului în care se află ființele adormite (ființele neiluminate/cei care nu sunt încă Buddhași) este goală de sine și, de fapt, ireală.
 
Samsara, fiind goală/vidă de sine are doar o realitate relativă, la fel cum visul e real pentru visător în timp ce natura de Buddha și cei care au conștientizat-o (Buddhașii) trăiesc adevărata Realitate – realitatea Celor Treziți. Singurul scop al diverselor Porți Dharma este să te ajute pe tine, cititorul acestor rânduri, să te eliberezi de lumea visului samsaric și să te trezești la Realitatea adevărată sau Realitatea naturii de Buddha care NU este goală/vidă de sine, ci doar goală de iluzii, goală de patimi, goală de impurități, etc și plină de calitățile infinite ale adevăratei libertăți.
 
 Este foarte important să înțelegem diferența dintre vacuitatea de sine care a fost explicată anterior și menționată în Sutra Inimii (vezi cap I) și vacuitatea de celelalte.
Natura de Buddha NU este vidă sau goală de sine deoarece reprezintă Realitatea adevărată, necondiționată și necreată de nimic, nu apare și nu dispare datorită cauzelor și condițiilor, este independentă și neschimbătoare. Un vis apare din cauze diverse, însă Realitatea trăită în Trezie a fost dintotdeauna acolo și este cea la care te trezești când nu mai visezi. Mii și mii de vise (stări de existență samsarică) pot apărea și dispărea, însă Realitatea (natura de Buddha) nu se schimbă niciodată și este prezentă dintotdeauna. Iată de ce această Realitate nu este vidă/goală de sine.
Există un singur mod în care putem spune că adevărata Realitate/natura de Buddha este vidă - anume vidă de celelalte (vidă de fenomenele și iluziile samsarice), așadar vacuitate non-vidă.
 
Fenomenele samsarice ale lumii interioare și exterioare intră în categoria vacuitate goală deoarece ele sunt cu adevărat vide, în timp ce natura de Buddha este vacuitate non-vidă deoarece este doar goală/vidă de samsara, iar nu goală/vidă de sine și nici goală/lipsită de calitățile ei iluminate înnăscute. 
 
Din păcate, chiar și în timpul prezenței fizice în această lume a lui Buddha Shakyamuni dar și în zilele noastre, la mai mult de 2500 ani distanță, au existat și există unii care nu înțeleg diferența dintre vacuitatea goală și vacuitatea non-vidă sau dintre ceea ce este cu adevărat vid/gol (vacuitate de sine) și ceea ce este doar gol/vid de celelalte (gol/vid de iluzii și fenomene samsarice). Acesta este exact motivul pentru care scriu această carte deoarece este extrem de important ca membrii Amidaji și buddhiștii în general, să aibă o înțelegere corectă a acestui subiect deosebit de important.
 
În Sutra Angulimala[1] (comentariile din paranteze îmi aparțin) se spune:

”De exemplu, o ploaie furtunoasă cade dintr-un nor uriaș, iar un om cu o fire copilăroasă culege o bucată de grindină. Crezând că este o piatră prețioasă vaidurya, acesta o duce acasă și, neîndrăznind s-o țină în mână din cauză că este foarte rece, crede că este o comoară și o așază cu grijă într-un vas. Văzând cum bucata rotundă de grindină se topește, omul ajunge să gândească: „e goală” și rămâne fără cuvinte. La fel, cel care meditează asupra vidului extrem și consideră vacuitatea ca fiind ceva profund, percepe cu neliniște distrugerea tuturor fenomenelor. Până și Eliberarea – care nu este vidă – ajunge să fie privită și considerată de el drept vacuitate”.
 
Mai întâi, unii cred că fenomenele samsarice (bucata de grindină) sunt permanente. Apoi își dau seama că, de fapt, acestea sunt goale/vide și impermanente. Până aici totul bine, nimic greșit, doar că problemele apar când încep să creadă că, deoarece fenomenele samsarice sunt goale/vide și fără de sine, totul trebuie să fie gol/vid și fără de sine, inclusiv natura de Buddha (piatra prețioasă vaidurya) și calitățile ei înnăscute (fenomenele non-vide):
 
„De exemplu, crezând că o bucată de grindină este o piatră prețioasă, omul meditează asupra pietrelor prețioase în general ca fiind goale de esență proprie. În mod similar, tu consideri fenomenele care nu sunt goale de esență proprie ca fiind goale. Văzând toate fenomenele ca fiind goale, tu anulezi, de asemenea, fenomenele care nu sunt goale, considerându-le goale/vide. Totuși, fenomenele goale sunt una, iar fenomenele care nu sunt goale sunt alta (fenomenele goale, adică fenomenele samsarice, sunt diferite de fenomenele care nu sunt goale, adică de calitățile și atributele inerente naturii de Buddha). Zecile de milioane de emoții perturbatoare, asemenea pietrelor de grindină, sunt goale de esență proprie. Fenomenele din categoria non-virtuților, asemenea pietrelor de grindină, se dezintegrează rapid. Buddha, asemenea unei pietre prețioase vaidurya, este permanent. La fel, Eliberarea este asemenea unei bijuterii vaidurya. […]”
 
Natura de Buddha este permanentă și ne-vidă de propria entitate. Asemenea unei căni goale de apă care este în continuare o cană dar goală de elementul apă sau o casă goală de oameni care este în continuare o casă doar că fără oameni în ea, natura de Buddha este goală de impuritățile și defectele samsarei, însă NU este goală de sine însuși și de calitățile inerente ei. De aceea spunem că natura de Buddha este vacuitate non-vidă:
 
„O casă goală dintr-un oraș populat este numită goală din cauza absenței oamenilor. Un vas este gol din cauza absenței apei. Un râu este gol pentru că apa nu curge. Oare un sat lipsit de săteni poate fi numit ‘absolut gol’? Sunt oare gospodăriile goale sub toate aspectele? Nu, acestea nu sunt goale sub toate aspectele, ci sunt numite goale din cauza absenței oamenilor.
Este un vas gol sub toate aspectele? Nu este gol sub toate aspectele, ci este numit ‘gol’ din cauza absenței apei. În mod similar, Eliberarea nu este goală sub toate aspectele, ci este numită ‘goală’ pentru că este lipsită de defectele. Un Buddha, Învingătorul supralumesc, nu este gol/vid, ci este numit ‘gol’ pentru că este lipsit de defecte și din cauza absenței caracteristicilor umane și zeiești - ambele însoțite de zeci de milioane de emoții perturbatoare.”[2]
 
De asemenea, în Mahaparinirvana Sutra, folosind exemplul amuzant al non-existenței unui cal într-o vacă și a non-existenței unei vaci într-un cal, se susține că natura de Buddha și Nirvana sunt vide/goale de celelalte dar nu vide de ele însele:
 
„Copil al liniei de transmisie, calul nu există în vacă, dar nu este potrivit să spunem că vaca nu există; la fel, vaca nu există în cal, însă nu este potrivit să spunem că nici calul nu există. Tot astfel stau lucrurile și cu Nirvana: Nirvana nu există în emoțiile perturbatoare, iar emoțiile perturbatoare nu există în Nirvana. De aceea, se spune că este vorba despre inexistența uneia în cealaltă.”[3]
 
Maestrul Shan-tao a spus:
 
”În atinngerea adevărului suprem, Buddha este Cel mai venerat în toate cerurile. El s-a trezit către adevărul că natura de Buddha nu este vidă (nu este vidă/goală de ea însăși)”.[4]
 
Vorbind despre virtuțile și activitățile celor născuți înTărâmul Pur, Buddha Shakyamuni a spus:
 
”Având ochiul lui Buddha ei înțeleg pe deplin natura tuturor dharmelor (fenomenelor samsarice)[5].
Ei observă, cu ochiul înțelepciunii egalizatoare că cele trei lumi sunt goale și inexistente.“[6]
 
Shakyamuni a mai spus, de asemenea, când a descris călătoria spirituală a lui Bodhisattva Dharmakara de dinainte de a deveni Buddha Amida:
 
”El a stăruit în realizarea faptului că toate dharmele (fenomenele samsarice) sunt goale, lipsite de trăsături distinctive și nu trebuiesc dorite, și că acestea nici nu acționează, nici nu apar; astfel, a înțeles că toate dharmele sunt precum niște creații magice.”[7]
 
Din punctul de vedere al Realității Dharmakaya (naturii de Buddha), diversele fenomene ale existenței samsarice sunt asemenea unor ”creații magice” care ”nici nu acționează, nici nu apar”[8] deoarece nu au o existență reală și permanentă. Pentru Bodhisattva Dharmakara această înțelegere a vacuității tuturor fenomenelor existenței samsarice vs adevărata realitate a naturii de Buddha (Dharmakaya) nu a fost una intelectuală, adică produsul unor categorii și raționalizări mentale, ci o realizare autentică în care El se afla constant. Doar având acces la această Realitate adevărată, a putut să-și manifeste propriul Tărâm Iluminat în conformitate cu legămintele sale.
 
Dacă natura de Buddha și calitățile ei înnăscute ar fi  vide/goale de ele însele, ar însemna că nu există cu adevărat sau că există doar la nivel relativ (nu au o existență absolută). Însă fără o natură de Buddha adevărată care să posede în ea însăși calitățile autentice de Buddha (atributele unui Buddha), nu ar exista eliberare autentică din samsara și toate Porțile Dharma (metodele buddhiste) ar fi inutile deoarece nu ar elibera cu adevărat pe nimeni.
În Sutra Reginei Srimala se spune:
 
”Există două aspecte ale înțelepciunii vacuității referitoare la natura de Buddha. Acestea sunt: 1) natura de Buddha este vidă/goală de toate tipurile de impurități, fiind separată, independentă și diferită de acestea. 2) Natura de Buddha nu este vidă sau goală de atributele (calitățile) de dincolo de înțelegerea conceptuală ale unui Buddha, mai numeroase decât firele de nisip ale fluviului Gange și nici nu este separată, independentă sau diferită de acestea.”[9]
 
În Continuumul sublim al Marelui Vehicul, de Maitreya se spune:
 
”Matricea Celui care a trecut dincolo  (Tathāgatagarbha/natura de Buddha) este goală de toate vălurile emoțiilor perturbatoare, separabile și eliminabile, dar nu este goală de calitățile inseparabile, imposibil de eliminat și dincolo de înțelegerea conceptuală ale lui Buddha, mai numeroase decât nisipurile Gangelui.”[10]
 
În lucrarea Trezirea credinței în Mahayana de Maestrul Ashvagosa, se spune:
 
„Așaitatea (natura de Buddha) prezintă două aspecte atunci când este descrisă în cuvinte. Unul este acela că e cu adevărat vidă (śūnya), întrucât acest aspect poate, în ultimă instanță, să dezvăluie ceea ce este real (văzând ceea ce este fals, poți înțelege adevărul). Celălalt este acela că e cu adevărat nevidă (a-śūnya), întrucât însăși esența sa este înzestrată cu calități nepătate și desăvârșite”.[11]
 
Eliberarea și cea către care suntem eliberați – natura de Buddha, nu pot fi relative sau lipsite de existență autentică. Doar visul samsaric este relativ real - adică real pentru visători/ființele samsarice și ireal din perspectiva Realității ultime a naturii de Buddha în care toți Buddha sălășluiesc și unde vor să ne elibereze. De asemenea, așa-zisa eliberare obținută de cei care urmează căi nebuddhiste sau viziuni eretice și care nu înțeleg adevărata vacuitate, nu este o eliberare autentică și reală.
 
În Mahaparinirvana Sutra se spune:
 
„Eliberarea este ‘vacuitate non-vidă’. Ceea ce se numește ‘vacuitate vidă’ este neantul/nimicul. Neantul/nimicul este asemenea eliberării căutată de ordinul celor goi (jainiștii). Pentru că cei goi (jainiștii) nu au, în realitate, parte de eliberare, aceasta este numită ‘vacuitate vidă’. Întrucât eliberarea autentică nu este de acest fel, ea este vacuitate non-vidă. Vacuitatea non-vidă este adevărata Eliberare. Adevărata Eliberare este a Celui Astfel Plecat (Tathagata/Buddha).”[12]
 
Deoarece fenomenele samsarice și așa-zisa eliberare a nebuddhiștilor sunt false, ele intră în categoria vacuitate vidă, adică sunt goale de ele însele – nu au o bază reală și autentică. Tot ceea ce este fals nu există cu adevărat așadar, duce la o ”eliberare” în și către nimic. Spre deosebire de asta, eliberarea oferită de buddhism care duce la natura înnăscută de Buddha, este reală și adevărată. De aceea, este numită vacuitate non-vidă, adică goală de iluzii, patimi și orice fel de impurități dar plină de calitățile infinite și înnăscute ale naturii de Buddha. Din cauză că nebuddhiștii, asememea jainiștilor prezentați mai sus, nu înțeleg și nu au acces la natura de Buddha, rămân înlănțuiți în iluzii și nu pot avea o eliberare autentică.
 
Shinran Shonin însuși a citat Mahaparinirvana Sutra pe această temă, în Kyogyoshinsho:
 
”Eliberarea căilor nebuddhiste este trecătoare; eliberarea căilor buddhiste este eternă".[13]
 
”Cele nouăzeci și cinci de învățături nebuddhiste[14] pângăresc lumea;
Numai calea lui Buddha este pură și curată.
Doar mergând înainte pe ea și atingând Iluminarea putem să-i ajutăm pe ceilalți din această casă arzând[15];
aceasta este lucrarea naturală a Legământului[16].”[17]
 
Deoarece Calea buddhistă este singura care posedă cunoașterea autentică a naturii de Buddha și metodele de a o descoperii (de a atinge Iluminarea supremă), spunem că este supremă în comparație cu celelalte religii.

 

Capitolul următor (acum în lucru)

Colecție de pasaje despre adevăratul înțeles al vacuității

 

---

[1] Cuvintele citate din această sutră sunt spuse de Angulimala lui Bodhisattva Manjushri care se preface, de dragul discuției și pentru binele ființelor, că nu știe diferența dintre cele două tipuri de vacuitate. Cititorii să nu creadă că, deoarece Angulimala a fost prezentat în unele sutre ca fiind păcătos, ceea ce spune el nu este adevărat, deoarece în realitate acesta a fost un Buddha deghizat! În aceeași sutră (Angulimala Sutra) se spune că înspre sud se află un tărâm numit ”Împodobit cu toate Nestematele”, unde se află un Buddha care s-a manifestat ca Angulimala.
[2]Angulimala Sutra citată în lucrarea Doctrina Muntelui de Dolpopa Sherab Gyaltsen -  The Mountain Doctrine by Dolpopa Sherab Gyaltsen, translated and introduced by Jeffrey Hopkins, Snow Lion Publications, Ithaka New York, Boulder, Colorado, 2006, p.210-211
[3]MahaparinirvanaSutra, citată în lucrarea Doctrina Muntelui de Dolpopa Sherab Gyaltsen - The Mountain Doctrine by Dolpopa Sherab Gyaltsen, translated and introduced by Jeffrey Hopkins, Snow Lion Publications, Ithaka New York, Boulder, Colorado, 2006, p.214
[4] Master Shan-tao citat de Shinran in Kyogyoshinsho, cap I - Kyogyoshinsho, chapter I, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.9
[5] Când ”dharma” se scrie cu ”d” mic se referă la fenomenele samsarice. Când este scris cu ”D” mare se referă la învățătura buddhistă.
[6]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.44
[7]The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Gangelui.Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.22
[8] Evenimentele dintr-un vis nu apar și nu dispar din punctul de vedere al realității stării de trezie.
[9]Queen Srimala and her Lion’s Roar Sutra, chapter 9, verse 97, translated by Tsultrim Gyurme, https://whatdobuddhistsbelieve.wordpress.com/teachings/queen-srimala-sutra
[10]https://whatdobuddhistsbelieve.wordpress.com/tathagatagarbha-in-relation-to-emptiness
[11]The Awakening of faith in Mahayana, Attributed to Asvaghosha, Translated by Yoshito S. Hakedas, Columbia University Press, 1967, https://whatdobuddhistsbelieve.wordpress.com/the-ocean-of-nirvana
[12]MahaparinirvanaSutra, as quoted in The Mountain Doctrine by Dolpopa Sherab Gyaltsen, translated and introduced by Jeffrey Hopkins, Snow Lion Publications, Ithaka New York, Boulder, Colorado, 2006, p.213
[13]Nirvana Sutra citată de Shinran în cap V din Kyogyoshinsho - Kyogyoshinsho, chapter V, Kyogyoshinsho - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.182
[14] Shinran a explicat că prin expresia ”cele nouăzeci și cinci de învățături nebuddhiste” nu a avut în vedere un număr fix, ci doar faptul că învățăturile nebuddhiste se împart în multe categorii.
[15] Casa arzând este o reprezentare a samsarei, a nașterilor și morților repetate însoțite de suferință.
[16] Având credință în Legământul Principal al lui Buddha Amida ajungem în Tărâmul său Pur unde, în mediul iluminat de acolo, atingem automat Iluminarea supremă și descoperim natura de Buddha.
[17] Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.401