 |
| Lumânări plutind pe apă - obicei tradiţional cu ocazia festivalului Obon. |
Când o prietenă a murit la o vârstă foarte fragedă, în urmă cu câţiva ani, toată lumea era extrem de mirată. Cum de s-a întâmplat aşa ceva? De ce tocmai ea? Era atât de tânără!
Acesta este modul în care orice familie reacţionează când cineva moare pe neaşteptate. Moartea este asemenea unui hoţ ce intră cu ghetele murdare în camera ta, pe geam. Oamenii sunt întotdeauna luaţi prin surprindere. Chiar şi tu, cititorul acestor rânduri, ai fi şocat dacă doctorul ţi-ar spune că ai cancer şi doar trei luni de trăit. Chiar şi eu, cel ce scrie, aş reacţiona la fel.
De ce? Pentru că trăim ca şi cum moartea nu ar exista sau ar fi ceva programat pentru viitorul îndepărtat.
De fapt, adevărul este că a trăi până la o vârstă înaintată reprezintă un miracol iar a muri pe neaşteptate este o posibilitate cât se poate de reală. Cimitirele sunt pline de tineri şi numai în cercul meu de prieteni am avut până acum trei morţi neaşteptate. Viaţa este mult mai fragilă decât tu sau eu avem curajul să acceptăm. Însă în loc să realizăm asta, amânăm la nesfârşit gândul morţii şi ne afundăm în diferitele vise ale acestei lumi iluzorii. Ne păstrăm întotdeauna minţile ocupate şi facem tot ce putem pentru a uita singurul lucru real şi demn de luat în seamă în această viaţă – propria noastră moarte. Se poate întâmpla acum, peste câteva zile, luni, ani sau când îmbătrânim, însă în mod cert se va întâmpla. Nimeni nu scapă de moarte.
Aşa ar trebui să reflectăm în aceste zile de Obon.
Dacă festivalul Obon nu ne ajută să devenim conştienţi de fragilitatea propriei vieţi, atunci el devine inutil. Când îţi comemorezi rudele sau prietenii morţi gândeşte-te la propria moarte care poate veni în orice clipă.
Toţi cei care au plecat înainte ne-au învăţat un singur lucru şi anume că moartea va poposi în curând şi asupra noastră. Dacă devenim conştienţi de asta şi ne concentrăm tot restul vieţii pe Dharma, atunci moartea lor şi prietenia noastră cu ei nu au fost în zadar. Acesta este sensul comemorării de Obon – să devenim conştienţi de propria fragilitate şi impermanenţă în timp ce ne aducem aminte de cei plecaţi dintre noi.
De dincolo de mormânt, amintirile cu ei ne îndeamnă să ne trezim către adevărul morţii ce vine la ore neanunţate şi nu trebuie să ne prindă nepregătiţi. Însă cum altfel devenim pregătiţi de moarte dacă nu practicăm Dharma….
Însă doar a practica nu este de ajuns. Trebuie să practicăm Dharma ca şi cum aceasta ar fi ultima zi sau ultimul minut din viaţa noastră.
Dacă ai muri acum, în ce stare a minţii te-ar găsi moartea? Aceasta este cea mai importantă întrebare. Acum, în exact acest moment, eşti deja un Buddha? Eşti sigur că dacă ai muri azi nu te-ai mai naşte din nou în altă viaţă pentru a trece iarăşi prin boală, bătrâneţe şi moarte?
Nu te amăgi singur cu gândul că deocamdată eşti doar un începător pe calea buddhistă şi că într-o zi practica ta se va îmbunătăţi şi ai putea atinge un nivel mai înalt. Aceasta este o iluzie, cea mai periculoasă iluzie! Într-adevăr, ce te face să fi atât de sigur că mai ai ceva ani de trăit? Poţi cumva să şti ora exactă a morţii tale?
Întreabă-te acum, dacă ai muri acum, în ce stare te-ar găsi moartea? Nu mâine, nu peste câţiva ani, ci acum! Dacă acum nu eşti încă un Buddha, când crezi că vei deveni unul? Ce garanţii ai că vei trăi mai mult decât luna sau anul acesta şi că un accident sau boală neprevăzută nu va veni asupra ta? Sau că după un anumit număr de ani vei deveni un Eliberat, un Buddha? Ai cumva impresia că a deveni un Buddha este la fel cu a fi un bun inginer sau electrician?
Nu îţi poţi permite luxul de a te baza pe incertitudini. În această viaţă fragilă de om, atât de greu de atins, nu îţi poţi permite să nu fi sigur că dacă mori astăzi, rătăcirea ta în samsara (lumea naşterii şi a morţii) va lua sfârşit.
Acesta este motivul pentru care ar trebui să te opreşti de la a mai visa că vei deveni un bun buddhist după mai mulţi ani de studiu şi practică. Mai degrabă refugiază-te în Amida în chiar acest moment. Numai prin credinţa în Budhha Amida eşti făcut să intri în stadiul de non-retrogresiune sau al celor asiguraţi de Nirvana. La nivelul la care te afli acum de fiinţă obişnuită, nu există o altă cale mai eficientă decât asta.
Fi înţelept şi alege dintre toate metodele buddhiste pe cea care nu cere lucruri imposibile de la tine. Asta pentru că în mod sigur nu eşti un mare detaşat atât de aproape de Iluminare precum cei care practicau în prezenţa lui Shakyamuni şi care se transformau pe ei înşişi doar după ce ascultau o simplă predică sau după un scurt timp de practică. Nu te compara pe tine însuţi cu sfinţii sau călugării din vremea lui Buddha istoric!Nu te comporta ca un supermen când nu eşti decât un simplu ignorant. Koanurile[1], citatele buddhiste înţelepte sau meditaţia nu te vor ajuta să scapi de naştere şi moarte. Pur şi simplu ele nu au fost inventate pentru tine. Te rog, înţelege asta şi nu pierde timpul preţios pe care îl mai ai de trăit. Metoda intrării imediate în stadiul de non-retrogresiune sau al celor asiguraţi de Nirvana se află chiar înaintea ta şi nu există nici o discriminare între cei virtuoşi şi cei plini de păcate karmice grave.
Moartea poate veni în orice moment. Refugiază-te în Buddha Amida acum. Acesta este sensul zilelor de Obon.
[1] Koanul este un cuvânt sau o frază fără sens din punct de vedere al limbajului şi care nu poate fi “rezolvat” de intelect. Este folosit ca un exerciţiu pentru a sparge limitările gândirii convenţionale şi pentru a dezvolta intuiţia, oferind în acest fel practicantului şansa de a atinge o conştientizare de dincolo de dualitate. Sunt folosite ca obiecte de meditaţie în Zen-ul Rinzai. Adeseori aceste koanuri sunt însă tratate de mulţi oameni doar ca nişte jocuri intelectuale interesante, pierzându-şi aşadar funcţia originară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu