 |
| lumea animalelor secțiune din roata samsarei |
Principalul aspect
al tărâmului animalelor este ignoranța, frica și prevalența tendințelor
instinctuale.
Bodhisattva
Vasubandhu spune:
”În ceea
ce privește animalele, acestea se află în trei locuri: pământ, apă și aer. Zona
principală unde le găsim este marele ocean[1];
animalele care trăiesc în alte locuri reprezintă surplusul acestora.”[2].
”Tărâmul
animalelor este împărțit în două. Locul principal este marele ocean iar alte
zone se găsesc în tărâmurile oamenilor și zeilor.”
a) Animalele care trăiesc în marele ocean.
a) Animalele care trăiesc în marele ocean.
În cosmologia
buddhistă, marele ocean este imensitatea de apă sărată care înconjoară cele
patru
unele dintre acestea fiind extrem de
mari în comparație cu cele care trăiesc în tărâmul nostru
(Jambudvipa)[5].
Câteva se nasc între continente unde nu pătrunde lumina soarelui și unde nu își pot vedea nici măcar propriile trupuri. Suferința lor se manifestă în primul
rând prin faptul că se mănâncă unele pe altele, cele mari înghițindu-le pe cele
mici, în timp ce ele însele sunt locuite de diverse creaturi care se hrănesc cu
carnea lor.
b) Animalele care
trăiesc în diferite locuri.
Acestea se găsesc
în unele tărâmuri ale zeilor și în lumea oamenilor. Majoritatea
sunt animale
obișnuite însă în această categorie avem și două tipuri de animale
cu puteri supranaturale
precum naga și garuda.
precum naga și garuda.
În general, animalele
care trăiesc în lumea oamenilor și zeilor suferă prin faptul că se mănâncă
unele pe altele, sunt exploatate, vânate sau crescute pentru carne sau alte
produse derivate din corpul lor. Foarte rar acestea mor de moarte
naturală.
Bodhisattva Nagarjuna deplânge situația animalelor
în următoarele versuri:
”În
starea de existență animalică
există o
mulțime de suferințe:
ești
măcelărit, legat, bătut și așa mai departe.
Cei care
au abandonat comportamentul corect
și nu
mai pot avea pace,
se
devorează unii pe alții în chinuri îngrozitoare.
Unele
sunt ucise pentru perle și lână,
altele
pentru oase, carne sau blană,
în timp
ce altele, lipsite de orice putere, sunt tărâte în servitute,
Patrul Rinpoche explică:
”Animalele
care trăiesc în tărâmurile zeilor şi oamenilor suferă în permanenţă de pe urma
stupidităţii lor şi pentru faptul că sunt exploatate, în timp ce fiinţele naga
îşi petrec vieţile în suferinţă fiind chinuite de către fiinţele garuḍa şi ploi
de nisip arzător. În plus ele sunt stupide, agresive şi veninoase.
Animalele
sălbatice care împărtăşesc lumea noastră umană, mai ales, trăiesc întro teamă
constantă. Nu pot consuma o singură îmbucătură de hrană fără a se păzi. Ele au
duşmani de moarte, căci toate animalele sunt prada celorlalte şi întotdeauna
există vânători, fiare de pradă şi alte primejdii pentru viaţă. Şoimii ucid
păsările mici, păsările mici ucid insecte şi aşa mai departe fără întrerupere
adunându-se fapte negative într-un cerc fără de sfârşit de a ucide şi a fi
ucis. Vânătorii sunt experţi în toate metodele de tortură şi ucidere a acestor
animale. Ei le primejduiesc vieţile cu toate felurile de unelte incorecte –
plase, curse, capcane şi arme. Unele animale sunt ucise pentru coarnele, blana,
pielea lor şi pentru alte produse ale corpului lor. Stridiile sunt ucise pentru
perle, elefanţii pentru colţii şi oasele lor, tigrii şi leoparzii, castorii şi
vulpile pentru blănurile lor; boii moscaţi pentru moscul lor; măgarii sălbatici
şi iacii pentru carnea şi sângele lor. Este o nenorocire teribilă faptul că
tocmai corpul cu care acestea se nasc este motivul pentru care sunt ucise.
Cât
despre animalele domesticite de om, acestea sunt atât de stupide încât atunci
când călăul se apropie, cu cuţitul în mână, pot doar să se holbeze cu ochii
deschişi, fără ca măcar să se gândească să scape. Ele sunt mulse, încărcate cu
poveri, castrate, găurite în nări şi înjugate la plug. Nici una dintre ele nu
scapă acestui permanent cerc al sclaviei. Caii şi iacii continuă să fie
încărcaţi şi călăriţi chiar şi atunci când spinarea lor nu este altceva decât o
mare rană. Atunci când nu mai pot merge mai departe sunt biciuiţi şi loviţi cu
pietre. Faptul că s-ar putea ca aceştia să sufere sau să se simtă prost nu pare
să treacă vreodată prin minţile proprietarilor lor. Vitele şi oile sunt
explotate până ce mor. Odată ce sunt prea bătrâne sunt vândute sau ucise de
către chiar proprietarii lor. Oricare ar fi situaţia ele sunt destinate
măcelarului, iar o moarte naturală le este necunoscută. Animalele experimentează,
aşadar, chinuri inimaginabile. Ori de câte ori vedeţi animale torturate în
acest mod, puneţi-vă în locul lor şi imaginaţi-vă pe îndelete toate prin câte
au de trecut.”[7]
 |
| statuie reprezentând naga |
Lumea nagașilor este luxuriantă, foarte
senzuală și sexuală. Palatele sunt fantastic de frumoase, pline cu tot soiul de
bogății, cu grădini și lacuri, fructe mereu coapte și flori (în majoritate
lotuși) mereu deschise și extrem de parfumate. Pământul este nivelat și plăcut
la atins, asemenea unui covor moale. Femeile naga sunt seducătoare desăvârșite,
la a căror putere magică de atracție este greu să reziști, unele dintre ele
ducând chiar o viață imorală[10].
Nagașii seamănă foarte mult cu spiritele și au
puteri miraculoase dar sunt incluși în categoria animalelor din cauza trupului în
formă de șerpi mari cu glugă, asemenea cobrelor[11],
dar probabil și instinctelor animalice puternice. Ei au capacitatea de a se
face nevăzuți sau de a-și schimba înfățișarea iar textele sacre îi menționează
adeseori ca apărând în formă umană, deși pot lua și alte înfățișări[12].
Sunt ființe temperamentale și dacă sunt supărați ori le este pângărit
teritoriul pot arunca cu boli sau crea probleme foarte mari oamenilor.
Există însă naga convertiți la buddhism care
protejează Dharma și pe discipolii lui Buddha, uneori chiar acționând ca
păstrători de texte sacre[13].
În Muccalinda Sutra ni se povestește
că regele naga Muccalinda l-a protejat odată pe Buddha Shakyamuni de ploaie,
întinzându-și gluga lui uriașă asemenea unei umbrele deasupra lui Buddha,
imagine celebră în arta statuară buddhistă. De asemenea, în Sutra Lotusului, se menționează o fiică
a altui rege naga care a atins Iluminarea iar o listă de opt mari regi naga
sunt menționați adeseori în audiență când Buddha Shakyamuni a propovăduit
diverse sutre. Așadar, lumea nagașilor își are proprii ei sfinți și practicanți
evoluați spiritual.
În general însă, o ființă se naște în lumea
naga din cauza unei karme ambivalente a vorbirii, corpului și minții. De
exemplu, se menționează în Samantapasadika
cazul unui om care avea o karmă atât de bună încât ar fi meritat să se nască în
lumea zeilor, însă din cauză că era vinovat de relații incestuoase a renăscut
ca naga de apă care se hrănea cu broaște. Atât de dezgustat era de viața lui de
naga și își dorea să redevină om încât a luat înfățișare umană și a primit
ordinația de călugăr pentru a câștiga karma necesară renașterii ca om adevărat în
viața următoare. Din păcate, după ce a devenit călugăr și a trăit o perioadă în
mănăstire, cineva i-a văzut forma reală când dormea[14]
iar călugării de acolo i-au povestit totul lui Buddha Shakyamuni. Acesta a
vorbit despre limitările specifice naga și a interzis ordinația animalelor,
ocazie cu care a fost instituită regula ca fiecare aspirant să fie întrebat: ”manusso’si?” adică ”ești om?” înainte de ordinație. [15]
Instinctele sexuale nestăpânite duc la renașterea
în lumea animalelor însă deoarece nimeni nu are un singur tip de karmă, nu
există un singur tip de animale, unele fiind superioare altora. Așadar, o
sexualitate necontrolată însă combinată cu o karma foarte bună în alte domenii[16],
poate duce la nașterea într-o formă superioară de animal, cum este naga.
În funcție de modalitatea de naștere, naga
sunt de mai multe tipuri, fiecare categorie fiind considerată superioară
celorlalte: 1) naga născuți prin apariție spontană 2) naga născuți în umezeală,
3) naga născuți din burtă și 4) naga născuți din ou.
Naga sunt adeseori asociați cu elementul apă
însă există și naga asociați cu elementul foc. Este binecunoscută întâmplarea
cu Buddha Shakyamuni și îmblânzirea unui naga de foc, urmată de convertirea în
masă a asceților acestuia[17].
In ciuda puterilor miraculoase si al
bunăstării de care se bucură, naga au suferințele lor specifice. De exemplu, naga
din Jambudvipa (lumea noastră) se spune că suferă de trei calamități:
1) pielea și carnea le sunt arse de un vânt
fierbinte sau furtună de nisip încins care apare din când în când în lumea lor,
2)
alteori un vânt rău izbucnește în palatele naga lăsându-i fără haine, fără
ornamente și fără de protecție în fața căldurii,
3) sunt atacați și mâncați de Garuda, dușmanii
lor naturali[18].
 |
| reprezentare garuda in stil thailandez |
De asemenea, datorită puterilor supranaturale,
își pot schimba forma, aceștia luând adeseori înfățișare umană. Locul lor
preferat de viețuire sunt crângurile de copaci simbali[21]
(Samyutta Nikaya, 48:70), o
comunitate foarte mare de garuda fiind menționată (Jataka, 31) ca locuind într-o pădure de copaci simbali pe pantele
muntelui Sumeru.[22]
Principala hrană a garuda sunt naga. Aceștia
se nasc în toate cele patru moduri, asemenea nagașilor, existând și aici o
ierarhie în funcție de modalitatea de naștere: 1)apariție spontană, 2) din
umezeală, 3) din burtă și 4) din ou. Această ierarhie se reflectă mai ales în
modalitatea de hrană, așadar un garuda născut spontan poate mânca orice tip de
naga, însă restul nu pot mânca decât un naga din aceeași categorie sau una
inferioară lor. Cei născuți din ou, fiind cea mai de jos categorie, pot mânca
doar pe naga echivalenți lor. Există
însă și cazuri de pace între aceste două tipuri de animale puternice.
Unii garuda sunt de asemenea, convertiți la
buddhism și acționează ca protectori ai Dharmei și ai discipolilor lui Buddha. Dintre
aceștia mulți sunt foarte avansați spiritual și chiar au atins iluminarea.
Textele sacre sunt destul de sărace în detalii
privind păsările garuda și de aceea nu am găsit referiri la cauzele nașterii în
această formă și suferințele specifice lor, aceștia părând a nu avea dușmani
naturali și fiind așadar, în vârful lumii animale. Cu toate acestea, și ele îmbătrânesc
și mor asemenea tuturor ființelor neiluminate și suferă de tirania instinctelor
ca orice animal, printre care foamea și nevoia de a se hrăni cu alte animale.
În conformitate cu Abhidharmakosabhasyam de Vasubandhu,
durata de viață a animalelor cele mai longevive nu depășește un eon, în timp ce
animalele cu viață scurtă nu au un număr fix de ani.
[1] Aici ”marele ocean” se referă
la oceanul imens care înconjoară muntele Sumeru sau axul central al universului
nostru.
[2] Abhidharmakosabhasyam,
English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian
Humanities Press, 1991; vol 2, p. 460
[3] Cele patru continente unde trăiesc oameni sunt Jambudvipa (zona sau tărâmul nostru de
existență umană), Purvavideha, Aparagodania și Uttarakuru. Fiecare dintre aceste
patru ”continente” sau tărâmuri sunt însoțite de alte ”subcontinente” sau
tărâmuri mai mici unde, de asemenea, se află oameni cu diferite caracteristici
și durată de viață diferite.
[4] Muntele Sumeru este axul central din mijlocul unei lumi. Fiecare lume
are un munte Sumeru în raport cu care sunt descrise diversele planuri de
existență samsarice.
[5] Cel mai mare animal este makara sau mahamaccha (în traducere ”pește
mare”), un fel de monstru marin cu o lungime de sute de yojana care trăiește în
marele ocean. În majoritatea textelor este descris ca fiind carnivor. Unul
dintre acești monștri este atât de mare încât se spune că gândește în mintea
lui: ”nu înțeleg de ce zic unii că oceanul
este adânc, din moment ce nu-mi acoperă nici măcar spatele”. (Comentariul
Samyutta; Saratthappakasini, 12:60 și Comentariul Digha; Sumangalavilasani, 15)
The
Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview;
according to Theravada and Sarvastivada sources, by
Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje,
2018, p.184
[6] Verses 89 and 90 from Letter to a Friend (bShes-pa'i springs-yig,
Skt. Suhrllekha) by Nagarjuna, translated by Alexander Berzin, 2006,
http://www.berzinarchives.com/web/en/archives/sutra/level6_study_major_texts/suhrllekha_letter_friend_nagarjuna/letter_friend.html
[7] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba
engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational
Foundation, Taiwan, 2011, p 99
[8] În Bhuridatta Jataka intrarea într-un lăcaș naga este descrisă ca
fiind într-un vârtej de apă în râul Yamuna, însă ceva mai încolo, în aceeași
poveste, naga ajung în același loc prin pământ.
Jataka
543 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist
Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest
Hermitaje, 2018, p.169
[9] Când regele Uggasena a dorit să viziteze tărâmul nagașilor, regele
naga Campeya a creat prin puterea sa magică un drum de aur care ducea acolo,
flancat pe margini de turnuri aurite și împodobite cu scuturi de lapis lazuli.
[10] Se povestește că regele naga Vimala a dorit să recruteze un ucigaș
pentru a-l omorî pe înțeleptul Vidhura, deoarece regina lui dorea să-i mănânce
inima, așa că i-a cerut fiicei lui, Irandhati să-i facă rost de unul. Aceasta
nu s-a împotrivit, fiind ea însăși plină de dorințe carnale, așa că s-a
îmbrăcat într-o rochie roșie, s-a împodobit cu diverse ornamente și s-a dus pe
vârful unui munte. Acolo și-a făcut un pat din flori parfumate, a dansat și a
cântat cu voce dulceagă: ”Ce gandharva, rakshasa, kimpurisa, om sau înțelept vrea
să-și satisfacă orice dorință și să fie soțul meu toată noaptea asta?” Așa l-a
sedus și recrutat pe Punnaka, șeful yaksașilor care a încercat să-l omoare pe
Vidhura.
Jataka,
546 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist
Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest
Hermitaje, 2018, p.173
O altă naga femeie imorală a fost
menționată în Kkharaputta Jataka (Jataka,
386). Această naga s-a măritat cu un rege uman. Odată, când regele nu era
de față s-a dus să se plimbe pe lângă bazinul cu lotuși din grădina palatului
unde a văzut un șarpe de apă. Imediat a revenit la forma ei naturală a făcut
sex cu el.
The
Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview;
according to Theravada and Sarvastivada sources, by
Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje,
2018, p.173
[11] De asemenea, ei se hrănesc precum șerpii, mai ales naga de apă.
[12] Forma umană nu este singura pe care o pot lua, textele menționând
cazuri de transformare și în alte forme animale, uneori chiar obiecte.
[13] Se spune că Bodhisattva
Nagarjuna ar fi primit sutrele Prajnaparamita
de la niște ființe naga după ce Buddha Shakyamuni le încredințase lor pentru
păstrare.
[14] Naga revin la forma lor naturală când dorm, își leapădă pielea, fac
sex cu alți naga și la momentul morții.
[15] Vinaya, Mahavagga 1:63 - The
Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview;
according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero,
Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.168-169
[16] De exemplu, cineva poate să respecte foarte bine toate preceptele ori
să fie extrem de generos cu cei aflați în nevoie, dar să aibă o viață sexuală
incorectă. Această combinație poate duce la nașterea în formă de naga.
Sexualitatea necontrolată are ca efect planul animalic (iar în unele cazuri
grave chiar cel al iadurilor sau pretașilor) în timp ce dărnicia duce la
abundență și chiar la puteri miraculoase.
[17] Odată Buddha a ajuns la
mănăstirea lui Kassapa din Uruvela, care era liderul unui grup de asceți ai
focului și l-a rugat să-l lase să doarmă în locul numit ”coliba de foc”.
Kassapa a fost de acord însă i-a spus că acolo se află un naga feroce și
otrăvitor. Buddha nu s-a arătat speriat și s-a așezat înauntrul acesteia în
postura de meditație. Naga a devenit furios și a scos fum pe gură. Buddha a
făcut la fel. ”Voi cuceri căldura acestui naga cu căldură, fără să-l distrug”,
a gândit Buddha. Apoi naga a scos flăcări iar Buddha, intrând în elementul foc
a făcut la fel. Asceții focului s-au adunat în jurul colibei și au rămas cu
gura căscată văzând atât foc înauntrul ei. Toți se gândeau că Buddha va pieri,
însă spre surpriza tuturor a doua zi dimineața Buddha a ieșit din colibă cu naga
îmblânzit și așezat liniștit în bolul lui. ”Uite Kassapa, aici e naga al tău.
Focul lui a fost stins”.
The
Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview;
according to Theravada and Sarvastivada sources, by
Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje,
2018, p.168-169
[18] Naga care se refugiază în Buddha nu pot fi mâncați de garuda.
[19] În conformitate cu Anguttara
Nikaya un rege Garuda poate avea o întindere a aripilor de o sută cinzeci
de yojana.
[20] The Buddhist Cosmos: A
Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada
and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.177
[21][21] Botanică: Bombax Ceiba. Li se mai spune copaci Kapok. În engleză sunt
denumiți Silk-cotton trees.
[22] The Buddhist Cosmos: A
Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada
and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.177
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu