Tărâmul Pur în viziunea şcolii buddhiste Jodo Shinshu

articol revizuit în data de 31 decembrie 2024

Chih-i (538-597), maestrul fondator al şcolii buddhiste Tendai în China, susţinea că Tărâmul Pur „există în propria minte”, această idee fiind transmisă ulterior în Japonia. Ceva similar se întâlneşte şi în Vimalakirti Sutra, o învăţătură aparţinând unei porţi Dharma diferite de cea a Tărâmului Pur şi în care se afirmă că dacă mintea cuiva este pură atunci tărâmul unde locuieşte îi apare ca fiind pur datorită purităţii minţii sale. Totuși, în varianta acestei sutre nu se neagă existența în sine a Tărâmului Pur Sukhavati ca loc special manifestat de Amida în afara samsarei, ci doar se spune că pentru un Iluminat orice loc este asemenea unui Tărâm Pur, el fiind fericit oriunde ar fi. Chiar dacă cineva este acum un Buddha manifestat în samsara pentru a ajuta ființele iar mintea lui pură și curată nu poate experimenta niciun fel de suferință, asta nu înseamnă că cei din jurul lui care nu au atins Iluminarea, precum și mediul impur manifestat de karma lor colectivă nu continuă să existe iar suferința lor nu e reală pentru ei. Tărâmul Pur al lui Amida nu este însă un mediu samsaric simțit ca fiind pur doar de către unii cu o minte pură, ci un teren al Iluminării unde oricine ajunge acolo atinge automat Buddheitatea (Iluminarea).   

Tărâmul Pur a fost înţeles de către mulţi maeştri Tendai din trecut ca existând în propria minte. Chih-i chiar l-a prezentat pe Buddha Amida şi Tărâmul său Pur ca elemente ale propriei conştiinţe care trebuiesc realizate în minte. 

În timpul nostru, mulţi adepţi şi aşa-zişi învăţători din diverse ramuri ale buddhismului Jodo Shinshu preiau această opinie şi o integrează în diferite moduri propriilor interpretări ale învățăturii Nembutsu fără să ştie sau fără să vrea să accepte că astfel de idei nu coincid cu învățătura despre Amida propovăduită de Buddha Shakyamuni în Marea Sutră și de Maeştrii liniei noastre de transmisie. 

Trebuie să înţelegem foarte bine faptul că, în contradicţie cu teoriile de genul „totul este în mintea noastră” sau „tărâmul pur este mintea pură”, etc., Jodo Shinshu recunoaşte existenţa mai multor Buddhaşi transcedentali care au creat diferite tărâmuri şi că este posibilă, prin diverse metode, naşterea acolo după moarte. Câteva exemple de astfel de tărâmuri ale Buddhaşilor sunt: tărâmul lui Aksobya, al lui Buddha Tara, Bhaisajyaguru (Yakushi) şi bineînţeles, Tărâmul din vest al lui Buddha Amida recomandat de Shakyamuni ca fiind cel mai bun loc pentru cei care doresc să atingă repede Iluminarea supremă. Existenţa reală a acestor tărâmuri şi în mod special a Tărâmului Pur al lui Buddha Amida a fost acceptată în mod natural de maeştrii şcolii noastre, precum Nagarjuna, Shan-tao, Honen, Shinran şi alţii care ne-au instruit în mod repetat să aspirăm la naşterea EXCLUSIVĂ în Tărâmul lui Amida. Ei toţi au acceptat ideea Tărâmului Pur al vieţii de după moarte (raiseijodo), ceea ce înseamnă că acesta poate fi atins după moartea trupului fizic şi a lui Amida ca fiind un Buddha viu şi real. Shinran însuşi a deplâns, în capitolul trei din Kyogyoshinsho, răspândirea viziunilor greşite despre Amida şi Tărâmul său Pur: 

„Călugării şi laicii acestei din urmă ere, precum şi învăţătorii religioşi ai timpurilor noastre rătăcesc în concepte de genul „natura sinelui” si „totul se află în minte”, discreditând atingerea adevărată a Iluminării pe calea Tărâmului Pur.” 

Este jalnic faptul că mulţi falşi învăţători ai timpurilor moderne, datorită absenţei credinţei din propria inimă şi a unei aspiraţii autentice pentru naşterea în Tărâmul Pur, continuă să ducă oamenii în confuzie, răspândind concepte care nu se regăsesc în tradiția noastră. Cât de departe sunt ei de versurile pline de credinţă şi devoţiune ale lui Nagarjuna: 

„Cu veneraţie mă plec până la pământ înaintea lui Amida,
Cel Înțelept și cel mai Onorat din Lume, venerat de oameni şi zei.
Tu sălăşluieşti în minunatul Tărâm al Păcii şi Beatitudinii,
înconjurat de nenumăraţi copii ai Buddhaşilor.”