“Momentul morţii,
ce înseamnă el pentru tine?”[1]
Această întrebare este asemenea unui koan. Trebuie să îi răspunzi dar nu folosindu-te numai de mintea raţională. Pune tot sufletul tău în această întrebare. Întreabă-te din nou şi din nou: “momentul morţii, ce înseamnă el pentru mine?”
Ce este moartea pentru tine? Eşti conştient că vei muri, înţelegi cu adevărat impermanenţa? Această întrebare ţi se adresează personal, nu este ceva de filosofat la o cafea, ci o întrebare intimă. Trebuie să o iei foarte personal.
Poartă gândul morţii cu tine în viaţa de fiecare zi, când te duci seara la culcare, când te trezeşi dimineaţa, când eşti trist sau vesel, de ziua ta sau în ziua nunţii, când mănânci ceva bun, după o partidă de sex, când te simţi satisfăcut şi împlinit…. Invită moartea să îţi intre în minte şi să te trezească faţă de prezenţa ei ascunsă.
Totul este atât de fragil… simte această fragilitate. Cuvântul “fragil” este foarte sugestiv. Simte fragilitatea propriului corp, a relaţiilor tale cu ceilalţi, a mediului în care trăieşti şi în mod special, simte fragilitatea aşa ziselor tale realizări spirituale. Fi conştient că poţi muri în fiecare zi, în fiecare clipă, şi mai ales teme-te de locul unde ai putea ajunge după moarte. Teme-te cel mai mult de faptul că nu ai primit încă shinjin (credinţa) şi fă-i tot ce poţi pentru a şti că destinaţia ta după moarte este sigură. Nu îţi irosi viaţa inutil fără a rezolva problema de cea mai mare importanţă a morţii şi a ceea ce urmează după moarte.
Maestrul Rennyo spunea:
„Aceia care nu se preocupă de viaţa lor de după moarte sunt consideraţi ignoranţi chiar dacă ar fi experţi în cele optzeci de mii de învăţături Dharma; aceia care şi-au rezolvat problema vieţii de după moarte sunt consideraţi înţelepţi chiar dacă sunt mireni ce nu ştiu să citească.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu