Realitatea naturii de Buddha

 

            Acest articol este un fragment din cartea mea

  ”Învățături simple   despre vacuitate și natura de Buddha.” Click aici pentru a te întoarce la cuprinsul cărții

Natura de Buddha are mai multe denumiri precum Tathagatagarbha, Buddha-garbha, Sine, Nirvana, Buddheitate, Iluminare, Așaitate, Dharmakaya, etc, toate indicând către faptul că există ceva cu adevărat REAL, necreat și necondiționat dincolo de diversele straturi de iluzii, patimi oarbe și fenomene samsarice.
 
În Tathagatagarbha Sutra, Shakyamuni a făcut o prezentare miraculoasă pentru a explica natura de Buddha:
 
”Au apărut atunci pe cer nenumărate flori de lotus cu mii de petale, mari cât roțile de car, pline de culori și miresme imposibil de descris în cuvinte. În centrul fiecărei flori se afla imaginea unui Buddha. Florile au apărut și au acoperit cerurile precum un steag ratna, fiecare floare emițând nenumărate raze. Petalele și-au prezentat simultan întreaga lor splendoare și apoi, prin puterea lui Buddha, s-au ofilit imediat. Cu toate acestea, în interiorul florilor toate imaginile lui Buddha stăteau în postura lotusului și fiecare emitea nenumărate raze de lumină. Toată acea reprezentare era atât de miraculoasă încât întreaga adunare s-a bucurat și a dansat extatic. De fapt, era atât de miraculoasă și ciudată încât  s-au mirat de ce toate florile acelea minunate au fost distruse așa dintr-o dată. Cu cât se înegreau și se ofileau, mirosul emanat devenea din ce în ce mai urât și dezgustător.”[1]
 
Buddha Shakyamuni explică:
 
”Kulaputra[2] (fii de viță nobilă), iată ce comparație  se poate face între nenumăratele flori care s-au ofilit imediat și imaginile lui Buddha pline de ornamente care stăteau înauntrul lor în postura lotusului și emiteau o lumină atât de rară încât toată adunarea le-a arătat devoțiune și respect. La fel, dragii mei kulaputra, când privesc toate ființele cu ochiul meu de Buddha (cakshur) văd că ascuns în patimile oarbe (kleshas) ale lăcomiei (raga), confuziei (lobha), urii (dvesha) și diverselor întunecimi (moha) se află neclintită și imperială Tathagatha jnana (Înțelepciunea lui Tathagata/Buddha), viziunea lui Tathagata și Tathagata kaya (corpul ultim al lui Tathagata/ Buddha).
 
Kulaputra (fii de viță nobilă), toate ființele, deși sunt pline de diverse tipuri de patimi oarbe (klesha/bonno) au un Tathagatagarbha care este veșnic neprihănit și înzestrat cu aceleași virtuți ca ale mele. Mai mult decât atât, este ca și cum cineva cu viziune supranatrală poate vedea corpurile Buddhașilor (Tathagatașilor) așezate în postura lotusului înauntrul florilor chiar dacă petalele lor nu sunt încă deschise; pe când după ce s-au ofilit și s-au deschis acei Tathagata apar și sunt văzuți de toată lumea. La fel, Buddha poate vedea Tathagatagarbha dinauntrul tuturor ființelor. Și pentru că vrea să le dezvăluie propria lor Tathagatagarbha le propovăduiește Dharma și diversele sutre pentru a le distruge patimile oarbe (klesha) și a le revela Buddha-dhatu (elementul de Buddha sau natura de Buddha).     
 
Kulaputra, astfel este Dharma tuturor Buddha. Indiferent că Buddhașii apar sau nu în această lume, Tathagata-garbha tuturor ființelor este eternă și neschimbătoare doar că este acoperită de patimile lor oarbe (klesha).  […]
 
Buddha vede că toate ființele posedă Tathagata-garbha. Aceasta este acoperită de nenumărate patimi oarbe asemenea unui amestec de petale ofilite și urât mirositoare. Așa că, spre binele tuturor ființelor, propovăduiesc peste tot Dharma cea adevărată (Sadharma)[3] pentru a le distruge patimile oarbe și a-i ajuta să urmeze calea lui Buddha.
 
Cu ochii mei de Buddha văd că în toate trupurile ființelor se află ascunsă esența lui Buddha (Buddha-garbha)
Așa că propovăduiesc Dharma pentru a o arăta tuturor.”[4]
 
Imaginea cu florile de lotus care se ofilesc și miros urât dar care conțin imagini ale Buddhașilor înauntrul lor sunt foarte ușor de înțeles. Florile urât mirositoare suntem noi, ființele pline de patimi oarbe și ignoranță, prinse în lanțurile existenței samsarice. Cu toate acestea, fiecare dintre noi are natura de Buddha. Spre deosebire de personalitatea iluzorie (falsul sine) reprezentat de florile ofilite și urât mirositoare, această natură de Buddha este adevărata noastră realitate și adevăratul Sine așa cum a explicat Buddha Shakyamuni în Mahaparinirvana Sutra:
 
”Non-sinele (falsul sine) este samsara.  Sinele (adevăratul Sine) este Tathagata.”[5]
 
Dacă e să vorbim în termini ultimi și absoluți, noi nu suntem samsara, ci natura de Buddha ascunsă, nu suntem ființe samsarice, ci Buddha nedescoperiți. Când tu, cititorul acestor rânduri, îți vei descoperi natura de Buddha în mediul iluminat al Tărâmului Pur vei deveni adevăratul TU sau adevăratul Sine. Așa cum spunea Shakyamuni:
 
”Sinele înseamnă Tathagatagarbha. Orice ființă are natura de Buddha. Aceasta este Sinele. Un astfel de Sine a fost de la începutul începuturilor acoperit de nenumărate mizerii și patimi oarbe (klesha). Din această cauză omul nu îl poate vedea.”[6]
 
Termenul Tathagata-garbha sau Buddha-garbha se referă la același lucru. ”Garbha” înseamnă burtă, matrice, esență sau embrion. Așadar, Tathagatagarbha sau Buddhagarbha sunt traduse ca având esența lui Tathagata sau Buddha. Când se spune în unele texte că ”toate ființele sunt Tathagatagarbha” înseamnă ceva de genul: ”toate ființele au esența inimii lui Tathagata”[7]
și că toate ființele au esența (garbha) lui Tathagata/Buddha.[8]
 
Termenul Tathagata este un sinonim pentru Buddha și este compus din "tathā" şi "āgata, care înseamnă “astfel venit” sau "tathā" şi “gata", adică “astfel plecat”.  Termenul se referă la un Buddha care a plecat din samsara către Nirvana/Aşaitate, dar care a și venit din Nirvana pentru a lucra la salvarea fiinţelor sensibile.
 
Revenind acum la Tathagatagarbha Sutra vedem că Shakyamuni face multe comparații pentru a ne ajuta să înțelegem adevărul că toate ființele au în mod egal natura de Buddha (esența lui Buddha/Tathagata). Haideți să le citim și să reflectăm asupra lor (cuvintele în paranteze sunt ale mele):
 
”Kulaputra (fii de viță nobilă), este precum mierea cea curată dintr-o peșteră sau un copac, înconjurată și protejată de nenumărate roiuri de albine. Să presupunem că apare acolo un om care cunoaște diverse tehnici inteligente. El scapă de albine și ia mierea după care face ce vrea cu ea, o mănâncă sau o dă altora. La fel, kulaputra, toate ființele au Tathagatagarbha (esența de Tathagata/natura de Buddha). Este asemenea mierii curate dintr-o peșteră dar acoperită de patimi oarbe și murdării (klesha) care, asemenea roiurilor de albine, ne împiedică să ajungem la ea. Cu ochiul meu de Buddha o văd foarte clar iar cu mijloace potrivite și virtuoase propovăduiesc Dharma pentru a distruge patimile și a dezvălui viziunea lui Buddha (îi ajut să își descopere natura de Buddha și înțelepciunea înnăscută de Buddha).
 
[…]
 
Este la fel cu a  disprețui și arunca miezul bobului de orez deoarece nu a fost îndepărtată coaja. Deși exteriorul pare că este nefolositor, interiorul este bun și nu trebuie distrus. După ce coaja este îndepărtată bobul devine hrană potrivită pentru un rege. În ceea ce mă privește, văd că toate ființele au o Buddhagarbha (esența lui Buddha/natura de Buddha) ascunsă sub straturi de patimi oarbe (klesha). De aceea  propovăduiesc îndepărtarea lor pentru a ajuta fințele să atingă înțelepciunea universală. La fel cum eu am Tathagata-dhatu (natura de Tathagata/Buddha), tot așa au toate ființele.”
 
Sau kulaputra (fii de viță nobilă), este asemenea unui bibelou de aur adevărat care a căzut într-o groapă de gunoi și a rămas ascuns timp de mulți ani. Aurul curat nu se degradează dar nimeni nu știe că e acolo (ființele neiluminate nu pot vedea natura de Buddha). Dar să presupunem că trece prin zonă cineva cu capacități supranaturale care le spune oamenilor: ‘în acest gunoi impur se află un bibelou de aur adevărat. Trebuie să-l scoateți de acolo și să faceți ce vreți cu el’. La fel, kulaputra, gunoiul impur sunt patimile oarbe (klesha). iar bibeloul de aur este esența sau natura voastră de Buddha. Din acest motiv propovăduiesc eu  Dharma pentru a ajuta toate ființele să-și distrugă patimile oarbe, să atingă Iluminarea perfectă și să îndeplinească faptele unui Buddha.
 
”Este asemenea unei comori ascunsă în casa unui sărac. Proprietarul nu este conștient de ea. Timp îndelungat a stat îngropată în întuneric deoarece nu a fost nimeni care să vorbească de existența ei. Când ai o comoară de care nu ști (când ești neiluminat), vei suferi și vei trăi în sărăcie (te condamni singur la suferințele samsarice).
Când ochul lui Buddha se uită la ființe vede  că, deși ele transmigrează prin cele cinci gati (stări de existență samsarice)[9] există o imensă comoară ascunsă în trupurile lor care este eternă și neschimbătoare.
 
”Este asemenea unui călător într-o țară străină ce cară o statuie de aur învelită în cârpe murdare și zdrențuite și pe care o abandonează într-un câmp pe unde nu mai trece nimeni. Cineva cu viziune supranaturală o vede și le spune oamenilor despre ea. Aceștia îndepărtează cârpele murdare și se bucură nespus la descoperirea statuii. La fel e și viziunea mea supranaturală. Văd că ființele sunt prinse în diferite patimi oarbe și fapte rele, afectate de toate suferințele samsarei. Cu toate acestea, nu pot să nu observ că înauntrul prafului ignoranței, Tathagatagarbha (esența lui Tathagata/natura de Buddha) stă neclintită, măreață și indestructibilă. 
După ce văd asta le explic bodhisattvașilor[10] că patimile oarbe (klesha) și faptele rele acoperă corpul victorios al Realității ultime (naturii de Buddha). Trebuie să faceți eforturi să le îndepărtați (le îndepărtăm automat odată cu nașterea în mediul iluminat al Tărâmului Pur al lui Buddha Amida) și să manifestați Tathagata jnana (înțelepciunea naturală a naturii de Buddha).
 
Sau, kulaputra (fii de viță nobilă), este asemeea unei femei ticăloase, urâte și disprețuită de ceilalți care poartă în burtă un fiu nobil (arya) ce va deveni un rege universal (Cakravartin), domnitor peste toate cele patru direcții. Dar ea nu știe toate aceste lucruri și crede că pruncul ei va fi un copil sărac, amărât și inferior. La fel, Buddha vede că toate ființele sunt mânate încolo și încoace de roata samsarei, au parte de suferință și otravă dar trupurile lor conțin  Tathagatagarbha (esența lui Tathagata/natura de Buddha) doar că asemenea femeii respective ei nu cunosc asta. De aceea Buddha propovăduiește Dharma peste tot, spunând: ‘nu vă considerați inferiori deoarece cu toții aveți Buddhadhatu (natura de Buddha).’
 
Sau, kulaptra, este asemenea unui meșter topitor care toarnă o statuie de aur curat. După ce termină statuia o acoperă cu un strat de pământ. Deși la exterior pare arsă și înegrită, interiorul rămâne neschimbat. Când dă la o parte stratul exterior aurul strălucește în toate direcțiile. La fel, când Buddha observă toate ființele vede că Buddhagarbha (esența de Buddha/natura de Buddha) este înauntrul trupurilor acestora, înzestrată cu toate virtuțile ei naturale. Apoi anunță vestea cea bună că toate ființele vor obține eliberarea. El îndepărtează patimile oarbe cu înțelepciunea sa de diamant (Vajra Jnana) și dezvăluie Buddha-kaya ( Dharmakaya sau corpul realității ultime) asemenea celui care dezvelește o statuie de aur.”[11]
 
Pasajele anterioare sunt atât de ușor de înțeles încât nu mai necesită vreo explicație suplimentară. Natura de Buddha există și este adevărata natură a tuturor ființelor. Este ceea ce vom descoperi odată cu nașterea în Tărâmul Pur al lui Amida după moartea acestui trup iluzoriu. Spre deosebire de diversele planuri de existență samsarice, Tărâmul Pur (numit și Tărâmul Păcii și beatitudinii) este tărâmul Iluminării, grădina perfectă manifestată de Amida unde totul duce la descoperirea naturii noastre de Buddha și calităților ei înnăscute. Așa cum spunea Shinran:
 
”Tathagata nu este altceva decât Nirvana;
Nirvana este natura de Buddha
Dincolo de capacitățile noastre de a o atinge în starea aceasta de ființe ignorante
o vom descoperi după ce ajungem în Tărâmul Păcii și beatitudinii”.[12]
 
Mai multe detalii despre caracteristicile speciale ale naturii de Buddha voi oferi in capitolele următoare. 

---

[1]Tathagatagarbha Sutra, translated by William H. Grosnick, published in "Buddhism In Practice" (Donald S. Lopez[ed.], Princeton University Press, 1995
[2] Kulaputra este un termen sanscrit care înseamnă ”fiu nobil” sau ”fiu de viță nobilă”.. Este folosit frecvent în sutrele Mahayana cu referire la discipolii devotați ai lui Buddha.
[3] Termenul sanscrit "Saddharma" este compus din cuvintele ”Dharma” – învățătură și ”sat” – ”correct”, ”adevărat”, ”bun”.
[4]Tathagatagarbha Sutra, translated by William H. Grosnick, published in "Buddhism In Practice" (Donald S. Lopez [ed.], Princeton University Press, 1995.  
[5]Mahaparinirvana Sutra, translated by Kosho Yamamoto from Dharmakshema’s Chinese version, edition printed by Dr Tony Page, 2004, verse 119, p.22
[6]Mahaparinirvana Sutra, translated by Kosho Yamamoto from Dharmakshema’s Chinese version, edition printed by Dr Tony Page, 2004, verse 417, p.69
[7]Doctrina Tathagatagarbha sau sutrele Tathagatagarbha sunt o colecție de învățături bazate pe ideea că toate ființele au natura de Buddha.  
[8]The Buddha Within, Tathagatagarbha Doctrine According to the Shentong Interpretation of the Ratnagotravibhaga, S.K. Hokam, State University of New York Press, 1991, p.99-100
[9] Zonele samsarice de existență sunt uneori descrise ca cinci sau șase. Când sunt numărate ca șase tărâmul asurașilor (semizeilor) este inclus în tărâmul zeilor (deva) iar când sunt numărate ca șase, asura sunt trecuți separat.
[10] Aici bodhisattva apare cu sensul de practicant neiluminat care aspiră la atingerea stării de Buddha pentru el și ceilalți.
[11]Tathagatagarbha Sutra, translated by William H. Grosnick, published in "Buddhism In Practice" (Donald S. Lopez[ed.], Princeton University Press, 1995
[12]Hymns of the Pure Land (Jodo Wasan) – Hymns to Amida based on Various Sutras, The Colelcted Works of Shinran, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Shin Buddhism Translation Series, Kyoto, 1997, p.350