Am observat că unii practicanţi din alte tradiţii ori cu experienţă în diferite şcoli buddhiste, care mai discută cu mine despre Jodo Shinshu, percep shinjinul (credinţa în Buddha Amida) ca pe o stare anume, cumva specială, care trebuie atinsă și care e greu de atins. Probabil că această tendinţă provine din practicile cu care sunt deja obişnuiţi în şcoala din care fac parte, unde trebuie atins cutare sau cutare lucru, simţit sau vizualizat ceva anume, etc.
Shinjinul însă, este foarte diferit. Nu presupune nicio stare specială a minţii, nimic deosebit de simţit sau experimentat, ci pur şi simplu a te încrede în Buddha Amida. Mă bazez pe Buddha Amida pentru atingerea Buddheităţii (Iluminării supreme) în Tărâmul său Pur. Asta e tot.
Oamenii în general, sunt ahtiați după senzații speciale și cred că dacă nu simt nimic special atunci probabil nu au o realizare spirituală autentică. Însă în ceea ce privește credința și salvarea oferită de Buddha Amida, nicio stare specială nu este necesară în viața de fiecare zi.
Când apare credința, adeptul poate avea un sentiment de uşurare, ca şi cum i s-ar lua o povară de pe umeri, în sensul că nu mai este nevoit să se bazeze pe el însuşi pentru a deveni un Buddha. Povara propriei eliberări este cărată de Buddha numit Amida, de Cel care deja a parcurs tot drumul înaintea lui şi pentru el.