Buddhismul nu este obiect de studiu ori doar un sistem de gândire, ci o învăţătură profundă. Calea buddhistă se înţelege cu mintea şi corpul, cu toată fiinţa noastră. Nu este doar o înţelegere intelectuală.
De ce spun “cu corpul”? Uitaţi-vă la gesturile care se fac în dojo: gassho (1), raihai (2), ridicarea la frunte a cărţii cu sutre înainte de a le deschide, etc. Nimic nu este întâmplător, acestea nu sunt doar nişte simple gesturi, ci o practică profundă. Aici, primul lucru pe care îl observaţi este că oamenii nu se mai comportă aşa cum sunt obişnuiţi în viaţa de fiecare zi. Aici nu se mai deplasează grăbiţi să intre în Hondo, ci din contră, fac gassho, intră numai cu piciorul stâng înainte, merg nici prea repede nici prea încet către locul lor, se pleacă înaintea altarului, etc. Sunt convins că în camera lor nu procedează la fel. Aici însă, trebuie să fie atenţi la orice gest, până şi la modul cum îşi aranjează papucii la intrare, indiferent cât de mărunt ar fi catalogat el în viaţa socială.
Gesturile din Hondo(sala de practică) sunt o educaţie profundă. Când eşti îndrăgostit eşti deschis şi sorbi cuvintele iubitei/iubitului cu toată fiinţa ta, fără nici o piedică, fără nici o reţinere. Atunci poţi primi ceva de dincolo de cuvinte. Cei care au iubit vreodată ştiu la ce mă refer. Când auzi învăţătura trebuie să ai aceeaşi deschidere ca a unui îndrăgostit. Pentru a înţelege, trebuie să asculţi cu devoţiune, cu sinceritate, cu toată fiinţa ta, ca şi cum nici o altă clipă în afară de cea prezentă nu mai există. Şi într-adevăr, această clipă ar putea fi ultima. Când iubim, luăm cu ambele mâini chipul iubitei/iubitului şi îi sorbim cuvintele. Cu ambele mâini, nu doar cu una singură! Când suntem în Hondo, facem gassho cu ambele mâini şi sorbim cuvintele lui Buddha. Ridicăm textele sacre cu ambele mâini. Dacă suntem în această stare de receptivitate, mesajul Legământului Principal va rodi în inima noastră, altfel nu se va întâmpla nimic.
Nu degeaba se insistă în Jodo Shinshu pe ascultarea continuă a învăţăturii. Dacă ascultăm încontinuu şi cu atenţie învăţătura, cu siguranţă vom fi capabili să primim shinjin (inima încrezătoare).
În dojo, în Hondo (sala de practică), ne abandonăm pe noi înşine cei preocupaţi de lucrurile efemere ale acestei lumi şi ne trezim (devenim atenţi) către un mod de viaţă autentic. Aici ne luăm în serios pe noi înşine: naşterea, viaţa şi moartea noastră.
Note:
(1) gassho: a uni mâinile în dreptul pieptului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu