Cele patru nobile adevăruri în contextul buddhismului Jodo Shinshu

 

După ce a manifestat atingerea Iluminării perfecte, Buddha Shakyamuni a vorbit despre Cele Patru Nobile Adevăruri:
 
1. Nobilul Adevăr al suferinţei:
“Naşterea este suferinţă, decăderea este suferinţă, boala este suferinţă, moartea este suferinţă, a fi unit cu ceea ce nu este plăcut este suferinţă, a fi separat de ceea ce este plăcut este suferinţă, a nu obţine ceea ce doreşti este suferinţă. Pe scurt, toate laturile experienţei făcute în cuget şi în trup, cărora agăţarea le este inerentă, sunt suferinţă.”
 
2. Nobilul Adevăr al cauzei suferinţei:
“Această sete este cea care duce la renaştere[1] şi este însoţită de agăţarea  pătimaşă care fuge când după un lucru când după altul. Este setea după plăcerile simţurilor, setea de existenţă şi setea de non-existenţă.”
 
3. Nobilul Adevăr despre încetarea suferinţei:
“Este completa distrugere şi separare de acestă sete, uitarea ei, renunţarea la ea, eliberarea de ea şi neataşarea faţă de ea.”
 
4. Nobilul Adevăr despre Calea ce duce la încetarea suferinţei:
“Este Calea cu opt braţe şi anume:
Înţelegere corectă, Gândire corectă, Vorbire corectă, Acţiune corectă, Mod de viaţă corect, Efort corect, Atenţie corectă şi Concentrare corectă.” 
În prezentarea acestor Nobile Adevăruri, Buddha analizează asemenea unui doctor pacientul său (ființele sensibile) şi caută să definească boala (primul adevăr), găseşte cauza (al doilea adevăr), stabileşte cum poate fi vindecată (al treilea adevăr) şi prescrie medicamentul (al patrulea adevăr).
Ființele sensibile suferă în multe feluri: se nasc, decad, se îmbolnăvesc, sunt separate de cei dragi, nu obțin ceea ce doresc, îmbătrânesc și mor, doar pentru a renaște din nou și a repeta același ciclu la nesfârșit. Acesta este Primul Adevăr Nobil.
 
Tot ceea ce trăiesc ele, chiar și plăcerile, duc la suferință și la insatisfacție. De ce? Care este cauza? Al Doilea Nobil Adevăr ne explică: setea și agățarea pătimașă. Ce se înțelege prin sete și agățare? Înseamnă că ființele simțitoare nu sunt niciodată mulțumite cu ceea ce au și își doresc mai mult. De ce? Pentru că ele cred că având cutare sau cutare lucru vor fi fericite. Își bazează fericirea pe posesia diverselor obiecte materiale sau imateriale. Când dețin un anumit lucru ființele sunt fericite, când il pierd, sunt nefericite. O astfel de stare de dependență față de prezența sau absența unor anumite condiții și obiecte ale dorinței[2] duce la suferință.
 
Adevărata fericire este prezentă în mod natural și nu depinde de nicio condiție materială sau mentală. Aceasta este fericirea Buddhașilor în timp ce așa-zisa” fericire” a ființelor neiluminate este falsă deoarece poate exista numai în prezența anumitor cauze și condiții.
 
De asemenea, din cauză că obiectele dorințelor sunt impermanente, fericirea celor care le posedă este de asemenea, impermanentă. Tot ceea ce apare datorită întâlnirii diverselor cauze și condiții dispare atunci când respectivele cauze și condiții dispar. De exemplu, suntem fericiți când avem o casă frumoasă dar când aceasta e distrusă, suferim cumplit.
 
Fundamentul suferinței este setea și agățarea, adică suntem fericiți când posedăm obiectele dorințelor și nefericiți când acestea dispar. Originea setei (dorinței) și agățării este ignoranța (absenta înțelepciunii iluminate). Ce este ignoranța? A vedea lucrurile într-un mod fals și iluzoriu. În cazul ființelor neiluminate înseamnă a vedea obiectele dorințelor ca reale și permanente (eterne) în timp ce ele sunt de fapt, ireale și vremelnice (trecătoare).
 
Real este ceea ce există în sine fără nicio cauză și condiție iar ireal este ceea ce apare datorită diverselor combinații de cauze și condiții și dispare când respectivele cauze și condiții dispar. Așa-zisa”realitate” a ființelor sensibile (realitatea relativă) este samsara cu cele șase planuri de existență și diversele ei obiecte ale dorinței, în timp ce Realitatea adevărată (realitatea absolută) este natura de Buddha. Prima este plină de suferință și insatisfacție deoarece este afectată de impermanență, sete și agățare iar a doua este fericire naturală și eternă deoarece nu depinde de nimic și nu are nici început, nici sfârșit.
 
 Al Treilea Nobil Adevăr spune că abandonarea ignoranței (iluziei), setei și agățării duce la eliberarea de suferință. Eliberare către ce? Este eliberarea din diversele tipuri de viziuni distorsionate ale realității către a vedea lucrurile așa cum sunt. Samsara nu este altceva decât o viziune distorsionată care este urmată automat de sete, agățare, dorință, suferință și renașterea în cele șase tărâmuri iluzorii ale existenței samsarice, în timp ce Nirvana înseamnă a vedea lucrurile așa cum sunt și a sălășlui în adevărata noastră natură de Buddha. Prima este însoțită de diverse tipuri de obstacole subtile sau grosiere în timp ce ultima este nelimitată și nesfârșită, liberă într-un mod natural și plină de infinite calități și puteri înnăscute.
 
Calea care duce la încetarea suferinței și la adevărata Realitate a naturii de Buddha (Nirvana/Buddheitatea/Iluminarea perfectă) este Calea cu Opt Brațe așa cum a fost ea explicată în al Patrulea Nobil Adevăr:
 
”Înţelegere corectă, gândire corectă, vorbire corectă, acţiune corectă, mod de viaţă corect, efort corect, atenţie corectă şi concentrare corectă.”
Această Cale cu opt braţe este clasificată în următorul mod: Înțelepciunea (care implică înțelegerea corectă și gândirea corectă), Etica spirituală (care se referă la vorbirea corectă, acțiunea corectă și modul de viață corect) și Practica spirituală (efort corect, atenție corectă și concentrare corectă).
Acestea au fost predate la început pentru o audiență formată din practicanți atașați de puterea personală și care aveau ca scop purificarea și eliberarea personală din samsara, însă eu aici le voi reinterpreta în conformitate cu învățătura căii Tărâmului Pur care se bazează pe Puterea salvatoare a lui Buddha Amida. Explicațiile mele sunt legate exclusiv de credință iar nu de moralitate deoarece Calea Tărâmului Pur a fost în mod special creată pentru cele mai de jos ființe, incapabile să ducă o viața curată din punct de vedere spiritual.
 
Înțelepciunea (care implică înțelegerea corectă și gândirea corectă) înseamnă de fapt 1) a ști că suntem ființe pline de limitări karmice, incapabili de a atinge Buddheitatea prin puterea personală și 2) a ști că Buddha Amida ne poate salva prin Puterea Legământului său Principal fără nicio pretenție din partea noastră. Este ”a ști că, fiind purtați de Puterea Legământului, ne vom naște în Tărâmul Pur al Beatitudinii”[3] așa cum spunea Shinran.
 
Cei care se încred în Buddha Amida nu se pot minți pe ei înșiși în legătură cu adevăratele lor capacități spirituale.
 
Shinran a mai spus, de asemenea:
 
”Shinjin (credința) este înțelepciune. Această înțelepciune este atinsă deoarece suntem prinși de Lumina Puterii Celuilalt”.[4]
 
Diferența dintre înțelepciunea atinsă prin puterea personală și cea atinsă prin Puterea lui Buddha Amida (prin credința în Amida) este asemenea celei dintre a încerca să luminezi o cameră cu o mică lumânare sau folosind curentul electric. Cu o mică lumânare poți vedea doar o mică parte din cameră, în timp ce aprinzând becul poți vedea fiecare colțișor al încăperii. În același mod, cu înțelepciunea personală te poți cunoaște într-un mod limitat dar când ești luminat de Lumina lui Amida devii pe deplin conștient de propriile limite și de nevoia de a te baza pe Amida. Un om credincios poate face multe greșeli, poate fi chiar idiot și analfabet, însă cu toate acestea, va rămâne mereu conștient de chestiunea de cea mai mare importanță a vieții de după moarte și de nevoie de a o rezolva prin credința în Amida:
 
”Aceia care nu se preocupă de viaţa lor de după moarte sunt consideraţi ignoranţi chiar dacă ar fi experţi în cele optzeci de mii de învăţături Dharma; aceia care şi-au rezolvat problema vieţii de după moarte sunt consideraţi înţelepţi chiar dacă sunt mireni ce nu ştiu să citească. Aşa se spune.”[5]
 
Gândirea corectă înseamnă a nu abandona înțelegerea corectă explicată adineauri. Înseamnă a gândi întotdeauna în conformitate cu înțelegerea corectă. Așadar, gândirea corectă este înțelegerea corectă în acțiune.
 
Mai târziu, când vom descoperi natura de Buddha în tărâmul iluminat al lui Amida vom înțelege în mod natural totul despre samsara și Nirvana și vom avea Înțelepciune perfecta și Compasiune perfecta, însă acum, în timp ce suntem încă prinși în samsara, singura înțelepciune accesibilă nouă este înțelepciunea credinței.
 
Etica spirituală (care se referă la vorbirea corectă, acțiunea corectă și modul de viață corect)
Așa cum am explicat ieri în timp ce vorbeam despre cele șase paramita, cel care se încrede în Buddha Amida urmează în mod natural cele opt precepte ale credinței așa cum sunt ele predate la Amidaji. El nu neagă și nici nu-i încurajează pe alții să nege existența lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur, nici autenticitatea Marii Sutre. Cunoaște importanța dorinței de a se naște în Tărâmul Pur pentru atingerea Iluminării și încurajează toate ființele să aibă această aspirație. Se privește întotdeauna pe sine însuși ca fiind o persoană plină de limitări karmice și știe că singura cale de salvare din samsara este prin Puterea lui Amida. Niciodată nu se îndoiește și nu-i face pe alții să se îndoiască de Legământul Principal și de nașterea în Tărâmul Pur. Niciodată nu neagă și nu-i încurajează pe alții să nege că nașterea în Tărâmul Pur are loc după moarte. Nu abandonează niciodată Nembutsu și nu-i încurajează pe alții să-l abandoneze. Nu amestecă și nu-i încurajează pe alții să amestece Nembutsu și devoțiunea față de Buddha Amida cu alte credințe și practici dinauntru și dinafara Dharmei lui Buddha.
Dacă vorbește vreodată despre Buddha Amida, cuvintele lui sunt mereu în armonie cu Legământul Principal (vorbirea corectă). Dacă acționează în numele Dharmei lui Amida faptele lui sunt în acord cu Legământul Principal (acțiunea corectă). Întreaga sa viață spirituală este în armonie cu Legământul Principal (modul de viață corect) și chiar dacă moralitatea lui este foarte decăzută și nu este capabil să aibă gânduri curate, să spună cuvinte curate și să facă fapte bune, trăiește totuși o viață credincioasă și îi încurajează și pe alții să aibă credință. Deoarece are credință este o persoană minunată în ochii lui Buddha:
 
”Shakyamuni se bucură de cei care au shinjin (credință) și spune: ‘Ei sunt adevărații mei însoțitori’”.[6]
 
”Cei care au shinjin (credință) sunt adevărații discipoli ai lui Buddha[7]; ei sunt cei care se află în starea corectă a minții. Din moment ce au fost primiți și nu vor fi niciodată abandonați, se zice că au atins mintea precum diamantul. Ei sunt numiți ‘cei mai buni dintre cei mai buni‘, ‘persoane extraordinare‘, ‘persoane minunate și extraordinare‘,‘greu de întâlnit’."[8]
 
”Practicanții Nembutsu sunt ‚oameni minunați și extraordinari’, ‚cei mai buni’ dintre oameni, precum și ‚greu de întâlnit’ printre oameni.[9]”[10]
 
”Dacă oamenii obișnuiți, buni sau răi,
aud Dharma și se încred în Legământul Universal
al lui Buddha Amida,
Shakyamuni îi laudă și-i numește ‘oameni cu înțelegere superioară‘;
astfel de ființe sunt numite ‘flori albe de lotus’”[11]
 
Practica spirituală (efort corect, atenție corectă și concentrare corectă).
Un om credincios găsește plăcere în ascultarea profundă a Dharmei lui Amida. Acesta este efortul corect. Nu facem alt efort pe Calea Tărâmului Pur decât acela de a asculta Dharma din nou și din nou. Această ascultare nu înseamnă neapărat că citim și studiem mii de pagini în fiecare zi, deși citirea textelor Dharma este importantă, ci că ne amintim în mod natural și reflectăm asupra învățăturii, neuitând niciodată esența acesteia. Ascultăm profund înainte de a primi credința și ascultăm profund după ce ne încredem în Amida. De ce? Pentru că ne place să facem asta, pentru că Dharma este bucuria noastră și pentru că ne aduce confort spiritual. Deoarece indiferent cât suntem de atașați în viața de fiecare zi știm că dincolo de diversele apariții iluzorii ale acestei lumi se află realitatea adevărată a lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur. Aceasta este atenția corectă.
Shinran Shonin a spus:
 
„În această lume trecătoare – această casă arzând – toate lucrurile, fără nicio excepţie, sunt false şi lipsite de conţinut, toate sunt neadevărate şi nesincere. Doar Nembutsu este adevărat și real”[12]
 
A ști și a-ți aminti de ceea ce este adevărat și real și a rosti Numele lui Amida (Nembutsu) care este singura realitate înseamnă a avea concentrarea corectă.
 
Concentrarea corectă este atenția corectă în acțiune. Deoarece știm că această lume samsarică este doar un vis iluzoriu, alegem ceea ce este adevărat și real – Buddha Amida și Tărâmul său Pur. Deși îl spunem în visul existenței samsarice, Nembutsu este singurul element care nu aparține visului. Numele lui Amida nu face parte din samsara ci din lumea Iluminării. Rostindu-l cu credință oamenii obișnuiți și plini de patimi oarbe practică de fapt atenția corectă și concentrarea corectă. 

 

---

[1] Renaşterea într-unul din cele șase tărâmuri de existență samsarice.
[2] Obiectele dorinței sunt infinite, de la mâncare, băutură, case, soții, soți, copii, mașini, bogății, etc la obiecte imateriale precum diverse satisfacții egosite de genul mândriei, cuceririi și subjugării inamicilor, a avea mereu stări bune ale minții, etc. Fericirea care depinde de prezența sau absenta unor astfel de obiecte ale dorinței nu este adevărata fericire.
[3] Notes on the Inscription of Sacred Scrolls - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series
[4] Lamp for the Latter-Ages, letter 14 - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.544
[5] Idem
[6] Shinran Shonin, Lamp for the Latter-Ages, letter 2, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series.
[7] Vezi capitolul ”Adevăratul discipol al lui Amida și al tuturor Buddha” din cartea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu.
[8] Shinran Shonin, Lamp for the Latter-Ages, letter 2, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series.
[9] Ei sunt considerați astfel  nu datorită vreunei calități extraordinare din personalitatea lor, ci pentru că se încred în Buddha Amida.
[10] Shinran Shonin quoted Master Shantao in his Kyogyoshinsho, chapter III,  Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki.
[11] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki.
[12]Shinran Shonin, Tannisho, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series.