 |
| Buddha Shakyamuni propovăduind Dharma despre Buddha Amida (Amida Sutra Mandala) |
„Adevărata
învăţătură este Marea Sutră despre Buddha al Vieţii Infinite. Semnificaţia ei principală
este că Amida, prin legămintele Sale de neîntrecut, a deschis larg depozitul
Dharma şi, plin de compasiune pentru fiinţele obişnuite şi ignorante, a
selectat şi oferit comoara virtuţilor
supreme. Sutra ne revelează mai departe, că Shakyamuni a apărut în această lume
şi a expus învăţăturile căii ce duce la Iluminare , căutând să salveze mulţimea fiinţelor
sensibile şi binecuvântându-le pe
acestea cu binefaceri autentice şi reale[4]. Astfel, propovăduirea
Legământului Principal al lui Tathagata
este adevărata intenţie a acestei sutre iar Numele lui Buddha este esenţa ei.”[5]
„[…] Marea Sutră ne revelează adevărata
învăţătură. Aceasta este într-adevăr, expunerea corectă pentru care Tathagata a
apărut în lume, minunata scriptură, greu de găsit şi de neîntrecut,
prezentarea ultimă şi decisivă a Vehiculului Unic[6], cuvintele preţioase
care dezvăluie împlinirea perfectă şi imediată, cuvintele sincere slăvite de
toţi Buddhaşii de-a lungul celor zece direcţii, adevărata învăţătură ce
corespunde cu capacităţile fiinţelor şi timpul în care acestea trăiesc. Să
ţinem bine minte acest lucru.”.[7]
El a mai spus, de asemenea, în Imnul despre
adevărata credinţă şi nembutsu (Shoshinge):
“Motivul apariţiei lui
Buddha în această lume
este numai acela de a
propovădui Legământul Principal al lui Amida,
cel adânc precum
oceanul.
Toate fiinţele acestei
epoci rele a celor cinci pângăriri
să se încreadă în
adevărul cuvintelor lui Buddha”.[8]
Aşadar,
pentru noi, discipolii lui Shakyamuni şi ai lui Shinran, această sutră este
supremă iar învăţăturile şi evenimentele relatate în ea trebuiesc acceptate ca
adevărate şi reale. După cum Shakyamuni însuşi ne-a încurajat, trebuie să
acceptăm această sutră în credinţă:
“să acceptaţi această sutră în credinţă şi cu toată
inima voastră, să o susţineţi şi să o protejaţi, să o recitaţi şi să practicaţi
în conformitate cu învăţăturile ei.”[9]
*
Vă invit aşadar, să vedem ce ne-a spus Shakyamuni
despre Buddha Amida şi Tărâmul Său Pur.
În
secţiunea a 4-a din Marea Sutră, El îşi începe povestirea prin a menţiona o listă
cu numele unor Buddhaşi care au apărut în Samsara şi au propovăduit Dharma în
urmă cu mulţi eoni: “în trecutul îndepărtat – cu nenumărate,
imposibil de calculat şi de neconceput
kalpa în urmă…”[10].
Procedând
astfel, ne arată că istoria omenirii, aşa cum o ştim noi, este doar o parte
infimă din timpul nesfârşit şi imposibil de conceput al universului şi că
diferite lumi, sisteme de lumi şi universuri, precum şi fiinţele care sălăşluiesc
în ele au existat şi înaintea apariţiei acestui
pământ, după cum alte lumi vor exista după ce lumea noastră nu va mai fi.
Aşadar, El menţionează 53 de mari Buddha care au apărut în Samsara, au
propovăduit Dharma şi au intrat în Nirvana, înainte ca istoria lui Amida să fi
avut loc. După aceşti 53 Buddha, a apărut un alt mare Buddha pe nume
Lokesvararaja, la fel într-un timp îndepărtat şi imposibil de explicat după
noţiunile noastre:
“Atunci a apărut un
Buddha numit Lokesvararaja, Tathagata, Arhat, Atot-Iluminat, plin de
Înţelepciune şi Practică, Ştiutor al lumii, de Neîntrecut, Îmblânzitor al
fiinţelor, Învăţător al zeilor şi al oamenilor, Iluminat şi Cel mai Onorat din lume”.[11]
În
timpul şi lumea acestui Buddha trăia un rege care, după ce i-a ascultat
învăţătura, a renunţat la tron şi a devenit călugăr (bhiksu) cu numele Dharmakara:
“În acel timp era un rege care, auzindu-l pe Buddha
propovăduind Dharma, s-a bucurat în inima lui şi a trezit aspiraţia pentru cea
mai înaltă şi perfectă Iluminare. Atunci a renunţat la tron şi a devenit călugăr cu numele Dharmakara”.[12]
După cum
ne spune sutra, acest călugăr Dharmakara, era deja o fiinţă superioară când a
mers să-l vadă pe Buddha Lokesvararaja:
“Având inteligenţă superioară,
curaj şi înţelepciune, era deja cunoscut şi remarcat în lume. Ducându-se
înaintea lui Tathagata Lokesvararaja, a îngenuncheat, l-a înconjurat de trei
ori, păstrându-l mereu pe partea dreaptă[13], s-a prosternat
înaintea Lui şi, unindu-şi palmele la piept în semn de veneraţie, l-a slăvit pe
Buddha din toată inima sa”.[14]
Apoi l-a
informat despre decizia spirituală pe care o luase, de a deveni el însuşi un
Buddha pentru binele tuturor fiinţelor:
“O, Sfânt
Rege al Dharmei,
şi eu voi deveni un Buddha
şi voi avea aceeaşi realizare spirituală ca a Ta,
pentru a salva fiinţele de
naştere şi moarte
şi a le conduce către eliberare.”[15]
Iar în
împlinirea acestei aspiraţii, menţionează crearea unui tărâm special:
„ Când voi
deveni un Buddha,
unde să
aducă fiinţele sensibile de peste tot şi să le ajute să atingă fericirea
perfectă:
“Cei care vin din cele zece
direcţii
îşi vor găsi pacea iar inimile
lor vor fi senine;
După ce vor ajunge în tărâmul
meu,
vor sălăşlui pentru totdeauna în
pace şi fericire”.[17]
A le
face fericite la modul perfect înseamnă bineînţeles, a le ajuta să atingă Nirvana,
tărâmul său fiind de fapt, o manifestare a beautitudinii şi libertăţii
nirvanice:
“Locul Iluminării va fi suprem.
Tărâmul meu, fiind însăşi
Nirvana,
nu va avea asemănare.”[18]
După ce
a rostit cuvintele de mai sus, l-a invitat pe Buddha Lokesvararaja şi pe toţi
Buddha să privească în mintea lui şi să devină martori ai sincerităţii
aspiraţiei sale:
“Buddha, te
rog să devii martorul meu
şi să garantezi pentru
sinceritatea aspiraţiei mele.
Cei mai Onoraţi din lume –
Buddhaşii celor zece direcţii,
a căror înţelepciune este fără de oprelişti,
îi chem şi
pe Ei
să fie martorii intenţiei mele“.[19]
Cu toate
acestea, Dharmakara avea nevoie de o practică potrivită pentru a-şi împlini
aspiraţia de a crea un tărâm special unde să aducă toate fiinţele la Nirvana , aşa că i-a cerut
lui Buddha Lokesvararaja să-l călăuzească:
“Te rog, explică-mi Dharma în
amănunt pentru a putea să urmez practicile potrivite şi să creez un tărâm pur cu calităţi nenumărate şi nemaiîntâlnite. Te
rog, învaţă-mă cum să ating rapid Iluminarea şi să tai din rădăcini suferinţele
naşterilor şi morţilor repetate ale tuturor fiinţelor.”[20]
Mai
exact, l-a rugat pe Lokesvararaja să-i arate toate tărâmurile Buddhaşilor din
cele zece direcţii, în aşa fel încât să ştie mai bine ce are de făcut şi cum să
practice pentru a-şi crea propriul tărâm:
“Cel mai Onorat din lume, te rog
din toată inima mea, explică-mi în amănunt practicile urmate de toţi Buddha prin care
şi-au creat tărâmurile lor pure. Apoi, vreau să practic în conformitate cu
îndrumările Tale şi să-mi împlinesc propriile aspiraţii.”[21]
După cum
ne povesteşte Shakyamuni în Marea Sutră,
Buddha Lokesvararaja “a recunoscut
aspiraţiile înalte şi curate ale lui bhiksu Dharmakara”, şi “i-a explicat în amănunt diferitele aspecte
mai mari sau mai mici ale două sute zece kotis de tărâmuri ale Buddhaşilor,
împreună cu natura cerească sau rea a zeilor şi
oamenilor ce sălăşluiesc în ele. Pe toate acestea i le-a revelat lui
bhiksu, exact aşa cum fusese rugat”.[22]
Apoi, “auzind expunerea lui Buddha despre
tărâmurile glorioase şi văzându-le pe toate”, Dharmakara “a hotărât ce
legăminte supreme şi de neîntrecut să facă el însuşi”.[23]
În acest
moment, sutra ne povesteşte din nou (pentru a doua oară)[24],
că Dharmakara nu era un practicant obişnuit când s-a decis să facă legămintele:
“datorită minţii lui senine şi
aspiraţiilor eliberate de orice formă de ataşament, nu avea egal nicăieri în
lume.”[25]
După cum
relatează Shakyamuni, Dharmakara a contemplat timp de cinci kalpa legămintele
pe care urma să le facă iar apoi a ales practicile necesare împlinirii lor:
“Timp de cinci
kalpa a contemplat legămintele iar apoi a ales
practicile pure pentru crearea tărâmului său.”[26]
A
practica orice formă de meditaţie buddhistă timp de cinci ore în fiecare zi,
lună, an sau toată viaţa, este o sarcină
extrem de grea pentru mulţi practicanţi din vremea noastră, dar a contempla încontinuu cinci kalpa este dincolo de
capacitatea umană de înţelegere. Astfel, nu-i de mirare că Ananda i-a cerut
imediat lui Buddha să-i spună cât de lungă era viaţa fiinţelor care aparţineau
timpului şi lumii lui Lokesvararaja:
“Ananda l-a întrebat pe Buddha:
‘cât de lungă era viaţa fiinţelor din tărâmul lui Buddha Lokesvararaja?’ Buddha
i-a răspuns: ‘Durata de viaţă a acelui Buddha era de 42 kalpa.”[27]
Aşadar,
după cinci kalpa de contemplaţie, Bodhisattva Dharmakara “a ales practicile pure folosite
pentru crearea tărâmurilor excelente ale
două sute zece kotis de Buddha”.
Ştiind
cu siguranţă ce legăminte să adopte şi ce practici să urmeze, s-a dus să-l
informeze pe Buddha Lokesvararaja:
“S-a dus înaintea lui Buddha, a
îngenuncheat la picioarele Lui, l-a înconjurat de trei ori cu palmele unite la
piept, în semn de venerare şi s-a
aşezat. Apoi i-a spus: ‘Am ales practicile pure pentru crearea unui tărâm pur
şi glorios.”[28]
Auzind
legămintele minunate ale lui Dharmakara, Buddha Lokesvararaja s-a bucurat şi
i-a cerut să le proclame înaintea întregii adunări:
“Buddha i-a spus: ‘trebuie să le
proclami. Acum este timpul potrivit. Încurajează şi adu bucurie întregii adunări.
Auzindu-ţi cuvintele, alţi bodhisattva vor practica ei înşişi această Dharma şi
îşi vor împlini marile lor legăminte’.
Bhiksu a răspuns: ‘Vă rog să-mi
acordaţi toată atenţia voastră. Acum
voi proclama legămintele mele”.”[29]
Aşadar,
întreaga secţiune a 7-a din Marea Sutră
conţine lista celor 48 legăminte. Pentru că le-am explicat deja pe toate în
cartea Cele 48 legăminte ale lui Buddha
Amida, nu le mai reiau aici şi voi continua în cele ce urmează cu povestea
relatată în sutră.
*
După ce a
prezentat cele 48 legăminte, Shakyamuni descrie diferitele practici pe care
le-a urmat Dharmakara timp de „kalpa
nenumărate şi de neconceput” pentru a deveni un Buddha şi a crea Tărâmul
Pur:
“Apoi,
Ananda, după ce şi-a proclamat legămintele universale în prezenţa lui Buddha
Lokesvararaja şi înaintea mulţimii de fiinţe, inclusiv cele opt tipuri de fiinţe
supraumane, precum zei şi spirite ale dragonilor dar şi Mara şi Brahma, bhiksu
Dharmakara s-a concentrat exclusiv pe crearea unui tărâm glorios şi minunat. Tărâmul
de Buddha pe care urmărea să-l producă este vast în intinderea lui, de
neîntrecut şi suprem în frumuseţe, întotdeauna
prezent şi nesupus decăderii şi schimbării. În timpul unor kalpa nenumărate
şi de neconceput, Dharmakara a urmat practicile meritorii şi nemărginite ale
căii bodhisattva..”[30]
Atunci Ananda l-a întrebat pe
Shakyamuni cel mai important lucru pentru noi:
“Ananda l-a întrebat pe Buddha:
‘A atins Bodhisattva Dharmakara Buddheitatea şi a trecut în Nirvana? Sau nu a
atins-o încă? Se află el acum, undeva anume?’
Buddha i-a răspuns: ‘Bodhisattva
Dharmakara a atins Buddheitatea şi se
află acum în Tărâmul buddhic de
vest, numit ‘Pace şi Beatitudine’, la o sută de mii de kotis de tărâmuri distanţă
de unde ne aflăm în acest moment’.
Ananda l-a întrebat în
continuare: ‘Cât timp a trecut de când a atins Buddheitatea?’
În Mica Sutră[33],
Shakyamuni îi spune de asemenea, lui Sariputra:
“Buddha i-a spus
Bătrânului Sariputra: ‘ Dacă mergi de aici
către vest şi treci de o sută de mii de kotis de tărâmuri ale
Buddhaşilor, ajungi la tărâmul numit Beatitudine Supremă, unde se află Buddha
numit Amitayus. El locuieşte acum acolo
şi propovăduieşte Dharma”.[34]
După cum
am văzut, Shakyamuni confirmă faptul că Dharmakara a atins Buddheitatea şi de
atunci înainte în Marea Sutră, în Mica
Sutră şi în Sutra Contemplaţiei,
nu îl mai numeşte astfel, ci “Amitayus”, care înseamnă “Viaţă Infinită” sau
“Amitabha” - “Lumină Infinită”. Aceste
două aspecte, “Viaţă Infinită” (Amitayus) şi “Lumină Infinită” (Amitabha) sunt unite
în cuvântul “Amida”, care înseamnă Buddha al Vieţii Infinite şi al Luminii Infinite.
Viaţa Sa Infinită este efectul celui de-al 13-lea Legământ pe care l-a făcut în
perioada când era Bodhisattva Dharmakara, iar Lumina Infinită este efectul
celui de-al 12-lea Legământ. Aşadar, nu putem separa pe Amitayus (Viaţă
Infinită) de Amitabha (Lumină Infinită), deoarece sunt două aspecte ale
aceluiaşi Buddha. În secţiunea a 4-a din Mica
Sutră, Shakyamuni îi explică acest lucru lui Sariputra:
“De ce crezi tu Sariputra, că
acel Buddha este numit Amitabha? Sariputra, Lumina acelui Buddha străluceşte peste
tot şi fără de obstacole în toate lumile celor
zece direcţii. Din acest motiv este numit Amitabha. Din nou, Sariputra,
viaţa acelui Buddha şi a fiinţelor din tărâmul Lui ţine timp de nenumărate şi
nesfârşite kalpa. Din acest motiv este numit Amitayus.”[35]
Aşadar,
Shakyamuni ne spune un alt lucru important despre Dharmakara ce a devenit
Buddha Amida – “se află acum în Tărâmul buddhic de vest, numit ‘Pace şi
Beatitudine’” – care nu este aici,
însă “la o sută de mii de kotis de
tărâmuri distanţă de unde ne aflăm în acest moment”.
Acest
aspect este foarte important, deoarece dovedeşte faptul că există o distincţie
clară între această lume cu fiinţele ei neiluminate şi Tărâmul Pur. Shakyamuni
nu i-a prezentat pe Amida şi Tărâmul Său Pur în termeni ultimi (ai realităţii
ultime de dincolo de formă) şi nu a spus că se află în mintea/inima noastră sau
“aici şi acum”, după cum încearcă să ne convingă unii falşi învăţători ai
timpurilor noastre. Din contră, cel care a devenit Buddha Amida se află în
Tărâmul Său Pur, adică în afara lumilor samsarice.
Apoi,
faptul că Amida “se află acum” în Tărâmul Pur, ne arată că El lucrează în acest moment pentru a aduce toate
fiinţele acolo. Acest acum este
nesfârşit şi se referă atât la timpul când Shakyamuni a ţinut acel discurs
(sutra), cât şi la timpul lui Shan-tao, Honen, Shinran, Rennyo, noi cei din sec
XXI şi generaţiile viitoare.
Amida
este un Buddha al prezentului în sensul că a atins deja Buddheitatea şi va
acţiona la nesfârşit pentru salvarea tuturor fiinţelor. Nu trebuie să uităm
faptul că Amida este de asemenea, Buddha al “Vieţii Infinite”, aşa că, pentru
El, acum este fără de sfârşit.
Însă Shakyamuni a făcut mai mult
decât să prezinte istoria lui Dharmakara ce a devenit Amida. Pentru a ne ajuta
să acceptăm existenţa acestui Buddha şi a Tărâmului Său Iluminat, El i-a arătat
efectiv audienţei sale:
“Buddha i-a spus lui Ananda: ‘Ridică-te, aranjează-ţi robele, pune
mâinile în gassho şi venerează-l pe Amitayus’. […]Ananda s-a ridicat, şi-a
aranjat robele, s-a aşezat în postura corectă, şi-a îndreptat privirea către
vest, şi-a unit palmele în gassho, s-a plecat la pământ şi l-a venerat pe
Amitayus. Apoi i-a spus lui Buddha Shakyamuni: ‘O, Cel mai Onorat din lume, vreau să îl văd pe acest Buddha, Tărâmul Său
al păcii şi beatitudinii şi adunarea Sa de bodhisattva si sravaka.’
Imediat ce a rostit aceste
cuvinte, Amitayus a trimis o mare lumină
care a iluminat toate tărâmurile
Buddhaşilor. Munţii de diamant care înconjoară lumea, Muntele Sumeru, împreună
cu munţii mai mari sau mai mici şi tot ceea ce există, au strălucit în aceeaşi culoare (aurie). Acea lumină era asemenea torentului care apare la sfârşitul
perioadei de schimbare cosmică şi care inundă
întreaga lume, când miriade de lucruri sunt cufundate şi când oricât de
departe am privi nu există altceva decât imensa întindere de
apă.
La fel era şi
torentul de lumină care emana din Amitayus. Toate luminile sravakasilor
şi bodhisattvasilor au fost întrecute şi numai lumina lui Buddha a rămas
singură strălucitoare şi glorioasă. Atunci Ananda
a văzut splendoarea şi măreţia lui Amitayus precum a muntelui Sumeru, ce se ridică deasupra întregii lumi. Nu mai
exista nici un loc neiluminat de lumina ce emana din corpul Său glorios
[Sambhogakaya sau Dharmakaya metodelor pline de compasiune]. Cele patru grupuri de adepţi ai lui Buddha
adunaţi acolo au văzut împreună toate acestea,
în acelaşi timp. De asemenea, cei din Tărâmul Pur au văzut toate cele din
această lume.
Atunci Buddha i-a spus lui Ananda
şi lui Bodhisattva Maitreya:
‘Aţi văzut acel
tărâm plin de manifestări excelente şi
glorioase, toate spontan produse de la pământ la Cerul Sălăşluirii
Neprihănite?’
‘Da, am văzut’.
Buddha a întrebat: ‘Aţi auzit de asemenea, marea voce a lui
Amitayus expunând Dharma tuturor lumilor, călăuzind fiinţele sensibile pe
Calea lui Buddha?’
Acest fragment este atât de simplu, încât nu poate fi greşit
înţeles. Ananda îi spune lui Shakyamuni că vrea să-l vadă pe Amida şi Tărâmul
Său Pur – „vreau să îl văd pe acest
Buddha, Tărâmul Său al păcii şi beatitudinii“ iar apoi chiar l-a văzut: „Ananda a văzut splendoarea şi măreţia lui
Amitayus“. De fapt, nu numai el, ci toţi cei adunaţi acolo, pe vârful
Vulturului, pentru a asculta Marea Sutră,
l-au văzut pe Amida şi Tărâmul Său Pur – „cele
patru grupuri de adepţi ai lui Buddha adunaţi acolo au văzut împreună toate acestea, în acelaşi
timp“. Atât cei din această lume, cât şi cei din Tărâmul Pur s-au văzut
unii pe alţii – „de asemenea, cei din
Tărâmul Pur au văzut toate cele din această lume“.
Nici un
adept sincer nu poate reinterpreta ce s-a întâmplat acolo. Revelaţia lui Amida
şi a Tărâmului Său Pur chiar a avut loc iar audienţa i-a văzut pur şi
simplu înaintea ochilor. Nu există nici
un sens ascuns, metaforic ori simbolic în asta. Repet, audienţa i-a văzut pur şi simplu
înaintea ochilor. Oricine v-ar spune că nu merită să luaţi în
considerare această viziune a lui Amida şi a Tărâmului Pur, aşa cum a fost ea
descrisă în sutră, este un om fără credinţă şi care, cu voie sau fără de voie,
vă induce în eroare.
Nu numai
că Shakyamuni i-a arătat pe Amida şi Tărâmul Pur celor adunaţi pe vârful
Vulturului, dar le-a şi cerut să confirme ceea ce au văzut şi auzit:
“Aţi văzut acel tărâm plin de
manifestări excelente şi glorioase ?”
Ananda a răspuns: „Da,
am văzut“.
“Aţi auzit de asemenea, marea
voce a lui Amitayus?”
Ananda a răspuns: „Da, am auzit“.
De ce
credeţi că Buddha Shakyamuni le-a cerut să confirme ceea ce au văzut şi auzit? De
ce a insistat ca Ananda să spună cu gura lui, “da, am văzut” şi “da am auzit”?
Pentru că a dorit ca toate fiinţele, inclusiv noi,
discipolii generaţiilor viitoare, să-l acceptăm pe Amida ca pe un Buddha viu şi real iar Tărâmul Său iluminat ca pe un loc ce există cu adevărat şi unde să ne
dorim să ne ducem după moarte. Pentru noi a spus El istoria lui Buddha Amida şi i-a făcut pe
cei adunaţi acolo să îl vadă:
“Am expus această învăţătură
(sutra) pentru binele tuturor fiinţelor sensibile şi v-am ajutat
să-l vedeţi pe Amitayus (Amida)
şi tot ce se află în Tărâmul Său. Străduiţi-vă aşadar, să faceţi ceea ce
trebuie făcut. După ce voi trece în Nirvana, nu permiteţi îndoielilor să apară”[37]
În conformitate cu Sutra Contemplaţiei, Buddha Amida şi
Tărâmul Său Pur au fost de asemenea, arătaţi reginei Vaidehi, soţia regelui
Bimbisara din regatul Magadha[38].
Ananda şi Mahamaudgalyayana,
doi dintre cei mai importanţi discipoli ai lui Shakyamuni, au fost şi ei
prezenţi în timpul acestei revelaţii. Iată cuvintele sutrei:
“Te rog, Cel mai Onorat din lume, arată-mi
un tărâm unde nu există durere şi
întristare, şi ajută-mă să
renasc acolo. Nu mai vreau să
trăiesc în Jambudvipa - această
lume rea şi spurcată cu iadurile, fantomele flămânde, animalele şi multe alte fiinţe stricate care se găsesc
în ea. Nu mai vreau, de acum înainte, să
aud
nici un fel de cuvânt urât şi nici să mai văd oameni ticăloşi. Înaintea
Ta, Cel mai Onorat
din lume, îngenunchez plină de căinţă şi te rog să ai milă de mine’.
Atunci, Cel mai Onorat din lume a
manifestat dintre sprâncenele Lui un şuvoi de lumină de culoarea aurului cu
care a luminat toate lumile nesfârşite ale celor zece direcţii. Întorcându-se la Buddha , această lumină s-a
aşezat pe capul Lui şi s-a transformat într-o platformă aurită, asemenea
muntelui Sumeru. Pe această platformă au
apărut tărâmurile pure şi strălucitoare ale tuturor Buddhaşilor din cele zece
direcţii. […] Nenumărate astfel de
tărâmuri pline de slavă i-au fost prezentate lui Vaidehi.
Vaidehi i-a spus lui Buddha: ‘Cel
mai Onorat
din Lume, aceste tărâmuri ale Buddhaşilor sunt pure şi strălucitoare. Însă eu
vreau să mă nasc în Tărâmul Beautitudinii Supreme al lui Buddha Amitayus’.”[39]
[…] “Vaidehi i-a spus
lui Buddha: ‘Cel mai Onorat
din lume, prin puterea lui Buddha, chiar şi eu am putut vedea acel tărâm’”.[40]
[…] “Buddha i-a spus lui Ananda şi Vaidehi:
‘Ascultaţi cu atenţie, ascultaţi cu atenţie şi reflectaţi profound. Vă voi
arăta cum să îndepărtaţi suferinţa. Aşadar, ţineţi minte cuvintele mele şi
explicaţi-le tuturor fiinţelor’.
Imediat ce a spus aceste cuvinte,
Amitayus a apărut în aer deasupra lor,
însoţit la stânga şi la dreapta de cei
doi mahasattva, Avalokitesvara şi Mahasthamaprapta. Atât de strălucitoare
era aura lor încât cu greu puteau fi văzuţi în amănunt şi nici o sută de mii de
bucăţi de aur din râul Jambu nu ar fi fost suficiente pentru a-i egala.
După ce a avut această viziune cu Amitayus, Vaidehi s-a aruncat la
picioarele lui Shakyamuni şi i-a spus:
‘Cel mai Onorat
din lume, prin puterea Ta am putut să-l
văd pe Amitayus şi pe cei doi Bodhisattva””.[41]
După ce Sutra Contemplaţiei a fost oferită
reginei Vaidehi, Buddha Shakyamuni s-a întors împreună cu însoţitorii Lui pe
vârful Vulturului. Acolo, Ananda a povestit adunării toate cele întâmplate,
inclusiv acea viziune cu Amida şi Tărâmul Pur:
“Apoi, Cel mai Onorat din lume s-a
întors în zbor, pe vârful Vulturului. Acolo, Ananda a explicat adunării, în
amănunt, toate cele întâmplate. Nenumăraţi oameni, zei, naga, yaksa şi alte
fiinţe s-au bucurat enorm să audă învăţătura lui Buddha”.[42]
Noi,
discipolii care citesc şi aud această învăţătură, la mult timp după ce
Shakyamuni a trecut în Nirvana, trebuie să fim atenţi şi să ne protejăm mintea
şi inima de falşii învăţători care nu acceptă istoria lui Amida aşa cum a fost
ea expusă de Shakyamuni şi nici mărturia lui Ananda, Mahamaudgalyayana, Vaidehi şi adunării de pe vârful Vulturului
care i-au văzut, la propriu, pe Buddha Amida şi Tărâmul Său Pur. Indiferent ce
cuvinte frumoase ori argumente sofisticate ar folosi astfel de oameni, să nu ne
lăsăm în nici un chip amăgiţi de ei. Dacă Shakyamuni, în înţelepciunea Sa
atot-ştiutoare de Buddha, ar fi crezut că există o metodă mai bună de a ne
explica Dharma despre Buddha Amida, atunci ar fi ales-o cu siguranţă pe aceea,
dar nu a făcut-o.
Atât de
importantă este Amida Dharma şi Marea
Sutră, încât Shakyamuni a promis să o menţină în lume, chiar şi după ce
toate celelalte sutre vor dispărea:
“În viitor,
scripturile şi învăţăturile buddhiste vor dispărea[43].
Dar, din iubire şi compasiune, voi păstra în mod special această sutră şi o voi
menţine în lume pentru încă o sută de ani. Fiinţele care o vor întâlni şi
accepta, vor atinge eliberarea în conformitate cu aspiraţiile lor”.[44]
Îndemnul Său de a accepta această învăţătură în credinţă
este copleşitor:
“Chiar dacă un foc
imens ar umple acest univers de o sută
de milioane de lumi, tot ar trebui să treceţi prin el pentru a auzi această
sutră, a trezi în voi credinţa senină, a
o proteja, recita şi practica în
conformitate cu învăţăturile ei”.[45]
Cum ar putea un discipol să afirme că această sutră nu
conţine adevărata istorie a lui Buddha Amida din moment ce, chiar dacă lumea ar
fi cuprinsă de flăcări, noi tot ar trebui să o auzim şi să o acceptăm în
credinţă? Când toţi Maeştrii liniei noastre de transmisie au acceptat-o, cum
putem noi să facem altfel?
Şi totuşi, Shakyamuni a prevăzut dificultăţile acceptării în
credinţă a acestei sutre de către cei a căror minte nu este încă pregătită să
accepte mâna salvatoare a lui Amida:
“Cel mai dificil
dintre toate lucrurile dificile este a auzi această sutra, a avea credinţă în ea şi a ţine de ea. Nimic nu este mai dificil decât asta.”[46]
Trebuie
să înţelegem că Amida Dharma este în primul rând, ceea ce Shakyamuni însuşi a
propovăduit şi ne-a învăţat. De
aceea, a spus la sfârşitul Marii Sutre:
“astfel mi-am format Dharma, astfel mi-am
prezentat Dharma, astfel am predat Dharma“.
Cu alte cuvinte,
„nu vă lăsaţi induşi în eroare! Aceasta este Dharma pe care trebuie s-o
acceptaţi – în exact modul în care eu am format-o şi prezentat-o.“ Acest aspect
este de asemenea, evident, din următoarea propoziţie: “trebuie să o primiţi şi să o practicaţi aşa cum v-am instruit.”
Atenţie, dragi prieteni – Shakyamuni a spus că trebuie să o primim şi să o practicăm
în exact modul în care El a predat-o. Adică să nu ne permitem să o schimbăm, ca
şi cum am fi noi înşine un fel de Buddha în viaţă. Amida Dharma nu poate fi
primită cu o minte posesivă, ci cu smerenia şi recunoştinţa bolnavului[47]
care primeşte cel mai bun medicament.
Namo
Amida Bu
[1] Cele
trei sutre ale Tărâmului Pur:
- Sutra despre
Buddha al Vieţii Infinite (Marea Sukhavativyuha Sutra în sanskr/Bussetsu Muryoju Kyo în jap.); numită pe
scurt, Marea Sutră. A fost tradusă în
chineză în timpul dinastiei Ts’ao-Wei (252. e.n.), de către maestrul tripitaka
Samghavarman (Kosogai în jap.).
- Sutra despre
viziualizarea lui Buddha al Vieţii Infinite (Amitayurdhyana Sutra în
sanskr/ Bussetsu Kanmuryoju Kyo în
jap); este numită pe scurt Sutra
Contemplaţiei. A fost tradusă în chineză în timpul dinastiei Liu-Sung
(424-442 e.n.) de maestrul tripitaka Kalayasas (Kyoryoyasha în jap).
- Sutra despre
Buddha Amitayus (Mica Sukhavativyuha Sutra în sanskr/ Bussetsu Amida Kyo în jap); este numită pe scurt Mica Sutră. A fost tradusă în chineză în
timpul dinastiei Yao-Ch’in (402 e.n.), de maestrul tripitaka Kumarajiva
(Kumaraju în jap).
[2] Vezi
capitolul “Motivul venirii lui Shakyamuni în această lume” din cartea mea, Învăţături buddhiste Jodo Shinshu,
Dharma Lion Publications, Craiova ,
2011.
[3] Kygyoshinsho
este lucrarea principală
a lui Shinran Shonin. Ediţia folosită în acest articol a fost publicată în The Collected Works of Shinran, Shin
Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997
[4]“ binefacerile
autentice şi reale„ sunt meritele şi virtuţile lui
Amida manifestate în Numele Lui. A rosti acest Nume cu credinţă, împreună cu
dorinţa de a renaşte în Tărâmul Pur este cerinţa Legământului Principal.
[5]
The
Collected Works of Shinran, Shin
Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto
[6] “Vehiculul
Unic” (“Ichijo” în jap sau “Ekayana” în sanscr.) este Dharma completă şi
supremă a lui Buddha care ne oferă metoda de atingere rapidă a Buddheităţii.
[7] The Collected Works of Shinran, Shin
Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto , 1997, p.10
[8]
The Way of
Nembutsu-Faith: A Commentary on the Shoshinge, by Hisao Inagaki, Nagata Bunshodo, Kyoto
[9] The Three Pure
Land Sutras - A Study and Translation
from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo
Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto,
2003, p.70
[10] “În trecutul
îndepărtat – cu nenumărate, imposibil de calculat şi de neconceput kalpa în urmă – un Tathagata pe nume Dipankara
a apărut în lume. După ce a propovăduit şi eliberat nenumărate fiinţe,
călăuzindu-le pe Calea Iluminării, a
intrat în Nirvana. Apoi a apărut un Tathagata pe nume Pratapavat.
După el a venit Prabhakara, apoi Kandanagandha, Sumerukalpa, Kandana,
Vimalanana, Anupalipta, Vimalaprabha, Nagabhibhu, Suryodana, Giririjaghosha,
Merukuta, Suvarnaprabha, Gyotishprabha, Vaiduryanirbhasa, Brahmaghosha,
Kandabhibho, Turyaghosha, Muktakusumapratimanditaprabha, Srikuta, Sagaravarabuddhivikriditabhijna,
Varaprabha, Mahagandhajanirbhasa, Vyapagatakhilamalapratighosha, Surakuta,
Rananjaha, Mahagunadharabuddhipraptibhijna, Chandrasuryajihmikarana,
Uttaptavaiduryanirbhasa, Chittadharabuddhisankusumitabhyudgata,
Pushpavativanarajasankusumitabhijna, Pushpakara, Udakakandra,
Avidyandhakaravidhvamsanakara, Lokendra, Muktakkhatrapravatasadrisa, Tishya,
Dharmamativinanditaraja, Simhasigarakutavinanditaraja, Sagaramerukandra,
Brahmasvaranadabhinandita, Kusumasambhava, Praptasena, Kandrabhanu, Merukuta,
Chandraprabha, Vimalanetra, Girirajaghoshesvara, Kusumaprabha,
Kusumavrishtyabhiprakirna, Ratnakandra, Padmabimbyupasobhita, Chandanagandha,
Ratnabhibhasa, Nimi, Mahivyuha, Vyapagatakhiladosha, Brahmaghosha,
Saptaratnabhivrishta, Mahijunadhara, Mahatamalapatrakandanakardama,
Kusumabhijna, Ajnavidhvamsana, Kesarin, Muktakkhatra, Suvarnagarbha,
Vaiduryagarbha, Mahaketu, Dharmaketu, Ratnaketu, Ratnasri, Lokendra, Narendra,
Karunika, Lokasundara, Brahmaketu, Dharmamati, Simha şi Simhamati. Toţi aceşti
Buddha au trecut deja în Nirvana”.
(The Three
Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by
Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.9)
[11] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by
Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.9-10.
[12] Ibid., p.10.
[13] Înconjurarea în sensul acelor de
ceasornic, a obiectelor, templelor, statuilor sau persoanelor sacre, mai ales a
unui Buddha, este o practică buddhistă tradiţională de exprimare a respectului
şi devoţiunii.
[14] Ibid.
[15] Ibid., p.11.
[16] Ibid., p.12.
[17] Ibid.
[18] Ibid.
[19] Ibid.
[20] Ibid., p.12-13.
[21] Ibid., p.13.
[22] Ibid.
[23] Ibid.
[24] Prima
oară, la începutul povestirii despre Dharmakara, Shakyamuni menţionează: “având inteligenţă superioară,
curaj şi înţelepciune, era deja cunoscut şi remarcat în lume”. Acest aspect este foarte important
şi trebuie ţinut minte pentru când veţi citi explicaţiile referitoare la
doctrina Celor două corpuri (aspecte) ale lui Buddha Amida.
[25] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by
Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.13.
[26] Ibid.
[27] Ibid.
[28] Ibid., p.14.
[29] Ibid.
[30] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by
Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.22.
[31] În
secţiunea a -4-a din Mica Sutră,
Shakyamuni îi spune de asemenea, lui Shariputra: “zece kalpa au trecut de când Amitayus a atins Iluminarea”.
[32] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by
Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.23-24.
[33] Mica
Sutră despre Buddha Amida a fost propovăduită la un timp şi un
loc diferit – dumbrava Jeta din grădina lui Anathapindada, oraşul Sravasti.
[34] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by
Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata
Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.103.
[35] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by
Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.104-105.
[36] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by
Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.65-66.
[37] Ibid., p.70
[38] În conformitate cu această sutră, regina şi soţul ei au
fost aruncaţi în închisoare de fiul lor, Ajatasatru, la îndemnul lui Devadatta.
Disperată, regina s-a întors cu faţa către locul unde Shakyamuni se afla în
acel moment şi l-a rugat să-i trimită
pe doi dintre cei mai importanţi discipoli ai Lui. Shakyamuni procedează
întocmai şi în scurt timp vine chiar
El, deplasându-se prin aer. Învăţătura pe care i-a oferit-o reginei, cu
acea ocazie, va rămâne în istoria buddhistă cu numele de Sutra vizualizării lui Buddha al Vieţii Infinite (pe scurt, Sutra Contemplaţiei):
“Vaidehi, odată închisă, a început să slăbească din cauza durerii şi a
disperării. Atunci, întorcându-se cu faţa spre vârful Vulturului, l-a venerat
pe Buddha de la distanţă şi a spus: ‘O Tathagata, Cel mai Onorat din lume, în
trecut obişnuiai să-l trimiţi pe Ananda să mă consoleze şi să mă susţină. Acum
mă aflu într-o mare durere şi
nenorocire. Din moment ce nu pot ieşi de
aici ca să mai privesc din nou chipul Tău minunat, te rog, trimite-i alături de
mine pe venerabilii Ananda şi Mahamaudgalyayana.’
În timp ce
rostea aceste cuvinte, lacrimi de suferinţă se prelingeau pe obrajii ei,
asemenea picăturilor de ploaie. Apoi s-a aruncat la pământ în direcţia lui
Buddha. Însă nici nu a apucat să ridice
fruntea, că Cel mai Onorat din Lume, care se
afla atunci pe Vârful Vulturului, a simţit
gândurile lui Vaidehi şi le-a poruncit
lui Ananda şi Mahamaudgalyayana să se ducă la ea în zbor; apoi El însuşi a dispărut de pe munte şi a
reapărut în camera din palatal regal.
Rennyo
Shonin a explicat faptul că, în momentul în care Vaidehi a făcut rugămintea de
mai sus, Buddha Shakyamuni propovăduia Sutra
Lotusului:
“Cu mult timp în
urmă, când Shakyamuni propovăduia Sutra Lotusului - minunatul text al Vehiculului Unic - pe vârful Vulturului, Devadatta l-a provocat
pe Ajatasatru să făptuiască trădare mişelească; atunci Buddha a călăuzit-o pe
Vaidehi să aspire la naşterea în Tărâmul Pur. Datorită faptului că Shakyamuni s-a retras din mijlocul adunării
de pe vârful Vulturului, unde prezenta Sutra Lotusului, că a apărut în palat şi
a propovăduit învăţăturile Tărâmului Pur pentru binele lui Vaidehi, Legământul
Principal a înflorit până în zilele noastre. De aceea se spune că învăţăturile
Lotusului şi ale Nembutsului au fost oferite în acelaşi timp”
(Rennyo
Shonin Ofumi: The Letters of Rennyo, IV-3, BDK English Tripitaka Series, Numata
Center for Buddhist Translation and Research, p. 104)
[39] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by
Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and
Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.70-71
[43] În buddhism timpul este ciclic. Lumile,
universurile, fiinţele şi chiar învăţăturile - apar, se dezvoltă, durează şi
dispar. Apoi întregul proces se reia de
la capăt. În trecutul fără de început au apărut nenumăraţi Buddha care au
propovăduit Dharma iar învăţăturile lor au trecut prin acelaşi ciclu. În
momentul când ele au dispărut, un alt Buddha a apărut şi le-a reluat.
Shakyamuni este Buddha care a propovăduit Dharma în universul nostru iar când
şi aceasta va dispărea, un alt Buddha le va reintroduce în lume. Aşadar,
dispariţia Dharmei nu este eternă, ci doar legată de un ciclu/perioadă de
existenţă care, de obicei, durează multe milioane de ani. Pentru o mai bună
înţelegere, vezi capitolele „Cele trei epoci Dharma” şi „Jodo Shinshu – singura
Cale efectivă în această epocă Dharma” din cartea mea, Învăţături buddhiste Jodo Shinshu, Dharma Lion Publications,
Craiova, 2011.
[47] Fiinţele neiluminate sunt bolnave
de diferite tipuri de iluzii, patimi oarbe şi ataşamente iar Buddha este
asemenea unui doctor bun şi atot-ştiutor care ne prescrie reţeta potrivită
(Dharma). Atât timp cât suntem încă bolnavi, adică neiluminaţi şi ne-Buddha, nu
avem capacitatea de a modifica sau înlocui această reţetă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu