Este foarte important să înţelegem că Amida nu este un concept abstract, ci un Buddha viu, cu un corp transcendent capabil de multiple manifestări. Acest corp şi Tărâmul Pur sunt rezultatul legămintelor lui Amida care, după atingerea Iluminării sale au devenit instrumente utile pentru eliberarea fiinţelor.
Ar fi o gravă eroare să ne raportăm la Amida exclusiv în termeni ultimi, ai realităţii de dincolo de formă (Dharmakaya naturii ultime) şi să uităm manifestarea sa transcendentă (Sambhogakaya sau Dharmakaya metodelor pline de compasiune) în formă şi Nume, deoarece fără acestea două nu ar fi existat nici o posibilitate pentru noi de a atinge Buddheitatea.
Nu putem avea acces la Dharmakaya ultimă sau natura de Buddha aşa cum suntem acum, în această viaţă şi cu acest trup. De aceea avem nevoie de un "pod" transcendent care să ne ducă din lumea aceasta, a iluziei, naşterii şi morţii, către Buddheitate sau Nirvana. Acest "pod" transcendent este Buddha Amida şi Tărâmul său Pur. Drumul nostru nu poate fi decât următorul: în timpul acestei vieţi ne încredem în Buddha Amida ca Persoană Iluminată, mergem în Tărâmul său Pur după moarte şi acolo devenim la rândul nostru Buddhaşi.
Atât timp cât suntem neiluminaţi nu putem avea credinţă în Dharmakaya ultimă sau natura de Buddha. În această Dharmakaya putem sălăşlui numai după ce devenim Buddhaşi, deoarece în acea stare orice dualitate este depăşită. Asta nu înţeleg cei care neagă existenţa lui Amida în forma sa transcendentă şi a Tărâmului său Pur.
Numai în Buddha Amida cu formă şi Nume, adică în Amida cel descris în Marea Sutră, se poate avea credinţă adevărată. Shinran Shonin a vorbit de câteva ori în termeni ultimi despre Buddha Amida însă şi-a încurajat întotdeauna colegii de practică să se încreadă în Amida în conformitate cu Marea Sutră, a cărui istorie povestită acolo a acceptat-o în totalitate.
Citiţi mai mult în articolul:
"Despre Buddha Amida si Taramul său Pur"
şi în articolele din categoria "Interpretări greşite ale învăţăturii Jodo Shinshu"
Ar fi o gravă eroare să ne raportăm la Amida exclusiv în termeni ultimi, ai realităţii de dincolo de formă (Dharmakaya naturii ultime) şi să uităm manifestarea sa transcendentă (Sambhogakaya sau Dharmakaya metodelor pline de compasiune) în formă şi Nume, deoarece fără acestea două nu ar fi existat nici o posibilitate pentru noi de a atinge Buddheitatea.
Nu putem avea acces la Dharmakaya ultimă sau natura de Buddha aşa cum suntem acum, în această viaţă şi cu acest trup. De aceea avem nevoie de un "pod" transcendent care să ne ducă din lumea aceasta, a iluziei, naşterii şi morţii, către Buddheitate sau Nirvana. Acest "pod" transcendent este Buddha Amida şi Tărâmul său Pur. Drumul nostru nu poate fi decât următorul: în timpul acestei vieţi ne încredem în Buddha Amida ca Persoană Iluminată, mergem în Tărâmul său Pur după moarte şi acolo devenim la rândul nostru Buddhaşi.
Atât timp cât suntem neiluminaţi nu putem avea credinţă în Dharmakaya ultimă sau natura de Buddha. În această Dharmakaya putem sălăşlui numai după ce devenim Buddhaşi, deoarece în acea stare orice dualitate este depăşită. Asta nu înţeleg cei care neagă existenţa lui Amida în forma sa transcendentă şi a Tărâmului său Pur.
Numai în Buddha Amida cu formă şi Nume, adică în Amida cel descris în Marea Sutră, se poate avea credinţă adevărată. Shinran Shonin a vorbit de câteva ori în termeni ultimi despre Buddha Amida însă şi-a încurajat întotdeauna colegii de practică să se încreadă în Amida în conformitate cu Marea Sutră, a cărui istorie povestită acolo a acceptat-o în totalitate.
Citiţi mai mult în articolul:
"Despre Buddha Amida si Taramul său Pur"
şi în articolele din categoria "Interpretări greşite ale învăţăturii Jodo Shinshu"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu