Sangha (comunitatea) Jodo Shinshu este alcătuită din laici şi preoţi.
Indiferent că este laic sau preot, un om devine membru al comunităţii după ce se refugiază în Cele trei comori şi rosteşte Crezul Jodo Shinshu (Ryogemon), angajându-se să trăiască tot restul vieţii sale în lumina Compasiunii lui Amida. Acest rit este numit kikyoshiki atunci când se face în prezenţa lui Gomonshu-sama, Patriarhul tradiţiei noastre sau kieshiki atunci când se face în prezența preotului local, caz în care adeptului i se acordă şi un nume buddhist, simbol al noii sale vieţi.
Refugiul în Cele trei comori[1] înseamnă a da un sens adevărat vieţii noastre, a ieşi din întunericul ignoranţei şi a merge în lumina Înţelepciunii şi Compasiunii lui Buddha pentru a ajuta toate fiinţele. A deveni membru al Comunităţii și a asculta Dharma lui Buddha este cea mai mare şansă posibilă, una pe care cu greu o putem atinge în chiar mai multe vieţi. Într-o sutră se prezintă imaginea unei broaşte ţestoase oarbe ce vieţuieşte pe fundul unui ocean imens, venind la suprafaţă pentru a lua aer odată la o sută de ani. Pe întinderea aceluiaşi ocean pluteşte un jug de aur. Se spune în acea sutră că sunt mult mai multe şanse ca respectiva broască să nimerească cu capul în jug atunci când iese la suprafaţă decât pentru o fiinţă afundată în ciclul nesfârşit al iluziei şi suferinţei să se nască în trup de om şi să aibă şansa de a întâlni Dharma lui Buddha. Iată aşadar cât de recunoscători trebuie să fim pentru diferitele cauze şi condiţii care au dus la întâlnirea cu învăţătura buddhistă şi cât de mult trebuie să apreciem Cele trei comori fără de care viaţa noastră nu ar avea nici un sens. Ceea ce suntem acum este rezultatul a ceea ce noi înşine am plantat în trecut (viaţa aceasta şi cele trecute) dar şi ceea ce alţii (Buddha şi celelalte fiinţe, inclusiv sangha) au făcut pentru noi.
Intrarea în Sangha presupune şi responsabilităţi, nu numai drepturi. Membrii, indiferent că sunt preoți sau laici, trebuie să contribuie la viaţa comunităţii şi la răspândirea învăţăturii, în funcție de sarcinile atribuite fiecăruia. Shinran spunea: “Atinge tu însuţi shinjin (credința) şi ajută-i pe alţii să atingă shinjin.” Toţi discipolii lui Buddha şi ai lui Shinran Shonin trebuie să fie întotdeauna gata să spună “da” ori de câte ori Cele trei comori au nevoie de ei. Cu atât mai mult dacă sunt preoţi.
În realitate, în Jodo Shinshu nu există nici o diferenţă de calitate între preoţi şi laici. Din moment ce salvarea vine de la Amida , cuvintele inferior sau superior nu au ce căuta în limbajul tradiţiei noastre, doar shinjin (credinta) este esenţial.
Preotul sau învăţătorul[2] este însă cel care se angajează încă o dată să “îi ajute pe alţii să atingă shinjin”. Acest îndemn al Fondatorului[3] devine piatra de temelie a vieţii sale. Smerenia, cunoaşterea şi trăirea învăţăturii, dedicaţia, trebuie să fie metodele sale fundamentale. A deveni un bun învăţător spiritual, mesager al Legământului Principal, este un destin cu adevărat fericit pe care el trebuie să îl privească nu ca pe un merit ci ca pe un cadou deosebit. Fiind smerit, nu va uita niciodată cuvintele lui Shinran: “În ceea ce mă priveşte, eu nu am nici măcar un singur discipol. Pentru că dacă ar fi fost să îndrum oamenii către nembutsu prin propriile mele eforturi, atunci ei ar fi putut să fie discipolii mei. Dar să numesc pe cineva discipolul meu când el rosteşte nembutsu numai prin eforturile lui Amida, este de-a dreptul ridicol.”
Un preot trebuie să se privească pe el însuşi asemenea unui lepros ce duce o torţă[4]. Torţa reprezintă învăţătura minunată despre Legământul Principal al lui Buddha Amida, cel care salvează toate fiinţele indiferent de capacităţile lor. Lumina acesteia încălzeşte inimile oamenilor fără nici o deosebire şi nu depinde de calităţile sau defectele celui care o poartă. Discipolii lui Buddha nu ar trebui să fie în nici un fel influenţaţi de înfăţişarea, vârsta, ori calităţile morale[5] ale celui care este învăţătorul lor, ci mai degrabă să ia aminte la ceea ce pot învăţa de la el[6]. În Jodo Shinshu, laici şi preoţi deopotrivă sunt consideraţi “bonbu” – “fiinţe ignorante şi pline de patimi oarbe”. Preotul este doar mesagerul ce duce această lumină mai departe, degetul care arată Calea.
Preotul Jodo Shinshu trebuie să fie un exemplu viu al credinței în Buddha Amida. Mintea, corpul şi gura lui trebuie să fie porţi ale Dharmei. Mintea contemplă şi gândeşte învăţătura iar gura şi corpul lui o exprimă prin cuvinte şi gesturi.
Un preot poartă kesa[7] şi are craniul ras. Kesa reprezintă transmisia învăţăturii de la Buddha Shakyamuni la cel care o poartă. Craniul ras este simbolul dedicaţiei în cunoașterea și transmiterea corectă a acestei învățături, al renunţării la încrederea în puterea personală. Când își rade capul preotul se angajează încă o dată să nu adauge nimic din ideile sale personale la Dharma lui Buddha, ci să fie un transmițător loial pentru binele tuturor ființelor.
Preotul este capul familiei (comunităţii locale) şi asemenea unui părinte grijuliu trebuie să ştie să se ocupe de nevoile spirituale ale copiilor (membrilor) săi. Aşadar, el trebuie să fie disponibil la orice oră din zi şi din noapte, gata oricând să vină în ajutorul credincioşilor în orice problemă de credinta pe care aceştia o au. La rândul lor, adepţii trebuie să îl respecte pentru eforturile pe care le depune, să îl susţină atunci când întâmpină dificultăţi și să urmeze instrucțiunile sale.
Preotul este capul familiei (comunităţii locale) şi asemenea unui părinte grijuliu trebuie să ştie să se ocupe de nevoile spirituale ale copiilor (membrilor) săi. Aşadar, el trebuie să fie disponibil la orice oră din zi şi din noapte, gata oricând să vină în ajutorul credincioşilor în orice problemă de credinta pe care aceştia o au. La rândul lor, adepţii trebuie să îl respecte pentru eforturile pe care le depune, să îl susţină atunci când întâmpină dificultăţi și să urmeze instrucțiunile sale.
Politeţea cere ca un laic să i se adreseze preotului cu formula Sensei[8] şi să îl salute printr-o uşoară plecăciune (yuhai) ori ducându-şi mâinile în gassho. Preotul trebuie să îi răspundă tot prin gassho sau o plecăciune, în funcţie de salutul făcut de laic.
Preotul Jodo Shinshu din România este voluntar şi trebuie să rămână astfel deoarece preoţia nu este o meserie ci o misiune. Cel care se angajează să fie preot trebuie să o facă din convingere iar nu pentru a obţine diferite avantaje materiale ori de altă natură. El nu are dreptul să pretindă nici un fel de taxe pentru serviciile sale ci din contră, să fie gata oricând să sacrifice totul pentru Cele trei comori. Dharma nu are preţ şi nu este proprietatea sa personală chiar dacă se foloseşte de gura lui pentru a ajunge la urechile celorlalţi. Asta nu înseamnă însă ca laicii să rămână indiferenţi la problemele şi lipsurile sale. Într-o familie sănătoasă părinţii au grijă de copii iar copii au grijă de părinţi. Trebuie să existe întotdeauna o susţinere reciprocă bazată pe grijă şi bun simţ.
Preotul Jodo Shinshu din România este voluntar şi trebuie să rămână astfel deoarece preoţia nu este o meserie ci o misiune. Cel care se angajează să fie preot trebuie să o facă din convingere iar nu pentru a obţine diferite avantaje materiale ori de altă natură. El nu are dreptul să pretindă nici un fel de taxe pentru serviciile sale ci din contră, să fie gata oricând să sacrifice totul pentru Cele trei comori. Dharma nu are preţ şi nu este proprietatea sa personală chiar dacă se foloseşte de gura lui pentru a ajunge la urechile celorlalţi. Asta nu înseamnă însă ca laicii să rămână indiferenţi la problemele şi lipsurile sale. Într-o familie sănătoasă părinţii au grijă de copii iar copii au grijă de părinţi. Trebuie să existe întotdeauna o susţinere reciprocă bazată pe grijă şi bun simţ.
[2] Termenul original este kalyanamitra în sanscrită sau zenchishiki în japoneză şi se traduce prin “bun învăţător spiritual”.
[4] Imaginea aceasta este adesea întâlnită în buddhism.
[5] Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că preotul nu trebuie să încerce să aibă un comportament cât mai bun, cerinţă importantă pentru toţi practicanţii.
[6] Ar fi o prostie ca, dacă dorim spre exemplu, să învăţăm gramatica şi am avea parte de un profesor bun dar care face uneori excese la băutură, să renunţăm la el din cauza viciilor sale, atâta timp cât acestea nu ne afectează pe noi..
[7] Bucată specială de pânză de diferite forme purtată peste robele de preot. Există două tipuri de kesa, pentru preoţi şi laici.
[8] Sensei se foloseşte cu sensul de “învăţător”. Alţi termeni precum românescul “părinte”, “învăţătorule”, etc., pot fi folosiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu