Chih-i (538-597), maestrul fondator al şcolii buddhiste Tendai în China, susţinea ideea că Tărâmul Pur „există în propria minte”, aceasta fiind transmisă ulterior în Japonia. Ideea se întâlneşte şi în Vimalakirti Sutra, o învăţătură aparţinând unei porţi Dharma diferite de cea a Tărâmului Pur şi în care se afirmă că dacă mintea cuiva este pură atunci tărâmul unde locuieşte îi apare ca fiind pur datorită purităţii minţii sale.
În principal, Tărâmul Pur a fost înţeles de către mulţi maeştri Tendai din trecut ca existând în propria minte. Chih-i chiar l-a prezentat pe Buddha Amida şi Tărâmul său Pur ca elemente ale propriei conştiinţe care trebuiesc realizate în minte.
În timpul nostru, mulţi adepţi şi aşa zişi învăţători ai şcolii noastre preau această idee şi o integrează în diferite moduri propriilor interpretări ale învăţăturii Jodo Shinshu fără să ştie sau fără să vrea să accepte că astfel de idei sunt împotriva învăţăturii Tărâmului Pur promovate de Maeştrii fondatori ai tradiţiei noastre.
Trebuie să înţelegem foarte bine că, în contradicţie cu teoriile de genul „totul este în mintea noastră” sau „tărâmul pur este mintea pură”, etc., Jodo Shinshu recunoaşte existenţa mai multor Buddhaşi transcedentali care au creat diferite tărâmuri şi că este posibilă, prin diverse metode, naşterea acolo după moarte. Câteva exemple de astfel de tărâmuri ale Buddhaşilor sunt: Tuşita unde sălăşluieşte Bodhisattva Maitreya, tărâmul lui Aksobya, al lui Bodhisattva Tara, Bhaisajyaguru (Yakushi) şi bineînţeles, Tărâmul din vest al lui Buddha Amida recomandat de Shakyamuni ca fiind cel mai bun loc pentru cei care doresc să atingă repede Iluminarea supremă. Existenţa reală a acestor tărâmuri şi în mod special al Tărâmului Pur al lui Buddha Amida a fost acceptată în mod natural de maeştrii şcolii noastre, precum Nagarjuna, Shan-tao, Honen, Shinran şi alţii care ne-au instruit în mod repetat să aspirăm la naşterea EXCLUSIVĂ în Tărâmul lui Amida. Ei toţi au acceptat ideea Tărâmului Pur al vieţii de după moarte (raiseijodo), ceea ce înseamnă că acesta poate fi atins după moartea fizică şi a lui Amida ca fiind un Buddha viu şi real. Shinran însuşi a deplâns, în capitolul trei din Kyogyoshinsho, răspândirea viziunilor greşite despre Amida şi Tărâmul său Pur:
„Călugării şi laicii acestei din urmă ere, precum şi învăţătorii religioşi ai timpurilor noastre rătăcesc în concepte de genul „natura sinelui” si „totul se află în minte”, discreditând atingerea adevărată a Iluminării pe calea Tărâmului Pur”.
Este jalnic faptul că mulţi falşi învăţători ai timpurilor noastre, datorită absenţei credinţei din propria inimă şi a unei aspiraţii autentice pentru naşterea în Tărâmul Pur, continuă să ducă oamenii în confuzie, răspândind concepte care nu se regăsesc în şcoala noastră,.
Cât de departe sunt ei de versurile pline de credinţă şi devoţiune ale lui Nagarjuna:
„Cu veneraţie mă plec până la pământ înaintea lui Amida, Cel Înţelept,
Cel mai Onorat din Lume, venerat de oameni şi devaşi.
Tu sălăşluieşti în minunatul Tărâm al Păcii şi Beatitudinii,
Înconjurat de nenumăraţi copii ai Buddhaşilor”.
__________________________________________________
Articole recomandate:
Citiţi de asemenea, cu atenţie, toate articolele din categoria
0 comments:
Trimiteţi un comentariu