Din cauza acelor momente când mă simt sfârşit, însă neabandonat.
Pentru că mă aflu în palmele Marelui Buddha, care în loc să mă judece îmi spune: “tu ai nevoie de ajutor.”
Pentru că am înţeles primul şi al doilea Nobil Adevăr, însă nu le pot urma pe celelalte.
Pentru că nu vreau să repet aceleaşi greşeli în altă viaţă.
Pentru că, până şi un om incapabil de nici un fel de practică şi fără de speranţă (icchantika) ca mine este primit şi niciodată abandonat de Compasiunea nediscriminatoare a lui Buddha Amida.
Pentru că există al Optsprezecelea Legământ* şi îmi pot găsi refugiul în el.
Pentru că, pentru a atinge Iluminarea nu trebuie să mă bazez pe mine însumi, pentru că sunt sătul de mine însumi.
Pentru că, indiferent ce aş face, sunt şi voi rămâne întotdeauna un ratat din punct de vedere spiritual.
Pentru că urăsc iar ura mea nu va înceta niciodată.
Pentru că sunt egoist.
Pentru că nu pot fi niciodată fericit deoarece îmi caut fericirea în lucruri iluzorii şi impermanente.
Pentru că reuşesc să zâmbesc uneori, atunci când înţeleg.
Pentru că e stupid să am pretenţii de la alţii, însă continui să o fac.
Pentru că nu am înţeles niciodată nimic din viaţă, însă continui să o trăiesc.
Pentru că………
Namo Amida Butsu
Note:
* Legământul Principal al lui Buddha Amida în care acesta promite că va salva (conduce către Buddheitate) toate fiinţele, indiferent de capacităţile lor.
Un comentariu:
Să vezi lucrurile asa cum sunt ele, cum e de exemplu atunci când vezi şi recunoşti ca nu eşti înţelept, este Samaditthi - este înţelepciune..
Excelenta postare, emoţionantă mărturie..
Sadhu! Sadhu! Sadhu!
Trimiteți un comentariu