Întrebare: Ce crezi despre rugăciunile petiționare și
superstiții? Cum ar putea cinevă să folosească greșit Nembutsu ca o rugăciune
petiționară?
Răspuns: A spune Nembutsu pentru a primi avantaje lumești,
precum avere, success în dragoste, etc sau a te gândi că recitând Nembutsu
într-un anume fel îți va aduce noroc înseamnă a te folosi de Nembutsu ca și cum
ar fi o rugăciune petiționară și o superstiție.
Credința în noroc este ea însăși o superstiție deoarece
presupune negarea legii karmei în conformitate cu care fiecare culege ce a
semănat. Norocul se spune că apare de nicăieri sau din dorința unei ființe
divine, în timp ce legea karmei afirmă că totul își are cauza în propriile
fapte, gânduri și vorbe. Nu poți fi buddhist dacă crezi în noroc sau în ideea
de destin stabilit de vreun zeu. De aceea, îndemnul pe care îl întâlnim
adeseori în Jodo Shinshu de a nu depinde de rugăciuni petiționare și superstiții
are scopul de a ne proteja de două viziuni greșite:
1) să nu interpretăm
greșit Nembutsu ca pe un fel de divinație sau rugăciune petiționară pentru
avantaje lumești și
2) să descurajeze în
noi dependența greșită de diverși zei și figuri divine
Dar ce at fi dacă strigăm către Buddha Amida asemenea unui copil
care o cheamă pe mama sau pe tatăl lui când suferă ori se simte în pericol?
Poate și asta să fie considerată o atitudine greșită?
De exemplu, când am fost odată în avion în urmă cu vreo
douăzeci de ani și treceam printr-o zonă cu turbulențe puternice m-am rugat lui
Amida să mă protejeze. Nu m-am gândit dacă asta e sau nu o rugăciune
petiționară și nu cred că Amida a fost cumva supărat că am strigat către El în
acel moment. Sunt un om obișnuit căruia îi este frică de moarte iar în clipele
de mare suferință și teamă oricine poate striga către Amida: ”te rog, ajută-mă,
îmi e teamă de cutare sau cutare lucru…” Cred că este ok dacă ți se întâmplă să
faci asta. Buddha Amida este mereu prezent, ne aude strigătele și înțelege
nevoia noastră de protecție.
Nu ni se cere să nu avem teamă de moarte după ce ne încredem
în Amida. Dacă nu am mai avea nicio teamă după ce primim
shinjin (credința)
atunci Jodo Shinshu nu ar mai fi o cale pentru oamenii obișnuiți, deoarece a
simți teamă este ceva normal pentru un astfel de om. A fi liber de orice frică
în această viață înseamnă a nu te mai afla în categoria oamenilor obișnuiți iar
Buddha Amida îi salvează în mod special pe oamenii obișnuiți.
Shinran i s-a confesat lui Yuien-bo în
Tannisho că și
lui îi era teamă de moarte și nu vroia să ajungă în Tărâmul Pur prea repede. În
loc să-l așeze în afara Dharmei, această teamă este exact ceea ce îl asigura și
mai mult de salvarea oferită de Amida:
”Nedorind să mergem în
Tărâmul Pur foarte repede ne temem că am putea muri chiar şi când suntem puţin
bolnavi; aceasta este de asemenea acţiunea patimilor oarbe. Ne este foarte greu
să abandonăm această veche casă a durerii unde am migrat până acum timp de
nenumărate kalpa şi nu suntem plini de dor după Tărâmul Pur al păcii, unde ne
vom naşte până la urmă. Cât pot fi de puternice patimile noastre oarbe! Dar
deşi nu am prea vrea să părăsim această lume Saha, în momentul în care
legăturile noastre karmice cu ea sunt rupte şi în cele din urmă murim, vom
merge în acel tărâm.
Amida îi compătimeşte
în mod special pe aceia care nu îşi doresc să se ducă în Tărâmul Pur foarte
repede. Reflectând asupra acestui lucru, simţim că Legământul marii Compasiuni
este cu atât mai demn de încredere şi ne dăm seama că Naşterea noastră este asigurată.”
(Shinran Shonin, Tannisho)
Bineînțeles, nu
este vina lui Amida că sufăr și trebuie să trec prin multe tipuri de situații
periculoase. Din cauza karmei grele din trecut merit să fiu rănit în diverse
moduri – aceasta este legea cauzei și efectului. Puțini sunt cei care pot
rămâne calmi în exact momentul în care sunt răniți ori se află într-un mare
pericol. Eu însumi nu pot să promit că atunci când mă voi confrunta cu vreun
pericol nu mă voi ruga lui Buddha Amida pentru protecție. Este de-a dreptul
imposibil pentru mine să nu spun niciodată ”te rog Buddha Amida,
protejează-mă”. Probabil un soldat Jodo Shinshu aflat în război sau un locuitor
al unui cartier rău famat se va ruga de asemenea lui Amida pentru protecție și
chiar nu găsesc nicio problemă doctrinară în asta.
Cred că nu
trebuie să fim prea stricți în ceea ce-l privește pe Amida în viața noastră de
fiecare zi și mai ales când avem probleme. Putem cere ajutor fără să ne supărăm
dacă, datorită unor cauze și condiții necunoscute minților noastre limitate,
încă suferim și nu primim în mod aparent niciun ajutor așa cum am fi dorit.
Însă cu siguranță că suntem susținuți și ajutați chiar dacă mințile noastre nu
pot înțelege cum ne ajută un Buddha.
Așa cum am spus mai înainte, cred că excluderea rugăciunilor
petiționare în diversele școli Jodo Shinshu vine din teama de a nu înțelege
greșit Nembutsu ca pe o rugăciune petiționară ori de a o folosi pentru a
transfera ”meritele” dobândite prin recitare pentru cutare sau cutare câștig
lumesc, precum și de a stopa tendința de a obține bunăstare materială ignorând
legea cauzalității prin rugăciunea la zei și ființe nonumane.
Trebuie foarte bine înțeles că Nembutsu nu este o formulă
magică pentru a rezolva problemele vieții de fiecare zi, ci doar manifestarea
credinței în Amida care duce la atingerea Buddheității în Tărâmul Pur. Prin
Nembutsul credinței suntem asigurați de atingerea Buddheității în Tărâmul Pur,
nu de bani, faimă, o soție sau un soț bun, etc.
A încheia odată pentru totdeauna cu toată
suferința nașterilor și morților repetate, a deveni un Buddha și a-i ajuta pe ceilalți la
nesfârșit – acesta este efectul natural al Nembutsului. În momentul în care
primim credința în inimile noastre și începem să rostim Nembutsu, karma noastră
este tăiată/sterilizată și suntem asigurați de nașterea în Tărâmul Pur. A avea karma tăiată
înseamnă că aceasta nu-și mai plantează semințele într-o altă viață plină de
ignoranță și suferință. Cu toate acestea, atât timp cât încă ne aflăm în
trupurile samsarice de acum continuăm să simțim pe propria piele rezultatele
faptelor noastre din această viață sau viețile trecute. Situația în care ne
aflăm se aseamănă cu cea a unei flori smulsă din pământ – se va usca în curând
și va muri dar încă își păstrează culoarea pentru câteva ore sau zile. Karma
noastră este precum acea floare după ce am primit credința – este o karmă
sterilizată. Continuăm să suferim până la moartea acestui trup și nașterea în Tărâmul Pur,
însă după moarte suferința noastră se termină în proporție de 100% și devenim
Buddhași.
Cred că e o mare diferență între a folosi Nembutsu pentru
scopuri lumești și a striga după ajutor în cazul în care suntem ori ne credem
în pericol. În al doilea caz avem de-a face cu strigătul unui copil către
părintele lui (Buddha Amida) și nimeni nu poate spune că nu e corect din punct
de vedere doctrinar ca un copil să strige după mama sau tatăl lui.
Așadar, dragii mei, să fim relaxați în relația noastră cu
Buddha Amida deoarece El este Părintele nostru spiritual iar noi, ca și copii
ai lui, e normal să vorbim liber cu El. De ce nu aș putea eu, un copil al lui
Amida, să strig către El în momente de mare tristețe, frică sau pericol? O mamă
sau un tată nu-și judecă copilul ca pe un adult. La fel, un Buddha nu tratează
un om obișnuit ca pe un Buddha.
Nu știu cum vor fi ultimele mele momente așa că nu pot
promite că voi muri asemenea unui om curajos înfruntând moartea cu curaj, deși
mi-aș dori foarte mult acest lucru. Însă indiferent dacă pe patul de moarte voi
dori fără rost să nu mor din cauza atașamentului meu de acest trup iluzoriu,
știu că voi ajunge în Tărâmul Pur al lui Amida și voi deveni un Buddha. Shinran
a spus în
Scrisorile sale că modul în care cineva își trăiește ultimele
clipe nu are nicio importanță. Dacă are shinjin (credință) atunci poate muri
oricum deoarece va ajunge negreșit în Tărâmul Pur după moarte.
A avea frică și a cere protecția și ajutorul lui Amida în
vremuri de mare suferință și pericol se datorează patimilor noastre oarbe, în
timp ce a fi salvați așa cum suntem din nașterile și morțile repetate se
datorează Puterii lui Amida. Acestea două nu au nicio legătură între ele.
Ca și concluzie la acest capitol vreau să mai menționez un
lucru. Știu că exemplul lui Shinran care a renunțat la recitarea celor trei
sutre ale Tărâmului Pur pentru binele celorlalți
este
adeseori arătat ca dovadă împotriva rugăciunilor petiționare și a interpretării
greșite a practicii în Jodo Shinshu. Însă ce a încercat Shinran să facă atunci
când a recitat
Amida-kyo în respectiva situație a fost un transfer de
merite. El a sperat așadar, să obțină merite din această recitare pe care să le
transfere celor aflați în nevoie. Atunci a realizat că încercarea lui nu este
în conformitate cu învățătura Tărâmului Pur și s-a oprit.
În comparație cu asta, ceea ce eu am făcut când m-am rugat
lui Buddha Amida în acea situație nu a fost un transfer de merite ci doar un
strigăt de ajutor într-un moment de suferință și teamă. Acum, după atâtea zboruri cu avionul, nu-mi mai e teamă de turbulențe deși uneori nu mă simt bine din punct de
vedere fizic din cauza altitudinii însă asta nu înseamnă că sunt liber de orice
teamă indiferent de circumstanțe. Sunt sigur că credința și Nembutsul credinței
pot co-exista cu un strigăt de ajutor în în mijlocul unei mari suferințe. Amida
nu are nicio problemă cu asta.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu