Credința în Buddha Amida nu este creația minții noastre

“Din moment ce Amida te face să crezi în El

şi răspunde credinţei tale,

această inimă încrezătoare

nu apare din interiorul tău."[1]

Motivul pentru care în inima unui adept Nembutsu există atât credinţa în Legământul Principal cât şi patimile şi iluziile sale, este că această credinţă nu îi aparţine. Iată un alt aspect important al învăţăturii Jodo Shinshu. Se spune că într-o pădure de copaci Eranda[2] cresc numai copaci Eranda, iar nu faimoşii Chandana[3] frumos mirositori. Este un miracol dacă un Chandana creşte într-o pădure de copaci Eranda. La fel, este un miracol ca shinjin sau credinţa în Buddha Amida să apară în inima oamenilor. Cum se poate întâmpla ca din patimile omeneşti să ia naştere credinţa în Buddha? Răspunsul este că aşa ceva este de-a dreptul imposibil, iar credinţa în Buddha Amida nu este lucrarea oamenilor ci ceea ce Amida plantează în noi. De aceea, shinjin sau inima încrezătoare este numită „credinţa fără rădăcini”, deoarece nu are rădăcini în mintea omului ci în Puterea și Compasiunea lui Buddha Amida.

La fel stau lucrurile şi cu rostirea Numelui (Nembutsu) care este exprimarea credinţei. Totul vine de la Amida şi se manifestă asemenea unui ecou în mințile şi pe buzele noastre, precum un copil ce răspunde cu încredere la chemarea mamei sale.

Mama îşi cheamă copilul, iar acesta răspunde imediat. Răspunsul copilului se datorează chemării mamei, iar nu puterii personale a copilului. În acelaşi mod, credința nu este creaţia noastră, ci răspunsul natural la chemarea lui Buddha Amida – Mama plină de Compasiune a tuturor fiinţelor. Datorită lui Amida ne încredem în Amida şi spunem Nembutsu. Numai pentru că mama trimite întotdeauna iubire necondiţionată copilului său, acesta se poate încrede în ea. Credinţa copilului este de fapt, iubirea mamei care se manifestă în el. Mama este cea care hrăneşte copilul şi îl face să crească. Un copil este nimic fără mama sa. Puterea iubirii ei îl face să crească iar nu puterea lui.

Shinjin (credința) și Nembutsu sunt ecoul – manifestat în noi al chemării puternice a lui Amida. Când cineva se află la munte şi strigă, va auzi automat un ecou. Dacă nu strigi, ecoul nu poate fi auzit. Dacă Amida nu ne-ar chema plin de Compasiune, nu ar avea cum să existe credința în El şi nici Nembutsu ca expresie a acestei credințe.

Acest adevăr profund, că shinjin (credința) vine de la Amida şi nu e creaţia noastră este foarte dificil de explicat în cuvinte. De fapt, se află dincolo de înţelegerea conceptuală, așa că nu trebuie să ne complicăm mințile cu el deoarece nu-l vom înțelege niciodată pe deplin. Uneori folosesc în explicaţiile mele anumite imagini sugestive, precum cea de mai sus cu mama și copilul, pentru a-i face pe cititori să abandoneze orice idee de merit personal în primirea credinței și rostirea Numelui, așa că doar încredeți-vă în Amida și nu vă complicați mintea. Aceste lucruri sunt imposibil de înțeles cu mințile noastre neiluminate.

Întrebare: “Această idee este similară cu doctrina alegerii din protestantismul calvin şi presupune aceeaşi întrebare: ‘de ce Amida nu îi face pe toţi să se încreadă în El? Care este rolul alegerii noastre în acest proces?’”

Răspuns: Cred că nu există nici o asemănare între buddhismul Jodo Shinshu şi protestantismul calvin. Amida nu-i alege pe cei care vrea să-i salveze. Asemenea soarelui care îşi trimite razele peste tot, Amida cheamă toate fiinţele să se încreadă în El, doar că unii îşi inchid ferestrele inimii în timp ce alţii le deschid. Dar chiar şi în cazul în care alegi să îţi deschizi fereastra, razele de lumină aparţin soarelui, nu ţie. Exact aşa stau lucrurile şi cu credinţa. Maestrul Rennyo a spus:

“Nicio inimă nu este departe de Amida

însă un bol acoperit nu poate reflecta luna.”[4]

Întrebare: “Atunci nu Amida ne face să ne încredem în El, ci doar ne transmite un mesaj prin care ne sugerează că ar trebui să facem asta; cei care nu răspund acestui mesaj fie nu şi-au verificat căsuța poștală fie nu-l pot înţelege. Aşa e?” 

Răspuns: Nu este doar un mesaj care să fie ascultat cu mintea logică. Shinjin/credinţa nu este produsul logicii sau al minţii omeneşti. De aceea este numită “credinţa precum diamantul” – pentru că nu provine din cutare sau cutare şir de argumente şi pentru că nu poate fi distrus prin argumente. Este precum diamantul deoarece originea lui este Amida. 

Datorită lui Amida ne încredem în Amida. Ecoul chemării lui Amida în inimile noastre (shinjin/credinţa) se datorează Puterii Celui care cheamă (Amida). Doar că unii devin deschişi faţă de această chemare iar alţii nu. Deschiderea ta depinde de cât de matur din punct de vedere karmic eşti în relaţie cu această Chemare. De aceea, în școala noastră se pune accentul pe ascultarea continuă a învăţăturii despre Amida până când devenim deschişi. Apoi, când suntem deschişi suficient de mult, ne încredem. Dar această apariţie a credinţei provine de la Amida precum lumina care apare în cameră după ce deschidem fereastra vine de la razele trimise de soare. Lumina din camera minții noastre (shinjin/credinţa) vine de la razele trimise de Amida. Deschiderea ferestrei nu crează lumină (credinţă/shinjin) iar lumina nu este produsul ferestrei și nici a celui care o deschide. Lumina vine doar de la soare.

Repet, adevărul profund că shinjin  vine de la Amida, cu toate că noi suntem cei care ascultăm Dharma despre Amida, este dincolo de capacitatea de înţelegere a minţilor noastre neiluminate. Suntem învăţaţi că aşa stau lucrurile şi acceptăm acest adevăr de neconceput. În ceea ce mă priveşte, de când am început să mă încred în Buddha Amida simt că nimic din ceea ce are legătură cu naşterea mea în Tărâmul Pur nu mi se datorează şi nu este produsul eforturilor mele. Pentru mine, chiar dacă nu am cum să explic asta în cuvinte, totul vine de la Amida, mai ales credința şi Nembutsu.

---

[1] Rennyo’s Poems, http://web.mit.edu/stclair/www/horai/ren-poems.htm

[2] Copaci din Asia care fac fructe otrăvitoare.

[3] Copaci cu fructe şi flori frumos mirositoare.

[4] Se spune că Maestrul Zen Ikkyu i-a trimis următorul koan Maestrului Rennyo: „Amida nu are nici un fel de Compasiune din moment ce îi salvează numai pe aceia care îi rostesc Numele.”

Maestrul Rennyo i-a răspuns cu poemul de mai sus:

„Nici o inimă nu este departe de Amida,

însă un bol acoperit nu poate reflecta luna.”